Zonele morfoclimatice temperate cu sisteme morfogenetice concentrate regional
Au cea mai mare desfasurare intinzandu-se de la 35 la 660 latitudine
dominant in continentele emisferei nordice. Reprezinta spatiul de
actiune al vanturilor de vest dar si al interferentei cu extinderea sezoniera a alizeelor si vanturilor polare. Ca urmare, in timpul
anului suprafete insemnate sunt supuse actiunii unor mase de aer cu proprietati
variate (reci, calde, umede, uscate etc.) situatii care se reflecta intr-o
manifestare sezoniera a regimurilor elementelor componentelor de mediu exprimata
in evolutia peisajului. Precipitatiile cad in fiecare luna
a anului dar in cantitati si sub forma diferita. La fel regimul termic se va concretiza prin valori medii lunare care se inscriu in
curbe cu un minim de iarna (2-3 luni) si un maxim de vara (2-4 luni) legatura
dintre acestea reprezentand-o marimile moderate. Acestea asigura un grad ridicat de acoperire cu vegetatie si soluri groase
ce exercita un rol protector depozitelor si rocilor de dedesubt. in aceste conditii morfodinamica va fi dominata de procese
impuse de actiunea apei sub diferite forme (apa curgatoare, apa din ploi,
zapada, apa in circulatie prin roci). O serie de factori regionali
(desfasurarea lanturilor de munti atat in sens latitudinal dar mai ales
longitudinal, prezenta in vecinatatea tarmurilor a curentilor oceanici reci sau
calzi; distantele enorme intre oceane si centrul continentelor; lanturile
montane foarte inalte si relativ compacte etc.) modifica structura zonei
morfoclimatice impunand in cadrul acesteia cu sisteme morfogenetice specifice. Cateva sunt reprezentative.
2.5.1. Regiunile morfoclimatice temperat oceanice.
Desfasurare si conditii bioclimatice. Include centrul
si vestul Europei, fasii la vestul Cordilierilor si Anzilor, o mare parte din
centrul si estul SUA, sudul Canadei, in estul Asiei, sud-estul
Climatul este dependent de predominarea circulatiei
maselor de aer oceanic care au o umiditate ridicata si sunt racoroase vara si
moderate iarna. Ca urmare, aici nu se manifesta nici calduri excesiv e dar nici
ingheturi de durata; amplitudinile termice lunare sunt moderate, nebulozitatea
este ridicata, precipitatiile variaza intre 800 si 1 500 mm/an (repartizate
diferit lunar si sezonier dar si de la tarm catre interiorul continentelor),
vanturile sunt frecvente fiind legate de activitati ciclonale, se produc
diverse fenomene meteorologice intre care ceata, burnita si roua. Exista
diferente intre climatele sectoarelor continentale care apartin acestui sistem.
Situatiile extreme sunt intre cel vest european (veri cu temperaturi medii
lunare de 16-250, precipitatii reduse, unele sub forma de aversa; ierni blande
termic 0-120, ploi si ninsori bogate cu strat subtire de zapada; precipitatii
anuale de 800-1500 mm, de la vest catre est cresc ariditatea si amplitudinile
termice) si cel est asiatic (veri cu frecventa maselor de aer oceanic ce dau
ploi bogate si asigura temperaturi moderate 18-200; ierni cu dominarea aerului
rece continental ce provoaca temperaturi scazute de �50-150,
ingheturi frecvente si strat subtire de zapada; precipitatii de 700-1200
mm/an).
Vegetatia bogata este alcatuita din paduri de stejar
si fag, un variat strat arbustiv si de ierburi sub care sunt argiluvisoluri si
cambisoluri cu profile dezvoltate. Ele protejeaza rocile si depozitele de
atacul direct al agentilor externi constituind un
factor intermediar in desfasurarea proceselor morfodinamice.
Agenti, procese si forme de relief. Sistemul
morfogenetic este dominat de actiunea comuna a
meteorizarii, pluviodenudarii si a apelor curgatoare rezultatele vizibile si
rapide fiind legate de ultimul agent.
