INSTRUMENTE FINANCIARE ALE GUVERNARII

Elaborarea politicilor financiare

Definitii

Politicile financiare descriu principiile si obiectivele dupa care se orienteaza practicile de management financiar ale unei autoritati locale. Politicile influenteaza luarea deciziilor financiare. Ele conduc la elaborarea unor strategii de atingere a obiectivelor propuse si, in plus, asigura standarde pentru evaluarea si monitorizarea performantelor sistemului de management financiar al administratiei locale.

Ele sunt consemnate in declaratiile de politica financiara ale elaboratorilor de politici locale, cu scopul de a clarifica filozofia lor in mater ie de management financiar. Definite in general, politicile sunt pozitii oficiale adoptate de autoritatile locale in sprijinul realizarii obiectivelor financiare propuse. Ele ofera un cadru de management financiar si un indrumar pentru directorii economici, in conducera activitatilor financiare ale administratiei publice locale. Deci, odata structurate, politicile formeaza cadrul strategiei complexe de atingere si de mentinere a unei perspective financiare solide. de obicei, elementele de structura includ:

nivelul general si tipul serviciilor care urmeaza sa fie furnizate comunitatii, precum si consumul comparativ al diferitelor surse de venituri disponibile in acest sens;

nivelul pana la care investitiile vor fi acoperite din veniturile curente (plata pe loc) si modalitatile de acoperire a diferentelor (credite municipale, obligatiuni, parteneriat public-privat etc.);

sistemul care urmeaza a fi folosit pentru salarizare, plata asigurarilor sociale si a platilor extra-salariale catre personalul administrativ;

conditiile de contractare a creditelor si a obligatiunilor, a altor surse alternative de finantare si modalitatea de rambursare a acestora;

variatiile si limitele nivelului de cheltuieli si impozitare, in cazul in care apar schimbari in economia locala;

principiile manageriale aplicate la gestionarea fondurilor noi, inclusiv servicii sau activitati contractabile catre terti.

Concepte si idei

Cuvantul "politica" poate avea variate sensuri. Intr-o publicatie a Centrului Natiunilor Unite pentru Asezarile Umane (UNCHS - Habitat), destinata instruirii alesilor locali, politica are un inteles polisemantic:

o filozofie sau o ideologie;

o declaratie de intentie;

definirea unei actiuni curente;

o propunere concreta;

o cale de a anunta deciziile autoritatilor;

o oficializare a intentiilor;

o pozitie negociata intre doua sau mai multe parti;

un plan, o exprimare a directiei de viitor;

o realitate neanuntata, neintentionata, nici de catre cei considerati ca detinatori ai rolului de elaboratori de politici publice.

Cadru decizional este sistemul, sau grupul structurat de politici, care asigura reperele in luarea deciziilor.

Cine elaboreaza politicile financiare?

Politicile sunt importante, deoarece prin ele administratia publica locala aduce la cunostinta comunitatii cele mai importante obiective financiare.

Adesea, traim cu impresia ca politicile sunt rezultatul unui proces decizional foarte elaborat, insusit de autoritati in urma unei analize amanuntite a tuturor conditionarilor ce se aplica fiecarei chestiuni in discutie, precum si a tuturor variantelor alternative posibile. In realitate, procesul de concepere a politicilor este foarte dezordonat.

Uneori, se intampla ca realitatea sa confirme impresia de mai sus. Alteori, politicile reies din negocieri intre partile implicate, cum ar fi, de exemplu, cazul unui acord de imprumut, partial nerambursabil, pentru o noua statie de alimentare cu apa.  

Politicile se traseaza sau se redefinesc la vremea elaborarii bugetului, atunci cand consiliile locale aloca resurse pentru noul an financiar. Sau, cunosc evolutii nepremeditate.

De exemplu, consiliul adopta o politica nepremeditata atunci cand, intr-o perioada de austeritate bugetara, se hotaraste sa elimine fondurile pentru intretinerea preventiva a echipamentelor si activelor fixe. Dupa cativa ani de arogare a responsabilitatii privind intretinerea preventiva, consiliul local hotareste sa nu mai treaca deloc fondurile respective in bugetul viitor. Astfel, se adopta, nepremeditat, politica de a nu intretine activele fixe.

Uneori, politicile sunt formulate de functionarii primariei sau chiar de alti lucratori care, prin actiunile sau non-actiunile lor, pot defini politica autoritatii locale privitoare la un anume program sau serviciu public. Un consiliu local poate formula o "politica" definind nivelul de calitate al unui serviciu furnizat catre populatie, dar, dintr-un motiv sau altul, ea nu ajunge sa fie aplicata, niciodata. Cine, in acest caz, a facut de fapt politica acelui serviciu public? Dupa cum vedem, procesul de elaborare a politicilor se poate complica si nu se afla, intotdeauna, sub controlul consiliului local, despre care toata lumea presupune ca are rolul de elaborator de politici.

Responsabilitatea elaborarii politicii financiare revine exponentilor administratiei publice locale - respectiv primarilor sau presedintilor de consilii judetene, dupa caz. Elaborarea unei politici financiare reprezinta un proces complex si dificil la care participa mai multi factori, respectiv :

cetatenii, care fie direct, fie prin sesizari, adunari publice, audiente etc. fac propuneri sau sesizeaza o serie de nereguli si disfunctionalitati, in legatura cu furnizarea si dezvoltarea serviciilor publice sau realizarea unor programe si activitati de interes public;

consilierii locali sau judeteni, care incearca sa promoveze idei si solutii din platformele lor electorale sau din intalnirile cu cetatenii;

sefii departamentelor de buget-finante, care:

- furnizeaza elementele de fundamentare a nivelului veniturilor si cheltuielilor,

- acorda asistenta de specialitate in redactarea declaratiei de politica financiara;

mass-media, prin aspectele critice semnalate referitoare la utilizarea fondurilor publice.

La elaborarea declaratiei de politica financiara se mai au in vedere legislatia nationala si politica de dezvoltare locala si regionala promovata de catre Guvern sau prin programele finantate de organismele internationale.

Politicile financiare sunt folositoare:

primarilor si presedintilor consiliilor judetene - pentru a-si face cunoscute obiectivele stabilite si modul de realizare, asigurand transparenta strategiilor financiare, atat fata de electorat, cat si fata de organele deliberative si executive ale administratiei publice locale. Cu cat declaratiile de politica financiara vor fi mai coerente, cuprinzatoare si usor de inteles, cu atat adeziunea factorilor implicati si interesati va fi mai mare, sporind sansele de aplicare a obiectivelor si masurilor propuse;

organelor deliberative (consilierilor) - la adoptarea bugetului si elaborarea unor strategii de dezvoltare locala pe termen scurt, mediu si lung;

sectorului financiar - pentru orientarea directorilor economici din administratia publica locala in activitatea de conducere a activitatilor financiare specifice.

