Studiu de caz: Silezia
Silezia este o regiune istorica din Europa Centrala situata in prezent in Polonia, cu parti in Republica Ceha si Germania. Silezia este bogata in minerale si resurse naturale, incluzand cateva arii industriale importante. Wrocław si Katowice sunt cele mai mari orase ale Poloniei, iar raul cu cea mai mare importanta este Oder sau Odra (poloneza).
De-a lungul timpului granitele Sileziei s-au modificat. Primele state care au detinut Silezia au fost Moravia si Boemia. In secolul al X-lea aceasta a fost inclusa in statul polonez, dar mai tarziu s-a divizat in mai multe ducate independente si a fost acaparata de influenta germana, de Coroana Boemiei, care in 1526 a trecut sub influenta Austriei. Cea mai mare parte a Sileziei a fost cucerita in 1742 de catre Prusia, care la randul ei a devenit regiune a Germaniei. Partea de est a intrat in posesia Poloniei dupa Primul razboi mondial. Partea Sileziei care a apartinut Austriei a revenit Cehoslovaciei dupa Primul razboi mondial, iar in prezent apartine Republicii Cehe.
Majoritatea locuitorilor Sileziei vorbesc limba nationala a respectivei tari (poloneza, ceha, germana), desi exista si o limba sileziana recunoscuta.
Numele polonez Śląsk (Old Polish Ślążsk[o]) probabil deriva de la Ślęża, numele unui rau (Ślęza) si a muntelui (Mount Ślęża) aflate in partea central-sudica a Sileziei. O alta alternativa este cuvantul slav ślęga care inseamna vreme umeda sau pamant ud. Termenii Silesia si Silesian sunt forme latinizate ale cuvantului Ślężanie, denumire poloneza data locuitorilor Sileziei.
(Silezia, 1172-1177)
Silezia a fost locuita inca din timpuri stravechi de popoare de etnii diverse. Triburile germanice sunt amintite inca din primul secol. Croatii au ajuns pe acest teritoriu in jurul secolului al XI- lea.
In Evul Mediu Silezia a fost impartita in mai multe ducate independente. Intre anii 1289-1292 regele boemian Wenceslaus II a devenit suzeran peste cateva ducate din Silezia Superioara. A trecut apoi de sub posesiune germana, sub cea austriaca , prusaca si germana in 1871.
Dupa Primul razboi mondial Silezia Superioara a fost cucerita de catre Germania si de Republica Poloneza. Dupa un plebicist, majoritatea populatiei a decis sa ramana in partea germana. Partea estica i-a revenit Poloniei inclusiv Katowitz
In 1945, la incheierea celui de-al doilea razboi mondial toata Silezia a fost ocupata de Uniunea Sovietica, datorita schimbarii granitelor cea mai mare parte a regiunii a revenit Poloniei. Din anul 1999 Silezia este impartita in Silezia Inferioara, Silezia Superioara, Silezia Opoleana si Silezia Luzatiana.
Cea mai mare parte a Sileziei este plana, desi partea sudica este inconjurata de muntii Sudeti, iar in partea sud-estica se afla Beskizii (Carpati). Din punct de vedere hidrografic se remarca raul Odra (Oder), dar si Vistula pana unde se intinde.
Silezia este o regiune bogata in resurse si dens populata. Carbunii si lignitul se gasesc din abundenta. In Silezia Inferioara se gasesc mine de cupru care este prelucrat in orate precum Legnica, Głogów, Lubin si Polkowice. Recent zacamintele de lignit de langa Legnica au fost estimate la 35 billione de tone, printre cele mai abundente zacaminte din lume.
Polonia era, in perioada interbelica o tara in care industria miniera si cea metalurgica jucau un rol deosebit de insemnat in economia nationala. Carbunele, fierul, zincul, argintul, plumbul, petrolul, potasiul, sarea reprezentau bogatii insemnate ale subsolului polonez. Prelucrarea fierului a dat nastere unei industrii metalurgice dezvoltate, indeosebi in Silezia Superioara si in Dombrowa. O parte foarte insemnata a produselor miniere si metalurgice poloneze erau destinate exportului: intre 32,39%-45,54% din vanzarile de carbune, peste 95% din productia de zinc, 93% din productia de otel innobilat, 73,33% din productia de tabla fina trebuiau valorificate pe piata externa.
