Zonele morfoclimatice reci cu modelare glaciara si periglaciara
Desfasurare si caracteristici bioclimatice. Sunt in
cele doua emisfere terestre la latitudini mari,
frecvent de la cercurile polare spre poli incluzandu-se nordul
Primul, la latitudini mai mici si doar in continentele nordice se
caracterizeaza printr-un climat determinat de masele de aer polar ce ii asigura
temperaturi medii anuale de 00.1,50, amplitudini
termice reduse, precipitatii putine, nebulozitate accentuata, vanturi intense. Regional se separa nuante reci oceanice (mai umede) si
continentale. Prima este evidenta mai ales in
nordul Scandinaviei si are o iarna cu o nuanta moderata termic si cu zapada si
o vara cand in iulie-august temperaturile care depasesc 100 provoaca topirea in
buna masura a zapezii. Precipitatiile variaza anual de la 450-500 mm in nordul
Scandinaviei la 250-400 mm in Siberia si Canada. Cele mai
multe se produc in februarie-martie si septembrie-octombrie cand au loc si
importante viscole. Temperaturile dominant negative, inghetul de durata,
vanturile intense nu permit decat existenta unor formatiuni vegetale ierboase
discontinui, la care se asociaza un numar mic de specii de arbusti ptici, care
se leaga de cele 2-3 luni calduroase. Climatul polar specific Groenlandei,
insulelor din Arctica si Antarctidei este foarte rece,
masele de aer extrem de reci stationeaza mult timp provocand scaderi de
temperatura insemnate. Aici nu numai mediile anuale sunt
negative dar, cu unele exceptii si cele ale tuturor lunilor. Iarna
(sezonul noptii polare) temperaturile ajung la valori sub �400 (-600 la
stadiu Amundsen-Scott si �880,3 la statia
Vostok). Doar vara in cateva zile temperaturile au si valori
pozitive favorizand o usoara topire a zapezii. Acum desi Soaele se afla
permanent deasupra orizontului iar radiatia directa ajunge la 20-25
kcal/cm2/luna reflexia intensa impusa de zapada si gheata face ca bilantul
radiativ sa fie neglijabil (1-2 kcal/cm2/luna). Precipitatiile sunt numai sub fo rma de zapada si variaza de la
200-300 mm/an in vecinatatea oceanelor la cateva zeci de mm in interiorul
continentelor. Dar aceasta se pastreaza si prin tasare va evolua in gheata. Sunt posibile in orice luna a anului dar mai ales in sezonul de vara polara.
Agenti, procese si forme de relief.
Relieful reprezentat de campii, podisuri si munti este
acoperit aproape in intregime de gheata si zapada. Deasupra acestora raman doar creste cu versanti abrupti, varfuri iar la
latitudini mai mici unele platouri. in aceste conditii
se manifesta agenti si procese specifice sistemelor morfogenetice-periglaciar
si glaciar care se intrepatrund.
1. Sistemul periglaciar este activ pe toate
suprafetele lipsite de gheata dar care sunt acoperite de zapada sau sunt direct
expuse gerului si vantului. Totodata procesele de gelivatie si nivatie,
definitorii pentru sistem, se inregistreaza si la contactul versantilor cu gheata
sau pe crestele si varfurile care sunt situate deasupra ghetarilor. Ca urmare, este activ in regiunile subpolare si are caracter insular in
cele polare.
- Nuantele climatice influenteaza atat ritmicitatea proceselor dar si asocierea
in timp a agentilor. Climatul subpolar cu influente
oceanice, mai umed cu veri de 2-3 luni cand se produc temperaturi zilnice
periodice, ce dau dezghet in roci si depozite iar precipitatiile sunt si sub
forma lichida, faciliteaza asocierea actiunii gerului, nivatiei cu aceea a
vantului, apelor de siroire, apelor care stationeaza si a fluviatiei. Climatul
subpolar continental este aspru, cu un foarte lung
interval de inghet total care asigura continuitatea si grosimea pergelisolului,
cu zapada putina dar spulberata sau troienita de vanturi puternice. Aici se manifesta intens gerul, nivatia, eolizatia si uneori apele
curgatoare.
