COLABORAREA CU STATELE UNITE SI FRANTA
Legiunea din nou pe drumuri
Liviu Valenas.: - Ce ati facut in aceste conditii ?
Mircea Dimitriu.: - Fiecare a plecat unde a putut. Eu m'am dus cu o grupa, pentru o ultima rezistenta, in muntii Dachstein, dar dupa doua nopti, ne-am dat seama ca totul este in zadar, nemtii incetasera rezistenta pe toate fronturile. Atunci fiecare am plecat unde am vazut cu ochii Horia Sima a disparut cu alte doua persoane, am aflat ulterior ca a ajuns la Freiburg si de acolo in Italia. Eu am plecat spre Bavaria, impreuna cu Grigore Manoilescu (care mi se daduse in grija). Insa am nimerit, in drum spre Bavaria, intr'un lagar american de prizonieri. Cum lagarul era in curs de formare si avea o paza ineficienta, am reusit sa fugim din el. Mergand pe jos, am trecut Salzachul pe un pod si dupa alte doua nopti dormite la tarani, ne-am oprit la un alt taran, in Bavaria, unde am ramas un timp. Ne-am angajat ca slugi, platiti numai cu mancare si casa, dar cum Manoilescu era batran si nu putea lucra, am platit eu pentru el ca sa fie tinut cu casa si masa Deci profesorul Manoilescu era angajat ca argat, dar nu lucra, dar eu lucram de-a binelea Asta a durat pana in Noiembrie 1945. In Noiembrie 1945 am trecut in Austria si aici am primit indicatii cum se poate trece in Italia, clandestin. Pe Valea Salzachului, prin zapada pana la brau, am trecut, impreuna cu profesorul Manoilescu, in Italia, mai precis spus, in Tirolul de Sud, unde am inoptat la un neamt. De la acest neamt, cu un omnibuz am ajuns la o statie de cale ferata, si cu trenul, la Roma. Acolo am gasit niste camarazi, printre care Ilie Olteanu, fostul director al Bancii 'Albina' din Sibiu. La Roma functiona deja un Comitet Roman. Dela Roma am plecat mai departe spre Neapole. In ceea ce-l priveste pe Grigore Manoilescu, acesta a fost primit de o contesa la Castel Gandolfo. Din Neapole am plecat la Aversa, unde era un lagar condus de englezi. Intentia mea era sa ajung in Portugalia, dar la un moment dat m'a cautat Traian Borobaru si cand am iesit din lagar l-am vazut si pe Horia Sima !
L.V.: - Horia Sima era internat si el la Aversa ?
M.D.: - Nu, venise sa ma caute acolo, la Aversa. Horia Sima se refugiase si el in Italia, iar cand ne-am intalnit, mi-a dat dispozitie sa ma duc in Austria, ca sa-i conduc pe legionarii din Austria si Germania.
L.V.: - Dar cine finanta toate aceste deplasari ?
M.D.: - Cand ne-am despartit la Alt-Aussee, eu am primit 100 de dolari, care pe atunci erau bani seriosi. In Italia am primit si un ajutor de la Comitetul Roman din Roma. Cat am stat la Roma, am luat contact cu diversi refugiati sarbi si nemti. Exista un salon la o contesa, care era frecventat de acesti refugiati. Acolo am cunoscut un general sarb, un altul italian (probabil din Serviciul Secret). Am dat unui neamt din Tirolul de Sud, un formular de emigrare pentru Argentina, primit de la Comitetul Roman, iar el m'a recomandat familiei lui, ca sa ma ajute sa trec clandestin in Austria. Am plecat la aceasta familie, la Vipiteno, care m'a primit foarte calduros. Am stat acolo vreo 10 zile, asteptand o vreme potrivita (era iarna). Nu au vrut sa primeasca bani de la mine si m'au insotit pana la frontiera cu Austria, am trecut frontiera si via Innsbruck, am ajuns la Salzburg. Intre timp camarazii pusesera pe picioare un Comitet Roman in acest oras.
L.V.: - Comitetele romanesti erau toate legionare ?
M.D.: - Da, erau toate legionare !
L.V.: - Dupa 1945 unde au aparut aceste Comitete romanesti ?
M.D.: - Aproape in toata Europa Occidentala. In Austria si Germania, erau la Salzburg, la München, la Kõln, la Hanovra, la Hamburg, la Freiburg si prin alte localitati. In Franta era un Comitet Roman la Paris.
L.V.: - Care era rolul acestor Comitete romanesti ?