Continutul declaratiilor de politica financiara

Politicile financiare trebuie sa ia forma unor declaratii de intentie coerente, corelate, usor de inteles. Din pacate, nu intotdeauna politicile iau o forma scrisa, sau sunt incomplete, necoerente si contradictorii. De exemplu, politica unei administratii locale privind fondurile de rezerva se schimba de la un an la altul sau este scrisa, intr-adevar, dar intr-un limbaj neclar, vag, interpretabil, nefiind aplicata unitar. Acest lucru ridica probleme, mai ales, pentru executivul administratiei locale, datorita inconsecventei modului de aplicare si interpretare.

Politicile necoerente sunt deosebit de suparatoare. De exemplu, in cazul cheltuielilor curente o politica poate interzice folosirea veniturilor ocazionale, cum sunt grant-urile. O alta politica directioneaza veniturile din vanzarea proprietatilor municipale, care pot fi considerate tot venituri ocazionale, catre echilibrarea bugetului operational. Ca lucrurile sa fie si mai incurcate, poate exista o a treia politica, prin care sa se impuna un buget echilibrat, in absenta altor politici care sa limiteze valorile propuse la rectificarile de buget si imputernicirile pentru cheltuieli in cazuri de urgenta.

Politicile contradictorii apar, cel mai adesea, atunci cand sunt adoptate pe loc sau in regim de urgenta.

De exemplu, o administratie publica locala poate avea o politica axata pe investitii financiare sigure si pe asigurarea, cu prioritate, a lichiditatilor. Apoi, in timpul unei crize de venituri, decide, in al unsprezecelea ceas, sa adopte o politica de investitii in instrumente financiare de risc mare, cu scopul de a creste rentabilitatea pe termen scurt. Rezultatul este o evidenta contradictie intre doua intentii ale administratiei publice locale, precum si o sursa de confuzie si de ingrijorare pentru directorii economici.

In principiu, politicile financiare trebuie sa contina o suma de declaratii prezentate in forma scrisa, coerente si usor de inteles, care sa acopere toate domeniile managementului financiar si ale metodelor de contabilitate aplicate de administratia publica locala.

Cateva exemple de declaratii de politica financiara sunt date mai jos, iar mai multe exemple sunt prezentate in finalul materialului.

autoritatile locale vor face in mod frecvent analiza costurilor tuturor serviciilor;

nu se vor utiliza credite si obligatiuni pentru a finanta costurile curente de functionare;

autoritatea locala va acorda o importanta deosebita taxelor de utilizare pentru a finanta costul serviciilor municipale;

autoritatea locala va elabora criterii de evaluare si de prioritizare a proiectelor de investitii.

Obligativitatea elaborarii unor politici financiare scrise nu este reglementata in mod expres prin acte normative. Totusi, prin art. 21 alin. (2) din Legea nr. 189/1998 (publicata in Monitorul Oficial Nr. 404 din 22 octombrie 1998) se precizeaza: "Proiectul bugetului local este insotit de raportul primarului, al presedintelui consiliului judetean sau al primarului general al municipiului Bucuresti, dupa caz, precum si de contestatiile depuse de catre locuitorii in termen de 15 zile de la data publicarii sau afisarii proiectului."

In practica, se pune problema daca politica financiara a administratiei publice locale trebuie prezentata sub forma unei singure declaratii scrise, care sa acopere toate domeniile, sau sa se elaboreze declaratii separate pentru fiecare domeniu mentionat.

Absenta unei politici financiare si efectele sale

Absenta unor politici financiare, scrise si oficializate, poate crea probleme serioase. Fara ele, autoritatile locale devin nesigure pe pozitia institutiei indiversele probleme de management financiar. Acest neajuns se agraveaza atunci cand se schimba alesii locali sau functionarii importanti.

In lipsa unei "memorii organizationale", politica financiara poate fi o sursa considerabila de confuzie si de potentiale conflicte in materie de filozofie a finantelor.

Vidul creat prin absenta initiativei managerilor in elaborarea politicilor financiare are consecinte serioase. Deoarece nu exista politici care sa le interzica, pot fi adoptate diverse practici de management financiar. De exemplu, imprumutul din rezervele speciale poate sa fie facut in absenta unui plan concret de achitare cu plata dobanzii. Vidul in elaborarea politicilor financiare ii incurajeaza, in cele din urma, pe functionari sa le croiasca ei in functie de necesitatile momentului, ceea ce reprezinta o serioasa distorsiune in relatia dintre activitatea de elaborare a politicilor si cea administrativa.

Politicile financiare neoficializate, nescrise, incomplete, contradictorii si necoerente altereaza imaginea publica a autoritatii locale si par confuze utilizatorilor informatiei financiare, cum sunt institutiile financiare si agentiile de cotare a creditelor. Dau impresia ca oficialitatile locale nu stiu ce au de facut sau nu acorda destula atentie unui management financiar prudent si bine gandit. Fara o imagine clara a bazei de fundamentare a deciziilor administratiei publice locale, investitorii si ceilalti utilizatori de informatii financiare se vor simti cu siguranta incurcati, putand sa-si piarda increderea in capacitatea acesteia de a conduce eficient activitatile financiare.

Sfera de cuprindere a politicii financiare

Declaratiile de politica financiara ar trebui sa acopere toate activitatile financiare majore desfasurate de administratia publica locala. In acest mod se asigura dezvoltarea cadrului care sa faca legatura intre intentia politica si practica existenta. De mare ajutor in identificarea golurilor de procedura este realizarea unui inventar al tuturor activitatilor financiare derulate de catre administratia locala in cauza.

Urmatoarele activitati financiare sunt domeniile in care pregatirea si adoptarea de politici scrise contribuie la uniformizarea tranzactiilor financiare si reduc nesiguranta:

contabilitate;

auditare;

raportarile financiare;

bugetul operational (curent);

venituri;

rezerve financiare;

program si buget de investitii;

credite si obligatiuni municipale;

gestionarea lichiditatilor;

achizitii;

managementul riscurilor;

gestionarea mijloacelor fixe;

ajutoare financiare;

fondurile de dezvoltare, inclusiv grant-uri, subventii, imprumuturi, precum si politica de impozitare.