- inghet-dezghetul constituie un cuplu de procese care
au rol esential in crearea unei morfologii specifice. Ciclurile
gelivale rezultate din succesiunea acestora actioneaza intens in sezonul
calduros cand amplitudinile termice diurne sunt insemnate. Pe
suprafetele stancoase se produc dezagregari ce conduc
la grohotisuri cu forme si dimensiuni conditionate de tipul de roci,
intensitatea si frecventa acestor cicluri. Pe suprafete stancoase slab
inclinate determina dezagregari, campuri si pavaje de pietre iar pe cele
acoperite de depozite si cu o vegetatie slaba, o diversitate de structuri (pene
de gheata, involutii, apofize) si forme cu dimensiuni si configuratii distincte
(soluri poligonale, hidrolacoliti, pingo etc.)
- Nivatia pe versanti se concretizeaza in avalanse care pun in miscare mase de
zapada si fragmente de roca cu viteze de 50-200
km/ora. Ele dau nastere la culoare lineare lungi de sute de
metri in care la dezghet se acumuleaza grohotisuri (rauri de pietre). La
baza versantilor persista amestecul de bolovani cu zapada si gheata. Pe
suprafetele plane cu scoarte de materiale groase prezenta zapezii conduce la
tasari ce creeaza microdepresiuni.
- Eolizatia se produce mai intai prin coroziune asupra varfurilor, crestelor si
peretilor abrupti. Vanturile incarcate cu particule fine de gheata si nisip
izbeste si slefuieste suprafetele, colturile si muchiile varfurilor. in al doilea rand spulbera materialele fine inclusiv zapada
permitand detasarea pe de o parte a unor suprafete stancoase sau cu materiale
grosiere iar pe de alta parte a altora cu acumulari de zapada si prafuri (dune
nivoeoliene).
- Siroirea este accidentala si numai in lunile in care
se produc averse de ploaie iar solul sau depozitul de pe pante este dezghetat. Eroziunea da nastere pe versanti la ravene dar si la acumulari de
panze de pietrisuri stratificate si glacisuri la baza acestora.
- Fluvioperiglaciatia se inregistreaza in lunile de vara cand albiile sunt
partial sau total dezghetate. Scurgerea este puternic
influentata de nuanta climatica dar si de adancimea pana la care se produce
dezghetul. in albii sunt frecvente blocuri care
depasesc competenta, pavajul de pietre cu dimensiuni mari, eroziunea laterala
asupra malurilor (extrem de violenta la inceputul dezghetului cand apa este
incarcata cu sloiuri) dar si revarsarile pe spatii extinse. Actiunile cele mai
complexe sunt in albiile fluviilor care se varsa in Oceanul Arctic la care scurgerea
se face pe un pat inghetat iar debitele sunt mari fiind provocate de dezgheturi
si ploi timpuri in regiunile de la latitudini temperate.
- Procesele biochimice sunt reduse ca intensitate si limitate in sezonul cald
la suprafetele acoperite de vegetatie ierboasa sau arbustiva. Ele faciliteaza o slaba alterare a unor minerale din roci.
intre toti acesti agenti si procese exista legaturi de
interdependenta care asigura si functionalitatea specifica sistemului.
2. Sistemul glaciar este legat de actiunea maselor de
gheata rezultate din acumularea si transformarea zapezilor multianuale din
regiunile polare si in buna masura subpolare. in
pleistocen s-a manifestat pe suprafete mari (43 532 000 km2) indeosebi in
emisfera nordica si Antarctida (14 273 000 km2). Calotele glaciare avand
grosimi de peste 1000 m (depaseau 2000 m in Scandinavia si Canada) coborau pana
la latitudinile de 49033� in Europa, 37030� in America de Nord si
420 in America de Sud. La latitudini mai mici au ocupat suprafete restranse pe
crestele situate deasupra limitei zapezilor vesnice. De la
acestia au ramas numeroase forme de relief (circuri, vai, platouri glaciare etc.)
dar si o multitudine de depozite (morene de tipuri variate, sandre, drumlinuri
etc.). in continentele sudice sunt si depozite
din paleozoicul final care atesta perioade glaciare. in
prezent (C.Smiraglia, 1992) suprafata totala cu ghetari este de 15.861.766 km2
din care 13 586 310 km2 in Antarctida, 1 726 400 km2 in Groenlanda, restul
fiind in diferite insule din Arctica sau pe vaile, platourile si crestele
muntoase foarte inalte aflate in zonele calde si temperate.