M.D.: - Aceste Comitete romanesti organizau ajutoare pentru refugiatii din Romania, indiferent de apartenenta lor politica. Noi nu ne ocupam numai de refugiatii legionari, ci de toti refugiatii romani, majoritatea nu era legionari. Cine erau acesti refugiati ? Erau de toate categoriile, profesori universitari, diplomati, elevi, studenti, muncitori, tarani, oameni in varsta. La Salzburg am fost ajutati foarte mult de un preot romano-catolic Dr. Florian Müller (care traieste si in prezent, aici in Germania, in landul Baden-Würtenberg). Preotul Florian Müller era neamt, originar din Dobrogea, avusese o misiune pastorala in Romania, nu era legionar, dar era un mare anticomunist, fusese foarte impresionat si marcat de faptul ca in Romania fusese arestat episcopul romano-catolic de Timisoara, Dr. Augustin Pacha (ulterior aveau sa fie arestati in tara toti episcopii greco-catolici si alti episcopi romano-catolici). Preotul Florian Müller a organizat foarte repede un comitet de asistenta al bisericii catolice, care se ocupa si de ingrijirea spirituala a refugiatilor romani, indiferent de confesiunea lor. Noi oricum, in Salzburg nu aveam nici un preot ortodox. Cu ajutoarele financiare de la parintele Florian Müller am reusit sa cumparam un camin, adica o baraca de lemn, chiar in apropierii garii din Salzburg, care a fost pusa pe un fost buncar, pe care eu si cativa camarazi, l-am amenajat ca sala de mese si bucatarie. Pentru amenajarea buncarului a trebuit sa muncim fizic serios In baraca aveam 15 paturi si ofeream mancare si adapost pentru cine venea din Romania, ca refugiat. Noi deschisesem si o filiera clandestina spre Romania, filiera prin care am putut sa aducem mai multe persoane in Austria. Desigur majoritatea refugiatilor, dupa ce se opreau la noi si primeau acest sprijin despre care v'am vorbit, plecau mai departe, fie in Franta, fie in Statele Unite, fie in Canada, fie in Venezuala etc., in multe ca zuri cu ajutorul nostru direct. As mai vrea sa adaug ceva, dizidentii nostri, imediat dupa dizolvarea guvernului Sima dela Alt-Aussee, au disparut, nu ne-au ajutat cu nimic in organizarea acestor Comitete romanesti. Petre Valimareanu a ajuns in Italia la Roma, iar ulterior a publicat in 'Lupta' lui Mihai Korne imensa aberatie, 'Ca la Viena Horia Sima ar fi insarcinat pe cineva sa-l impuste, iar acela ar fi refuzat sa execute ordinul' !?? Stanicel cu Neculai Tudose au disparut si ei. Fac acum o mica paranteza, acest Neculai Tudose era o figura trista a Miscarii, a fost seful politiei legionare a lui Groza, care infiintase aceasta 'politie' in 1940, fara stirea lui Horia Sima. Dimitrie Groza era seful Corpului Muncitoresc Legionar, inca din timpul lui Codreanu, si se credea indreptatit sa faca ce vroia el. In aceasta 'politie' erau elemente de tot felul. Neculai Tudose, care era si schiop, facea raiduri in 1940, pe cont propriu, pe la evrei, ii inspaimanta si ii obliga sa-i plateasca bani Antonescu a fost informat de abuzurile lui Neculai Tudose si l-a sesizat pe Horia Sima, imputandu-i acest lucru. Horia Sima, care nu stia nimic despre aceasta, a negat aceste fapte, ca pana la urma sa afle ca exista intr'adevar aceasta 'politie' care isi face de cap. A desfiintat-o imediat ! Acest Tudose impreuna cu Stanicel, umblau acum prin Austria, ca sa-l caute pe Horia Sima si sa-l dea americanilor, ca sa fie arestat La Innsbruck, care se afla in zona militara franceza, cu autoritati militare franceze comuniste, Constantin Antonovici si alti dizidenti, i-au denuntat francezilor pe legionarii refugiati in Tirol. Acestia au fost bineinteles arestati si tinuti in lagarul Reichenau aproape un an, pana de Gaulle a schimbat ofiterii comunisti cu gaullisti, iar drept consecinta, legionarii au fost eliberati din lagar Ba mai mult, chiar li s'a propus sa colaboreze la depistarea refugiatilor romani care erau comunisti. Denuntul dizidentilor le-a facut bine in final
Colaborare cu Biserica Romano-Catolica
L.V.: - Istoricul spaniol Francisco Vega, sustine in teza sa de doctorat 'ISTORIA GARZII DE FIER', 'Ca un subiect interesant pentru o viitoare teza de doctorat, ar fi relatiile, de dupa 1945, intre Biserica Romano-Catolica si Miscarea Legionara'. Ce a vrut sa spuna prin aceasta istoricul Vega ?
M.D.: - Probabil s'a referit la faptul ca am fost ajutati de Biserica Romano-Catolica. V-am vorbit deja de preotul Florian Müller, care era un bun nationalist, un mare anticomunist. Preotul Müller a colaborat cu noi foarte strans, foarte prieteneste. Insa a fost si un prelat al Bisericii Catolice, mai precis spus a celei greco-catolice, care ne era adversar. Este vorba de monseigneurul Octavian Barlea, care s'a stabilit la Munchen. In schimb alti preoti uniti ne-au ajutat cand si cat au putut, atat in Europa, precum si in alte continente. Dar nu atat ca preoti, ci ca Romani anticomunisti
L.V.: - Este interesant ceea ce spuneti, pentru ca in ultima carte a regretatului Mircea Ciobanu, consacrata Regelui Mihai, o carte aparuta in 1994 la Iasi, intr'un document anexa, cineva il acuza de contrariul pe monseigneurul Barlea, 'ca nu i-a ajutat decat pe legionari'
M.D.: - Dimpotriva, monseigneurul Barlea nu ne-a inghitit niciodata ! Avea o adversitate, taranista poate, impotriva noastra. Este interesant faptul ca monseignerul Barlea a fost o perioada de timp in America, iar acolo o revista, 'Boian Report' l-a acuzat deschis ca lucreaza cu comunistii impreuna. Nu stiu ce a dres, ce a facut monseignerul Barlea in America, ca sa merite o astfel de acuza grava In schimb parintele Vasile Zapartan, care a venit ulterior in locul lui Florian Müller, ne-a oferit toata asistenta spirituala necesara, primise in acest sens si o dispensa de la Vatican, ca sa se ocupe si de ortodocsi. Dincontra, parintele Barlea a fost refractar de a acorda asistenta spirituala ortodocsilor, abia mai tarziu a oficiat niste slujbe de inmormantare si pentru camarazii ortodocsi
L.V.: - Dupa Salzburg ce ati mai facut in continuare ?
