PRINCIPE SI REGULI ALE POLITICII COMUNITARE IN MATERIA PROTECTIEI CONCURENTEI ECONOMICE

PRINCIPE SI REGULI ALE POLITICII COMUNITARE IN MATERIA PROTECTIEI CONCURENTEI ECONOMICE

Politica in domeniul concurentei in spatiul comunitar se concentreaza in urmatoarele directii de actiune:

-  eliminarea acordurilor care restrictioneaza concurenta si abuzul de p

ozitie dominanta (practicile anticoncurentiale),

-    controlul fuziunilor dintre firme,

-    liberalizarea sectoarelor economice monopoliste,

-    monitorizarea ajutorului de stat.

Cadrul legislativ comunitar este construit in ideea de a asigura materializarea principiului inscris la art. 3A al Tra­tatului Comunitatilor Europene conform caruia statele mem­bre trebuie sa stabileasca "o politica economica care sa fie conforma cu principiul unei economii de piata deschise, in care concurenta este libera'.

In aplicarea cadrului legal in materie, competenta este partajata intre institutiile nationale si cele comunitare. Ast­fel, Comisia Europeana are competenta exclusiva in solu­tionarea problemelor legate de controlul fuziunilor si mo­nitorizarea ajutorului de stat.

Statele membre au propria lege nationala in domeniul concurentei pentru a solutiona practicile anticoncurentiale care au impact exclusiv la nivel national si nu afecteaza co­mertul dintre statele membre.

Activitatea de monitorizare si control a Comisiei Europe­ne este concretizata in decizii si sanctiuni. Comisia Europea­na are competenta nu numai de a interzice un acord sau de a stopa o practica restrictiva, dar si de a impune sanctiuni de tip pecuniar - amenda - firmelor care se fac vinovate de compor­tament anticoncurential. Amenda are un maxim stabilit la ni­velul a 10% din venitul anual al firmei la nivel international.

Marimea amenzii este calculata in functie de gravitatea si durata incalcarii prevederilor legale si luand in calcul cir­cumstantele agravante (repetarea incalcarii de ex.) sau a cir­cumstantelor atenuante (atitudinea cooperanta a firmei).

1. Principii si reguli in materia fuziunilor

Tratatul CE interzice fuziunile care creeaza sau intaresc o pozitie dominanta, in scopul de a preveni exercitarea unui abuz. In acelasi timp se intelege necesitatea ca firmele eu­ropene sa-si uneasca fortele pentru a atinge un nivel al acti­vitatii care sa le permita sporirea competitivitatii in vederea participarii tot mai active pe piata mondiala.

Institutia careia i s-a conferit puterea de a decide daca o concentrare economica la nivel comunitar trebuie interzisa sau nu este Comisia Europeana.

Monitorizarea operatiunilor de concentrare economica la nivelul U.E. s-a realizat pe baza urmatoarelor regulamente:

■  Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 4064/89 din 21 decembrie 1989 privind controlul operatiunilor de concen­trare intre intreprinderi;

■  Regulamentul Consiliului nr. 1310/30.06.1997 pentru modificarea Regulamentului Consiliului nr. 4060/89 din 21 decembrie 1989 privind controlul operatiunilor de concen­trare intre intreprinderi;

■  Regulamentul Consiliului nr. 139/20.01.2004 privind controlul concentrarilor intre intreprinderi.

Acestor reglementari li se adauga documentele elabora­te de Comisia Europeana de tipul regulamentelor si comu­nicarilor.

Regulamentul Consiliului nr. 139 din 20.01.2004 pri­vind controlul concentrarilor intre intreprinderi a intrat in vigoare incepand cu data de 1 mai 2004 si a abrogat regu­lamentele nr. 4064/1989 si nr. 1310/1997 in materie.

Ca principii, la nivel european actioneaza:

a) Competenta exclusiva a Comisiei Europene de a in­vestiga fuziunile de dimensiune comunitara. Definirea "di­mensiunii comunitare' a unei concentrari economice se fa­ce aplicand o serie de criterii definite prin regulamente.

