Relatia fiscala dintre administratia centrala si autoritatile publice locale
Relatia fiscala dintre administratia centrala si autoritatile publice locale este, inca, una de dependenta, autoritatile locale nebeneficiind de un cadru de acces la piata de credit. Corespunzator legii si limitelor acesteia, autoritatilor loc ale le-ar fi necesara libertatea deplina de a fixa nivelul impozitelor si taxelor locale. Astfel fixarea se va face prin corelare directa la capacitatea de plata a contribuabililor, crescand totodata interesul asupra modului cum sunt utilizati banii.
Pentru o mai buna si rapida colect are a impozitelor, ar
fi necesara utilizarea unor mijloace moderne: cardul, biletul la ordin.
Utilizarea aceleasi baze de calcul pentru stabilirea mai multor impozite ar fi
o masura ce ar diminua timpul necesar operatiunii de
impunere si costurile aferente. Pentru valorificarea resurselor financiare locale disponibile temporar, ar fi oportuna
infiintarea unei banci proprii colectivitatilor locale ce
ar crea posibilitatea finantarii unor lucrari de investitii, obtinandu-se
totodata, si o dobanda pentru sumele depozitate, lucru ce nu are loc prin trezoreria
statului.
Orice decizie financiara locala trebuie sa se ia numai in baza unor proiecte, prin intermediul unor liste de prioritati a investitiilor. Ar fi oportuna si intocmirea unui plan financiar multianual de investitii.
Veniturile bugetare se formeaza prin impovararea contribuabililor, care unii dintre ei au venituri sub salariul mediu pe economie, in timp ce multi "investitori si oameni sus pusi fac averi monstruoase" din activitati frauduloase; unde este acel control financiar riguros si de ce suntem aratati cu degetul ca avem o economie subterana care se ridica la cca. 50% din PIB-ul economiei oficiale?
Este bine-cunoscut faptul ca majoritatea oamenilor este nemultumita de calitatea serviciilor locale. Pentru o mai buna comunicare intre administratia locala si cetateni, este necesar ca periodic sa se efectueze cercetari(monitorizarea plangerilor, instituirea unor linii telefonice, chestionarea scrisa) din care sa se afle gradul de satisfacere a nevoilor consumatorilor si masura in care serviciile corespund necesitatilor beneficiarilor.
Anumite servicii, prin crearea cadrului legislativ necesar, pot fi
prestate de catre agenti economici privati, sub controlul autoritatilor locale,
in schimbul un
or facilitati fiscale. Asemenea situatii exista deja(ex.: transportul in comun), dar lipsa unei coordonari
riguroase din partea organelor abilitate determina unele nemultumiri in randul cetatenilor.
Avand in vedere faptul ca serviciile publice sunt caracterizate ca fiind perisabile(nu pot fi stocate sau inventariate), oferta lor trebuie sa corespunda tot timpul cererii, si cu multa precautie in situatiile cand aceasta este fluctuanta. Administratia publica trebuie sa fie pregatita si sa anticipeze perioadele de varf ale cererii, iar in conditiile unei cereri reduse sa nu mai fie consumate inutil resurse financiare si materiale.
De asemenea trebuie rezolvata si problema utilajelor si instalatiilor care sunt uzate tehnic si moral. Mecanizarea sarcinilor administrative va oferi avantajul unor servicii de calitate, iar cheltuielile cu investitia vor fi amortizate prin reducerea cheltuielilor cu personalul care va fi substituit de masina.
Este necesar sa se evite dublarea serviciilor publice prin prestarea, in domenii de competenta administratiei publice locale, a unor servicii desconcentrate ale ministerelor de aceeasi natura; e recomandata o mai buna comunicare pe orizontala.
Se investeste foarte putin in invatamant, cultura, in sistemul pensiilor si asigurarilor sociale, asta si pentru ca nu s-au gasit metode de atragere a agentilor privati spre a investii in aceste domenii prin oferirea unor facilitati fiscale. Este necesara revizuirea cheltuielilor cu protectia sociala si indreptarea lor spre categoriile cu adevarat defavorizate, precum si dimensionarea lor astfel incat sa fie incurajata munca si nu nemunca.
