Zonele morfoclimatice subtropicale cu morfogeneza in doua sezoane

Zonele morfoclimatice subtropicale cu morfogeneza in doua sezoane

Desfasurare si caracteristici bioclimatice. Ocupa suprafete cu extindere diferita la latitudini de 30-400, precumpanitor in insulele si in statele riverane M.Mediterane. Areale mai mici sunt in California, sud-vestul Africei, sud-vestul Australiei si in Chile la sud de tropic. Fac trecerea intre regiunile aride si cele temperat propriu-zis. in cea mai mare parte sunt tinuturi muntoase si de podisuri, peisajele specifice urcand frecvent pana la altitudini de 1 500 m.
Climatul se caracterizeaza prin doua sezoane distincte intre care in unele situatii se produc scurte intervale de tranzitie. in sezonul cald predomina masele de aer tropical calde si uscate care impun temperaturi ridicate (medii lunare de 20-250), uscaciune datorita lipsei uneo ri aproape totale a precipitatiilor. Sezonul rece se caracterizeaza prin frecventa maselor de aer ciclonale ce provin de la latitudini mai mari si care determina temperaturi mai coborate (medii lunare de 5-100), nebulozitate accentuata, precipitatii bogate sub forma de averse de durata. Anual cad cca 800-1 000 mm precipitatii (extremele fiind 350 si 1 500 mm) dominant sub forma de ploi torentiale. Exista si rare ninsori in regiunile de munte. intre tinuturile subtropicale sunt diferentieri de natura bioclimatica. in estul Mediteranei cele doua sezoane sunt relativ egale (5-6 luni ploioase si 6-7 luni uscate si aride; in vestul Mediteranei ploile bogate sunt concentrate in lunile de trecere la cele doua sezoane. in California si Chile climatul este influentat de curentii reci litorali ceea ce face ca verile secetoase sa fie cu durata mare insa evaporatia este mai mica si umiditate relativa mai ridicata. Deci nu peste tot se inregistreaza acelasi grad de uscaciune si ca urmare, seceta biologica nu are aceeasi intensitate. Le sunt caracteristice padurile xerofile (stejar de stanca si de pluta, pinul maritim si de Alep) si tufarisuri xerofile (maquisul pe solurile silicioase pe tarmurile Mediteranei, frigana in Grecia, garriga pe soluri calcaroase in sudul Frantei in Spania, Maroc, Algeria, chaparal in California, mattora in Chile etc.).
Vegetatia naturala a suferit modificari insemnate prin defrisari pentru terenuri de cultura, pasunat, incendii etc. in multe locuri padurile au capatat caracter insular.
Solurile sunt afectate dar agresivitatea ploilor care a condus in multe locuri la degradare si chiar indepartarea lor. Pentru diminuarea acestui proces s-au extins plantatiile in majoritatea situatilor cu conifere (pinul de Alep).
Relieful accidentat care ofera o varietate de pante (inclinari, forma, dimensiuni diferite), regimul pluviometric specific (ploi concentrate intr-un sezon ce au caracter de aversa si se produc in cicluri de mai multe zile), uscaciunea excesiva in sezonul cald, covorul vegetal dominat de tufarisuri (cu radacini adanci si lungi si frunze mici, dure, cerate) si lipsa ierburilor asigura o morfodinamica activa a agentilor (apa din precipitatii, apa raurilor, meteorizare etc.) care alcatuiesc un sistem morfogenetic specific a carui agresivitate conduce la realizarea unor peisaje caracteritsice.
Agenti, procese si forme de relief
- Meteorizarea este activa dar cunoaste o evolutie diferentiata pe sezoane datorita variatiilor insemnate de natura termica si pluviala. Procesele dominante sunt alterarea substratului mineral si descompunerea masei organice provenite din resturi vegetale. Hidratarea, hidroliza, carbonatarea se fac lent datorita temperaturilor coborate si afecteaza rocile pe cativa decimetri adancime pregatind materialele pentru formarea solurilor brune caracteristice. in sezonul cald catre suprafata sunt aduse (prin capilaritate) saruri diverse (indeosebi bicarbonati) care se acumuleaza la diferite adancimi in solurile care au o grosime de cca un metru. in regiunile joase, de campie cu panza freatica la adancime mica se ajunge la dezvoltarea locala de soluri halomorfe. Efectele incalzirii excesive din lunile de vara se transmit in deshidratari intense insotite de producerea de crapaturi adanci in depozit si roca.
