TIPURI DE ASIGURARI DE VIATA

Tipuri de asigurari DE VIATA

INTRODUCERE

Daca pe piata internationala a asigurarilor existau la inceput doar trei mari clase de produse (asigurari de viata pe termen limitat, asigurari de viata pe termen nelimitat si asigurari mixte) sau combinatii ale lor, in ziua de astazi clientul poate alege intre sute de produse. Inovatiile in domeniul asigurarilor de viata au fost si continua sa fie cauzate de circumstante economice, sociale si legale.

PREZENTAREA TEMEI

            In functie de numarul de persoane cuprinse in asigurare, asigurarile de persoane se pot clasifica in asigurari individuale si a

sigurari colective.

Asigurarile individuale se caracterizeaza prin faptul ca se incheie pentru o singura persoana , precis determinata in polita de asigurare. Aceasta asigurare se poate incheia atat de catre persoane fizice cat si de catre persoane juridice.

Asigurarea colectiva se incheie pentru doua sau mai multe persoane. Forma cea mai frecvent intalnita a asigurarilor colective incheiata de catre o persoane juridice este asigurarea fortei de munca, pe cand asigurarile colective incheiate de catre persoane fizice iau de obicei  forma asigurarilor familiale de viata sau asigurarilor familiale de accidente.

Asigurarea  de viata este un mijloc de protectie financiara a unei persoane si a familiei sale.

Ca mijloc de protectie a persoanei, asigurarea de viata creeaza un venit suplimentar pentru un anumit moment, prin asigurarea unui capital sau a unei pensii. De asemenea, asigurarea de viata vine in sprijinul asiguratului in momentul in care acesta, in urma unui accident, are nevoie de sprijin financiar.

Ca mijloc de protectie a familiei, asigurarea de viata aduce un venit compensatoriu in conditiile pierderii intretinatorului financiar, mentinand in conditii normale nivelul de trai al celor dragi. Totodata, polita de asigurare de viata, prin posibilitatea de a fi cesionata, lichideaza datorii financiare (credite bancare), evitandu-se lasarea familiei cu datorii.

Asigurarile de viata se prezinta sub forma unor pachete de asigurari care acopera in principal urmatoarele riscuri:

a)supravietuire pe un interval de timp stabilit (cel putin 5 ani);

            b)de economisire;

            c)decesul din orice cauze;

            d)invaliditatea permanenta totala sau partiala din accident;

            e)incapacitatea temporara din accident;

            f)scutirea de plata a primelor, in caz de invaliditate permanenta din accident mai mare de 50 %;

             g)decesul din accident;

             h)amortizarea unei parti din suma asigurata;

             i)asigurarea unei pensii viagere (pana la deces) sau pe timp limitat;

             j)erori involuntare de management.

Asigurarea de viata poate fi definita ca fiind contractul in virtutea caruia un asigurator se angajeaza, in schimbul primelor de asigurare primite, sa plateasca, fie asiguratului, fie beneficiarului asigurarii o suma determinata, in cazul mortii asiguratului sau cand acesta din urma supravietuieste unei  perioade definite prin contract.^[1]

Scopul asigurarii de viata poate fi rezumat astfel:^[2]

¦ protectia financiara in cazul unei morti premature;

¦ mijloc de economisire pentru cei care supravietuiesc perioadei prevazute in contract.

Aspectele legate de protectia in cadrul asigurarii de viata sunt mult mai importante in primii ani de existenta a familiei cand si cheltuielile sunt mai mari, in timp ce cheltuielile legate de economisire devin presante mai tarziu pentru a oferi protectie copiilor, pentru pensionare sau pentru alte scopuri.

La asigurarea de viata, asiguratorul nu poate sa acorde garantia sa decat dupa ce riscul luat in sarcina sa a fost precizat. El trebuie, mai ales pentru asigurarea de deces, sa faca o selectie a riscurilor in scopul de a evita incheierea de contracte in care aparitia sinistrului ar avea probabilitate anormala. El poate recurge la datele statistice (tabele de mortalitate), dar informatiile furnizate de acestea sunt insuficiente, ea avand in vedere, mediile sau tendintele.