Criteriile pentru determinarea dimensiunii comunitare a concentrarii economice sunt stabilite coreland nivelul ci­frei de afaceri si dimensiunea pietei afectate.

b) Procedura in cadrul careia Comisia Europeana se pro­nunta este stabilita in doua trepte cu urmatoarele termene[1]:

■ 25 de zile lucratoare, pentru a decide daca autorizeaza operatiunea; acest termen se poate extinde cu pana la 35 de zile lucratoare, in anumite conditii;

■ 90 de zile lucratoare, pentru a derula o procedura de investigare in cazul in care prin operatiunea respectiva se creeaza sau se intareste o pozitie dominanta; termen care se poate extinde, dupa caz, in anumite conditii cu pana la 15, respectiv 20 de zile lucratoare.

In urma efectuarii investigatiei, Comisia poate decide:

■ autorizarea operatiunii de concentrare conditionat sau nu;

■ interzicerea acestei operatiuni.

In cele mai frecvente cazuri, Comisia a procedat la efectuarea investigatiei si la deciderea unei autorizari condi­tionate, ceea ce presupune asumarea unor "angajamente' de catre participantii la concentrarea economica prin care sa se restaureze concurenta efectiva in urma realizarii aces­tei operatiuni.

Solutia extrema a interzicerii operatiunii este decisa de Comisie nu numai daca concentrarea economica conduce la crearea sau intarirea unei pozitii dominante, dar si daca participantii nu au reusit sa propuna o solutie viabila la pro­blemele privind protejarea concurentei.

Prin operatiunile de concentrare economica, de regula, pe termen scurt se recurge la un proces de restructurare in vederea imbunatatirii competitivitatii firmelor, ceea ce pre­supune inevitabil si reducerea de locuri de munca. Comisia

Europeana acorda autorizarea unei astfel de operatiuni, de­oarece, pe termen lung, succesele pe linia competitivitatii reprezinta singura modalitate concreta pentru a asigura o crestere economica capabila sa genereze locuri de munca sigure si durabile pe termen mediu si lung.

2. Studii de caz

Decizii ale Comisiei Europene in materia fuziunilor

a)  Fuziuni in domeniul comertului cu amanuntul

Din multitudinea de acorduri de fuziune notificate Co­misiei Europene ne referim la doua operatiuni interzise de Comisie - cazul Finlandei si Austriei - si a uneia acceptate - Franta si Spania. Operatiunile de concentrare din Fin­landa (1997) dintre doua lanturi de magazine de vanzare cu amanuntul (Kesko si Tuko) si din Austria (1999) dintre Rewe si Mail au fost interzise deoarece Comisia a conside­rat ca prin fuziunile respective s-ar fi creat o pozitie domi­nanta cu efecte negative asupra concurentei si cumparato­rilor, in schimb, fuziunea dintre Carrefour si Promodes a fost autorizata sub conditia transferului, la nivelul autorita­tilor nationale in materia concurentei din Franta si Spania, a competentei de a analiza implicatiile in plan concurential si a stabili masurile ce se impun in scopul de a permite con­sumatorilor sa beneficieze in continuare de preturi atracti­ve, de o gama diversificata de bunuri de consum si de liber­tatea de a alege magazinele de desfacere.

b)  Fuziune in domeniul produselor petroliere

Comisia Europeana a acordat o autorizare conditionata in cazul fuziunii celor doi principali actori pe piata produ­selor petroliere din Franta - Total Fina si Elf Aquitane. Prin fuziunea acestora s-ar fi obtinut crearea unei pozitii dominante pe mai multe piete, astfel:

- controlul unei mari parti din reteaua logistica din Franta si, pe cale de consecinta, posibilitatea de a creste pretul de oferta pentru distribuitorii independenti si, mai ales, pentru supermarket-uri, structuri care joaca un rol important pe piata franceza;

-   gruparea constituita ar fi detinut o cota de 60% pe pia­ta statiilor de benzina situate pe autostrazi, ceea ce ar fi ofe­rit posibilitatea operarii de cresteri de preturi;

-   noul grup ar fi devenit liderul pietei produselor petro­liere utilizate pentru incalzire.

