POLITICA SOCIALA - Disponibilitatea si accesabilitatea informatiei
Multimedia este acum un factor important in cresterea variatelor aspecte in viata oamenilor. Invatamantul, publicitatea, divertismentul, afacerea, sanatatea, cercetarea stiintifica, guvernul si multe alte domenii, toate determnina o utilizare vasta a productiilor multimedia la o crestere a rate foarte rapida. Implicatia clara este ca productiile multimedia au potentialul de a creste influenta sociala a utilizatorilor. Pentru acest motiv, unproducator de multimedia are obligatia de a considera ramificatiile sociale a muncii lui.
Intr-un fel, multimedia nu este diferita fata de alte medii folosite in comunicarea cu oamenii – un scriitor trebuie sa fie atent asupra posibilului impact a continutului si modul in care este prezentat. Oricum multimedia poate fi extrem de efic ienta in transmiterea mesajelor menite si inconstiente. Din aceasta cauza, un programator ar trebui sa fie constient de responsabilitatile pentru impactul social al productiei.
Disponibilitatea si accesabilitatea informatiei
Cantitatea de informatie care este disponibila in format digital prin intermediul Internetului, este nemasurabil, si creste tot mai mult pe zi ce trece. Intrebarile referitoare la proprietatea informatiilor are o implicatie importanat pentru societatedin cateva perspective. Prima perspectiva, informatiile despre o persoana, cum ar fi o fotografie care reprezinta imaginea unei persoana, a ridicat un numar de probleme de confidentialitate. A doua, informatia digitala, cum ar fi imagini, programe, message, etc este considerate de valoare comerciala. A treia, imformatia digitala ridica probleme cum ar fi sub ce restrictii, cu ce scop si pentru ce taxa, se poate obtine acces la informatie.
In present, noile metode si tehnologii de exploatare a informatiei digitale au cunoscut o dezvoltare foarte rapida. Curtea Suprema este fortata sa interpreteze legile actuale pentru a acoperi situatii care nu au fost prevazute cand legile au fost scrise. Un astfel de suport pe principiile de baza si incercari de a deslusi legislatia sunt bune in traditiile legale, dar ele rezulta intr-un grad considerabil de incertitudine cu privire la statul legal a diferitelor proiecte digitale ai drepturile oamenilor afectate de acestea.
Pentru dezvoltatorii de medii multimedia problemelor de confidentialitate sunt clar asociat cu utilizarea imaginilor si a altor materiale digitale referitoare la indivizi. Fotografii au inteles acest lucru si au urmat un proces pentru a obtine o permisiune de utilizare a pozelor persoanelor pe care ei le-au creat si care nu puteau fi considerate figuri publice. Dezvoltatorii de productii multimedia ar tebui sa urmeze acest obicei.
O figura publica, cum ar fi un politician sau un sportive de performanta, nu se bucura de aceleasi drepturi de utilizare a imaginii personale. Dar majoritatea oamenilor au dreptul de a controla utilizarea imaginii lor, vocii lor si cel mai important despre ei insusi prin permiterea sau refuzarea permisiunii pentru utilizarea sau reproducerea lor.
Inainte de a incorpora orice informatie digitala referitoare la o persoana individuala, programatorul trebuie sa obtina permisiunea de a folosi acel material.
Intr-un sens mai general, persoanele au dreptul sa se astepte ca confidentialitate lor, incluzand informatia digitala, va fi respectata, fie ca aceasta se refera la o imagine sau orice data care se refera la ei insusi.
Pentru un creator de materiale multimedia, raspunderea la acest drept la confidentialitate implica in momentul in care se folosesc in materialul multimedia date personale identificabile, ar trebuie obtinuta permisiunea de la individul in cauza si utilizarea ar trebui sa fie limitata la scopurile pentru care permisiunea a fost acordata.
Aspectul opus problemei de confidentialitate este problema accesului la
informatie. In diferite moduri si pentru diferite cauze a fost confirmat ca
accesul la informatie
nu este numai dorita dar este esentiala pentru progresul
societatii noastre. In opinia lui Muller (1997) accesul universal in
telecomunicatii a inceput ca un mit creat de sistemul
de telefoane
In legatura cu acest act Muller sustine:
Legea presupune:
este impropriu sa ai incredere exclusiva pe mecanismele pietii sa promoveze difuzarea serviciile de telecomunicatii de baza si avansate;
accesul local de telecomunicatii ar trebbui subventionat daca ar fi sa devina universal posibil;
este de inteles si de dorit de a desemna un tip particular de servicii ca sa fie serviciu universal;
scopul competitie, pe piata de telecomunicatii poate fi reconciliat cu serviciul universal subventionat.
In opinia lui Muller (1997), “aceste presupuneri au mers virtual indiscutabil in timpul crearii legislatiei, iar acum toate sunt deschise la provocari serioase ”.