in toate aceste locuri gheata acopera un relief vechi
preglaciar pe care l-a supus modelarii. Ea se realizeaza precumpanitor prin
eroziune (exaratie) care se produce mai intens sau mai slab in functie de
cativa factori � volumul si grosimea masei de gheata (cu cat sunt mai
mari cu atat presiunea si deci eroziunea exercitata asupra rocii de pe fundul
vaii sunt mai insemnate), amestecul ghetii cu bucati de roca provenite de pe
versanti sau de pe suprafetele pe care ghetarul de deplaseaza (cu cat acestea
din urma sunt mai numeroase si mai grosiere cu atat exaratia va fi mai
intensa), panta suprafetelor pe care se realizeaza miscarea (la inclinari mari
deplasarea este rapida si ghetarul se fragmenteaza iar eroziunea este mai
mica), conditiile climatice (sunt optime cele care asigura precipitatii solide
bogate si temperaturi care sa permita acumularea ghetii in volume mari
favorabile asigurarii unui bilant glaciar pozitiv), viteza deplasarii masei de
gheata (cu cat este mai mare efectele sunt mai reduse), caracteristicile fizice
ale rocilor aflate in contact cu masa de gheata (rocile cu rezistenta mica sunt
rapid erodate; alternanta de fasii de roci cu rezistenta diferita conduce la
exaratia selectiva si crearea unui relief subglaciar cu microdepresiuni si
praguri glaciare) etc. Eroziunea glaciara se manifesta mai intai pe directia
deplasarii ghetii (pe platouri dar si in lungul vaii) fiind deosebit de intensa
in sectoarele unde se conjuga influenta conditiilor favorabile data de factorii
enuntati creand prin scrijelire, smulgere, slefuire si dislocarea fragmentelor
de roca un relief cu denivelari in principal
depresiuni si praguri. in al doilea rand gheata aflata
in miscare exercita o presiune laterala asupra suprafetelor de roca cu care
intra in contact provocand prin aceleasi actiuni, erodarea acestora (exaratie
laterala).
Fragmentele de roca transportate sunt in masa
ghetarului sau sunt acumulate pe fund si mai ales la exterior unde creeaza
forme variate ca dimensiuni.
Actiunii ghetarului i se asociaza si alti agenti si procese
cu rol diferit. in acest sens inghet-dezghetul
si avalansele au rol mai insemnat. Pe versantii limitrofi si pe contacte
acestea produc gelifracte care se acumuleaza pe gheata fiind treptat
incorporate in masa acesteia. La periferia masei de gheata ploile rare creeaza
suvoaie de apa care se inscriu pe crapaturile acesteia
largindu-le. Tot aici din topirea ghetii la contactul cu suprafata pe care se
afla rezulta torenti subglaciari care realizeaza trei actiuni: - erodeaza patul
glaciar, transporta materiale solide si le depune in fata masei de gheata.
3. Etaje morfoclimatice
Suprafata terestra este neomogena - sunt oceane si
continente, nu numai inegale ca marime, dar si cu o distributie deosebita in
sens latitudinal si longitudinal. in acelasi timp
continentele sunt formate din campii, dealuri, podisuri cu altitudini medii si
mici dar si din sisteme muntoase cu inaltimi mari care au o desfasurare fie in
sens latitudinal fie longitudinal. in bazinele
oceanice exista curenti de apa calzi sau reci care se deplaseaza dintr-o zona
climatica in alta pe mii de kilometri influentand uneori destul de mult
caracteristicile climatice ale regiunilor de uscat din vecinatate si prin
acestea sistemul de asociere a agentilor si proceselor morfoclimatice. Ca urmare, acesti factori produc modificari insemnate in
manifestarea sistemelor morfoclimatice zonale (latitudinale), cele mai
importante fiind impuse de lanturile montane foarte inalte. Desfasurarea
lor pe mii de metri inaltime este insotita de
modificari de natura termica, in cantitatile de precipitatii cazute, in regimul
umiditatii etc. cu reflectare in dezvoltarea vegetatiei, solurilor si in
dinamica diferitelor procese morfogenetice. Acestea se concretizeaza in
impunerea spatiala a unor fasii (etaje) care se succed altitudinal. Astfel in
orice sistem muntos inalt, indiferent de latitudine, de la o anumita inaltime
se diferentiaza etaje geografice exprimate in peisaje a caror trasaturi de baza
pot fi regasite in timpurile zonale aflate la latitudini mai mari. Deci baza muntilor
se incadreaza zonei morfoclimatice unde se afla acestia iar deasupra vor fi
etaje monoclimatice diferite, numarul lor micsorandu-se in raport de altitudine
si de latitudinea la care exista lantul muntos.