M.D.: - De la Salzburg am plecat la Hanovra, trecand fraudulos granita germana in Bavaria, prin Obersalzberg. Am fost de mai multe ori interceptat de granicerii bavarezi. Eu insa, in München, m'am inscris la facultate, la Süd-Ost Institut, aveam o legitimatie de student si o camera mobilata in München. Deci aveam inregistrare in München, dar aveam si o alta inregistrare ca locuiesc in Salzburg, ca atare granicerii, dupa ce-mi perchizitionau rucsacul (ca sa vada daca nu sunt contrabandist), ma lasau in pace. In felul acesta faceam turneul Germaniei, luam legatura cu legionarii raspanditi in Germania. Horia Sima imi daduse aceasta sarcina, ca sa ma ocup de acest lucru, sa conduc legionarii din aceste doua tari, Germania si Austria. Umblam peste tot, in Germania, la Linz, in Tirol, numai la Viena nu ma puteam duce, acolo erau rusii
L.V.: - Comitetele romanesti, trebuiau sa dispuna de o oarecare finantare. De unde proveneau fondurile lor ?
M.D.: - Noi asiguram doar masa si dormit, in mod gratuit. Altceva nu prea puteam oferi. Eram ajutati, asa cum am spus, de diferite organizatii caritabile, in special de Biserica Romano- Catolica. Dupa preotul Müller a venit in locul sau preotul greco-catolic Vasile Zapartan, care s'a ocupat si el de procurarea ajutoarelor pentru Comitetul Romanesc. Am mai primit ajutoare dela americani, in special pachete cu alimente. Ne mai ajutau si autoritatile locale, care erau si multumite, ca in caminele noastre era disciplina, refugiatii erau inregistrati, nu umbla nimeni sa fure (cum se intampla astazi cu refugiatii romani, din pacate)
Tribunalul International dela Nürnberg si Miscarea Legionara
L.V.: - Pana cand v'ati ocupat de aceasta munca de curierat pentru legionarii din Germania si Austria ?
M.D.: - Pana in anul 1949-1950, cand a inceput o actiune de colaborare a Miscarii Legionare cu organele militare franceze si americane.
L.V.: - Tribunalul International dela Nürnberg cum a luat in considerare Miscarea Legionara, considerata si in prezent de catre unii, drept 'fascista' ?
M.D.: - Ca urmare a unui memoriu, inaintat americanilor din Austria de catre fosti membri ai Guvernului National Roman dela Viena, in 1946, au fost internati in lagarul american de prizonieri dela Glasenbach (Austria), urmatorii legionari : Vasile Iasinschi, generalul Platon Chirnoaga, comandorul Eugen Baila, Mihai Enescu si Traian Popescu. De asemenea, Spiridon Neata si Ion Radulescu, legionari din Salzburg, denuntati de Stanicel si Tudose. In acest lagar, ofiterii americani, trimisi de Tribunalul International dela Nürnberg, faceau trierea colaboratorilor si respectiv a criminalilor de razboi. Concomitent cu anchetarea grupului legionar dela Glasenbach, legionarii dela Freising (langa München), au inmanat lui Robert Murphy, ambasador si consilier politic al lui Eisenhower, un memoriu explicativ despre Miscarea Legionara. Prin decizia Tribunalului International dela Nürnberg, grupul legionar de la Glasenbach a fost pus in libertate. De asemenea a fost tolerata activitatea legionara in tot spatiul controlat de occidentali (in Tirol cu intarziere). In sedintele publice ale Tribunalului International, nu a existat, conform protocoalelor publicate ulterior, vreo referinta la Miscarea Legionara. In sedintele interne insa, s'au luat multe decizii (aceste protocoale sunt in schimb sub cheie) si desigur ca acolo s'a decis, in mod pozitiv, despre Miscarea Legionara. Fara o astfel de decizie a Tribunalului International dela Nürnberg, nu ar fi fost posibila libertatea de activitate a Miscarii Legionare, dupa 1946 si cu atat mai putin, oferta de colaborare facuta Miscarii Legionare, in 1950, de catre franco-americani si respectiv de catre britanici.
Legionarii sunt parasutati in Romania
L.V.: - Concret, cum a debutat aceasta colaborare cu Statele Unite si Franta ?
M.D.: - Inceputul acestei colaborari, a fost colaborarea de la Innsbruck, intre legionarii care fusesera internati in lagar, pentru depistarea comunistilor infiltrati printre refugiati. Americanii si francezii ne-au facut apoi propunerea, ca Miscarea Legionara sa colaboreze cu ei, pentru anumite actiuni ofensive in Romania. Francezii i-au facut, la Paris, doctorului Mircea Musetescu aceasta propunere, iar la Innsbruck mie. Horia Sima si-a dat aprobarea pentru aceasta colaborare, dupa ce a participat la o intalnire a noastra cu cei doi ofiteri, francez si american, desemnati pentru aceasta colaborare. Colaborarea francezilor si americanilor cu Miscarea Legionara a fost hotarata la cel mai inalt nivel, de presedintele Frantei Vincent Auriol si de presedintele Statelor Unite Harry Truman. Aceasta colaborare se inscria intr'un plan mai larg, subordonat direct celor doi presedinti Truman si Auriol, de a slabi, cu ajutorul emigratilor, regimurile comuniste instalate de rusi in Estul Europei. De asemenea se avea in vedere pregatirea populatiei din tarile subjugate de rusi, in eventualitatea unui atac sovietic asupra Europei Occidentale. Se urmarea si cunoasterea potentialul inamic, in afara de caile conventionale. Sectia pentru Romania, a organismului militar franco-american, s'a adresat initial Comitetului National Roman, dar constatand posibilitatile lui reduse, a fost nevoit sa se adreseze Miscarii Legionare, dupa ce in prealabil a obtinut, dupa cum am mai spus, aprobarea presedintelui Truman si a presedintelui Auriol. De asemenea a fost obtinut si asentimentul generalului Nicolae Radescu, care desi nu mai era in fruntea Comitetului National Roman, avea in continuare trecere pe langa americani, americanii fiind foarte deceptionati de Constantin Visoianu, care era succesorul lui Radescu la presedintia Comitetului National Roman. Pentru Miscarea Legionara, propunerea deschidea noi perspective. Pe de o parte, ea obtinea o dovada, mai vizibila si mai convingatoare decat cea obtinuta la Tribunalul International dela Nürnberg, ca nu este o organizatie nazista sau fascista. Pe de alta parte, deschidea posibilitatea Miscarii Legionare de a intra mult mai usor in contact cu legionarii din tara si de a-i reorganiza, dupa arestarile masive, in vederea unei rascoale populare in Romania, in cazul unui conflict intre rusi si puterile occidentale. De asemenea, era de interes organizarea de filiere terestre spre tara, prin care s'ar fi putut refugia in Occident cei mai periclitati dintre legionari, care nu erau inca arestati. Din aceste considerente Horia Sima, informat fiind de Musetescu, a venit in Franta si m'a chemat si pe mine, pentru definitivarea acestei colaborari cu franco-americanii.