O ultima problema de acces la care programatorii ar trebui sa apeleze se refera la crearea de productii multimedia accesibile persoanelor. De exemplu o versiune speciala care nu se bizuie pe nici una din fisierele sunet ar putea fi pregatita pentru persoanele surde, o versiune cu fonturi maripoate fi dezvoltata pentru persoanele care au probleme cu vederea. Un alt mod de abordare este toate materialele esentiale sunt prezentate in cel putin doua medii diferite, poate chiar simultan, astfel daca utilizatorul cu limitary intr-un mediu poate sa acceseze materialul prin intermediul celuilalt material.
AUTORIZAREA
Tipurile de autorizari
Autorizarea este similara cu programele de calculatoare si alte forme ale proprietatii intelectuale posibile a fi copiate. Autorizatia este o forma de permisiune data, de detinatorul unei proprietati intelectuale catre alta parte, a privilegiului de a folosi proprietatea in unele cazuri in care ar fi altfel o infractiune. Perritt (1996) face un scurta introducere in legea referitoare la licienta de autorizare a proprietatilor in format digital. Dratler (1996) furnizeaza mai multe detalii privind problemele legale si comerciale referitoare la obtinerea dreptului de autorizatie a proprietatii intelectuale, cu o anumita atentie asupra certificatului de inventator. Raysman, Brown, and Neuburger (1996) descrie procedura de obtinere a licientei pentru productiile multimedia si include exemple de autorizare si alte forme.
Din punct de vedere al procesului de captura-dezvoltare-transmisiei-afisare punctate de Dodds (1995), obtinerea autorizatiei poate fi un factor in orice punct al sectiunii de trecere, dar in particular la primii si ultimii pasi. La captura (si cateodata la dezvoltare), un dezvoltator de aplicatii multimedia poate sa aleaga obtinerea autorizatie proprietatii intelectuale de la altcineva pentru a-l include in productie, decat sa creeze noi materiale. La afisare (si cateodata la transmisie) programatorul poate alege de a autoriza productia pentru un utilizator, decat sa-l vanda. Megantz (1996) numeste aceste doua forme de autorizare “licensing-in” cand proprietatea altcuiva este obtinuta si “licensing-out”, cand productia unui programator este autorizat unui utilizator.
Exista mai multe tipuri de autorizari care ar trebui cantarite. Mai precis decat “licensing-in”,un dezvoltator de aplicatii multimedia poate alege sa creeze o productie, sau poate face un fel de parteneriat cu o alta persoana sau companie pentru a dezvolta sau aplica proprietatea intelectuala dorita. Mai precia ca “licensing-out”, un programator poate vinde aplicatia multimedia unui utilizator sau ar putea da aplicatia fara nici o taxa, de exemplu prin plasarea acesteia intr0un domeniu public sau sa acorde utilizarea libera a aplicatiei, poate ca o determinare de a achizitiona alte productii. Sau in unele cazuri speciale, programatorul poate forma un parteneriat intr-o oarecare masura cu utilizatorul pentru a exploata productia.
Alegerea tipului de autorizare nu este deloc usoara. Alegearea depinde de multi factori si duce la numeroase implicatii. Pentru unele proiecte, cum ar fi productiile documentare istorice, s-ar putea sa necesite ca materialele anterioare cu copyright sa fie autorizate, pentru ca nu ar fi posibil sa se creeze elementele originale dorite. Mai frecvent, totusi, alegerea este o decizie de afaceri si ca orice alta decizie de afacere, intregul personalul, resursele, timpul, banii si aspectele legale ar trebui analizate cu grija.
Megantz (1996) discuta aceste consideratii. In termini simpli, ceea ce el puncteaza este ca alegerea a oricarui tip de autorizatie este un risk-contra-potential-rasplata, sau o decizie cost-beneficiu. Un programator ingenios va aprecia valoarea riscurilor sau a costurilor asociate cu fiecare apropiere posibila si va estima rasplatele sau beneficiile posibile.
De exemplu, “licensing-out” poate sa dea programatorului un termen mai lung de control a productiei (de exemplu, un CR-ROM nu poate fi revandut sau folosit de o a treia parte daca in autorizatie este asa specificata), dar “licensing-out” poate obliga programatorul sa intretina productia si sa o actualizeze. Veniturile imediate printr-o simpla vanzare pot fi mai mari decat cele dintr-o autorizatie pe termen lung, dar licienta poate furniza un venit constant si continuu si eventual un total de venituri mai mari.