Dizolvarea este un proces activ in culmile si podisurile calcaroase datorita cantitatilor mai mari de apa provenita din precipitatii diaclazarii intense si regimului termic favorabil. Desi dizolvarea este intensa, marea majoritate a formelor (carstice de suprafata si adanc cu dimensiuni mai mari constituie rezultanta unei evolutii din tot cuaternarul daca nu si mai vechi.
in peisajul tinuturilor subtropicale se impun adesea doua tipuri de depozite care sunt mostenite din prima parte a cuaternarului sau chiar din tertiarul superior cand au fost create in conditii climatice relativ diferite decat cele actuale. Pe tarmurile M.Mediterane si in Magreb sunt frecvente solurile rosii (terra rosa) mai ales pe calcare ce au grosimi uneori de peste un metru. Sunt argile decarbonatate cu un continut bogat in oxizi de fier realizate intr-un climat asemanator celui de savana. Similar, in California pe roci cristaline au rezultat soluri rosii si galbene intens podzolite.
in Australia se SV, la Perth, pe pediplena ce reteaza roci cristaline se pastreaza vechea laterita cu petece de cuirasa feruginoasa. in regiunile unde climatul a fost mai arid s-au dezvoltat cruste calcaroase de cativa decimetri grosime a caror duritate si consistenta scad catre baza. in multe locuri sunt acoperite de soluri recente.
- Spalarea in suprafata, siroirea si torentialitatea sunt procese care actioneaza cu intensitate deosebita in modelarea versantilor dar au un ritm sezonier fiind legate de producerea averselor. Favorabilitatea este legata de cativa factori � durata mare si intensitatea cu mai multe varfuri in caderea ploilor lipsa unui covor vegetal compact care sa poata asigura protectia solului si a rocilor, varietatea ca rezistenta a rocilor si multitudinea pantelor reliefului dominant montan.
Rezultatele producerii lor sunt multiple dar fecvente sunt
- Ravene si torenti instalate pe pantele mari cu vegetatie rara. Uneori au o dezvoltare atat de mare incat datorita densitatii mari portiuni insemnate din versanti, cateodata in intregime, sunt transformate in complexe de viroage separate de creste. Aici solul a fost in intregime indepartat iar rocile se vad in pantele accentuate ale crestelor. S-a creat un peisaj specific regiunilor subtropicale, cel al 'pamanturilor rele' sau badlandsuri (Grecia, Turcia, Italia etc.). Unirea ravenelor in colectori faciliteaza formarea canalelor de scurgere torentiala prin care materialele erodate de pe versanti sunt transportate fie spre rauri constituind o sursa insemnata de alimentare a acestora fie sunt depuse la marginile depresiunilor, in lunci sub forma unor conuri de dejectie extinse pe care apa venita se imprastie. Torentii cu bazine de receptie in evantai si conuri largi constituie un alt component specific tinuturilor subtropicale.
- Desi spalari in suprafata sunt pretutindeni dar cu intensitate diferita, acestea asociindu-se altor procese, efectele sale sunt insa sesizabile pe terenurile cu arbusti rari, unde s-au inregistrat incendii ori unde s-a practicat un pastorit abuziv. Producerea ploilor conduce la indepartarea solului si scoaterea la suprafata a radacinilor. Daca solul este subtire sau vegetatia este indepartata prin spalare se ajunge repede la roca din baza.
- Glacisurile sunt caracteristice acestor regiuni, mai ales in sectoarele alcatuite din roci sedimentare cu strate care opun rezistenta. Cele trei procese conduc la individualizarea a doua tipuri � glacisuri de eroziune la baza versantilor puternic inclinati (contact munte-depresiuni, munte-campii, versanti de falie, la baza cuestelor etc.) care sufera o retragere activa prin eroziune in suprafata si siroire; glacisuri de acumulare � dobandite frecvent din unirea conurilor de dejectie ale torentilor ce debusaza in depresiuni sau la marginea luncilor. Sunt terenuri folosite pentru plantatii pomicole. Multe glacisuri sunt vechi din pleistocenul superior.