Alte elemente necesare in aceasta directie se pot grupa astfel:^[3]

¦ obiective (elemente de variatie a riscului, legate de diverse categorii de asigurati, grupati dupa sex, varsta, profesie);

¦ subiective (specifice fiecarui individ: mortalitate, psihologie, etc.);

¦ medicale (esentiale, in masura in care permit o estimare a sperantei de viata a fiecaruia).

1. Produse traditionale de asigurari de viata

Asigurarile de viata traditionale sunt asigurari care ofera clientilor garantii considerabile, de obicei un beneficiu fix garantat in caz de deces sau la maturitate. Asiguratorul trebuie sa acorde aceste garantii indiferent de costurile pe care le implica si sa intreprinda toate masurile potrivite pentru a ramane solvabil, din respect pentru client si ca cerinta a Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor. In acest caz, asiguratorul trebuie sa investeasca cu precautie sporita, in special in obligatiuni guvernamentale sau alte titluri de valoare. Clientul beneficiaza, astfel, de produse sigure.

Asigurarile de viata comporta forme si tehnici variate de realizare. Acestea se pot clasifica in functie de risc in asigurari de supravietuire, asigurari de deces si asigurari mixte.

Asigurarile de supravietuire, se caracterizeaza prin faptul ca asiguratorul se angajeaza sa plateasca asiguratului la expirarea contractului, suma asigurata, cu conditia ca acesta sa fie in viata[4]; in caz contrar asiguratorul se considera scutit de aceasta prestatie, neavand nici o obligatie fata de mostenitorii asiguratului.

Asigurarea de supravietuire poate fi incheiata si cu titlu de renta, caz in care, suma cuvenita asiguratului la expirarea contractului de asigurare, se plateste acestuia treptat, deci prin plati periodice cu titlu de renta.

Asigurarea de supravietuire nu este atractiva pentru asigurat si cu deosebire pentru beneficiarii de asigurare, deci nu stimuleaza spiritul de economisire.

Asigurarile de deces au in vedere protectia asiguratului pentru riscul de deces , un risc viitor si sigur, dar incert ca moment. Pentru a beneficia de o asemenea protectie, asiguratul se angajeaza sa plateasca prime toata viata, existand posibilitatea ca plata primelor sa se realizeze pana la o data stabilita de asigurat (cum ar fi iesirea la pensie). Persoanei asigurate i se da posibilitate transformarii unei asigurari viagere de deces, intr-o asigurare viagera optionala, care consta in modificarea la un moment dat, a asigurarii viagere de deces intr-o asigurare de renta viagera.

Cele doua asigurari de viata - de supravietuire si de deces - acopera fiecare in parte cate un risc, creand astfel impresia ca una din parti este intotdeauna perdanta. In realitate supravietuirea si decesul constituie riscuri alternative, nu se pot produce niciodata simultan.

Asigurarile mixte de viata constituie un produs care acopera ambele riscuri (de supravietuire si de deces) printr-un singur contract. Datorita faptului ca se acorda acoperire pentru doua riscuri alternative, asiguratii vor avea castig de cauza in ambele situatii: in cazul decesului asiguratului, beneficiarul asigurarii intra in posesia sumei asigurate pentru deces, iar in caz de supravietuire, asiguratul incaseaza personal suma asigurata pentru supravietuire prevazuta in contract.

Asiguratul este obligat sa suporte primele atat pentru riscul de deces, cat si pentru cel de supravietuire, altfel asiguratorul ne putand sa-si echilibreze primele incasate cu indemnizatiile datorate.

In practica internationala, asigurarea mixta de viata cunoaste diferite variante, in ceea ce priveste termenul de valabilitate sau forma sub care se acorda suma asigurata.

Asigurarea dotala este conceputa ca o modalitate de constituire treptata a dotei unui copil pana cand acesta ajunge la majorat. Asigurarea de dota ofera de regula  libertatea de a alege, la sfarsitul contractului, modul in care copilul va beneficia de suma economisita. Adica dota pentru casatorie, renta de studii, achizitionare de bunuri sau pornirea unei afaceri. In unele cazuri, poate fi incheiata o singura polita, care sa asigure atat o dota pentru casatorie, cat si plata unor sume la intervale de timp regulate - renta de studii. De regula, asigurarea de dota pentru casatorie are doua componente: o componenta de protectie (respectiv asigurarea de deces pentru parinti) si o componenta de investitii. La momentul casatoriei, se incaseaza suma asigurata (aferenta componentei de protectie), plus valoarea economisita pana la acea data (aferenta componentei de investitie). Suma totala este transferata beneficiarului politei, care poate dispune de aceasta dupa necesitatile personale. Compania de asigurari nu impune restrictii cu privire la modul de utilizare a sumei primite.