Pentru a rezolva problemele privind concurenta pe pia­ta si protectia consumatorilor in fata posibilitatii de crestere a preturilor, Comisia a propus vanzarea unor active - statii de service situate pe autostrazi - catre ceilalti competitori de pe piata respectiva.

c) Achizitie in domeniul asigurarilor

In ianuarie 2000, Comisia Europeana a autorizat condi­tionat achizitia INA de catre Generali.

Notificarea acestei operatiuni a condus Comisia Euro­peana la concluzia ca in acest mod compania Generali ar fi detinut o cota importanta din piata italiana a asigurarilor de viata. In urma derularii procedurii de investigatie s-a des­coperit si faptul ca cele doua firme le-au impus principali­lor lor competitori pe piata respectiva o coordonare a com­portamentului in domeniul asigurarilor si investitiilor.

Comisia a conditionat acordul de:

-   vanzarea actiunilor anumitor firme pentru a reduce co­ta de piata detinuta de partile implicate la mai putin de 30%;

-   renuntarea la coordonarea comportamentului cu cei­lalti competitori.

3. Liberalizarea sectoarelor de tip monopol

Politica comunitara in materie se bazeaza pe distinctia dintre "serviciile de interes economic general' si "servicii­le noneconomice de interes general'.

In functie de considerarea unei activitati ca fiind afiliata unuia sau altuia dintre conceptele de mai sus se aplica re­gulile privind piata interna si concurenta.

Principiu: regulile privind piata interna si concurenta nu se aplica activitatilor noneconomice.

Consecinta: problemelor care constituie in mod intrin­sec prerogative ale statului* nu li se aplica regulile privind piata interna si concurenta.

Conceptul initial de "serviciu de interes general' a fost definit mai intai in documentul elaborat de Comisia Europea­na - "Serviciile de interes general in Europa' (26 sept. 1996).

Acest document a fost perfectionat in ianuarie 2001 prin clarificarea:

-  scopului regulilor comunitare privind concurenta in sectorul serviciilor de interes general;

-  criteriilor pe care se bazeaza aplicarea acestor reguli. Tratatul de la Amsterdam (1997) a introdus in Tratatul

UE un nou art. 16 prin care se recunoaste rolul pe care ser­viciile de interes general il au in transpunerea in practica a principiului coeziunii sociale si economice. De aici decurge necesitatea de a lua in considerare acest domeniu in elabo­rarea si implementarea tuturor politicilor de catre Comisia Europeana.

Politica comunitara in domeniul serviciilor de interes general este orientata in scopul de a asigura un serviciu de calitate, la un pret accesibil, oriunde si pentru oricine.

Autoritatilor publice din statele membre le revine com­petenta de a putea acorda drepturi speciale - drepturi ex­clusive sau de monopol - firmelor publice sau private pen­tru a asigura servicii de interes economic general in dome­nii cum sunt telecomunicatiile, transportul feroviar, gene­rarea si distributia de electricitate.

Indiferent de optiunea autoritatilor din statele membre in asigurarea serviciilor de interes general, daca activitatea exercitata este de dimensiune comunitara se impune con­formarea la regulile si principiile Tratatului UE:

-    asigurarea unui tratament echitabil si al unei compe­titii corecte intre operatorii publici si cei privati;

-    garantarea faptului ca aceste servicii sunt gestionate in cele mai favorabile conditii economice posibile disponi­bile pe piata.

Definirea continutului "drepturilor speciale' acordate prestatorilor de astfel de servicii se face strans corelat cu conceptul de "performanta' in desfasurarea activitatii.

Limita maxima a "drepturilor speciale' este data de ceea ce este strict necesar pentru realizarea performantei. Depasirea acestor limite este considerata de legea comuni­tara ca un atentat la adresa concurentei.

Teoria subliniaza si realitatea confirma ca acordarea de drepturi exclusive sau de tip monopol conduce, in marea majoritate a cazurilor, la o serie de efecte negative:

-    preturi relativ ridicate,

-    prestatii mai slabe din punct de vedere calitativ,

-  preocupare relativ scazuta pentru inovare si investitii. Pornind de la acest fapt, Comisia Europeana si-a propus introducerea concurentei in industriile a caror organizare este de tip monopol - industriile de tip retea (transporturi, energie si telecomunicatii).