Cazuri posibile :

O administratie publica locala, de marime medie, are politici scrise despre bugetul operational si despre programul de investitii. Insa, nu are o politica cu privire la legatura dintre cele doua. In procesul de planificare a investitiilor nu exista previziuni pentru identificarea costurilor operationale asociate proiectelor de investitii.

O administratie publica locala, mica, adopta politici financiare in materie de buget, investitii si un fond propriu de pensii pentru salariatii sai. Politicile nu iau in considerare efectele amanarilor din activitatea de intretinere a activelor sau din plata contributiei la fondul de pensii, si nici practica transferului din fondul de pensii pentru echilibrarea bugetului operational.

In dezvoltarea politicilor privind veniturile, o administratie publica locala a omis sa ia in considerare implicatiile adoptarii unei politici financiare privind plata pe loc a investitiilor realizate.

Avantajele unei politici financiare prezentate in scris

O retea de politici financiare atent formulate, cu flexibilitatea necesara spre a raspunde nevoilor si conditiilor in schimbare, devine unul dintre cele mai valoroase instrumente financiare aflate la dispozitia autoritatilor locale. Iata cateva dintre avantajele politicilor financiare scrise:

faciliteaza procesul de planificare financiara;

ajuta la evitarea improvizatiilor si a "starii de urgenta";

atrage atentia asupra starii financiare a institutiei;

asigura o baza pentru stabilirea si evaluarea practicilor de management financiar si pentru evitarea jongleriilor financiare;

ajuta la obtinerea consensului si a coerentei in elaborarea deciziilor financiare;

contribuie la mentinerea stabilitatii financiare;

imbunatatesc credibilitatea financiara;

inlesnesc alesilor locali si functionarilor publici intelegerea managementului financiar,

asigura transparenta managementului financiar, sporind credibilitatea autoritatilor locale in fata populatiei.

Facilitarea procesului de planificare financiara

Unul din beneficiile adoptarii unor politici financiare este incurajarea celor care le-au elaborat sa abordeze managementul financiar intr-un context pe termen lung. Dezvoltarea unei retele de politici financiare implica examinarea consecintelor fiecarei politici, atat pe termen scurt, cat si pe termen lung. De asemenea, implica identificarea legaturilor dintre politici. In fine, implica analiza situatiei financiare, prezente si viitoare, precum si necesitatea unor politici noi ori modificarea celor existente.

Analiza situatiei si a informatiilor financiare inainte de elaborarea propriu-zisa a politicilor stimuleaza o abordare planificata. Analiza ajuta la identificarea scaparilor, contradictiilor si punctelor slabe din politicile existente. Este recomandabil ca analiza sa includa consideratii privind viitoarele probleme si nevoi financiare, simultan cu solutii alternative de rezolvare.

Din acest proces rezulta, adesea, alte probleme care, la randul lor, reclama atentie. De exemplu, o administratie publica locala constata ca trebuie sa impuna restrictii in materie de investitii cu risc mare si sa ceara rapoarte detaliate pentru activitatea investitionala. Pe de alta parte, veniturile in scadere - investitiile cu risc mic au si rentabilitate mai scazuta - pot constrange aceeasi administratie locala sa adopte politici de control anual al taxelor si de restructurare a acestora, in vederea recuperarii integrale a costurilor serviciilor.

Formularea politicilor financiare ajuta autoritatile locale sa adopte o perspectiva pe termen lung, atunci cand iau decizii politice pe termen scurt. O politica presupunand previziuni de venituri si cheltuieli, pe mai multi ani, impune analiza capacitatii financiare pe termen lung si o evaluare a riscului financiar intern si extern.

Evitarea "starii de urgenta"

Politicile financiare asigura baza de prevenire si de rezistenta, in caz de stare de urgenta financiara. Golurile de incasari, diminuarea alocatiilor bugetare, scaderea rating-ului, terminarea grant-urilor, limitarea veniturilor sau a cheltuielilor legale pot avea implicatii importante, daca nu exista planuri si politici destinate cu anticipatie fiecarui caz in parte.

Politicile privind veniturile, investitiile, creantele si rezervele sunt esentiale pentru mentinerea solvabilitatii. De exemplu, politica rezervelor asigura solutia de finantare temporara a necesitatilor neprevazute. Politica datoriilor ajuta la evitarea crizelor financiare, fixand valoarea indatorarii pe termen lung si pe termen scurt, tipul si scopul indatorarii, precum si rezervele din care se face achitarea. Politica veniturilor poate ajuta la depasirea urgentelor financiare, asigurand o baza diversificata de venituri, colectarea "agresiva" a acestora, limitarea utilizarii fondurilor speciale si administrarea sanatoasa a impozitelor colectate.

Altfel spus, politicile financiare ajuta administratia publica locala sa previna situatiile neprevazute sau anormale, care pot perturba mersul normal al operatiilor financiare. In procesul formularii politicilor financiare, sunt indispensabile evaluarea amanuntita a potentialelor probleme financiare, precum si elaborarea strategiei de prevenire, diminuare sau de mentinere sub control a acestora.

Atragerea atentiei asupra situatiei financiare

Pregatirea retelei de politici financiare se concentreaza pe conditiile financiare de ansamblu ale administratiei publice locale. Formularea politicilor promoveaza abordarea situatiei financiare a institutiei, mai degraba, ca intreg, decat "pe portiuni". Nu putem formula politici eficiente fara sa identificam si sa analizam situatiile si tendintele existente si potentiale.

In vederea evaluarii situatiei financiare, trebuie colectate informatii despre politicile si practicile financiare interne, precum si despre factorii externi, sociali, economici, politici, demografici. Analizand aceste elemente putem identifica practicile si tendintele care semnaleaza viitoarele situatii de presiuni financiare. Politicile si practicile pot fi astfel concepute incat sa ghideze actiunile corective. Analiza informatiilor despre starea financiara este de asemenea utila in modificarea politicilor financiare existente.

Analiza situatiei financiare este tratata detaliat in alt manual, din aceasta serie de instruire, care ofera o abordare practica pentru analiza situatiei financiare din propria administratie locala. El include indicatori financiari, graficul cu tendintele avertizoare, explicandu-se tendintele care trebuie urmarite, un formular de lucru si sugestii pentru analiza si formularea politicilor. Manualul va va ajuta:

sa intelegeti ce este sanatatea financiara si cum se masoara ea;

sa identificati atuurile si slabiciunile financiare existente;

sa observati problemele financiare emergente;

sa elaborati politici si practici financiare sanatoase.