In general, asigurarea de dota pentru casatorie poate fi facuta din prima zi de viata a copilului, iar acesta va beneficia de ea la 18 sau la 25 de ani. O conditie suplimentara, care este impusa de firma de asigurari, se refera la varsta maxima a copilului in momentul incheierii politei, care nu poate fi mai mare de 13 sau 14 ani[5].

Asigurarea de nuptialitate este o asigurare de viata, in baza careia asiguratorul se angajeaza sa plateasca o anumita suma de bani asiguratului, daca acesta se casatoreste inainte de indeplini o anumita varsta.

Asigurarea de natalitate consta in obligatia asiguratorului de a plati o anumita suma de bani asiguratului caruia i s-a nascut un copil intr-un anumit termen.

 PRODUSE UNIT-LINKED

Daca in cazul asigurarilor de viata traditionale riscul investitiei apartine companiei de asigurari (in consecinta asiguratorul va investi banii cu mare prudenta, de obicei in depozite bancare si obligatiuni de stat, care desi nu aduc profituri mari, sunt sigure), la asigurarile unit-linked riscul investitiei apartine contractantului, beneficiile obtinute din investitii depinzand de performanta fondurilor de investitie create si puse la dispozitie de asigurator .

Aceste produse pot avea in structura lor urmatoarele componente :

Componenta de protectie, care este reprezentata de o asigurare de viata pe termen nelimitat, pentru care plata primelor esalonate se face pana la implinirea varstei de pensionare, iar pe perioada protectiei suma asigurata (aleasa de client) este garantata de asigurator. In cazul decesului asiguratului, beneficiarul va incasa valoarea maxima dintre suma asigurata si valoarea contului sau la momentul respectiv. Suma asigurata este stabilita de catre client intre o valoare maxima si una minima, in functie de varsta sa si de prima platita, iar valoarea contului este reprezentata de echivalentul valoric al unit-urilor detinute in fondurile financiare ale asiguratorului.
            Componenta investitionala consta in cumpararea de unitati de cont (unit-uri[6]) in fondurile financiare constituite de asigurator. Aceste fonduri sunt fonduri interne, inchise, reprezentand un portofoliu de diverse tipuri de active financiare administrate de asigurator exclusiv in scopul asigurarii. In mod normal, asiguratorul creeaza mai multe fonduri din care asiguratul are posibilitatea sa aleaga. Contractantul asigurarii va avea acces la aceste fonduri doar prin intermediul asigurarilor unit-linked, iar prima de asigurare platita va fi destinata in intregime achizitionarii de unit-uri in fondurile financiare[7].

Plata primelor se poate face anual, semestrial, trimestrial, lunar, dar si in orice moment atunci cand se doreste marirea partii de investitie. Contractantul poate alege procentul in care prima se va aloca intre diferitele fonduri si poate in orice moment sa schimbe gratuit aceste procente (cote) de alocare.

Componenta rentelor  apare doar in cazul asigurarilor unit-linked la care exista posibilitatea transformarii valorii contului la expirarea contractului. Ea consta in transformarea, la sfarsitul perioadei de plata a primelor (la varsta pensionarii), a valorii contului contractantului in rente lunare.   

Trasaturi ale produselor unit-linked:

Ø                  prima de asigurare nu este fixa, clientul poate modifica oricand marimea primelor de asigurare;

Ø                  clientul poate alege suma asigurata intre un minim si un maxim stabilite in functie de varsta asiguratului si de valoarea primei platite si poate fi modificata oricand dar suma respectiva este garantata pe toata durata contractului;

Ø                  plata primelor de asigurare este esalonata si exista posibilitatea modificarii frecventei de plata la fiecare aniversare a contractului;

Ø                  clientul poate oricand sa retraga o cota din numarul unit-urilor in contul sau, cota exprimata ca procent sau suma fixa;

Ø                  in cazul in care clientul nu mai poate plati primele de asigurare contractul unit-linked se transforma intr-un contract cu suma asigurata redusa, adica noua suma asigurata va fi egala cu valoarea contului contractantului la momentul incetarii platii primelor;

Ø                  in cazul unui contract cu suma asigurata redusa, clientul are dreptul sa faca retrageri periodice prin reducerea contului sau, reduceri care se pot face sub forma de cote procentuale sau in suma fixa, atata timp cat contul nu este nul;

Ø                  contractantul asigurarii are dreptul, de regula o data pe an, sa transfere unit-uri intre fondurile financiare in care se afla banii sai.