L.V.: - Pe dv. de ce v'a chemat, erati specialist in domeniu (cum a sustinut ulterior fostul sef al contraspionajului din DSS, generalul Neagu Cosma) ?
M.D.: - Eram vechi legionar, aveam gradul de comandant-ajutor, colaboram indeaproape cu Horia Sima de multi ani, avea in mine suficienta incredere. Horia Sima era convins, ca in aceasta colaborare, eu voi apara interesele Miscarii.
L.V.: - La Viena, in 1944-1945, v'ati ocupat in fond de asigurarea protectiei lui Horia Sima
M.D.: - Poate ca si asta l-a influentat pe Horia Sima, nu pot sa stiu exact. Cert este ca Horia Sima, s'a gandit ca in aceasta colaborare, trebuie sa fie si interesele Miscarii Legionare aparate si nu ar fi fost de acord cu neglijarea lor.
L.V.: - Tot in aceeasi perioada, generalul D.Petrescu, i-a trimis un memoriu Regelui Mihai, prin care propunea formarea in Occident, a unei armate romane, de 5.000 de combatanti, care urmau sa fie recrutati din Exil, si care ar fi luptat in Romania, daca ar fi izbucnit preconizatul conflict intre sovietici si occidentali. Miscarea Legionara a luat legatura cu generalul Petrescu ?
M.D.: - Eram la curent cu acest plan. Cert este ca generalul Petrescu a luat el legatura cu noi, prin intermediul generalului Chirnoaga, care comandase Armata Nationala. Din pacate generalul Petrescu avea idei fanteziste. Pe cine se putea baza ? S'ar fi putut baza pe legionari, numai ca noi nu eram, in Exil, in numar de 5.000 Iar ceilalti care erau in Exil, se gandeau in primul rand cum sa se aranjeze material, cum sa-si rezolve problemele de zi cu zi ale vietii si nu sa mearga in Romania si sa lupte contra rusilor Acum se ridica si intrebarea, in fond de ce francezii si americanii au apelat la noi, la legionari ? Pentru simplul motiv, ca datele serviciilor lor secrete, atat a celor care activau in Romania, cat si in Occident, au relevat ca legionarii sunt total anticomunisti. Din actele oficiale pe care le-au avut dupa cucerirea Germaniei, americanii s'au convins ca Miscarea Legionara este rezistenta la orice compromis si ca legionarii isi asuma orice risc in actiunile pe care le intreprind. De asemenea stiau despre Armata Nationala pe care noi o organizasem la Viena, de echipele pe care acest guvern dela Viena le-a trimis, pentru actiuni de diversiune, in spatele frontului. Prin urmare franco- americanii erau convinsi ca legionarii sunt combatanti, fara frica de moarte
L.V.: - Deci pentru franco-americani, legionarii erau un fel de 'kamikaze'
M.D.: - Poate, cine stie. In fond militarii japonezi 'kamikaze' nu erau cei mai rai Probabil ca americanii si-au dat seama ca si noi, suntem gata sa mergem pana la capat, ca nu ne este frica de moarte Si asta o puteau cunoaste din toata istoria Miscarii Legionare.
L.V.: - Cum au decurs discutiile cu franco-americanii ? Iar acesti franco-americani reprezentau serviciile secrete sau armata ?
M.D.: - Erau reprezentatii serviciilor secrete militare. Trebuie sa precizez ca si englezii au contactat Miscarea Legionara, Horia Sima a fost in acest sens la Londra. Pana la urma si englezii au colaborat cu noi, instruind cateva grupe, dar dupa 1949. Eu insa colaborand numai cu franco-americanii, nu cunosc concret in ce a constat colaborarea Miscarii cu englezii. Dupa ce s'au fixat conditiile colaborarii intre franco-americani pe de o parte si Miscarea Legionara pe de alta parte (bineinteles nu pe hartie, in fata noastra, dar mai mult ca sigur ca exista documente in acest sens, in arhivele militare americane si britanice - un subiect de cercetare pentru viitorii istorici militari), deci dupa ce s'au stabilit conditiile colaborarii, s'a trecut la actiune. Miscarea Legionara a promis, pentru inceput, un numar de 50 de persoane, care sa fie instruite. Franco-americanii urmau sa puna la dispozitie finantarea necesara, centrele de instructie si anumiti instructori, pentru ca altii erau ai Miscarii Legionare.
L.V.: - Acesti 50 de legionari erau pregatiti exclusiv pentru actiuni pe teritoriul Romaniei ?
