Geomorfologia climatica caracteristici generale
Probleme:
- Climatele si individualizarea unor sisteme morfogenetice si prin aceste zone
si a unor regiuni morfoclimatice.
- Caracteristici ale zonelor morfoclimatice si diferentieri regionale.
1. Geomorfologia climatica
caracteristici generale.
incepand cu finalul secolului XIX si in prima jumatate
a sec. XX orientarile principale in Geomorfologie le-au reprezentat studierea
reliefului axata pe actiunea agentilor si a proceselor acestora. Sub influenta
ideilor lui W.M.Davis, A.Penck, W.Richtofen, Emm. de Martonne etc. s-a conturat
o Geomorfologie sculpturala avand ca sectiune principala cea fluviatila
(normala, intrucat apele curgatoare actioneaza peste tot), la care se adauga
cele care se referea la actiunile si rezultatele celorlalti agenti ce erau
asociate pe suprafete terestre mai reduse si cu intervale de timp neregulate
(de aici ideea de a le considera ca secundare, in raport cu interventiile
raurilor). Prin introducerea ciclurilor de eroziune s-a
trecut de la o analiza izolata a fiecarui component morfogenetic la urmarirea
lor in cadrul unor sisteme in care unul sau cateva dintre acestea aveau rol
esential in modelarea unei regiuni. in
interpretarile realizate, actiunile raurilor aveau rol esential, iar factorului
climatic i se atribuia unul accidental.
Pentru prima data J.Büdel (1948) arata ca pe de-o parte interventia climatului
in morfogeneza este importanta si continua iar pe de
alta parte faptul ca fiecarui climat ii corespunde un adevarat sistem de
eroziune. Tot la mijlocul sec. XX J.Tricart (1952-1960) in mai multe lucrari
insista pe ideea sistemelor morfoclimatice vazute ca teritorii intinse cu un climat specific ce determina o anumita grupare de agenti
si procese care imprima in modelare fie o dominanta fizica (zonele reci apoi
cele aride) fie una biochimica (taigaua, savana, padurea ecuatoriala). P.Birot (1960) sintetizeaza particularitatile modelarii reliefului
de diferite zone climatice. Cu acestia se pun bazele unei conceptii noi
in Geomorfologie care a condus la diferentierea unei subramuri distincte
'Geomorfologie climatica'. Aceasta se ocupa cu
studierea sistemelor morfoclimatice individualizate atat in latitudine (zone
morfoclimatice) cat si pe verticala masivelor inalte (etaje morfoclimatice).
De altfel, J.Tricart singur si in colaborare cu A.Cailleux au
scris cele mai multe lucrari de sinteza morfoclimatica. La baza acestei
conceptiei morfoclimatice stau mai multe idei:
- agentii externi si procesele dependente de ei actioneaza diferit ca
intensitate si timp de la o zona sau etaj climatic la altele (inghet-dezghetul
se manifesta intens in zonele reci si etajul alpin, temporar in zonele
temperate si uneori, la altitudine, in cele calde; vantul este prezent aproape
pretutindeni dar are efecte distincte in regiunile cu climat arid etc.);
- in fiecare zona sau etaj climatic agentii externi si procesele lor se
asociaza diferit, unii avand rol hotarator in modelarea si crearea de forme de
relief (in zonele reci actiunile inghet-dezghetului si zapezii au rol esential
in raport cu cele legate de apa curgatoare, vant cu care se asociaza; in zonele
calde si umede alterarea chimica si spalarea pantelor sunt primordiale fata de
curgerea apei, vant etc.);
- in orice zona sau etaj climatic se inregistreaza o contradictie permanenta
intre atacul agentilor morfogenetici dependenti de climat si rezistenta locala,
regionala creata de alcatuirea petrografica, structura geologica si
formatiunile vegetale. De evolutia acestui raport depind atat
formele rezultate cat si peisajul morfologic dezvoltat. Aceeasi roca sau
structura evolueaza diferit la atacul agentilor externi in conditii climatice
opuse (ex. un versant granitic sufera o fragmentare intensa prin dezagregare in
climatele polar, subpolar si una prin alterare chimica in conditiile unui
climat cald si umed; in prima situatie rezulta un peisaj cu abrupturi, creasta
si mase de grohotis, iar in cea de a doua un ansamblu de coloane rotunjite,
blocuri sferoidale si alveole);
- in orice sistem morfoclimatic actiunile agentilor si proceselor se
ierarhizeaza, unele avand rol conducator dar se si asociaza diferit in timp
determinand individualizarea unor forme de relief complexe (ex. in sistemul
morfoclimatic temperat actioneaza pe prim plan procesele fluviatile urmate de
cele gravitationale, pluviodenudare si apoi de inghet-dezghet, nivatie, vant
etc.; o terasa de 5-10 m altitudine a fost creata de un rau dar configuratia ei
la un moment dat depinde de eroziunea pe care acesta o exercita la baza fruntii
in timpul viiturilor, de siroire si torentialitate care o fragmenteaza, de