- Meteorizarea actioneaza permanent dar cu intensitate si specific diferit
sezonier. in lunile si anotimpul cu precipitatii bogate se produc alterari (indeosebi
hidratare si carbonatare care duc la formarea de caolin, dar si o iluviere a
argilei pe profilul de sol. Cand se suprapun si cicluri gelivale
(inghet-dezgheturi) atunci sunt posibile dezagregari in rocile expuse gerului;
in cele calcaroase se produc dizolvari si dezvoltarea formelor carstice. De altfel in masivele si podisurile calcaroase exista complexe
carstice vechi care-si continua evolutia.
- Pluviodenudarea este activa doar pe suprafetele de
versant despadurite. Se produce spalarea solurilor,
dezvoltarea de ravene izolate. Obarsia multor vai torentiale este
formata din ravene in stadii diferite de adancire.
- Apele curgatoare constituie agentul modelator principal. Variatia pe sezoane
a producerii precipitatiilor, marimea bazinelor hidrografice si relieful
complex (ca pante, alcatuire litologica si structura) au impus diverse regimuri
de scurgere a apei raurilor. Specificul scurgerii
raurilor din aceasta regiune este reflectata de cel al
raurilor cu bazine nu prea mari in care este o anumita omogenitate in
distributia factorilor hidrodinamici. La raurile din Europa de vest apele mari ce dau scurgerea maxima sunt legate de ploile de iarna.
Ele au si un debit solid insemnat intrucat gradul de
protejare a solului de catre vegetatie este mai mic astfel ca se realizeaza un
contact direct al apei din precipitatii cu acesta. in
intervalele de timp, de altfel scurte, cand se produce inghetul debitul scade
si au loc acumulari ale materialelor grosiere. in
sezonul cald fluctuatiile nivelelor scurgerii sunt numeroase cu cresteri la
averse ce produc eroziuni si transport bogat si scaderi insemnate in
intervalele secetoase (au loc acumulari). Marile artere hidrografice ale caror
bazine includ si spatii insemnate din muntii inalti au un
regim al scurgerii mult mai complex la care intervin, in luni diferite,
aporturi de apa din topirea zapezii sau de la marginea ghetarilor. Astfel,
apele mari de iarna se prelungesc si primavara iar
vara scaderile debitelor este mai redusa intrucat exista aportul din munti. Ca
urmare, aceste rauri dispun de energie insemnata care le confera potential de
eroziune dar si capacitate de transport mari. Nu
trebuie omis faptul ca aceste regiuni sunt intens populate si ca urmare
terenurile folosite in agricultura ocupa suprafete mari a caror extindere s-a
realizat pe seama indepartarii padurilor ceea ce indirect a favorizat, in
anumite intervale de timp (la inceputul primaverii si la finele toamnei cand
solul este neprotejat de culturi), intensificarea proceselor de versant dar si
scurgerile din albie. Pentru diminuarea efectelor acestora in
aceste regiuni s-au efectuat cele mai complexe lucrari de amenajare
hidrotehnica.
in lungul raurilor sunt albii largi cu multe aluviuni
incadrate de mai multe nivele de terase. Aceste sunt marturii ale unei evolutii
genetice complexe determinata atat de variatia climatului (faze reci glaciare
si faze moderate termic si pluvial) cat si de ridicari neotectonice sacadate si
pe areale largi.
- Alunecarile de teren constituie un proces frecvent
pe versanti cu pante mai ridicate. Precipitatiile bogate si prezenta stratelor
argiloase sunt factori care asigura realizarea lor pe versantii dealurilor si
ai spatiului montan. Se produc sub diferite forme in oricare luna.
Efectele sunt mici intrucat se aplica masuri complexe care urmaresc atat
micsorarea riscului realizarii lor dar si anularea rapida a consecintelor.
- Activitatile antropice extrem de numeroase au drept consecinte fie stimularea
sau diminuarea actiuni celorlalti agenti fie crearea unor forme de relief
specifice (ramblee, deblee, cariere, canale, nivelari, iazuri, sectionarea
versantilor etc.) si prin toate acestea se fac modificari in peisaj care de la
caracterul natural au trecut la unele de tip antropizat sau antropic.
