Un transportor de curent (CC) este un circuit ce are patru (sau cinci) terminale si care impreuna cu alte componente electronice conectate in configuratii specifice poate indeplinii multe functii in procesarea semnalelor analogice. Transportoarele de curent ofera cateva avantaje fata de operationalele clasice si anume [TOU90], [PAL99]:
(1) un castig de palier ridicat si o banda de frecvente ridicata atat in conditii de semnal mare cat si in conditii de semnal mic, deci un produs amplificare-banda ridicat;
(2) pot fi folosite cu succes in instrumentatie pentru ca performantele lor nu depind in mod critic de imperecherea componentelor externe ci numai de valoarea absoluta a unei singure componente externe.
1. Prima generatie de transportoare de curent (CC I)
Simbolul unui transportor de curent din prima generatie este prezentat in figura 3.58.
|
Figura 3.58. Simbolul CC I |
Daca se aplica o tensiune pe terminalul Y, un potential egal apare la terminalul X. In mod similar, daca un curent I este injectat in terminalul X, va aparea un curent egal prin terminalul Y. De asemenea, acest curent va fi transferat si la terminalul de iesire. Terminalul Z are caracteristicile unei surse de curent si anume o impedanta de iesire foarte ridicata. Potentialul bornei X, fiind egal cu cel al bornei Y, este independent de curentul ce se injecteaza in terminalul X. Similar, curentul prin terminalul Y, fiind fixat de curentul prin terminalul X, este independent de potentialul intrarii Y.
Reprezentarea simbolica a unei astfel de comportari este prezentata in figura 3.59. Nulatorul, care este o componenta ideala de circuit caracterizata printr-un curent nul si printr-o tensiune nula la bornele sale, simbolizeaza scurtcircuitul virtual intre terminalele X si Y. Noratorul, care este de asemenea o componenta ideala de circuit caracterizata printr-o relatie arbitrara intre tensiune si curent, simbolizeaza comportarea intrarii X.
Reprezentarea matematica a unei astfel de comportari este:
(3.165)
in care variabilele reprezinta componentele instantanee totale.
Atunci cand ambii curenti iX si iY intra in transportor, acesta se noteaza cu , iar cand ambii curenti iX si iY ies din transportor, acesta se noteaza cu .
Arhitectura tipica a
unui transportor de curent din prima generatie este prezentata in figura
3.60. Bineinteles ca arhitectura se poate implementa si in tehnologie
MOS. Pentru a se indeplini cat mai bine relatia , atunci cand transportorul este implementat in tehnologie
bipolara, trebuie folosite oglinzi cu factor de eroare redus in raport cu
factorul de amplificare in curent direct βF.
Sensul curentului de iesire se poate schimba simplu prin utilizarea unei
oglinzi de curent aditionale. Conectand doua CC I complementare se obtine un
circuit clasa AB capabil de operatii bipolare (vezi figura 5.61).
Figura 3.59. Reprezentarea simbolica a principiului CC I
Figura
3.60. Arhitectura tipica a unui CC I
Figura 3.61. Transportor de curent din prima generatie clasa AB
O aplicatie specifica a acestui tip de circuit este convertorul de impedanta negativa. In figura 3.62 sunt prezentate doua modalitati de realizare a unui convertor de impedanta negativa. Referitor la schema prezentata in figura 3.62.a se pot preciza urmatoarele. Aplicand o tensiune vY la borna Y a transportorului, o tensiune egala va aparea la borna X. Aceasta tensiune va determina aparitia unui curent prin rezistenta R:
, (3.166)
curent ce va fi
transportat la borna Y.
Figura 3.62. Convertoare de impedanta negativa
In consecinta, impedanta vazuta la borna Y a transportorului va fi:
(3.167)
2. A doua generatie de transportoare de curent (CC II)
In scopul cresterii versatilitatii transportoarelor de curent, a fost conceputa o a doua versiune in care curentul prin terminalul Y este aproximativ nul. Simbolul si modelul principial al unui convertor de curent din a doua generatie este prezentat in figura 3.63. Reprezentarea matematica a unei astfel de comportari este:
(3.168)
in care variabilele reprezinta componentele instantanee totale.
Terminalul Y are o impedanta de intrare foarte mare, ideal infinita. Tensiunea la borna X o repeta pe cea aplicata la borna Y. Impedanta de intrare a terminalului X este foarte mica, ideal nula. Curentul terminalului X este transportat la terminalul de inalta impedanta Z. Curentul iZ poate fi sa intre in transportor, caz in care transportorul se noteaza cu CC II +, sau sa iasa din transportor, caz in care transportorul se noteaza cu CC II −. Arhitecturile tipice ale transportoarelor de curent de a doua generatie sunt prezentate in figura 3.64.
Figura 3.63.
Simbolul si modelul principial al unui CC II
Figura 3.64. Arhitecturi tipice ale CC II
Aplicatiile transportoarelor de curent in sinteza retelelor liniare sunt sumate succint in tabelul 3.2. Aplicatiile transportoarelor de curent in procesarea semnalului analogic sunt prezentate succint in tabelul 3.3.
Tabelul 3.2 Aplicatiile CC in sinteza retelelor active
Tip dispozitiv |
Caracteristica |
Schema |
Ecuatii |
Sursa controlata in tensiune |
|
|
if" v:shapes="_x0000_i1032"> |
Sursa de curent controlata in tensiune |
|
|
|
Sursa de curent controlata in curent |
|
|
|
Sursa de tensiune controlata in curent |
|
|
|
Convertor de impedanta negativa (NIC) |
|
|
|
Invertor de impedanta negativa (NIV) |
|
|
|
Girator |
|
|
|
Tabelul 3.3 Aplicatiile CC in domeniul calculului analogic
Tip circuit |
Operatie |
Schema |
|||
Amplificator de curent |
|
|
|||
Diferentiator de curent |
|
|
|||
Integrator de curent |
|
|
|||
Sumator de curent |
|
|
|||
Sumator de curent ponderat |
|
|