M:D.: - Sigur ca da ! Franco-americanii ne-au pus la dispozitie mai multe centre de instructie, la Issny, Biberach, Lindau, toate in Germania, in zona franceza, Longjoumeau, Montfermeil, Andilly si Chevilly la Rue, ultimele patru centre in Franta, in jurul Parisului. Actiunea urma sa se desfasoare pe doua planuri, una ofensiva, de patrundere si activitate in Romania si una contrainformativa, in afara Romaniei, in scop de protectie a primei actiuni. Prin aceste centre de instructie au trecut din partea noastra 50 de persoane, fiind pregatite pentru planul ofensiv, si tot 50 de persoane au fost instruite de noi pentru planul contrainformativ, care erau aproape in totalitate voluntari.
L.V.: - Cei 50 plus 50, au fost selectionati in prealabil dintr'un numar mai mare ?
M.D.: - Bineinteles, a fost o selectie initiala. Mai intai trebuiau sa fie voluntari, apoi li se aducea la cunostinta despre ce este vorba, iar daca se hotarau pentru o astfel de actiune, li se dadea un timp de gandire, in care se mai puteau razgandi. Dupa un timp treceam din nou pe la ei si aveam raspunsul, pozitiv sau negativ. Am avut si persoane care au refuzat, adica legionari care nu au vrut sa se angajeze in aceste actiuni.
L.V.: - In ce consta instructia, la cele doua sectiuni, ofensiva si contrainformativa ?
M.D.: - In primul rand era telegrafia Morse. Fiecare echipa, de trei sau patru oameni, trebuia sa aiba un telegrafist. Pentru asta era un instructor din partea noastra, legionar, care fusese instruit de nemti la Viena, in anii 1944-1945, in scopul parasutarii in Romania si care dupa ce a fost parasutat a reusit sa se intoarca in Occident, iar un alt instructor era din partea francezilor. A doua faza de instruire era confectionarea, de unul singur, a legitimatiilor pentru a se putea camunfla intr-o viata regulata. Respectivul trebuia sa-si faca orice stampila, fara alte instrumente decat un fir de chibrit si tus. O a treia faza de instruire era utililizarea unei arme pentru a se putea apara. A patra faza a instruirii era identificarea locului unde trebuie sa fie parasutat si cunoasterea lui cat mai amanuntita, pe baza de harti militare.
L.V.: - Banuiesc ca se facea si o instructie de parasutare
M.D.: - Fara indoiala. Exercitiile de parasutare se faceau in sudul Frantei. Instructia viza tehnica saltului cu parasuta, dar mai ales orientare pe timp de noapte, dela locul parasutarii. Orientarea viza parcurgerea unei distante de pana la 20 km, noaptea, pana la locul stabilit. Am avut si un accident la aceste excercitii, un camarad s'a ranit la aterizare, la genunchi si cu toate ingrijirile medicale, a ramas invalid pe viata. Un om ca sa treaca de acest exercitiu avea nevoie de 10 salturi executate. Ceea ce era baza la aceasta sectiune, nu era saltul propriu zis cu parasuta, ci orientarea pe timp de noapte cu busola.
L.V.: - La instructia privind apararea cu arma in mana, ce arma se folosea ?
M.D.: - Numai pistolul. Se exersa in special precizia tirului, instructorii erau francezi. Toti
pagina 50 instructorii francezi faceau parte din serviciile militare de informatii. Cand, pentru necesitatile instructiei, trebuia sa facem naveta intre Germania si Franta, eram transportati numai cu avioane militare franceze si aterizam invariabil pe aeroporturi militare.
L.V.: - Dv. d-le Dimitriu, ce rol ati avut in aceasta instructie ?
M.D.: - Eu si doctorul Musetescu nu am fost instruiti. Noi eram acei care organizasem aceste centre de instructie si tineam contactul administrativ cu organele militare franco-americane. Cu alte cuvinte, eu si doctorul Musetescu nu participam la instructie, dar vizitam regulat aceste centre pentru a identifica si remedia orice nemultumire, orice defectiune.
L.V.: - In ce mai consta instructia ?
M.D.: - Am incercat fabricarea de aparate de emisie-receptie, cele furnizate fiind prea mari si grele.. Am avut o echipa de tehnicieni, unul venise chiar de la Melbourne, din Australia, un inginer legionar, care lucra la televiziunea de acolo si care la Paris a condus o grupa, ce fabrica
manual aparate de emisie. In aceasta grupa aveam un strungar legionar, un alt inginer legionar, specialist in electronica. M'am ocupat si eu personal de astfel de aparate de emisie.
L.V.: - Instructia cat a durat in total ?
M.D.: - A durat un an, pana in 1950, pentru prima promotie de cursanti si apoi non-stop, pana in 1954, la incheierea colaborarii cu franco-americanii, pentru ca tot timpul alimentam cursurile cu alti voluntari.
L.V.: - Tot in 1949 s'a infiintat in Germania, initial sub un strict control american, Serviciul Federal de Informatii (BND), condus de generalul german Gehlen (in cadrul armatei germane, in timpul celui de al doilea razboi mondial, generalul Gehlen a raspuns informativ de URSS). Miscarea Legionara a colaborat, incepand cu 1949, cu BND-ul ?
M.D.: - Da, am avut un grup legionar, condus de Mailat, la Salzburg, care a colaborat cu BND-ul, pe linie de audieri ale refugiatilor care veneau din Romania, iar rezultatele mergeau la Gehlen. Colaborarea noastra cu BND-ul era numai pe linie contrainformativa. Grupa lui Mailat culegea informatii strict dela refugiati, cine sunt, de unde vin, ce relatii au avut in tara, ce se intampla in tara, cine este sef la primarie si la Politie, cine conduce Securitatea in respectivul oras si asa mai departe. De asemenea ne interesa situatia unitatilor militare din Romania.