“Licensing-in” poate necesita niste cheltuieli mai mari sau poate necesita o intelegere de drept de autor care reduce venitul net. Totusi, “licensing” poate inlocui costuri importante de cercetare si dezvoltare. Pe de alta parte, este bine de subliniat ca salvari similare ar putea fi realizate printr-o forma de parteneriat cu cineva care deja poseda productia sau cunostiintele care sunt necesare. Un partener ar putea adauga beneficiile de a impartii riscurile si investitiile cerute, dar de asemenea va cere si impartirea profitului. Cu toate ca autorizarea a devenit extrem de comuna si populara, nu este obligatoriu in toate cea mai buna solutie in afaceri.
Pasii in procesul obtinerii autorizatiei
Daca s-a determinat ca obtinerea autorizatiei este solutia ideala pentru o nevoie particulara, Megantz (1996) sugereaza ca ar trebui luate in considerare urmatorii pasi:
1. a se determina exact ceea ce se doreste a fi autorizat; multe optiuni si combinatii sunt posibile pentru ambele tipuri de autorizatie, “licensing-in” si “licensing-out”;
2. a se cere sfatul unui avocat; in special, autorizarea unei proprietati intelectuale, este o problema complexa, legala si necesita cel mai inteligent avocat disponibil;
3. a se dezvolta o strategie de obtinere a licientei; termenii (durata, taxa, restrictii, etc) unui accord de permisiune trebuie gandita cu grija pentru a optimiza rezultatele;
4. a se analiza piata; a se determina cand potentialul pietei este acolo pentru a se justifica calea obtinerii autorizatiei;
5. a se estima resursele necesare; ambele tipuri de autorizari au nevoie de anumite resurse cum ar fi o persoana sa implementeze proprietatea castigata sau sa furnizeze un client suport pentru o productie care este “licensing-out”.
Dratler (1996) furnizeaza o analiza foarte amanuntita a avantajelor si dezavantajelor in afacerea obtinerii autorizatiei unei proprietati intelectuale. De asemenea el subliniaza patentele; multe din argumentele sale se refera la materialele cu copyright si la productiile multimedia
Compensatiile autorizarii
Aproape toate autorizatiile permit plata unor forme de compendare de la cel care cumpara licienta catre cel care o vinde, pentru a folosi proprietate intelectuala in cauza. De obicei, compensarea este sub forma de tranzactie monetara, dar poate fi si sub alte forme de plata, cum ar fi un schimb de expertiza tehnologica sau alte tipuri de acorduri.
Compensarea monetara este in general facuta fie ca o suma totala platita dintr-o data, fie ca o suma fixa de bani platita la intervale specificate, sau fie ca un procentaj a unui index numeric, cum ar fi un raport al unitatilor vandute sau a venitului brut. Calea procentajului este adesea folosita cand proprietatea intelectuala este autorizata catre o alta parte , care la randul ei o va revinde sau o va reautoriza. Desigur, compensarea monetara poate sa fie bazat pe oricare combinatie a celor 3 metode de baza. Platile facute prin metoda procentajului sunt deseori numite “regalitati” in limbajul comun. Dar in termini legali, majoritatea platilor fie procentaj, fie bazat pe timp sau fie suma totala sunt considerate “regalitati”.
Suma totala, metoda platii intr-o singura data este cea mai simpla cale din punctul de vedere al unui contabil; poate fi, oarecum mai dificil pentru partile implicate sa determine un pret cat mai exact si corect pentru proprietatea care reflecta adevarata sa valoare si utilitate.
Plata unei sume fixa la intervale de timp specificate, fixarea pretului poate fi la fel de greu, dar poate furniza un flux continuu de beneficii unuia sau celuilalt sau amandorura.
In mod normal, metoda procentajului ofera o cale de autocreare pentru calcularea valorii si utilizarii produsului, dar poate implica si complicatii referitor la confidentialitate cand cel care are licienta cere acces la inregistrarile licientei.
Acordurile “licensing-in”
Pentru acest tip de autorizatie in procesul de dezvoltare Raysman, Brown and Neuberger (1996) subliniaza cateva idei principale, care ar trebui sa fie adresate intr-un acord de obtinere a autorizatiei, care permit accesul pentru utilizarea materialelor pre-existente in noua productie multimedia.
1. Identificarea proprietatilor care urmeaza a fi autorizate. Tema acordului de autorizatie trebuie sa fie clar specificata. Definirea trebuie sa fie precisa si clara.
2. Permisiunea. Autorizatia trebuie sa fie proiectata precis sa transmita acele drepturi intentionate a fi communicate.
3. Rezervarea drepturilor. Clauza rezervarii drepturilor este utila pentru a descrie exact ce drepturi au fost communicate si ce drepturi au fost retinute de detinatorul de drept de autor.
4. Eforturi mari de promovare. Aceasta clauza are intentia de a proteja interesele financiare a detinatorului de drept de autor care permite drepturi la material in schimbul unei impartiri a venitului derivat din folosirea materialului sau clauza sustine ca producatorul va folosi cele mai bune metode de promovare pentru vanzarea produsului sau altfel drepturile pot fi revocate.