Pentru aceasta se opereaza cu distinctia intre infrastruc­tura si serviciile furnizate. Se tine cont de realitatea ca, in timp, apare ca dificila stabilirea unei infrastructuri compe­titive din motive economice, in special volumul investitii­lor si eficienta economica.

In consecinta, Comisia Europeana a dezvoltat princi­piul de "separare a infrastructurii de activitatile comercia­le' care se regaseste in toate directivele comunitare de de-monopolizare.

Continutul principiului:

.   infrastructura constituie suportul (vehiculul) concuren­tei si poate face obiectul unui drept de proprietate exclusiva;

.   prestarea de servicii trebuie deschisa pentru orice fir­ma, ceea ce impune ca detinatorul monopolului asupra in­frastructurii sa acorde acces la oferirea de servicii si altor firme.

Deschiderea acestor sectoare catre concurenta are con­secinte pozitive asupra:

-    utilizatorilor intermediari, contribuind la imbunatati­rea performantelor economice;

-    consumatorilor finali, care beneficiaza de preturi mai reduse si de servicii superioare calitativ.

Domeniul telecomunicatiilor inregistreaza in prezent o crestere rapida determinata si potentata de amploarea dez­voltarii Internetului si a comertului electronic. Deschiderea acestui sector fata de concurenta s-a reflectat, in spatiul Eu­ropei Unite, in reducerea tarifelor cu pana la 30% pentru anumite tipuri de comunicatii.

Comisia Europeana actioneaza pentru aplicarea princi­piului de deschidere a pietelor monopoliste in urmatoarele directii:

■  initiaza deschiderea pietelor adoptand sau propunand Consiliului European si Parlamentului acte normative - di­rective - prin care stabilesc obiective comune pentru toate statele membre si care trebuie preluate in reglementarile nationale;

■  verifica modul in care statele membre respecta regle­mentarile comunitare cu prilejul acordarii de drepturi spe­ciale sau exclusive; intereseaza in primul rand intinderea drepturilor acordate firmelor care furnizeaza servicii de in­teres general;

■  supravegheaza respectarea regulilor comunitare de catre firmele carora li s-au acordat drepturi speciale sau ex­clusive.

4 Studii de caz - liberalizarea sectoarelor tip monopol

Spania - Telefonie mobila

In anul 1996 a fost adoptata Directiva prin care s-a des­chis piata comunicatiilor mobile si personale fata de concu­renta. Pe aceasta baza, Comisia Europeana s-a sesizat asu­pra modului in care s-a asigurat accesul la infrastructura necesara: in schimbul a circa 510 milioane euro* firmei "Airtel Movil', respectiv, gratuit pentru compania de stat "Telefonica'. In acest fel s-a creat pentru aceasta din urma un avantaj concurential fata de noul competitor, ceea ce va conduce la intarirea pozitiei dominante pe piata telefoniei mobile.

Comisia Europeana a solicitat:

-   restituirea sumei de 510 milioane euro, sau propune­rea unei solutii corective echivalente;

-   stimularea concurentei in interesul consumatorilor, cu reflectare in diversificarea ofertei de servicii in conditiile unor tarife mai reduse.

Belgia - Publicitatea la TV

Autoritatea Comunicatii Flamande din Belgia a acordat dreptul exclusiv de difuzare a publicitatii postului comer­cial "VTM'.

Comisia Europeana a apreciat ca:

■ acest drept echivaleaza cu excluderea oricarui alt ope­rator dintr-un alt stat membru care ar fi dorit sa se stabi­leasca in Belgia pentru a difuza publicitate destinata publi­cului flamand, prin intermediul retelei belgiene de televi­ziune prin cablu;

■ aceasta masura constituie o forma de discriminare care afecteaza telespectatorii belgieni din Comunitatea Flamanda prin restrangerea dreptului de alegere a posturilor de televiziune.

Decizia Comisiei Europene a fost de a interzice dreptul exclusiv acordat de Autoritatea Comunitatii Flamande din Belgia.