2.5.2. Regiuni morfoclimatice temperat semiaride.
Desfasurare si conditii bioclimatice. Cea mai mare
parte a acestor regiuni se afla la latitudini de
380-500 si la distante mari de bazinele oceanice fiind delimitate de sisteme de
munti inalti ce constituie bariere in calea maselor de aer umed de provenienta
vestica. Sunt larg deschise spre regiunile polare de unde in sezonul rece
patrunde aerul ce provoaca ingheturi. Au o dezvoltare
mare in
Climatul se va caracteriza prin amplitudini termice
anuale mari, precipitatii putine legate de sezonul rece (cad zapezi ce dau un
strat subtire de zapada) dar si de unele ploi torentiale de vara, apoi printr-o
puternica evapotranspiratie (accentuata in sectoarele inchise din centrul
continentelor unde impune o trecere spre semideserturi si deserturi).
Temperaturile medii anuale se situeaza intre 50 si 100, dar valorile lunare
cunosc variatii insemnate (in lunile de iarna intre �30 si -150 cu
minime zilnice ce pot ajunge la �350.-450; in lunile de vara
oscileaza intre 200 si 250 cu maxime ce pot depasi 350); exista cca 35-50 zile
de iarna, 100-130 zile de inghet, 100-125 zile de vara si 35-55 zile tropicale.
Amplitudinile termice anuale depasesc 400 ceea ce
reflecta continentalismul accentuat. Aceasta caracteristica este
accentuata mai intai de cantitatile de precipitatii anuale, frecvent sub 400
mm, cu variatii mari de la un an la altul, de la o luna la alta si apoi de
concentrarea lor sub forma averselor. Ploile sunt frecvente
primavara si la inceputul verii (peste 55% din total); iernile desi dau putina
zapada, aceasta datorita temperaturilor coborate se mentine peste 2 luni.
Aceste conditii se reflecta nu numai in tipul de formatiuni
vegetale si de soluri dezvoltate dar si in regimul scurgerii apei raurilor si
al proceselor morfogenetice.
Vegetatia dominant este ierboasa alcatuita mai ales
din graminee ea definind structura peisajelor cunoscute sub numele de stepa,
preerie, pampas. Sunt ierburi dense adaptate la uscaciune
prin radacini adanci si o perioada vegetativa scurta. in
regiunile cu precipitatii mai multe ierburile sunt inalte pe cand acolo unde
cad sub 350 mm pe an sunt scunde si discontinui. Arborii si
arbusti sunt rari si concentrati in luncile raurilor sau in locurile cu
umiditate pe durata mai mare.
Agenti, procese si forme de relief.
Relieful dominant de campie, de podisuri sau dealuri joase este alcatuit din
suprafete in majoritate cu pante reduse acoperite de soluri cernoziomice cu
grosimi in general peste 1 m, la care exista un orizont bogat in humus si
altele in care sunt acumulati carbonati. Astfel vegetatia densa si solurile
groase reprezinta doua ecrane care impiedica realizarea unui contact brusc si
direct intre agenti si roci. De aici atat o asociere intre mai putine procese
dar si o intensitate mai slaba a actiunii lor.
Evidenta este gruparea agentilor in functie de tipul
de forme de relief in care se manifesta.
- Pe interfluviile plate (campuri, podurile podisurilor) slab inclinate,
netede, cu extindere relativ mare si care sunt acoperite de loessuri sau
depozite loessoide groase ce au la partea superioara
soluri se impune asocierea proceselor biochimice, pluviodenudarea, tasarea
sprijinita uneori de nivatie.
- Procesele biochimice sunt legate mai intai de circulatia apei in depozite si
chiar roca la topirea zapezii sau imediat dupa
producerea precipitatiilor. Actiunea este intensa
primavara fiind amplificata si de lipsa vegetatiei. Apa
preia saruri si produse dintr-o slaba alterare a materiei organice pe care le
transporta pe o anumita adancime unde partial precipita dand concretiuni
(indeosebi calcaroase sau de gips). in sezonul secetos
o parte din solutii urca prin capilaritate la suprafata si prin evaporare
faciliteaza acumulari de saruri care apar sub forma de petece cu dimensiuni
variabile. in regiunile cu ariditate pronuntata astfel
de petece cu concentrare de sare si gips au frecventa mare fiind legate
indeosebi de fundul microdepresiunilor.
- Pluviodenudarea este evidenta pe terenurile
desertice sau incendiate in intervalele de timp cat ierburile sau culturile nu
s-au dezvoltat. Se inregistreaza atat dislocarea particulelor dar si antrenarea
lor de catre panzele de apa primavara cand topirea
zapezii se coreleaza cu ploi bogate unele cu caracter torential pe pante de
2-50 doar in conditiile in care vegetatia este distrusa prin uscare sau
incendiere.