Monitorizarea  rezultatelor managementului financiar

Odata elaborata, reteaua politicilor financiare poate fi utilizata la monitorizarea performantelor managementului financiar. La monitorizarea activitatii managerilor din sectorul financiar si la responsabilizarea lor pentru atingerea rezultatelor planificate, pot fi folosite: politicile prin care se cer audituri anuale, controalele interne si rapoartele financiare, astfel concepute incat sa satisfaca nevoile diferitilor utilizatori de informatii.

Evitarea jongleriilor financiare

Politicile financiare sanatoase asigura constientizarea pericolelor pe care le implica "scamatoriile" financiare si tin sub control utilizarea lor. Administratia locala face anumite "jonglerii" atunci cand schimba metodele contabile, prezinta eronat veniturile, manipuleaza fondurile speciale cu acces restrictionat, transforma cheltuieli ale exercitiului curent in cheltuieli ale exercitiului viitor si utilizeaza transferurile intre fonduri pentru a acoperi anumite goluri la colectarea veniturilor, diminuand astfel credibilitatea si integritatea autoritatilor locale prin slaba fundamentare a bugetului. Existenta retelei de politici asigura o baza de intelegere a pericolului reprezentat de aceste practici. dar si de respingere rationala a solutiilor prea restrictive si lipsite de rezistenta la presiuni politice.

Imbunatatirea procesului decizional

Politicile financiare ajuta la realizarea consensului si a coerentei procesului decizional. Odata adoptate, acestea ajuta la clarificarea scopurilor si a obiectivelor intregii planificari financiare. Un rezultat practic este reducerea dezbaterilor si a discutiilor exhaustive, de fiecare data cand trebuie luata o decizie, daca ea priveste un aspect acoperit de o politica financiara, deja, adoptata.

Politicile stabile asigura, de asemenea, continuitate in conducerea activitatii financiare, in special, in perioadele de schimbari electorale sau de fluctuatie a personalului executiv.

O retea de politici financiare reduce conflictele si neintelegerile, oferind indrumare functionarilor in chestiuni financiare si reducand nesigurata si confuzia. Elaborarea politicilor financiare creeaza un climat de colaborare in procesul decizional. Prin existenta lor se reduce necesitatea deciziilor de criza si se stabilesc directiile pe care sa se poata conta in operarea financiara curenta.

Contributia la mentinerea stabilitatii financiare

Anticiparea problemelor financiare si elaborarea unor politici de evitare sau de mentinere a lor sub control sunt actiuni esentiale in obtinerea stabilitatii financiare. Pentru minimizarea fluctuatiilor anuale importante in nivelul taxelor si impozitelor sunt de ajutor politicile care impun previziuni, pe mai multi ani, ale veniturilor si cheltuielilor, planificarea investitiilor, recuperarea costurilor si ajustarea anuala a taxelor la inflatie. Aceste politici trimit un semnal clar publicului si utilizatorilor de informatii financiare ca administratia locala acorda maxima prioritate stabilitatii financiare. Utilizarea constanta a politicilor financiare asigura stabilitate financiara permanenta, chiar daca administratia locala este amenintata de fluctuatii in economie, declinul mediului de afaceri local sau scaderea alocatiilor bugetare.

Cresterea credibilitatii financiare

Respectarea unui set de politici financiare scrise mareste credibilitatea financiara a administratiei publice locale. Politicile bine definite pentru indatorare, sistem de contabilitate, auditare si raportarile financiare sunt apreciate de investitori, banci si agentii de rating. O politica financiara care asigura expunerea integrala a situatiei financiare a institutiei poate conduce la imbunatatirea rating-ului de creditare, extinderea posibilitatilor de imprumut si scaderea dobanzilor. Adoptand un set de politici financiare scrise demonstrati competenta si profesionalism in materie de finante, ceea ce conteaza foarte mult in fata institutiilor din sectorul de creditare.

Educarea autoritatilor locale si a comunitatii

Procesul de formulare a politicilor financiare este un mijloc eficient de educare a alesilor locali si a cetatenilor in privinta managementului financiar la nivelul comunitatii, construind astfel increderea si sustinerea pentru administratia publica locala.

Pentru o administratie publica locala, se poate spune ca formularea politicilor financiare este una dintre cele mai eficiente cai de crestere a credibilitatii si de conservare a integritatii financiare. De exemplu, o politica sustinand un sistem puternic de control intern demonstreaza ca administratia publica locala se preocupa de detectarea si stoparea risipei, a fraudelor si a abuzurilor care pot sa apara in operatiuni.

Procesul elaborarii politicilor financiare scrise este un excelent instrument de invatare pentru noii alesi locali. Elaborarea politicilor ofera ocazia departamentul financiar sa instruiasca corpul deliberativ in materie de concepte financiare, terminologie, practici si standarde. Acest lucru este foarte important, in special, pentru ca operatiile financiare din administratia publica locala devin din ce in ce mai complexe.

Elaborarea politicilor financiare

O abordare sistematica poate simplifica elaborarea politicilor financiare. In abordarea la care ne vom referi, parcurgem urmatoarele etape:

organizare;

definirea procesului;

trecerea in revista a politicilor si practicilor existente;

stabilirea etaloanelor de actiune pentru politicile si practicile financiare;

elaborarea proiectului declaratiilor de politica financiara;

examinarea si adoptarea politicilor;

aplicarea si mediatizarea politicilor;

monitorizarea aplicararii politicilor.

1) Organizati elaborarea politicilor

Primul pas in dezvoltarea politicilor este stabilirea persoanei care va supraveghea procesul, ceea ce inseamna clarificarea rolurilor ce revin alesilor locali, directorilor, functionarilor si cetatenilor.

Cateva abordari organizatorice posibile:

a.      Consiliul isi stabileste o comisie de politici financiare, sprijinita de consiliu si de personalul din sectorul financiar, acesta din urma trebuind sa consulte periodic consiliul.

b.            Alesii locali solicita sefului executivului (primar sau presedintele consiliului judetean) sa pregateasca un set de politici financiare recomandabile, pe baza caruia functionarii din Directia economica / financiara vor pregati apoi un raport catre consiliu, de obicei si cu consultarea sefilor celorlalte departamente. Nu este neobisnuit ca seful executivului sa sesizeze el insusi nevoia existentei unor politici financiare scrise, oficializate, initiind elaborarea lor fara sa astepte sa fie solicitat in acest sens.

c.     Alesii locali stabilesc un grup operativ sau un comitet, compus din alesi locali si personal de executie. Cativa experti din sectorul financiar vor fi nominalizati spre a lucra cu grupul operativ. Aceasta abordare are avantaje clare. Toti factorii importanti - seful executivului sau un reprezentant al sau, membri ai consiliului anume desemnati, sefii principalelor departamente - sunt implicati in procesul de elaborare. Un asemenea efort de colaborare mareste sansele ajungerii la un acord printr-un compromis rezonabil si reduce probabilitatea surprizelor nedorite.

