Literatura de specialitate retine numeroase definitii pentru corporatiile multinationale. Astfel, una dintre primele definitii acceptata pe scara larga este cea data de R. Vernon in 1966, care mentiona ca o corporatie multinationala reprezinta o firma mare, detinatoare de filiale industriale in cel putin sase tari. Ulterior, ca urmare a faptului ca au aparut si firme mijlocii cu vocatie internationala, aceasta cifra a fost redusa la doua tari si, in cele din urma, chiar la una. Astfel, in prezent, majoritatea economistilor accepta ca o corporatie multinationala consta dintr-o firma care si-a extins productia si piata dincolo de hotarele unei singure tari.
Un concept strans legat de cel de corp oratie multinationala este cel de
grup - holding, prin care se
intelege un ansamblu format din societatea - mama si filiale pl asate direct sub
controlul sau. Deci, societatea - mama este un centru de decizie financiara cu
rolul de a arbitra permanent activitatea participantilor, in functie de
rentabilitatea capitalurilor angajate.
O alta varianta de internationalizare urmata de corporatiile multinationale este strategia tehno - financiara, care este rezultatul deplasarii activitatii din strainatate, de la productia materiala directa spre furnizarea de servicii. Baza competitivitatii lor o formeaza know - how -ul si activitatea de cercetare - dezvoltare. Firmele multinationale tind sa valorifice aceste avantaje in toate sectoarele unde aplicarea competentelor tehnologice este posibila.
Aparitia si dezvoltarea corporatiilor multinationale au schimbat radical datele referitoare la concurenta. Au aparut industrii globale, definite drept industrii in care pozitia competitiva a firmelor dintr-o anumita tara este semnificativ afectata de pozitia lor din alte tari si viceversa. O strategie globala va insemna cresterea interdependentelor intre activitatile separate geografic ale filialelor si companiilor mama. In acelasi timp, ea presupune optimizarea avantajelor locale ale fiecarei filiale cu satisfacerea conditiilor cererii de pe piata vizata. A devenit celebru dictonul "gandeste global, actioneaza local". Urmarea fireasca a acestui lucru este tendinta specializarii filialelor in tipul de productie care valorifica avantajul comparativ al tarii gazda. De exemplu, activitatile intensive in munca sunt localizate in ariile geografice cu forta de munca ieftina. Laboratoarele de cercetare - dezvoltare sunt construite in apropierea marilor universitati din tarile cu un potential stiintific si tehnologic ridicat.
In felul acesta, marile firme au intrat intr-un nou stadiu al multinationalizarii - cel al redistribuirii globale a factorilor de productie. Globalizarea a depasit paradigma traditionala a utilizarii si combinarii factorilor de productie clasici doar la scara nationala. Marile corporatii ale lumii cauta sa obtina avantaje in productie, marketing sau cercetare prin combinarea tuturor factorilor de productie la scara planetara, ca urmare a intensificarii procesului de globalizare economica.
In 1970, primele 15 natiuni dezvoltate ale lumii aveau circa 7500 de corporatii multinationale, pentru ca, in 1994, aceleasi 15 state sa aiba aproximativ 25 000 de firme multinationale. In prezent, in intreaga lume exista apropape 50 000 de astfel de firme, cu peste 280 000 de filiale raspandite pe tot globul. Biroul International al Muncii estimeaza ca firmele multinationale au aproximativ 100 milioane de angajati proprii, ceea ce reprezinta 4% din forta de munca activa salariata din regiunile dezvoltate ale lumii si 12% din cea a statelor in curs de dezvoltare. Vanzarile totale anuale ale tuturor corporatiilor multinationale se ridica la aproape 3,5 trilioane de dolari. Un numar mare de corporatii au vanzari anuale ce depasesc 100 de miliarde dolari. La inceputul anilor 90, General Motors realiza o cifra de afaceri mai mare decat PIB - ul Finlandei si Danemarcei, Ford depasea PIB - ul Norvegiei, Arabiei Saudite sau Indoneziei, Royal Dutch Shell avea o cifra de afaceri mai mare decat PIB - ul Turciei, Argentinei, Poloniei sau Thailandei.
In anul 1997, aproape 2/3 din primele 100 corporatii multinationale activau in industria automobilelor, electronica si de echipamente electrice, petrol, industria chimica si farmaceutica. De asemenea, 89% din primele 100 companii multinationale apartineau marii traide alcatuita din SUA, Uniunea Europeana si Japonia.
Pentru a evalua gradul de transnationalitate, UNCTAD (United Nations Conference on Trade and Development - Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare) a adoptat indexul transnationalitatii. Acesta are o structura compozita, datorita luarii in considerare a trei indici, si anume:
- active aflate in strainatate/total active;
- vanzari in strainatate/total vanzari;
- numarul angajatilor in filialele amplasate in strainatate/total angajati.
In perioada 1990 - 1999, in medie, indexul
transnationalitatii primelor 100 de corporatii mult
inationale a crescut de la
51% la 55%, cu deosebire pe seama internationalizarii activelor.
In topul primelor 100 corporatii multinationale sunt prezente doar cateva provenind din statele in curs de dezvoltare. Din acest motiv, UNCTAD realizeaza statistici paralele, pentru aceste state; astfel, pe primul loc in acest clasament se afla Daewoo Corporation (Coreea de Sud) cu 10,5 miliarde de dolari active plasate in strainatate. Primele 50 de corporatii multinationale ce apartin unor state in curs de dezvoltare provin din China, Coreea de Sud, Venezuela, Mexic si Brazilia care impreuna totalizeaza mai bine de 80% din activele plasate in strainatate ale celor 50.
In 1998, UNCTAD a realizat pentru prima data un top al companiilor multinationale din Europa Centrala si de Est. Intre primele 25 de firme este prezenta o singura companie romaneasca, Petrom SA (locul 22), cu un index al transnationalitatii de 1,8% si cu 140 de angajati in strainatate din totalul celor 88350 pe care ii are.
Putem spune ca astazi, corporatiile multinationale si nu tarile reprezinta primul agent al comertului international.
Concluzii generale:
Ø Procesul globalizarii economiei ne apare ca o rezultanta a intensificarii activitatii companiilor multinationale, cat si o cauza a afirmarii lor tot mai puternice pe plan international. Desi activitatea acestora este concentrata in cea mai mare parte in statele dezvoltate, nu trebuie neglijat impactul lor asupra economiilor in curs de dezvoltare.
Ø Pe fondul diversificarii si globalizarii productiei, valoarea adaugata creata in activitatile desfasurate in strainatate a crescut in ritmuri mai inalte decat cea obtinuta pe piata interna. In ultimul deceniu a crescut numarul asa - numitelor megafirme care realizeaza vanzari in strainatate peste un miliard de dolari.
Ø Se remarca o tendinta de concentrare a afacerilor in sectoarele care prezinta cele mai mari avantaje competitive si spre pietele cu un potential inalt de crestere a cererii, amplificat de un grad mai mare de liberalizare si deschidere.
Ø Noul val al mondializarii capitalului, al carui promotor sunt in primul rand corporatiile multinationale, se deosebeste in multe privinte de cele precedente. El cuprinde o gama larga de activitati, dominate de servicii, facilitate de instrumente financiare extrem de sofisticate.
Ø In cadrul economiei globale, dimensiunile firmelor au devenit un parametru esential. Marimea intreprinderilor conditioneaza expansiunea lor peste hotare, creand, totodata o sinergie operationala si financiara menita a reduce vulnerabilitatile.