Intre anii 1928-1930 ponderea exporturilor in vanzarea produselor laminate din Silezia Superioara a crescut de la 18,1% la 72%. Piata de desfacere traditionala a produselor miniere si metalurgice poloneze era Germania. Dar, incepand cu anul 1925, Germania a redus la minimum achizitiile provenind din Polonia, iar intre cele doua tari a izbucnit un razboi vamal. Industria poloneza trebuia neaparat sa gaseasca alte debusee si, in acest scop, s-a trecut la infaptuirea unui amplu program de rationalizare si modernizare a procesului de productie.
Polonia era una din marile producatoare de carbune din Europa, care exporta anual intre 8-14 milioane tone de huila. Dar producatorii polonezi se aflau intr-o permantna lupta de concurenta cu cei germani si englezi pentru a cuceri noi piete de vanzare. Ei trebuiau sa reduca la minimum pretul de vanzare al carbunelului, de altminteri de o excelenta calitate. In acest scop s-a infaptuit un amplu proces de restructurare a procesului de productie si a retelei de vanzare, astfel incat, in cativa ani, industria carbonifera poloneza a ajuns sa posede o organizare excelenta, in stare sa rivalizeze cu cea engleza. In acelasi timp s-a realizat un program energic de ameliorare tehnica a utilajului minier.
Randamentul minerilor polonezi a inceput sa creasca rapid, dupa ce in primii ani interbelici a inregistrat o scadere brusca, de la 1.143 kg pe schimb in 1913, la numai 577 kg in 1923, adica la 50,48% din nivelul antebelic, in conditiile cresterii efectivului de mineri. Datorita unor masuri organizatorice energice, numarul de muncitori a scazut, iar in anul 1929 randamentul pe schimb in Polonia a ajuns la 1.265 kg de persoana, cu 10,67% mai mult decat in 1913, atingand cel mai inalt nivel din Europa. Randamentul anual al minerilor polonezi a evoluat in mod asemanator. El a crescut de la 338,16 t de persoana in 1913 la 370,62 t in 1929 (109,6%). Randamentul anual al minerilor polonezi a continuat sa creasca in ritm accelerat dupa anul 1929, ajungand la 472,12 t carbune de muncitor in 1938, adica cu 39,61% mai mult decat in 1913.
Randamentul nu era la fel de ridicat in toate bazinele carbonifere. Cea mai mare productie o dadeau minerii din Silezia Superioara, 1.278 kg pe zi in 1926, pe cand media pe tara era de doar 1.118 kg pe zi. Acest fapt se datora faptului ca aici nivelul mecanizarii era cu mult mai inaintat.
Cresterea randamentului era favorizata de concentrarea regionala si organizationala a productiei. Silezia Superioara asigura intre 74-78% din productia de carbune a Poloniei, ceea ce permitea ca minele mai putin productive sa fie inchise. Numarul total al minelor de huila din Polonia a crescut mai intai de la 90 in 1913 la peste 100 intre anii 1921-1924, ceea ce a dus la scaderea productiei medii obtinuta la o mina de la 455.392 t in 1913 la 237.253 t in 1921, dupa care a crescut pana la 304.591 t in 1924. In anii 1924-1925 au fost inchise 32 de mine mai putin productive, astfel incat intre 1926-1929 nu mai erau in functiune decat 93 de mine. Productia lor depasea in 1929 nivelul mediu antebelic al unei mine, situandu-se la 497.161 t. O data cu izbucnirea crizei economice au fost inchise tot mai multe mine de huila, astfel incat in 1934 mai functionau 77 de mine, iar in 1938 doar 60 de exploatari, care obtineau insa 635.000 t anual fiecare, deci cu 39,44% mai mult decat in 1913.
Concentrarea productiei si rationalizarea comertului cu carbune a fost in mare masura favorizata de conventiile pentru vanzarea carbunelui, incepand cu anul 1925, cand principalii producatori au incheiat Conventia poloneza a carbunelui (Polska Konvencja Weglowa).