- Tasarea este favorizata de existenta loessului sau a
depozitelor loessoide. Prin acestea circulatia activa a
apei primavara intretinuta si de topirea lenta a zapezii si insasi presiunea
exercitata de aceasta prin propria greutate favorizeaza procesul care in final
se materializeaza in generarea unor microdepresiuni de tipul crovurilor si
padinelor.
- Deflatia (activa pe suprafetele lipsite de ierburi) va
indeparta particulele fine favorizand concentrarea lor in acumulari de tipul
dunelor. Iarna vantul insa va troieni zapada
facilitand tasarea.
in regiunile mai reci, in lunile de trecere dintre
sezoanele extreme pe suprafetele cu roca la zi se produc dezagregari.
- in vai albiile raurilor constituie sectoarele in
care precumpanesc procesele legate de scurgerea apei a carei evolutie este
puternic influentata de conditiile climatice care ii imprima un net caracter
sezonier. Raurile autohtone au alimentare dominant pluvio-nivala si ca urmare
in regimul scurgerii vor exista debite insemnate primavara si la inceputul
verii insotite de revarsari, inundatii si debite reduse la finele verii, toamna
si iarna, cand cele mai mici pot seca. Raurile alohtone, cu izvoare in munti
sau in alte zone naturale au un regim al scurgerii
mult mai complex dar la care influentele spatiului temperat se resimt. Variatiile sezoniere in sistemul scurgerii se reflecta in dinamica
proceselor fluviatile. Eroziunea activa va fi legata de intervalele cu
precipitatii bogate si la viiturile intense cu trecerea pe prim plan a celei
lineare in albii si la obarsii si a celei laterale in malurile concave ale
meandrelor. in timpul revarsarilor suvoaiele de apa
principala vor crea prin eroziune in lunca atat canale de scurgere cat si
retragerea diferitelor maluri, grinduri etc. Concomitent cu acestea aici se
produc si acumulari bogate ale materialelor transportate ceea ce face ca ulterior sa rezulte modificari insemnate in
morfologia albiilor majore. in sezonul cu scurgere
redusa se inregistreaza doar transport in suspensie si solutie insotit de
acumulari in albie cand capacitatea raului slabeste (la debitele foarte mici).
Iarna apa raurilor ingheata frecvent (pod de gheata),
la fel si malurile ceea ce conduce la diminuarea efectelor proceselor din
albie. Deci specificul morfodinamic al majoritatii raurilor este impus de
cateva intervale: primavara (topirea zapezii si ploi bogate) - inceputul verii
(ploi torentiale) in care eroziunea si transportul sub diferite forme sunt
foarte active iar acumularile sunt legate de cresterile de debit ce provoaca
inundatii in lunci; vara-toamna cu secete prelungite, debite reduse ce dau un
transport slab si acumulari de materiale fine in albii; iarna � cu
debite foarte mici, inghet si transport extrem de redus.
- Versantii, fruntile de terasa si malurile inalte constituie sectoarele cu o
dinamica activa impusa de imbinarea siroirii, torentialitatii, pluviodenudarii
cu sufoziunea, prabusiri si chiar unele alunecari. Ele sunt
favorizate de cativa factori � pantele, care depasesc 100 (destul de
frecvent peste 400), lipsa vegetatiei dense protectoare intr-un interval mare
de timp, rocile dominant friabile (mai ales loessuri). Intervalul critic
este primavara si inceputul verii cand factorilor
potentiali li se adauga cantitatile de apa rezultate din precipitatii. in
sezonul rece cand aceste suprafete inclinate sunt lipsite de prezenta
protectoare a stratului de zapada in sistemul morfogenetic se adauga inghet-dezghetul
ce faciliteaza modificari in structura rocilor si depozitelor (fisuri,
crapaturi umplute cu gheata) care conduc primavara la slabirea legaturilor
dintre componentele minerale urmate de prabusiri sau solifluxiuni.
2.5.3. Regiunile morfoclimatice temperat-rece
- Desfasurare si conditii bioclimatice. Se desfasoara in Eurasia, America de
Nord si de Sud la latitudini de 45-660 incluzand campii, podisuri joase dar si
munti josi (Siberia, Scandinavia). in peisaj se impun
padurile de conifere compacte, dar care spre latitudini mai mici se imbina cu
cele de foioase iar catre cercul polar cu elemente specifice silvotundrei.