Si in cazul asigurarii de tip unit-linked, ca si in cazul celorlalte asigurari de viata, se pot adauga clauze suplimentare, cu deosebirea ca prima corespunzatoare clauzelor se va deduce lunar din contul contractantului prin reducerea numarului de unit-uri.

 Deosebiri intre asigurarea traditionala si asigurarea unit-linked:

3. ASIGURAREA DE RENTa (ANUITATEA)

        Printr-o asigurare de renta, asiguratorul plateste o indemnizatie periodica. In functie de perioada de plata a acesteia se disting :

3.1. Renta cu rata fixa

In cazul acesteia indemnizatia de asigurare se plateste indiferent daca asiguratul mai traieste sau nu. In momentul in care incepe plata acestei rate fixe, este important daca asiguratul mai este sau nu in viata (in caz negativ, se plateste suma asigurata beneficiarului); ea se plateste pe o anumita perioada (un numar de ani).

3. Renta viagera

Pentru primirea unei indemnizatii de renta viagera, asiguratul (sau, in cazul in care avem de-a face cu mai multi asigurati, cel putin unul dintre acestia) trebuie sa fie in viata. Asigurarea este incheiata pe "viata" asiguratului. O asigurare de renta viagera poate fi incheiata si in favoarea mai multor persoane. In astfel de situatii, la moartea unuia dintre asigurati, renta viagera se transfera asupra vietii celuilalt.

Indemnizatia de renta viagera se acorda trimestrial, mai rar lunar. Asiguratorul prefera insa sa o acorde, daca se poate, semestrial sau chiar anual, pentru a beneficia mai mult timp de sume mari pentru investitii si pentru ca astfel se reduc cheltuielile administrative.

In cazul asigurarii de renta viagera exista urmatoarele cazuri speciale:

1 asigurarea de renta viagera cu rambursare - in cazul decesului asiguratului se ramburseaza primele de asigurare deja platite;

1 asigurarea de renta viagera fara rambursare - in cazul decesului asiguratului nu se ramburseaza primele de asigurare deja platite, avantajul fiind platirea unor prime mai reduse decat in cazul rambursarii.

In cazul asigurarii pe baza de rente viagere exista si posibilitatea cuprinderii a doua persoane asigurate. Prin asigurarea de renta viagera pentru doua persoane se acorda o indemnizatie periodica in conditii de supravietuire sau de deces al primului asigurat. Ea poate fi comparata cu asigurarile mixte de viata. Se foloseste in special pentru alocatie pentru pensia de batranete, respectiv pentru pensia de urmas, pentru sot sau sotie.

4. ASIGURAREA PENTRU IPOTECA

      Este produsul prin care un creditor (de obicei o banca) se asigura ca, in cazul in care debitorul decedeaza, va incasa sumele restante neplatite.

      In situatia in care ipoteca este liniara, debitorul si creditorul stabilesc rambursarea creditului intr-un anumit numar de ani, pe baza achitarii anuale a unei rate fixe. Debitul global (rata + dobanda) scade anual, pentru ca la rata platita nu se mai percepe dobanda (dobanda per sold). Asigurarea de capital pentru caz de deces care se incheie va modela aceasta evolutie a creditului, capitalul sau fiind de asemenea in descrestere liniara.

      Exista mai multe forme de ipoteca in functie de modul de rambursare a creditelor, dintre care cele mai frecvent intalnite sunt urmatoarele:

4.1 Ipoteca pe baza de anuitate

      Aceasta se caracterizeaza prin plata dobanzii si a ratei printr-o suma fixa anuala, denumita anuitate. Spre deosebire de ipoteca liniara, suma platita periodic nu se micsoreaza. Si in acest caz, capitalul asigurat sufera o descrestere paralela cu cea a debitului.