Etajele nu au o desfasurare spatiala mare in raport cu
zonele, dar sunt usor de separat si sesizat ca peisaje cu o morfologie
distincta. Contactul dintre etaje rareori este
net diferentiat, frecvent intre ele dezvoltandu-se fasii de trecere (subetaje).
- in muntii din zona calda si umeda conditiile bioclimatice specifice acesteia
se mentin cam pana la altitudinea de 1000 m. Mai sus temperaturile (medii
anuale) vor scadea (150 la 2000 m, 100 la 3000 m, 50 la 4000 m si 00 la cca
5000 m), variatiile termice diurne vor avea amplitudini mari (raciri nocturne
accentuate), ciclurile gelivale vor fi frecvente la peste 3000 m,
precipitatiile vor scadea (la peste 3000 m vor fi si sub forma de zapada etc.).
Ca urmare, pana la 1000 m se mentine padurea ecuatoriala cu
procesele morfodinamice specifice acesteia. Deasupra ei pana la
3000-3500 m (mai jos in insulele muntoase unde vanturile au frecventa mare) se
desfasoara un etaj cu padure scunda in care procesele de modelare relativ,
similare cu cele din baza au o intensitate mai redusa dar cu alterari active in
partea inferioara si siroiri in cea superioara unde si arealele cu vegetatie
discontinua cresc in dimensiuni. Etajele subalpin si alpin acopera crestele
situate la peste 3000-3500 m. Exista precipitatii bogate (la baza cca 1000 mm
anual, dar care scad treptat odata cu altitudinea), cicluri gelivale, zapada iar ca vegetatie tufe de arbusti si ierburi
(indeosebi graminee) la baza si stancarie cu unele specii de licheni si muschi.
Dezagregarea, nivatia si diverse forme de siroire si
torentialitate sunt procesele principale. Se adauga in
locurile favorabile dezvoltarii de ghetari (la peste 4 500 m) o asociere a
proceselor periglaciare cu cele glaciare.
- in muntii din zona calda si uscata ariditatea,
amplitudinile termice diurne mari, lipsa vegetatiei si vanturile intense
cuprind spatiul acestora in intregime. in aceste
conditii specificul morfodinamic este dominat de procesele mecanice. Se produc dezagregari intense insotite de dezvoltarea de
grohotisuri si stancarie. Rarele ploi torentiale determina siroiri si
torenti scurti care dau nastere la acumulari de conuri cu materiale grosiere
din care vanturile spulbera elementele nisipoase. in
muntii inalti unde ajung si slabe mase de aer oceanic la peste 4 000 m se
acumuleaza si se pastreaza zapada care uneori se transforma in ghetari cu volum
mic (Atlasul inalt).
- in sistemul de munti din zonele temperate pozitia
limitei dintre etaje este in mare masura influentata de situarea lor in
vecinatatea bazinelor oceanice sau in interiorul continentelor, factor care
conditioneaza cantitatile de precipitatii pe care le primesc. Pe ansamblu in
regiunile oceanice si subtropicale diferentieri morfologice distincte sunt
intre spatiul acoperit de padure (foioase in baza pana la 800-1000 m
altitudine, specifice zonei si etajul coniferelor intre 1000 si 2000 m) si cel
al crestelor si vailor subalpine (cu tufisuri si ierburi) si alpine (ierburi
discontinui, stancarie). in acelasi sens se trece de la sisteme morfodinamice
ale caror caracteristici sunt legate de alterarea chimica, siroire, torentialitate,
alunecari si procese fluviatile la sisteme ce au ca specific asocierea
proceselor fluviatile si periglaciare cu regim sezonier iar local (la peste 2
800 m) a celor glaciare. in muntii din interiorul
continentelor datorita ariditatii accentuate limitele etajelor sunt mai
coborate iar asocierea gelivatiei cu nivatia., eolizatia si torentialitatea
afecteaza spatii mult mai extinse. Ghetarii in schimb sunt legati de crestele
care depasesc 3 500 m
- in muntii din zonele reci frecvent se asociaza sistemele morfogenetice
glaciare si periglaciare. in functie de conditiile
locale aria de actiune a lor difera.
Verificari
- Dezvoltati notiunile � Geomoroflogie climatica, sistem morfogenetic,
zona morfocliamtica, etaj morfoclimatic.
- Explicati raporturile dintre conditiile bioclimatice si sistemele de procese
specifice fiecarei zone si etaj morfoclimatic.
- Nominalizati si descrieti formele specifice fiecarei zone morfogenetice.
- Caracterizati sistemele morfoclimatice specifice Europei si Romaniei.
