Internationalizarea afacerilor si strategiile concurentiale in sectoarele globale
Cuvinte cheie:
globalizare
corporatii multinationale
internationlizarea productiei
strategii concurentiale in sectoarele globale
Globalizarea – continut si semnificatii
Intensificarea globalizarii constituie trasatura fundamentala a economiei mondiale la inceputul secolului XXI. Ea se caracterizeaza prin accentuarea tendintei de reducere si eliminare a barierelor dintre economiile nationale, precum si amplificarea legaturilor dintre aceste economii. Desi este unul dintre cei mai utilizati termeni in literatura de specialitate, nu se poate spune ca exista o definitie general acceptata.
Una dintre cele mai cunoscute este definitia Bancii Mondiale:
Globalizarea se refera la faptul observabil ca in ultimii ani o parte din ce in ce mai mare a activitatii economice la nivel mondial se deruleaza intre persoane si firme din tari diferite.
Formele globalizarii
Aceasta crestere a activitatii economice in afara granitelor a luat diferite forme:
Comertul international - o parte din ce in ce mai mare a bunurilor si serviciilor consumate provin din importuri. In domeniul relatiilor financiare externe, procesul de globalizare se oglindeste asadar in cresterea mai rapida a comertului international fata de productia mondiala. Dinamica rapida a comertului international constituie o consecinta a adancirii diviziunii internationale a muncii, a liberalizarii accesului pe pietele externe de bunuri si servicii si a progresului tehnic in domeniul transporturilor si telecomunicatiilor.
Investitiile straine directe - factorii determinanti ai cresterii rapide a investitiilor straine directe sunt: liberalizarea politicilor in domeniu; implementarea programelor de privatizare, cu participarea investitorilor straini; achizitiile si fuzionarile de intreprinderi, ca urmare a sporirii concurentei; noile tehnologii, care faciliteaza transporturile si telecomunicatiile, precum si organizarea managementului firmelor implantate la mari distante. Productia internationala, inclusiv productia societatilor transnationale, a filialelor si a altor intreprinderi legate de societatile multinationale, prin acorduri si aliante, fara participarea de capital a cunoscut o puternica dezvoltare. Vechea schema de fabricatie intr-o tara si vanzarea intr-o alta tara a cedat terenul operatiunilor de fabricatie internationala. Progresul tehnologic permite descompunerea si dezagregarea proceselor de productie. Firmele isi aleg pentru fiecare dintre fazele procesului de productie locul care intruneste cei mai favorabili factori de productie. In consecinta, exportul nu mai reprezinta adeseori vanzarea unui produs national catre un cumparator strain, ci decurge din diferitele localizari nationale ale intreprinderilor care participa la crearea aceluiasi produs. Societatile multinationale pot contribui la stimularea dezvoltarii economice in tarile de implantare, la intarirea capacitatilor lor tehnologice, la formarea resurselor lor umane, la facilitarea accesului la noi piete.
Pietele financiare – globalizarea activitatilor financiare a fost facilitata de progresele in domeniul comunicatiilor si informaticii. Odata cu pietele financiare globale au aparut si crizele financiare globale care au relansat discutiile cu privire la avantajele si dezavantajele procesului de globalizare.
Exista opinii conform carora globalizarea nu este un fenomen nou, ba chiar ca lumea era mai integrata acum un secol. Comertul si investitiile, ca proportie din PIB erau comparabile, iar datorita granitelor deschise, oamenii puteau circula liber. Ce este totusi nou in aceasta perioada?
Piete noi
Piete globale cu dinamica ascendenta in servicii: banci, asigurari si transporturi;
Piete financiare noi: nereglementate, conectate, cu posibilitatea de a actiona si reactiona la distanta, in timp real, cu instrumente financiare noi precum produsele financiare derivate;
Dereglementarea si scaderea legilor antitrust, proliferarea achizitiilor si fuziunilor;
O piata globala pentru bunurile de consum, cu marci globale.
Actori noi
Corporatiile multinationale integreaza productia si vanzarea, dominand productia mondiala;
Organizatia Mondiala a Comertului este prima organizatie multilaterala cu autoritatea de a impune reguli guvernelor nationale;
O retea internationala in crestere de organizatii neguvernamentale;
Blocurile regionale au devenit mai numeroase si mai importante: Uniunea Europeana, ASEAN (Asociatia Natiunilor din Asia de Sud – Est), NAFTA (Asociatia Nord – Americana a Liberului Schimb), etc.
Grupurile de coordonare politica : G – 7, G – 10, G – 22, OECD.
Reguli si norme noi
Economia de piata s-a raspandit la scara planetara;
Democratia s-a raspandit ca modalitate principala de alegere a regimurilor politice;
Conventiile referitoare la drepturile omului sunt adoptate si cunoscute pe arii din ce in ce mai extinse;
Conventii globale referitoare la problemele de mediu;
Conventii multilaterale cu privire la drepturile de proprietate intelectuala, comunicatii, investitii, etc.
Noi mijloace de comunicatie (mai rapide si mai ieftine)
Internet – ul si comunicatiile electronice conecteaza simultan multi oameni;
Telefonia celulara;
Transport mai rapid si mai ieftin – aerian, rutier si pe calea ferata.