4. Ipoteca pe baza de asigurare mixta

      Aceasta se practica in contractul de credit si in contractul de asigurare de deces.

4.3 Ipoteca pe baza unei asigurari de viata cu amortizare sub forma unei prime de economisire

      Aceasta are la baza o asigurare de viata prin care asigurarea se divide intr-o asigurare de risc (cu capital egal cu suma imprumutata) si o asigurare de economisire. Creditorul acorda pentru primele de asigurare de economisire o compensatie la dobanda egala cu dobanda ipotecii. Premisa in cazul de fata o constituie suma imprumutata, care trebuie rambursata la termenul scadent. In functie de aceasta suma si de valoarea dobanzii ipotecii, este stabilita valoarea primei de asigurare de economisire, si chiar pentru perioada pe care a fost stabilita dobanda ipotecii (de regula, 10-15 ani). In caz de prelungire ulterioara, prima de economisire este recalculata pe baza noii dobanzi de ipoteca contractate. Daca aceasta este mai mare decat dobanda initiala, prima de economisire scade pentru perioada urmatoare. Daca dobanda pe ipoteca este mai mica, atunci prima de economisire creste.

Prin aceasta forma de asigurare, pe perioada derularii contractului pot sa existe mai multe sau mai putine datorii anuale fixe si, in acelasi timp, asiguratul poate obtine o suma egala cu creditul in caz de deces sau de supravietuire, atat pe perioada derularii contractului, cat si dupa expirarea acestuia.

      Ea este mai avantajoasa decat ipoteca combinata cu o asigurare mixta. In cazul unei asigurari mixte, asiguratorul lucreaza cu o dobanda calculata fixa. Dobanda ipotecii este intotdeauna mai mare, astfel incat, in cazul ipotecii pe baza unei asigurari de viata cu amortizare sub forma unei prime de economisire, asiguratorul ia in calcul un profit mai mare si, de aceea, prima poate fi mai mica.

      Dezavantajul acestei ipoteci este acela ca, la sfarsitul perioadei stabilite, valoarea capitalului va fi egala cu cea a creditului acoperit, in timp ce, in cazul asigurarii mixte, capitalul poate sa creasca prin impartirea profitului, astfel incat dupa rambursarea datoriei se mai poate acorda o suma in plus.

5.Rezerva matematica

Rezerva matematica este necesara pentru a se constitui la toate formele de asigurare de viata, iar plata sumei asigurate se face la sfirsitul contractului de asigurare. Deci, prima neta are in structura sa prima de risc (pentru a acoperi riscul asigurat in cursul perioadei de asigurare) si rezerva matematica (ca expresie a unui act de economie). Rezerva matematica determina efectele specifice in tehnica asigurarilor de viata si anume: reactivarea contractului (repunerea in vigoare); continuarea asigurarii pe baza unei sume reduse; rascumpararea; acordarea unor imprumuturi asiguratilor. Daca asiguratul nu solicita reactivarea contractului de asigurare (intr-un termen limitat, sau prin prelungirea duratei asigurarii, fara a depasi limita maxima de varsta), aceasta ramane in vigoare pentru o suma asigurata redusa (Sar) fara a mai plati prime de asigurare. Se stabileste urmatoarea relatie:

                  

                          Sar =( Pr.ach *Pr.t.dat.)/ Sa  , unde:                                                  (1.)

                                                                              

Sar  - reprezinta suma asigurata redusa                                                                                  

Sa  - suma asigurata

Pr.ach - prime achitate

Pr.t.dat - prime totale datorate

Suma asigurata redusa, se considera a fi o prima unica, pentru asigurarea sumei platibile la expirarea contractului, sau dupa caz, pe parcursul asigurarii.

Daca asiguratul nu consimte mentionarea asigurarii la o suma asigurata redusa, el poate denunta contractul solicitand restituirea rezervei matematice, adica plata sumei de rascumparare(minim 90%, deoarece se scad cheltuielile de administrare). Existenta rezervei matematice permite acordarea unor imprumuturi asiguratilor, le cerere, cu o dobanda fixa, iar rambursarea se face intr-o singura transa sau in rate, pe parcursul contractului de asigurare.

 Autoevaluare:

1.Asigurarile de viata comporta forme si tehnici variate de realizare. Prezentati una dintre acestea.