Gradul de implicare a cetatenilor in stabilirea politicilor financiare este o chestiune care trebuie decisa de elaboratorii de politici, indiferent de metoda de organizare adoptata. Unele din optiunile de solicitare a contributiei cetatenilor sunt:

In comisia de politici financiare pot fi numiti si cetateni sau se poate infiinta, separat, un comitet cetatenesc consultativ.

Organizarea unei intruniri publice, cu scopul de a obtine reactia cetatenilor la politicile recomandate si aflate in dezbatere. Se poate stabili, separat, un comitet consultativ al cetatenilor.

In sfarsit, comitetul poate solicita sugestii din partea mediului de afaceri si a celui financiar.

2) Definiti procesul

Urmatorul pas important este structurarea procesului. Cel mai important este sa decideti daca urmati o abordare exhaustiva sau pe portiuni. Abordarea exhaustiva implica elaborarea de politici pentru toate activitatile financiare desfasurate in institutie. Are avantajul ca pune in lumina relatiile dintre politici si, prin urmare, posibilele contradictii si inconsistente. Insa, este o abordare complexa si consuma timp. Elaboratorii de politici pot fi tentati sa opuna rezistenta la adoptarea ei, ca fiind peste masura de impovaratoare.

Abordarea pe portiuni, pe de alta parte, implica selectarea a una sau doua activitati financiare specifice (de exemplu, bugetul si creantele) si elaborarea de politici pentru ele. Aceasta abordare reduce aria efortului si serveste ca proiect pilot pentru testarea metodologiei. La folosirea abordarii pe portiuni vom avea grija sa tinem cont de efectele politicilor propuse asupra acelora neluate in discutie, precum si asupra legaturilor dintre politici.

Uneori, poate ar fi de dorit, de exemplu, sa concentram procesul de elaborare a politicilor pe o problema acuta si deosebit de serioasa, cum ar fi dificultatile in primirea de credite sau raspunsul la concluziile negative ale unui audit. O alta abordare consta in concentrarea elaborarii politicilor pe principalele aspecte financiare, cum ar fi rapoartele financiare, practica investitiilor riscante sau gasirea unor noi surse de venituri.

Reusita procesului se leaga direct de selectarea atenta a metodei aplicate. Folositi un proces bine chibzuit, bazat pe analiza amanuntita a tuturor conditionarilor si a diverselor alternative. Elaborati politicile dupa coordonarea constatarilor. Prima dumneavoastra preocupare trebuie sa o constituie directia de mers si rezultatele. S-ar putea sa considerati utila pregatirea unei matrici de comparare a diferitelor politici. Formulati un calendar cu datele de initiere, intruniri, audieri publice, raportare si altele la fel de importante. Calendarul va va ajuta sa programati activitatea personalului

3) Treceti in revista politicile si practicile existente

Al treilea pas consta in identificarea si trecerea in revista a politicilor si practicilor curente. In general, veti constata ca este necesar sa faceti multe investigatii pentru a dovedi existenta unor politici financiare. Ele pot fi gasite in legile si in normele emise de administratia centrala si locala, in procesele verbale ale consiliilor, in procedurile financiare, in acorduri si practici financiare. Nu neglijati faptul ca multe politici neoficiale nu sunt scrise, ci exista numai in mintea si in practicile anterioare ale functionarilor si elaboratorilor de politici locale. Va trebui sa-i intervievati pe acesti oameni ca sa intelegeti modul de gandire conform caruia a fost fundamentat bugetul curent sau au fost create politici financiare precum politicile de creante ori de investitii.

Examinarea atenta a practicilor financiare existente este o alta cale de a ne da seama de existenta sau absenta politicilor. Comparand practicile financiare ale administratiei publice locale cu standardele in domeniu sau cu alte practici etalon veti intelege deficientele si inadvertentele.

Ceea ce nu s-a descoperit, in urma investigatiei, poate fi la fel de important ca si ceea ce s-a descoperit. De exemplu, daca analizati practicile contabile, s-ar putea sa aflati ca nu exista  proceduri contabile scrise sau ca practicile dumneavoastra nu sunt in concordanta cu reglementarile in vigoare. Daca examinati practicile privind veniturile puteti constata ca nu se face o supraveghere a lor, nu exista orientari clare in privinta surselor de venituri, deciziile legate de taxe nu au in vedere recuperarea costurilor serviciilor - iar activele fixe nu sunt inventariate sau evaluate. Aceste constatari indica urgenta nevoie de adoptare a unor politici adecvate.

O atentie speciala trebuie sa acordam politicilor invechite, ele trebuind revizuite si actualizate.

4) Stabiliti etaloane pentru politicile si practicile financiare

Atunci cand definiti politicile si stabiliti practicile, trebuie sa incepeti si strangerea informatiilor despre standarde adecvate sau etaloane (adica, practicile recunoscute ca fiind cele mai bune din punct de vedere al progresului institutiei). Din lista de mai jos puteti sa identificati sursele relevante:

alte autoritati locale;

asociatii profesionale;

administratia centrala;

universitati sau organizatii de instruire care colaboreaza cu administratia locala;

institute de cercetare;

asociatii ale autoritatilor locale;

banci si institutii financiare.

Exista un volum considerabil de informatii despre politicile financiare. Multe autoritati locale au elaborat retele partiale sau totale de politici financiare. Exemple de politici pot fi desprinse din bugete, programe de investitii, rapoarte financiare, manuale si alte documente. Universitatile, institutele de cercetare, ministerul finantelor si alte organisme constituie, de asemenea, surse foarte bune de informare, deoarece in general cunosc tot ceea ce s-a publicat, la nivel local, in diferite domenii ale finantelor publice. Poate au intreprins si cercetari asupra elaborarii de politici financiare.

Din experienta si din observatii, bancile, institutiile financiare, societatile de asigurari, agentiile de rating si alti experti au conceput reguli si etaloane de actiune, care ajuta la analiza situatiei financiare si la elaborarea politicilor.

Mai jos sunt prezentate cateva etaloane obisnuite. Retineti, insa, ca acestea sunt bazate pe experienta oraselor din Statele Unite si ar trebui privite, doar, ca exemplificari de fond si de formulare.