5. Provizii reverse. Folosirea unei provizii reverse permite detinatorului de drepturi de autor a recastiga unele sau chiar toate drepturile autorizatiei in cazul in care anumite praguri nu sunt satisfacute sau atinse.
6. Acorduri. In general, proprietarii de drepturi de autor tin cateva atu-uri de folosire a lucrarilor lor printr-o serie de drepturi de acorduri.
7. Reprezentari si garantii. Detinatorul de drepturi de autor se asteapta sa prezinte si garantie pe care el sau ea le intalnesc in cererile legale pentru executarea autorizatiei.
8. Nerecunoasterea garantiilor. Majoritatea detinatorilor de drept de autor cauta sa nu recunoasca orice alte garantii diferite de cele care sunt descries in permisiune.
9. Drepturile parteneriatului de proprietate. Detinatorul de drepturi se va astepta sa primeasca permisiunea sa cunoasca ceea ce detine proprietarul de drepturi de autor, titlul si interesul in lucrarea autorizata.
10. Confidentialitatea. In procesul negocierii si implementarii licientei, informatiile confidentiale, cum ar fi informatii financiare secrete, poate sunt necesare a fi schimbate intre parti. O clauza a confidentialitatii ar trebui sa descrie obligatiile fiecarie parti cu privire la confidentialitatea informatiei.
11. Scadenta. Scadenta unei autorizatii este o problema de afacere care trebuie negociat pe baza asteptarilor producatorului pentru aplicatia multimedia.
12. Expirarea clauzelor. Expirarea clauzelor este folosita pentru evenimente la care acordul se poate termina inainte datei de expirare specificate.
13. Plata clauzelor. Aceste clauze specifica compensarile sa fie platit proprietarului de drept de autor in schimbul obtinerii permisiunii.
14. Limitarea obligatiei. Este obisnuit pentru parti sa furnizeze o limitare a raspunderii lor in cazul unei revendicari de la utilizarea a proprietatii sau a drepturilor cu licienta.
15. Inregistrarea clauzelor. Este ceruta cu scopul de a lua masuri rezonabile pentru a asigura calitatea controlului asupra utilizarii unei marci particulare. Esecul de a lua astfel de masuri ar putea rezulta dintr-o determinare in care marca inregistrata si-ar pierde semnificatia ca o identificare a originii.
Acordurile “licensing-out”
Pentru “licensing-out” o productie multimedia sau orice alta forma de program, Raysman, Brown, si Neuberger sugereaza cateva puncte care ar putea fi necesare a fi incluse in procesul de autorizare:
1. Scopul licientei, incluzand autorizarea utilizari productiei si orice restrictie asupra folosirii ei.
2. Exclusivitatea licientei. O autorizatie ne-exclusiva este aceea care permite detinatorului de drept de autor sa deie autorizatii si altor utilizatori pentru folosirea productiei sale; o licienta exclusiva este aceea care restictioneaza folosirea productiei la un singur utilizator.
3. Revacabilitatea autorizatiei. O declaratie a conditiilor sub care proprietarul de drept de autor poate revoca autorizatia cum ar fi o incalcare a unor termini specificatii in autorizatie.
4. Dreptul de proprietate a productie. In mod normal, unul din motivele de a obtine autorizatia unei productii este aceea ca programatorul doreste sa retina dreptul de proprietate.
5. Intretinerea si actualizare. Trebuie sa existe o declaratie clara referitoare la gradul de responsabilitate a partilor pentru intretinerea, actualizarea si altor forme de suport.
6. Statutul si disponibilitatea sursei code. Unii utilizatori vor dori sa aiba acces la codul sursa a productiei; multi programatori nu vor sa permita un astfel de acces. Insa este uneori necesar sa se includa astfel de cluaze care permit accesul in anumite circumstante, cum ar fi faliment sau alte esecuri ale detinatorului de autorizatii.
7. Garantiile proprietarului proprietatii intelectuale care este autorizat si a performantelor productiei.
8. Termenii (perioada de timp) a autorizatiei.
9. Orice modificari a programului standard care urmeaza a fi facute de proprietar sau sunt premise a fi facute de cel care detine autorizatia in scopul de a imbunatati productia.
Inca odata, Raysman, Brown, si Neuberger (1996) furnizeaza un numar de forme standard pentru a fi utilizate de catre un dezvoltator de aplicatii multimedia. Ar trebui sa fie clar dinaceasta discutie ca obtinerea autorizatiilor sunt contracte complexe legale cu implicatii serioase pentru un dezvoltator de productii multimedia. Sfatul unui avocat este essential in crearea si executarea lor.