Care sunt avantajele si dezavantajele asigurarii mixte de viata comparativ cu celelalte forme de asigurari de viata?

3.Enumerati cateva riscuri care nu pot fi cuprinse in asigurarea de viata

4.Cum se pot asigurarile clasifica asigurarile de viata in functie de numarul de persoane cuprinse in asigurare?

Rezumatul acestei sectiuni:

=Ca mijloc de protectie a persoanei, asigurarea de viata creeaza un venit suplimentar pentru un anumit moment, prin asigurarea unui capital sau a unei pensii. De asemenea, asigurarea de viata vine in sprijinul asiguratului in momentul in care acesta, in urma unui accident, are nevoie de sprijin financiar.

=Asigurarile de viata comporta forme si tehnici variate de realizare. Acestea se pot clasifica in functie de risc in asigurari de supravietuire, asigurari de deces si asigurari mixte.

Referate propuse:

Referatul numarul 1. Locul si rolul asigurarilor de viata in cadrul economiei nationale

Referatul numarul  Tendinte in evolutia asigurarilor de viata

Referatul numarul 3. Tehnici de marketing utilizate in asigurarile de viata

Probleme propuse spre rezolvare:

Problema numarul 1:

Caracteristicile de baza ale asigurarii variabile sunt:

1.proprietarul politei de asigurare are posibilitatea de a alege una din optiunile de investitie pe care societatea de asigurare i le pune la dispozitie;

            beneficiile politei de asigurare se ajusteaza in functie de valoarea investitiilor prevazute in polita de asigurare, in momentul in care se solicita plata lor;

            3.beneficiile de deces nu pot fi mai mici decat sumele asigurate initial pentru care s-a incheiat contractul de asigurare, dar ele pot fi mai mari, daca investitiile facute au fost profitabile;

            4.asigurarea de viata variabila cunoaste o larga piata de desfacere, comparativ cu alte asigurari de viata;

            5.riscul investitiei.

            Raspunsul corect este:

a.       1+2+3+4+5;

b.      1+2+3;

c.       3+4+5;

d.      4+5;

e.       1+5;

           

Problema numarul 2:

Particularitatile asigurarii de viata universale sunt urmatoarele:

a)      procesul politei de asigurare poate modifica valoarea beneficiilor de deces (despagubiri), la anumite perioade de timp;

b)      posesorul politei de asigurare poate schimba valoarea si data efectuarii platii primelor de asigurare, fara a avea obligatia de a anunta anticipat firma de asigurare;

c)      primele de asigurare sunt plasate intr-un cont si din valoarea lor se vor scadea la un moment dat cheltuielile de deces;

d)      posesorul politei de asigurare poate retrage anumite sume din economiile acumulate;

e)      aceasta categorie de asigurari este veche si a inceput sa se erodeze in timp pe piata asigurarilor.

Precizati raspunsul fals.

Bibliografie:

1. Bente, C., Economia asigurarilor, Editura Universitatii din Oradea, Oradea,  2002

 Bente, C., Managementul asigurarilor in Romania, Editura Universitatii din Oradea, Oradea,  2003

             3. Bente, C., Bente C., Culegere de aplicatii practice si teste grila la asigurari , Editura Universitatii din Oradea, Oradea,  2003

4.Cistelecan, L., Cistelecan, Rodica, Asigurari comerciale, Editura Dimitrie Cantemir, Tg. Mures, 1997.

5.Ciurel, Violeta, Asigurari si reasigurari. Abordari teoretice si practici internationale, Editura All Beck, Bucuresti, 2000 

            6.Constantinescu, D., A., Marinica, D., Ungureanu, Ana, Maria, Gradisteanu Daniela, Tratat de asigurari, Editura Semne 94, Bucuresti 1999.

            7.Galiceanu, I., Economia asigurarilor, Editura Universitaria, Craiova, 1996

            8. Jennigs, M. - Asigurarea perfecta, Ed. National, Bucuresti, 1998, trad. Daniela Neagoe

            9.Negoita, I., "Aplicatii practice in asigurari si reasigurari ", Editura Etape, Sibiu, 2001

10.Vacarel, I., Bercea, Fl., Asigurari si Reasigurari, Editura Expert, Bucuresti, 1998.