Impozitele necolectate nu trebuie sa depaseasca 5% - 8%.

Un deficit mai mare de 5% - 10% intr-un an trebuie sa fie un semnal de alarma.

Creantele pe termen scurt neincasate la sfarsitul exercitiului financiar nu trebui sa fie mai mari de 5% din veniturile curente.

Serviciul datoriei ca procent din veniturile curente nu trebuie sa fie mai mare de 15%.

Rata lichiditatii, adica numerar plus investitii pe termen scurt raportate la pasivul existent, nu trebuie sa coboare sub 1.

Trebuie sa stabiliti relevanta acestor exemple orientative pentru propria administratie locala. Daca vreo tendinta va este defavorabila, cel putin stiti unde sa interveniti. Poate fi folositoare, chiar, si o analiza subiectiva a modului in care mersul lucrurilor in institutie influenteaza starea financiara a acesteia. In plus, tendintele pot sa arate ca practicile financiare sunt inadecvate si sa demonstreze necesitatea politicilor in domeniu. O tendinta stabila de reducere a profiturilor din investitii, de depasiri de buget ori de goluri in colectarea impozitelor trimite la posibile deficiente in practicile si in politicile locale de management financiar.

Autoritatile locale cu experienta de autonomie financiara limitata au si experienta redusa in materie de date de referinta si comparative. Prin urmare, etaloanele nu vor avea o valoare imediata. In astfel de situatii, administratia locala trebuie sa stranga si sa analizeze datele istorice si proiectiile financiare. Alesii locali au astfel posibilitatea sa foloseasca analiza tendintelor, pentru a interpreta schimbarile survenite in situatia financiara. Concentrandu-ne asupra factorilor si tendintelor, pe o perioada relativ indelungata, ne va deveni limpede daca intensitatea problemei creste sau scade si daca este, sau nu, nevoie de politici noi, ori modificate.

5) Elaborati proiectul declaratiilor de politica financiara

Dupa ce diagnosticam situatia curenta a politicilor si identificam politicile dorite, suntem gata pentru proiectul declaratiei. Proiectul trebuie sa fie clar, concis, inteligibil, posibil de realizat, adecvat realitatii, argumentat. Trebuie sa fiti pregatiti sa explicati ipotezele de plecare si rationamentele prin care se sustin politicile recomandate. Legat de proiectul fiecarei declaratii puneti-va intrebari de tipul:

care este scopul politicii propuse?

este destinata prevenirii unei probleme sau corectarii unor practici financiare?

poate fi raportata la un etalon sau la un standard?

se coreleaza cu alte politici?

politica propusa inlocuieste o politica existenta?

Elimina inadvertentele si contradictiile din politicile existente?

Retineti ca politicile trebuie sa raspunda nevoilor locale si sa fie flexibile. In general, este util sa grupam declaratiile dupa activitatea financiara careia i se adreseaza politica, cum ar fi elaborarea bugetului, creantele etc. Daca sunt prezentate intr-un manual sau intr-o brosura, declaratiile de politici financiare ajung mai usor la aceia interesati. Exemple de astfel de declaratii se gasesc in anexa de la sfarsitul eseului de fata.

Examinati si adoptati politicile

Dupa elaborarea proiectului declaratiei de politica financiara, acesta trebuie examinat atat de catre sefii de servicii, cat si de comisia de specialitate, daca exista.

Prin examinarea severa a proiectelor de declaratii ne asiguram ca acestea sunt clare si argumentate. S-ar putea, chiar, sa le supuneti si privirilor critice ale cetatenilor si ale expertilor.

Odata revizuirea terminata, declaratiile scrise de politica financiara sunt prezentate consiliului spre adoptare. Prezentarea declaratiei este bine sa fie insotita de explicarea procesului de elaborare. Este recomandabil sa programati ateliere de lucru, cu scopul de a analiza si a discuta declaratiile referitoare la politicile noi. Daca este cazul, si este dorita, puteti organiza si o audiere publica.  

Cel mai important lucru este sa incurajati adoptarea oficializata a politicilor. Alesii locali trebuie sa inteleaga semnificatia politicilor ca obiective de management financiar al autoritatilor locale si ca reprezentare a starii financiare catre care tinde administratia publica locala.

Aplicati si mediatizati politicile

Declaratiile de politica financiara adoptate vor fi folosite explicit in procesul decizional. Politicile odata adoptate trebuie sa ghideze elaborarea bugetului, a programului de investitii si a altor chestiuni de management financiar.

Ele trebuie integrate in evaluarea situatiei financiare, pentru a evidentia masura in care li se conformeaza practicile administratiei locale. Politicile sunt folosite de catre functionarii institutiei si de auditorii externi pentru a evalua performantele sistemului de management financiar. Criteriile de evaluare profesionala este recomandabil sa se refere si la declaratiile de politici financiare, pentru ca personalul din sectorul financiar sa se orienteze asupra asteptarilor existente.

Pentru administratia publica locala, respectarea unor politici financiare stabile este cea mai sigura cale de a-si pastra o pozitie financiara solida.

Printre metodele de mediatizare a declaratiilor de politici financiare se afla:

referirea la ele in buget, programul de investitii, raportarile financiare anuale;

distribuirea de copii catre institutiile financiare si agentiile de rating;

includerea lor in prezentarea situatiei financiare a institutiei;

distribuirea de copii catre asociatiile profesionale  si guvernamentale;

nominalizarea politicilor respective, atunci cand se fac recomandari legate de politicile publice autoritatilor locale;

mentionarea lor in intrunirile publice.

8) Monitorizati aplicarea politicilor

Monitorizarea continua si ajustarea sunt esentiale pentru eficienta politicilor financiare. Derularea politicilor publice trebuie sa fie fluenta si flexibila. Politicile necesita ajustari, redefiniri si actualizari, ca raspuns la problemele si nevoile nou aparute. Cateva exemple de factori, care pot sa reclame modificarea politicilor, sunt: innoirea metodelor de finantare, a legislatiei sau a standardelor, aparitia unor situatii noi, presiunile economice.

Este important sa revizuim cu regularitate politicile existente, daca dorim ca prin intermediul lor sa putem trasa, in orice moment, linii directoare relevante pentru un management eficient al activitatii financiare din administratia publica locala.

Obstacole in calea elaborarii politicilor financiare

Veti constata ca nu este usor sa creati o retea de politici financiare. Sunt mai multe obstacole: rezistenta politica si profesionala, timpul necesar, informatiilor financiare inadecvate, lipsa de cunostinte despre conceptele si practicile financiare, precum si prea putine standarde de calitate si etaloane de actiune in domeniu.  