L.V.: - BND-ul functionand in acei ani sub control american, inseamna ca toate informatiile ajungeau si la americani
M.D.: - Fara indoiala ! Am avut si o confirmare personala ca asa se intamplau lucrurile. A aparut astfel un duplicat al acestor 'Berichte', acestor rapoarte, pe care le faceam BND-ului, si la o grupa americana. Am avut o problema, absolut neplacuta, fiind chemat personal sa dau socoteala americanilor, pentru ca un sef legionar, care a cerut aceste rapoarte numai pentru informarea sa, a predat ulterior, din exces de zel, aceste rapoarte si altor americani
L.V.: - In timp ce cei 100 de legionari se instruiau in 1949-1950 in Franta si in Germania, Securitatea a mirosit ca se pregateste ceva peste hotare impotriva ei ?
pagina 51 M.D.: - Eu cred ca banuiau. De ce sa nu banuiasca ? Cred ca aveau agenti in Franta si in Germania, in acei ani, poate si printre noi, desi eu nu am putut descoperi, pana acum, in 1999, niciun agent al Securitatii infiltrat printre noi, la centrele de instructie Securitatea insa a mers pe o alta pista, destul de eficienta, a observat ca anumiti legionari lipsesc din localitatile lor si ca atare banuiau, justificat, ca ei pregatesc ceva. Am fi putut fi tradati chiar de contraspionajul englez, care era in totalitate sub control sovietic, sa ne aducem aminte numai de Kim Philby, cel care, prin tradare, a produs atat de mult rau Occidentului, Lumii Libere (dupa ce a fugit la Moscova, sovieticii i-au acordat pe loc gradul de general in KGB). Din fericire insa, pot sa spun cu toata siguranta, ca despre parasutarile noastre legionare, nu a putut sa tradeze nimic, desi in acea perioada Philby era detasat la Washington.
L.V.: - Se stie acum ca Kim Philby, personal, este vinovat de moartea tuturor partizanilor albanezi parasutati in Albania (afland de derularea acestei operatiuni, Philby a informat urgent Moscova, care la randul ei a informat 'Segurimi', Securitatea albaneza, si pe Enver Hodja in persoana, ca atare partizanii parasutati au fost asteptati la locul aterizarii de trupe de securitate albaneze si lichidati pana la ultimul). Daca Philby nu ar fi tradat atunci, probabil Albania scapa inca din 1949 de dictatura comunista a lui Enver Hodja
M.D.: - Ceea ce pot eu sa afirm, cu siguranta, este ca nici o echipa legionara nu a fost asteptata de Securitate la locul de aterizare ! De asemenea nu au fost interceptati nici acei legionari pe care noi i-am trimis in Romania pe cale terestra !
L.V.: - Prima actiune concreta in Romania cand a avut loc ?
M.D.: - In 1950, actiunile au continuat pana in 1953, cand le-am oprit, in urma procesului de la Bucuresti, unde au fost condamnati la moarte (si rapid si executati) 10 legionari parasutati in Romania. Cei 10 legionari erau Alexandru (Ica) Tanase, Ion Samoila, Ion Golea, Mircea Popovici, Ion Tolan, Vasile Mihai Vlad, Ion Buda, Gheorghe Dinca, Aurel Corlan si Erich Tartler. Mentionez ca ultimii cinci erau din tara si au fost condamanti la moarte pentru ca i-au ajutat pe Tanase, Samoila, Golea, Popovici si Tolan. Executia a avut loc in noaptea de 31 Octombrie spre 1 Noiembrie 1953 la Jilava. In acest proces a fost bagata si o alta operatie, care nu era a Miscarii Legionare, era a Comitetului National Roman. Aceasta operatiune a fost condusa efectiv de comandorul Mihail Opran si a constat dintr'o echipa trimisa in tara, compusa din capitanul Sabin Mare, Ilie Rada (fost in Legiunea Straina) si Gavrila Pop. Acestia fusesera parasutati in Romania tot de franco-americani, dar pe linia Comitetului National Roman.
L.V.: - Aceste operatiuni au fost descrise destul de amanuntit de generalul (r) de Securitate Neagu Cosma, fost sef al contraspionajului din DSS (pana cand a fost demis, in 1973, se pare pentru incompetenta, de generalul Ion Mihai Pacepa), in cartea sa, aparuta la Bucuresti, in 1994, 'Sub cupola Securitatii' (Editura Globus). In aceasta carte, generalul (r) Neagu Cosma vorbeste destul de elogios <sic> de dv. si de doctorul Musetescu, ca 'fiind creierele tuturor operatiunilor'
M.D.: - Astea sunt supraevaluarile Securitatii. In aceasta carte a generalului Neagu Cosma este o nota care nu corespunde realitatii, referitoare la grupul Gheorghiu. Echipa Gheorghiu, care a avut ghinionul sa fie parasutata la o distanta enorma fata de locul fixat si nemaigasind locul unde trebuia sa ia primul contact, dupa vreo 14 zile de ratacire prin paduri, flamanzi, hartuiti, cand in fine au ajuns la o statie de cale ferata, au fost arestati de militie, fara vina lor. In starea in care erau, lihniti de foame, zdrentuiti si murdari, a fost usor sa fie recunoscuti ca era ceva cu ei Neagu Cosma susutine, fals, ca prin telegrafistul acestei echipe, a reusit sa-i 'intoarca' si 'sa duca de nas serviciile secrete americane' Realitatea a fost complet alta (acum probabil, citind acste randuri, generalul Cosma isi va da seama, ca in realitate el a fost pacalit), imediat cand grupa Gheorghiu, 'intoarsa' de Securitate, a facut prima comunicare dela Bucuresti la statia lor de receptie din Occident, specialistii militari francezi si-au dat seama ca sunt arestati si emit sub controlul Securitatii !
L.V.: - Inseamna ca echipa Gheorghiu reusise sa transmita un mesaj cod, 'ca emit sub control' ?