Extinderea mare si deschiderea larga face posibila prezenta sezoniera a maselor
de aer reci polare (maritime si arctice) dar si a celor temperate. Sezonul rece
este lung cu temperaturi foarte scazute (minimele
absolute coboara sub �350) legate de stagnarea aerului rece timp
indelungat apoi o nebulozitate accentuata, ceturi frecvente. in
timpul verii se produc alternante la intervale scurte, a maselor de aer
ciclonal si anticiclonal umede dar mai calde sau mai reci ceea ce conduce la
instabilitatea vremii si temperaturii pozitive (in iulie ajung la 200). Ca
urmare, amplitudinile termice anuale ajung la valori de 300-600 (mai ales catre
centrul continentelor) ceea ce reflecta caracterul
excesiv al climatului.
Anual cad cca 400-600 mm precipitatii dar care sunt inegale in timp. Iarna,
ninsorile sunt dese si dau un strat de zapada relativ
gros care rezista mult datorita temperaturilor negative. Vara
cad ploi cu caracter torential.
in Europa de est, nordul Kazahstanului, nord-estul SUA si centrul si sud-estul
Canadei prezenta maselor de aer umed provenite dinspre oceane conduce la
precipitatii mai bogate si temperaturi de 25-300 in sezonul cald. Daca iarna, in nord, gerurile prelungite si intense produc
inghetarea adanca a solului, in sud, vara, sunt secete.
in aceste conditii s-au dezvoltat soluri podzolice cu un orizont de suprafata
cu masa organica aflata in stadii diferite de descompunere sub care se afla
altul iluvial cu incarcatura de argila, saruri de calciu, magneziu, potasiu,
oxizi de fier si de mangan. Ele au grosime mai mare sub
padurile de conifere si mai redusa spre silvotundra unde depozitele si rocile
de dedesubt sunt partial sau total inghetate. Atat
solurile cat si padurile dese, compacte constituie ecrane distincte in atacul
agentilor externi.
Agenti, procese si forme de relief. Relieful variat ca
alcatuire si structura, conditiile climatice care impun un sezon rece cu geruri
si altul calduros dar cu un grad mai insemnat de umiditate, cele doua ecrane
protectoare cu dezvoltare importanta (solul, vegetatia) determina un sistem
morfogenetic alcatuit din mai multe procese cu un regim de manifestare sezonier
dar cu stranse relatii intre ele.
- Pe suprafetele interfluviale inclinate se produc procese biochimice, criogene
si de termocarst (unde se pastreaza un pergelisol in
diferite stadii de degradare si care este mostenit din pleistocen). Alterarea chimica in urma careia rezulta argila si diversi oxizi ca
si transferul lor se realizeaza in sezonul cald pe cand procesele criogene sunt
specifice lunilor de trecere intre anotimpurile extreme. Formele care
rezulta prin termocarst sunt caracteristice intervalelor cu incalziri mai
insemnate.
- Albiile raurilor cunosc un regim de scurgere si
procese net diferentiate sezonier dar si de la o regiune la alta. in Europa de est si la vest de Marile Lacuri (precipitatii
bogate si un regim termic moderat) raurile au o alimentare nivo-pluviala si un
regim al scurgerii cu valori mari in aprilie-iunie, scazute vara si la
inceputul toamnei, cresteri in octombrie-noiembrie si foarte scazute iarna cand
se produc ingheturi. La est de Ural si in
Raportat la regimul scurgerii va fi si desfasurarea proceselor fluviatile cu o
eroziune lineara si un transport insemnat in intervalele cu debite ridicate, cu
eroziune lineara si un transport insemnat in intervale cu debite ridicate, cu
eroziune laterala asupra malurilor primavara cand patul albiei este in curs de
dezghet iar apa transporta sloiuri si o dinamica redusa (absenta la raurile
mici care ingheata) in sezonul rece.
- Versantii despaduriti si cu roca la zi vor fi supusi
permanent proceselor crionivale care au o intensitate deosebita in lunile de
primavara si toamna. Se adauga siroirea, spalarea in
suprafata in timpul averselor.