producerea unor acumulari intense de materiale venite de pe versant pe podul
ei; infaptuirea unei alunecari de teren implica mai o faza premergatoare cand
se rup lent legaturile care asigura stabilitatea terenului prin crearea de
crapaturi de uscaciune sau de catre seisme, despadurire, eroziune la baza
versantilor etc. si apoi o faza cu precipitatii bogate cand patrunderea
echilibrului si deplasarea unui volum de materiale care va capata o forma
specifica etc.);
- pe fondul climatic general ale unei zone geografice actiunea proceselor are
caracter local depinzand de particularitati de panta, expunere, alcatuire
petrografica etc. Dar toate mecanismele morfogenetice se inscriu ca elemente in
sisteme morfogenetice ce impun reliefului un specific de evolutie si un
rezultat de ansamblu reflectat in peisajul morfologic (intr-un climat semiarid
evolutia versantilor difera sezonier, in cel uscat se produc dezagregari si caderea
materialelor maruntite iar in cel cu ploi torentiale spalarea in suprafata si
siroirea care conduc la inlaturarea de pe versant a materialelor
disponibilizate; in timp versantul se retrage iar la baza se individualizeaza
pedimente ca suprafete de echilibru);
- intr-un sistem morfoclimatic pot actiona mai multe sisteme morfogenetice care
sunt asocieri regionale, locale de agenti si procese ce genereaza anumite
reliefuri. Pot fi legate de grupari de agenti (sistemele crio-nival,
glacio-nival etc.), grupari de procese (sistem fluviatil, eolian, litoral),
grupari pe un specific de evolutie local (ex. versanti neechilibrati,
echilibrati si subechilibrati; albii de rau � neechilibrate cu eroziuni intense, transport bogat de
materiale; echilibrate cu transport de apa si materiale in suspensie, eroziune
laterala si subechilibrat cu o dominare a aluvionarii); grupari pe un specific
evolutiv regional (in Romania se pot separa � sisteme morfogenetice carpatice, deluroase, de
campie, litorale in cadrul carora se subordoneaza altele, deci o ierarhizare);
- in cadrul sistemelor morfogenetice mecanismele prin care se realizeaza
formele de relief se diferentiaza mai intai calitativ ca tip si mod de
producere (asociere). De exemplu inghet-dezghetul are rol esential ca agent
principal in regiunile cu climat subpolar (sfarma rocile generand fragmente
colturoase) dar el influenteaza regimul de manifestare al modelarii proceselor
polizonale (actiunea apei pe versanti sau in albiile raurilor de unde o anumita
ritmicitate a proceselor si exprimata in formele de relief rezultate (in
functie de numarul si frecventa ciclurilor de inghet-dezghet rezulta o
dezagregare mai puternica sau mai slaba asociata cu volume diferite de mase de
grohotis; repartitia neuniforma a cantitatii de precipitatii in timpul anului
se reflecta in regimul scurgerii apei raurilor care va avea intervale cu
intensitati diferite a proceselor din albie);
- vegetatia si solurile care cunosc o desfasurare pe zone si etaje climatice,
prin pozitia de 'ecrane' intre agenti si roca introduc diferentieri
in actiunea proceselor morfogenetice; la scara globala aceasta conduce la
separarea a trei grupe de zone si etaje morfogenetice. O prima grupa are ca
specific dominarea proceselor fizice intrucat lipsa vegetatiei sau discontinuitatea
repartitiei atat spatial cat si in timpul anului ofera un
contact direct al agentilor cu roca. A doua grupa apartine zonelor si etajelor
cu vegetatie bogata de unde caracterul dominant al proceselor biochimice
(spatiile ecuatoriale, musonice) si lipsa sau slaba manifestare a celor
mecanice (au caracter local fiind stimulate de panta, roca
sau de scurgerea apei in albia raurilor). in cea de a
treia grupa sunt zonele si etajele cu vegetatie prezenta sezonier (savane,
stepa, silvostepa, tundra, etaj subalpin etc.) unde cele doua caracteristici
morfogenetice se succed.
in prima si ultima grupa formele de relief rezultate
sunt numeroase si reflecta actiunea agentilor cu rol primordial in sistemul
morfogenetic. Ele constituie elementele de baza ale peisajului
morfologic. De aceea in cele mai multe lucrari
geomorfologice acestea sunt prezentate ca apartinand unor zone morfoclimatice
tipice. Dar zonarea morfoclimatica a suprafetei terestre impune si
caracterizarea celor din cea de a doua grupa unde desi exista sisteme
morfogenetice importante si specifice totusi formele de relief rezultate nu
constituie elemente insemnate in peisajul general care este
dominat de vegetatie.
in concluzie se pot diferentia pe suprafata Globului
mai multe zone morfoclimatice cu reliefuri specifice rezultate din imbinarea
actiunii diverselor agenti externi sub influenta factorilor climatici