M.D.: - Da, a reusit sa transmita acest semnal, de care Securitatea nu stia. Fiecare telegrafist avea anumite semnale convenite pentru cazul ca este arestat si ca este fortat sa lucreze pentru ceilalti, pentru adversari Cu toate ca Securitatea a luat masuri ca sa supravegheze cat mai precis comunicarile echipei Gheorghiu, telegrafistul lor a reusit sa transmita semnalul convenit. Francezii, dupa o consfatuire cu noi, au fost de acord ca echipa Gheorghiu sa continue jocul, pentru a le salva viata. Jocul a continuat peste un an de zile. Grupul Gheorghiu 'a cerut' sa mai vina si alte echipe in tara, au cerut un nou aparat de radio-emisie (acesta li s'a si trimis, comunicandu-li-se ca este ingropat sub un copac etc.). Deci peste un an de zile a continuat acest 'joc' intre franco-americani pe de o parte si Securitate pe de alta parte Acest 'joc' a permis salvarea vietii echipei Gheorghiu, ei au fost eliberati dupa un timp din inchisoare, drept rasplata ca au 'colaborat' cu Securitatea si s'au putut integra in viata civila din Romania. Generalul Neagu Cosma mai face o inexactitate, dat fiind ca Ionel Golea le-a creat mari probleme in Romania (un an de zile Securitatea s'a straduit sa-l captureze, mobilizand aproape intregul ei aparat pentru aceasta), generalul Cosma si Securitatea s'au napustit cu furie asupra memoriei lui, facandu-l un afemeiat lipsit de orice scrupule <sic> Securitatea a lansat ulterior legenda 'ca Ionel Golea in loc sa se ocupe de misiune, s'a ocupat mai mult de femei' Dupa cum am mai spus, aceasta furie era justificata, pentru ca Ionel Golea le-a stricat 'Festivalul' Mondial al Tineretului din 1953, la care comunistii tineau foarte mult. Ionel Golea a reusit sa imprastie multe manifeste, la participantii dela acest festival, care erau veniti din toata lumea, iar in manifeste era descrisa starea jalnica in care se gaseste Romania sub tirania comunista. Din aceasta cauza au incercat, postum, sa-l compromita moral.
L.V.: - Este o practica binecunoscuta a Securitatii si acum a noilor servicii secrete romanesti (SRI si SIE in mod special), de a-i 'compromite' moral pe adversarii lor, lansand diverse calomnii Care era insa itinerarul pe care il urmau legionarii parasutati in Romania ?
M.D.: - Legionarii parasutati, cu un avion militar, erau transportati mai intai in Grecia. De aici, cu un alt avion, se survola teritoriul Bulgariei, apoi se lua directia Est, deasupra Marii Negre, unde se zbura la foarte mica altitudine. Din acest moment contactul pe radarele bulgaresti si romanesti era intrerupt. Avionul facea apoi o curba de 180 de grade, se zbura tot la rasul apei, adica sub 100 m altitudine si se indrepta spre Dobrogea romaneasca. Avionul survola Dobrogea si Campia Romana la mica inaltime, insa in apropiere de locul parasutarii trebuia sa ia inaltime, minim 300 de metri si in acel moment el aparea din nou pe radarurile romanesti. In plus aparea pe radaruri si la trecerea Carpatilor, pentru ca majoritatea parasutarilor au avut loc in Transilvania. Deci de la trecerea Carpatilor, avionul era urmarit pe radarele romanesti, ceea ce marea enorm riscul operatiunii. Din pacate, ca sa nu fie interceptat de aviatia de vanatoare comunista, pilotul avionului nu avea timp sa caute precis locul exact de parasutare (in plus era si noapte, ceea ce facea si mai dificila recunoasterea locului) si ca atare multe parasutari au fost facute departe de punctul exact, cazul cu echipa Gheorghiu.
L.V.: - Pentru salvarea celor zece condamnati la moarte din grupul Golea-Samoila, nu s'a putut face nimic ?
M.D.: - A fost imposibil, ei au fost tinuti in permanenta arestati, sub paza severa, la Jilava, pana in momentul executiei. O actiune de comando pentru eliberarea lor nu ar fi avut nici o sansa de succes ! Iar demersurile diplomatice erau de la bun inceput sortite esecului. In cartea sa, 'Sub cupola Securitatii', generalul (r) Neagu Cosma mai comite si o alta inexectitate, cand cauta sa bage in acelasi cazan si pe altii care nu au avut nimic de-a face cu Miscarea Legionara, cum era fostul legionar macedonean Bebi Toma, care fusese racolat de un ofiter de contraspionaj american, intr'un lagar de refugiati din Grecia si trimis in Romania. Insa Bebi Toma, cum a ajuns in Romania, s'a predat la primul post de militie ! Bebi Toma nu a avut nimic de-a face cu actiunea legionara si colaborarea ei cu franco-americanii, din anii 1949-1954. Ca o paranteza, facea parte din dizidenta legionara. Referitor la esuarea grupului lui Sabin Mare, ei au fost tradati de persoana la care s'au adapostit, dar au reusit sa fuga, fara insa a avea nimic la ei. Asasinarea lui Sabin Mare intr'o porumbiste, in Tara Fagarasului, in versiunea generalului Neagu Cosma, pare sa fie plauzibila. Cosma a sustinut ca Sabin Mare a fost asasinat chiar de propriul sau coechipier Ilie Rada, cert este ca Rada, care a reusit sa revina in Franta, a fost imediat arestat de franco-americani si pus sub acuzarea ca l-a asasinat pe Mare. Nu-mi dau seama cum au avut si franco-americanii informatia pe care o descrie detaliat in cartea sa Neagu Cosma.
L.V.: - Pana la urma s'a pus punct, in 1954, acestor operatiuni, de ce ?