- Apele curgatoare permanente au o scurgere influentata puternic de regimul caderii precipitatiilor si marimea bazinului. in sezonul ploios debitele sunt mari ajungand in timpul ploilor foarte bogate cu durata de mai multe zile la valori de cateva mii de m3/s si viteze deosebite. Prin acestea capata o forta de eroziune si transport de materiale enorma care conduc la adancirea si largirea albiilor, la revarsari si inundatii. Pe masura scaderii viiturilor se realizeaza depunerea heterogena a materialelor in albie. La contactul muntilor cu campia si pe marginea depresiunilor se produc acumulari sub forma de conuri aluviale enorme ce au panta mare impusa de regimul scurgerii torentiale. La fel la gurile de varsare in mare, se realizeaza acumulari care in anumite conditii locale dau delte extinse (Guadalquivir, Tibru, Pad etc.). in sezonul uscat albia minora se ingusteaza ajungand fie la un fir de apa care se strecoara prin mase de aluviuni fie sa sece.
Ca urmare a acestui specific dinamic vaile din regiunile subtropicale au cateva caracteristici. Sunt inguste si cu panta longitudinala mare in munti unde in albie sunt frecvente blocuri cu dimensiuni diferite. se deschid mult la iesirea din munte (efect al cresterii eroziunii laterale in conditiile micsorarii pantei) unde albiile majore ajung la cateva sute de metri latime, in ele constituindu-se panze groase de bolovani, pietrisuri printre care se pierd numeroase albii seci parasite. in campii si depresiuni au albii cu latimi variabile (in functie de oscilatia debitului) care adesea se despletesc (pe suprafata conurilor aluviale); aici sunt si cele mai multe lucrari antropice de indiguire.
- Piemonturile reprezinta forme de relief specific regiunilor subtropicale intrucat aici se intrunesc cel mai bine conditiile care conduc la geneza lor � contacte brusce asigurate de versantii cu pantele accentuate ale muntilor in marginea unor depresiuni sau campii extinse; precipitatii bogate cu caracter torential si cu un regim de producere sezonier ce pot asigura un transport urias de aluviuni din munte ce sunt imprastiate pe suprafetele cvasiorizontale de la exteriorul lor. in acest mod torentii si raurile cu bazine mici dar cu pante accentuate din munti au construit din aluviunile carate panze care s-au suprapus rezultand intinse campii piemontane. Specificul lor este dat de panta care scade de la contactul cu muntele spre exterior, albii parasite putin adancite dar si cursuri active sezonier adanci cu maluri abrupte in care se observa structura in panze (pietrisurile au dimensiuni tot mai mici catre exteriorul campiei); un sol subtire ce permite practicarea agriculturii.
Cele mai multe piemonturi sunt legate de pleistocen fiind o reflectare a oscilatiilor climatului. Ele au fost antrenate de ridicarea muntilor situatie in care s-au dezvoltat 2-3 generatii de vai care le fragmenteaza (Italia, sudul Frantei, Spania).
- Terasele fluviatile sunt in cursurile inferioare si mijlocii ale raurilor mari fiind corelate genetic cu oscilatiile de nivel in pleistocen ale bazinelor marine in care se varsau (urmare a variatiilor climatice de amploare pe intervale mari de timp) si cu ridicarea sacadata a muntilor. Sunt 2-5 trepte generale (in functie de generatia de rauri care le-a creat, la altitudini relativ constante care se racordeaza cu terasele marine.
- Alte procese si forme de relief. Producerea lor are specific local fiind conditionate de caracteristici ale rocilor, pantelor, utilizarii terenurilor, interventiei antropice. Se imbina cu actiunea celorlalte procese contribuind la complexitatea sistemului morfogenetic subtropical. Semnificative ca frecventa si efecte sunt:
- Alunecarile de teren (franele italiene) sunt legate de prezenta stratelor sau orizonturilor argiloase aflate in depozite de alterare sau in alcatuirea versantilor. Climatul uscat vara conduce in final la producerea de crapaturi profunde ce ajung la argila si creeaza ruperi ale echilibrului rocilor si provoaca alunecari cu dimensiuni si forme variabile.
- Abraziunea si acumularile din lungul tarmurilor maritime conduc la dezvoltarea de faleze, platforme de abraziune, plaji cu dimensiuni variabile, tipuri de tarm cu configuratie specifica. in lungul tarmurilor sunt terase de abraziune, forme de relief mostenite de la o evolutie pleistocena cu caracter eustatic; in jurul M.Mediterane sunt in numar de cinci avand o de desfasurare relativ constanta (ex. din Tunisia pana in Maroc). La unele tarmuri joase sunt acumulari imense de nisip de la finele pleistocenului si inceputul holocenului pe care in prezent vantul a creat o multitudine de dune longitudinale. Cand in masa de nisip exista un procent ridicat de calcar se ajunge la o cimentare partiala a acestuia rezultand cruste (in Spania la nord de Alicante, in sud-estul Australiei).