Rezistenta politica si profesionala

Asteptati-va sa intampinati o rezistenta politica si profesionala atunci cand incepeti elaborarea unui set de politici scrise si oficializate. Unii alesi locali va vor spune ca procesul este nerelevant, raportat la modul de luare a deciziilor, si ca politicile, chiar adoptate, nu vor fi aplicate. Vor declara ca, in materie de taxe si cheltuieli, sunt putine optiuni si ca este imposibil sa prevezi viitorul. Ar putea sa apara si teama ca politicile vor fi gresit intelese de public si de mass-media. Alesii locali sunt, adesea, preocupati si de faptul ca politicile, odata scrise, capata mare vizibilitate si pot fi folosite de catre opozitie impotriva lor. In sfarsit, alesilor locali s-ar putea sa le fie greu sa priveasca dincolo de urmatoarele alegeri.   

Functionarii pot opune o rezistenta elaborarii politicilor, considerand ca ei sunt mai calificati sa creeze politici financiare decat alesii locali. Nu este ceva neobisnuit ca functionarii sa sustina ca finantele municipale sunt un subiect atat de complicat incat cel mai bine este sa fie tratat de experti. Pe de alta parte, functionarii pot opune o rezistenta argumentand ca sunt prea ocupati cu altele, ca sa mai elaboreze si politici financiare. in sfarsit, uneori, ei se tem de responsabilitatea marita ce insoteste adoptarea unor politici scrise si oficializate.

Timpul necesar

Elaborarea unui set de politici financiare consuma timp. Politicile existente poate ca nu acopera toate activitatile. Adesea, este posibil sa existe politici nescrise, cu inadvertente, incomplete, expirate, care trebuie colectate din diverse surse, cu prevederi care contrazic alte politici, sau care nu au fost niciodata adoptate oficial.

Multe politici apar, nu dintr-un proces bine chibzuit, ci, mai degraba, ca un produs "secundar" al unei acumulari de decizii financiare. Ele pot influenta puternic modul in care sunt conduse activitatile financiare ale administratiei publice locale, desi nu sunt nicaieri consemnate in scris. Chiar si mai confuza este situatia politicilor financiare bazate pe traditii si pe obiceiuri, sau aparute ca reflectare a obisnuintei, intarzierilor sau pasivitatii autoritatilor. De exemplu, un consiliu discuta despre oportunitatea realizarii unor rezerve corespunzatoare, dar nu reuseste niciodata sa se decida asupra sumei sau a procentului. Alt consiliu accepta faptul ca finantarea planului de investitii este de maxima prioritate dar, in acelasi timp, canalizeaza surplusurile spre alte proiecte neprioritare.  

Formularea unei set consistent de politici poate consuma foarte mult timp, atunci cand asemenea practici au "vechime", putand deci intarzia mersul lucrurilor. Elaborarea setului de politici solicita o durata adecvata, astfel incat elaboratorii de politici sa fixeze, cu chibzuiala, obiectivele financiare si sa adopte, in scris, pozitiile oficiale necesare pentru a traduce obiectivele in practica. Pentru generarea si evaluarea corespunzatoare a optiunilor alternative va fi solicitata contributia personalului executiv si a altor factori interesati.

Informatii financiare inadecvate

O alta bariera in calea pregatirii politicilor financiare este absenta informatiilor financiare adecvate. Administratia publica locala s-ar putea sa nu aiba suficiente informatii pentru a evalua si a prevedea propria situatie financiara. Poate ca auditul anual nu este insotit de o scrisoare a auditorului catre conducere Raportul financiar anual poate ca nu contine note explicative. Datele istorice, care se folosesc la proiectiile financiare, s-ar putea sa nu fi fost colectate. Este posibil ca informatiile despre suprapunerea datoriilor sa fie inaccesibile, iar prognozele veniturilor si cheltuielilor sa nu acopere o perioada mai mare de un an. Intr-o administratie publica locala este extrem de dificil sa identificam nevoia de o anumita politica, in absenta informatiilor despre situatia financiara si practicile sale in domeniu.

Lipsa cunostintelor privind concepte si practici

Alta bariera in dezvoltarea politicilor financiare este creata prin lipsa de familiarizare a alesilor locali cu conceptele, terminologiile si practicile finantelor publice locale. O responsabilitate vitala a personalului executiv este instruirea in materie de finante a alesilor locali, atat prin rapoarte cat si prin ateliere de lucru. Este recomandabil ca procesul educational sa includa interpretarea rapoartelor financiare, a rapoartelor de audit, a declaratiei privind datoriile contractate si a altor documente financiare. Informatiile furnizate alesilor locali trebuie sa fie prezentate intr-un limbaj clar, fara jargon profesional. Acestia trebuie sa fie bine informati cu privire la practicile curente aplicate in fiecare sector financiar si totodata sa inteleaga standardele si etaloanele din domeniu.

Prea putine standarde si etaloane de actiune

Dezvoltarea politicilor financiare poate fi stanjenita de numarul mic de standarde si de etaloane de actiune disponibile. Aceasta este o problema specifica administratiei locale nou-intrate pe terenul autonomiei locale,

anterior politicile financiare importante fiind stabilite de administratia publica centrala.

Acum, este necesar un efort considerabil pentru ca fiecare administratie publica locala sa isi stabileasca propriile reguli si etaloane de actiune in elaborarea politicilor. Alesii locali s-ar putea afla in situatia de a explora teritoriul nou, dar interesant, al finantelor publice locale. Va fi nevoie de timp pentru a crea o baza de date comparative la nivelul administratiei publice locale si pentru ca fiecare unitate, in parte, sa acumuleze suficiente date istorice, ca sa poata realiza proiectia tendintelor si sa faca previziuni.

Idei cheie

Politicile financiare, enuntate in scris, sunt esentiale pentru eficienta politicilor publice si a managementului administratiei publice locale.

Este recomandabil ca, politicile scrise sa fie pregatite pentru fiecare componenta a sistemului de management financiar.

Cea mai buna abordare in formularea politicilor este colaborarea intre legislativul si executivul local.

In pregatirea politicilor trebuie mobilizate eforturi importante pentru depasirea obstacolelor, inerente in contextual actual.

Sunt necesare examinari si analize aprofundate ale politicilor existente.

Trebuie facut un efort sustinut pentru a stabili care dintre politicile altor organizatii locale ale administratiei publice pot fi folosite ca etaloane de actiune.