M.D.: - Mai intai operatiunile au fost stopate de Anglia, datorita influentei nefaste exercitata de Kim Philby si grupul sau de spioni sovietici, asupra contraspionajului englez. De fapt, pe linie engleza, din cate am cunoscut eu ulterior, nu a fost trimis nimeni in Romania. Am avut o grupa de legionari care s'au instruit in Anglia, dar dupa dezertarea lui Philby, actiunea in Romania a fost contramandata. In ceea ce-i priveste pe franco-americani, acestia au stopat in 1954 actiunile, de comun acord cu noi, ei avand si un oarecare dezinteres, dupa moartea lui Stalin. Avea sa inceapa nefasta perioada a 'destinderii' si a 'coexistentei pasnice' Pe urma eram si noi nemultumiti de faptul ca echipa Gheorghiu fusese parasutata complet gresit, fapt ce a dus la capturarea ei.
L.V.: - Generalul Neagu Cosma, in cartea sa, da doua exemple, de doi legionari parasutati, care nu au fost prinsi niciodata, nici pana in ziua de azi Securitatea, recte SRI-ul, nu stie identitatea lor, cine erau aceste persoane ?
M.D.: - Din partea noastra nu au fost ; daca sunt inca doi parasutisti care nu au fost capturati niciodata, nu au apartinut Miscarii Legionare, deci nu cunosc cine sunt ei. Noi insa am mai trimis si alti legionari, terestru, trecand frontiera prin Ungaria, care, de asemenea, nu au fost niciodata descoperiti !
L.V.: - La trecerile terestre ce filiera era folosita ?
M.D.: - Din Austria se ajungea la Budapesta, unde aveam un punct de sprijin la o familie, unde sotia era romanca, iar la frontiera ungaro-romana aveam construita o filiera de trecere, cu punct de sprijin pe partea ungara. Pe partea romana punctul de sprijin era la Arad.
L.V.: - Legionarii parasutati au fost toti capturati de Securitate ?
M:D.: - Da, cei parasutati au fost in final capturati toti, unii dupa un an, altii dupa doi ani Echipa Tanase a fost prinsa, pentru ca Tanase a facut marea imprudenta sa se duca la o persoana care-i era prieten (desi fusese avertizat in prealabil ca respectiva persoana este suspecta). Cu toate acestea, Tanase s'a dus la aceasta persoana si a fost denuntat.
L.V.: - In total cati legionari au fost parasutati in Romania, la inceputul anilor '50 ?
M.D.: - Zece legionari. Toti au fost executati sau exterminati, in afara de doua persoane din grupul Gheorghiu (o a treia persoana din aceasta echipa a fost internata intr'un lagar de exterminare in Delta Dunarii). Cele doua persoane care au supravietuit din echipa Gheorghiu, traiesc, dupa cate stiu eu, si in prezent. Unul se afla la Constanta, iar celalalt, care era casatorit (are si un copil), se afla acum, probabil, in Austria.
L.V.: - Cei doi parasutisti ramasi necapturati, de care vorbeste generalul Neagu Cosma, daca nu sunt numai in inchipuirea lui, cine au fost atunci, cine i-a parasutat ?
M.D.: - Nu stiu cine au fost, nu cunosc cine i-a parasutat.
L.V.: - Daca parasutistii desantati in Romania au putut actiona nestingheriti, vreme de pana la doi ani, inseamna ca actiunea a fost destul de eficienta
M.D.: - Sigur ca da ! In primul rand a avut un efect psihologic extraordinar de mare, in inchisori. S-a aflat repede, dela o inchisoare la alta, dela un lagar la altul, despre aceste actiuni. A ridicat moralul tuturor legionarilor (si nu numai al legionarilor) care se aflau in aceste inchisori. Legionarii si-au dat seama astfel ca Legiunea nu a murit, poate unii si-au inchipuit chiar ca aceste parasutari constituie doar avangarda unor actiuni mai importante, care sa duca in final la eliberarea Romaniei de sub tirania comunista
L.V.: - In conditiile in care 10 legionari parasutati au produs atata panica Securitatii si subredului regim comunist, ce s'ar fi intamplat daca erau parasutati de exemplu 1.000 de oameni ?
M.D.: - Nu cred ca s'ar fi intamplat ceva deosebit, pentru simplul motiv ca acesti oameni care s-ar fi dus in Romania, nu ar fi putut rezista diabolicului sistem de control, un sistem impins pana la perfectiune, impus de comunisti intregii populatii a tarii. Uitati-va, de exemplu la arestarea lui Samoila, produsa la Brasov. Samoila a fost arestat pentru ca sotia lui a cumparat mai multa mancare decat pentru o singura persoana, iar acest lucru a fost anuntat imediat Securitatii
L.V.: - Inseamna ca din punct de vedere contrainformativ Securitatea statea destul de bine
M.D.: - Statea foarte bine ! Avea in toate partile denuntatori, care orice observau, anuntau
L.V.: - Cum se explica, ca la numai trei-patru ani dela instaurarea regimului comunist, Securitatea functiona foarte bine si deja avea o armata de informatori si denuntatori ? Sa fie la romani delatiunea si tradarea o boala nationala ?
M.D.: - Din pacate este o boala si a fost permanent o boala Sa nu uitam pe de alta parte, ca si Carol si Antonescu si comunistii au cultivat delatiunea, denuntul ! Iar prigoana contra legionarilor a fost o constanta a politicii romanesti, de dupa 1927, indiferent cine era la putere (cu exceptia scurtei perioade de patru luni a guvernarii Sima-Antonescu). Sa revin insa la colaborarea noastra cu franco-americanii. In 1954 aceasta colaborare a luat sfarsit, in cel mai deplin acord intre Miscarea Legionara si franco-americani, iar legionarii aflati inca in centrele de instructie, au fost demobilizati, cautand fiecare sa-si rezolve problemele existentei.