O forma superioara de valorificare a carbunelui o reprezenta cocsificarea si brichetarea. In Silezia Superioara existau 9 uzine de cocs si 4 fabrici de brichete, iar in Dombrowa functiona o fabrica de brichete. Productia de cocs a Sileziei a crescut de la 917.000 t in 1913 la 1.332.000 t in 1923, dupa care a scazut in anii 1924-1926, dar in 1928 a inregistrat un nivel record: 1.656.000 t. Aproximativ 13% din productia de cocs a Poloniei era exportata. Productia de brichete a Poloniei reprezenta circa 280.000 t anual, din care 25% ajungea la export.
Producerea energiei electrice reprezenta o alta metoda optima de intrebuintare a carbunelui. Asociatia Poloneza pentru Intreprinderi Electrice a elaborat in anul 1922 un plan pentru construirea unor uzine electrice care sa alimenteze cu energie intreprinderile industriale din districtul Boryslaw, unde urmau sa fie electrificate si caile ferate. In anul urmator s-a trecut la constructia unei retele de cai ferate electrice in regiunile carbonifere Cracovia si Dombrowa, care urmau a fi legate pe aceasta cale cu Silezia Superioara. Procesul de electrificare al Poloniei s-a accelerat intre anii 1927-1930. Intr-un singur an, in 1928, puterea instalata a centralelor electrice poloneze a crescut cu 20%. In Silezia a inceput construirea unei mari termocentrale de 60.000 kw. In 1928 erau in functiune 835 de centrale electrice publice si particulare, din care 98,5% functionau pe baza de carbune.
Pana in ajunul celui de-al doilea razboi mondial, capitalul strain a plasat in Polonia 18 milioane dolari in productia de energie electrica, 101 milioane dolari in productia de combustibil si metalurgie si 9 milioane de dolari in prelucrarea metalelor. Aceasta suma a reprezentat o contributie insemnata la modernizarea industriei miniere si metalurgice.
Capitalul german juca insa rolul cel mai important in industria metalurgica poloneza, indeosebi in Silezia Superioara. Firmele germane nu acordau insa o atentie prea mare modernizarii uzinelor metalurgice poloneze, deoarece ele produceau la un pret de cost mai ridicat.
In anul 1929 marile firme controlate de capitalul german au intemeiat un superconcern carbonifer-metalurgic cu denumirea de Comunitatea Intereselor Miniere si Metalurgice care avea posibilitatea de a rationaliza activitatea productiva in Silezia Superioara, intrucat controla 37% din productia de fonta, 44% din cea de otel, 40% din cea de laminate si 30% din productia de cocs a Poloniei.
De asemenea in Silezia se mai regasesc urmatoarele minerale: zinc, argint, cadmiu, aur, metan, plumb, minereu de fier, calcar, marl, marmura, si bazalt. Uraniu. In timpul post-comunist, totusi, depasirea multor facilitati a condus la probleme de mediu substantiale si de tranzitie de la resurse de baza la economie bazata pe servicii.
Regiunea are, de asemenea, un sector agricol, care produce cereale (grau, secara, orz, ovaz, porumb), cartofi, rapita, sfecla de zahar si altele. Productia de lapte este bine dezvoltata. Silezia Opoleana a ocupat locul fruntas la utilizarea eficienta a terenului agricol.
Partile muntoase ale Sileziei de sud reprezinta atractii si destinatii turistice atractive (de exemplu, Karpacz, Szczyrk, Wisła). Silezia este in general bine impadurita.
De departe, cel mai mare centru urban in
Silezia (si in Polonia) este Uniunea Metropolitana a Silezia
Superioare, care este o uniune voluntara formata din 14 orase
vecine. Cu toate acestea, se lupta pentru a obtine recunoasterea
in Polonia, si, uneori, nici nu este indicata pe hartile
poloneze.
BIBLIOGRAFIE
The Economic History of Eastern Europe 1919-1975, vol. II. Edited by M.C.Kaser and E.A.Radice. Oxford, Clarendon Press, 1986, p. 117-170.
C.D. Balacescu, Industria carbunelui in Polonia. "Buletinul Institutului Economic Romanesc", 1931, 10, nr. 1-2, p. 74.
L.K.Urban, German Propery Interests in Poland during the 1920 s. "East European Quarterly", 1976, 10, nr. 2, p. 202-204.
"The Economic History of Eastern Europe", vol. II, p. 281.