In perioada din afara "varfului de activitate", atunci cand resursele nu sunt concentrate in directia pregatirii bugetului sau a altor actiuni majore, organizati o sesiune de trecere in revista si de revizuire a politicilor publice.  

Redactati politicile intr-un stil clar, concis si inteligibil.

Includeti politicile scrise in documentatia financiara a administratiei locale si distribuiti-o utilizatorilor de informatii din domeniu.

Supuneti politicile financiare revizuirilor si ajustarilor frecvente, pentru consolidare si actualizare.

Bibliografie:

Fisher, Fred si Tees, David W. - Training for Elected Leadership: The Councillor as Policy-maker, Handbook 2 (Nairobi: United Nations Centre for Human Settlements (Habitat)), 1992, 6.

GLOSAR

Anexa A

EXEMPLE DE POLITICI FINANCIARE

1. Contabilitate, rapoarte si audit financiar

Administratia publica locala va stabili si va mentine practicile contabile in concordanta cu principiile si standardele de contabilitate general acceptate.

Administratia publica locala va organiza o analiza periodica a costurilor tuturor serviciilor.

Administratia publica locala va solicita un audit anual, efectuat de o firma independenta de contabilitate publica, care va emite o opinie oficiala despre rapoartele financiare anuale si o scrisoare catre directiune, in care va detalia domeniile care necesita imbunatatiri.

Administratia publica locala va stabili un sistem de control si audit intern, revizuindu-l periodic.

Administratia publica locala va emite un raport anual, care va cuprinde expunerea integrala a situatiei financiare.

Bugetul pentru activitati curente

Administratia publica locala va face proiectia veniturilor si a cheltuielilor pentru urmatorii 3 - 5 ani si va actualiza proiectia anual.

Cheltuielile operationale curente nu vor fi finantate prin datorii sau emitere de obligatiuni municipale.

Administratia locala va elabora un program prin care masurarea performantelor si indicatorii de productivitate sa fie integrati in bugetul anual.

La jumatatea exercitiului bugetar, directorul economic, sau un reprezentant al sau, va organiza analiza bugetului si va face o informare catre consiliu.

Administratia publica locala va adopta si va mentine un buget echilibrat.

3. Venituri

Veniturile din transferuri nu vor depasi jumatate din veniturile estimate in bugetul operational curent.

Administatia publica locala va face previziuni realiste ale veniturilor, folosind mai multe metode de prognoza si formuland, in clar, ipotezele de plecare ale fiecareia.

Administratia publica locala va organiza o analiza anuala a anumitor taxe si impozite, in scopul de a determina masura in care costul integral al serviciilor este recuperat din veniturile astfel colectate.

Pentru finantarea serviciilor municipale, administratia publica locala va creste ponderea taxelor impuse utilizatorilor serviciilor respective.

4. Programul si bugetul de investitii

Administratia publica locala va face proiectii ale viitoarelor costuri de operare, asociate cu obiectivele ce urmeaza a fi date in folosinta, si le va include in prognozele de bugete operationale.

Administratia publica locala va elabora si va respecta planuri multianuale de intretinere si inlocuire a activelor.

Administratia publica locala va aloca x % din veniturile operationale pentru investitii in actiuni bursiere.

Administratia publica locala va elabora un plan multianual de investitii, il va actualiza anual si il va respecta in activitatea investitionala.

Administratia publica locala va elabora criterii de evaluare si de stabilire a prioritatii fiecarei investitii.

Rezerve

De la an la an, administratia publica locala va mentine in contul de reportare un sold de cel putin x % din totalul veniturilor operationale, pentru a mentine un flux de numerar adecvat si a reduce cererea de imprumuturi pe termen scurt.

Administratia publica locala va mentine un fond pentru situatii speciale, care nu depaseste x % din buget, cu scopul de a face fata finantarii temporare a unor necesitati neprevazute, urgente si nerepetitive, si de a permite ajustarea la schimbarile survenite prin reducerea sau lichidarea unor surse de venituri.

Administratia publica locala va fixa un fond de rezerva pentru echipamente, cu scopul de a acoperi diferitele cheltuieli de capital.

Datorii

Administratia publica locala nu va folosi datorii pe termen lung pentru cheltuielile curente.

Administratia publica locala va achita datoriile pe termen scurt in termen de 12 luni.

Administratia locala nu va contracta datorii pe termen lung mai mari de x lei per capita.

Administratia publica locala va limita folosinta imprumuturilor pe termen lung la investitii sau proiecte, care nu pot fi finantate din veniturile curente.

Administratia publica locala va contracta datorii astfel incat serviciul datoriei sa nu depaseasca x % din venitul operational total.

Managementul numerarului

Administratia publica locala va investi permanent, cel putin, x % din lichiditatile neangajate.

Administratia publica locala va mentine cel putin x % din portofoliul sau in investitii lichide, cu dobanzi la vedere.

Responsabilul cu investitiile financiare din administratia publica locala va completa rapoarte lunare catre consiliu privind activitatea de investitii financiare, mentionand tipul investitiei, datele achizitiilor, termenul de maturitate, valoarea la vedere sau costul de achizitie, valoarea de piata, valoarea dobanzii si dobanda incasata.

Atunci cand legea permite, administratia publica locala va pune laolalta numerar din diferite fonduri si surse, cu scopul de a mari castigurile din dobanzi (in cazul in care este posibil sa se deruleze operatiuni prin banci comerciale).

Administratia publica locala va stabili pentru fondurile sale orientari cu accent pe siguranta si lichiditatea investitiilor.

Achizitii

Administratia publica locala va centraliza functia organizationala de achizitie.

Administratia publica locala va organiza licitatii pentru achizitiile de peste x lei.

Anual, administratia publica locala va scoate la licitatie bunuri proprii, invechite sau excedentare.

Administratia publica locala va organiza inventarierea anuala a bunurilor proprii.

Administratia publica locala va stabili un program de inspectie de calitate, pentru a se asigura ca bunurile si serviciile pe care le livreaza sunt conforme cu specificatiile.

9. Managementul riscului

Administratia publica locala va stabili un program de auto-asigurare, care sa ii confere protectie impotriva piederilor majore, de peste X lei.

Administratia publica locala va cumpara polite de asigurare, care sa acopere pierderile de pana la x lei provocate de catastrofe naturale.

Administratia publica locala va stabili un program de management al riscului, in vederea reducerii la minimum a pierderilor si a diminuarii costurilor.

Administratia publica locala va fixa nivelul rezervelor de risc astfel incat, impreuna cu politele de asigurare cumparate, sa protejeze, in mod adecvat, activele administratiei publice locale impotriva diferitelor daune.