Grupul Bancii Mondiale

Grupul Bancii Mondiale

Grupul Bancii Mondiale apare astazi ca principalul instrument multilateral de finantare a tarilor in curs de dezvoltare si joaca, de asemenea, rolul unui catalizator al finantarilor publice sau private pentru lumea a treia. Banca Mondiala, in sens strict, cuprinde:

Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare;

Asociatia Internationala pentru Dezvoltare (AID);

Societatea Financiara Internationala (SFI), care finanteaza (capital si datorie) proiectele private fara recurs suveran;

Agentia Multilaterala de Garantare a Investitiilor (AMGI), care ofera investitorilor privati garantii contra riscurilor politice;

Centrul International pentru Reglementarea Diferendelor, relative la investitii (CIRDI), care se ocupa cu gestionarea litigiilor intre investitorii privati si tarile care au primit imprumuturi.

Termenul «Banca Mondiala» desemneaza in mod obisnuit institutiile B.I.R.D. si AID, care dau imprumuturi guvernelor

Evolutia Grupului Bancii Mondiale

Ca si F.M.I., Grupul Bancii Mondiale s-a indepartat intr-un mod relativ de obiectivele sale initiale, nu numai pentru ca s-a adaptat evolutiei mediului de afaceri, ci, ca si F.M.I., pentru ca a cautat in mod constant, in calitatea sa de instrument administrativ, sa-si gaseasca legitimitatea pe scena internationala.

Ideea crearii unei Banci pentru Reconstructie si Dezvoltare isi are originea in constatarea faptului ca pietele financiare s-au aratat reticente, in perioada interbelica, in a finanta proiectele de investitii in tarile in curs de dezvoltare, chiar si atunci cand aceste proiecte prezentau toate garantiile de seriozitate si de rentabilitate. Banca Mondiala a fost infiintata cu misiunea de a contribui la finantarea acestor proiecte de investitii, in special in regiunile cele mai putin dezvoltate. Prezenta termenului de "reconstructie" in titulatura Bancii trebuie sa fie interpretata in sensul propriu al termenului: in acel moment era vorba de a ajuta tarile distruse in timpul razboiului sa-si reconstruiasca propriile infrastructuri economice, ceea ce va marca pentru un timp indelungat activitatea Bancii. In realitate, in primii sai ani de existenta, Banca Mondiala a acordat cateva imprumuturi pentru reconstructie Frantei, Olandei, Danemarcei si Japoniei, pentru a le ajuta sa-si finanteze reconstructia economiilor lor. Banca a fost de asemenea insarcinata sa ofere asistenta tehnica guvernelor si sa promoveze investitiile private, garantand si participand la operatiuni particulare

In primii sai ani de existenta, Banca Mondiala a fost eclipsata de Planul Marshall.

Intr-adevar, tarile europene traversau o situatie economica, financiara si politica foarte grava, datorita reconstructiei lente. Intrucat institutiile create la Bretton Woods nu aveau nici vocatia si nici resursele pe ntru a ajuta la reconstructia tarilor europene, in perioada 1948‑1951 acestea au fost ajutate de Guvernul american, in cadrul Planului Marshall. Acest Plan a fost conceput de Administratia presedintelui democrat Harry Truman, sub numele de European Recovery Program si a fost cunoscut ulterior sub numele Secretarului de Stat din acea vreme, Georges Marshall, care a fost insarcinat sa-l puna in aplicare. In perioada aprilie 1948 - decembrie 1951, SUA au acordat unui numar de 16 tari europene un ajutor de 12,5 miliarde USD (o data si jumatate din totalul cotelor‑parti ale F.M.I.). Caracterul pragmatic al Planului Marshall va contribui la indepartarea Bancii Mondiale de tarile din Europa Occidentala, care, din aceasta cauza, s-au dezinteresat o lunga perioada de respectiva institutie.

Importanta pe care Planul Marshall a luat-o in Europa distrusa, in Asia prinsa in angrenajul conflictelor regionale, in Africa aflata in febra decolonizarii, a limitat actiunile Bancii Mondiale doar la America Latina, continent ce va ramane multa vreme campul sau preferat de actiune.

In anul 1945 Banca Mondiala avea 44 de membri, iar in anul 1950, numarul acestora "urcase" la 48.

Tinand cont de misiunea initiala a Bancii, saracia a fost obiectul unei atentii speciale din partea acesteia de mai mult timp decat in cadrul F.M.I. Aparitia brusca a acestei probleme in analizele Bancii dateaza in realitate din anii '70, sub presedintia lui Robert S. McNamara. Incepand cu anul 1975, mai mult de jumatate din lucrarile de cercetare ale Institutului erau focalizate pe subiecte in legatura cu distribuirea veniturilor, ocuparea fortei de munca, populatia, dezvoltarea rurala si cea urbana, in vreme ce prima faza a marcat o foarte lunga pauza, fapt dovedit de Raportul Anual pe 1985, in care se arata ca "experienta ultimilor ani ne arata ca, asa cum proiectele «bune» nu sunt suficiente pentru a mentine cresterea economica intr-un context institutional si de politica generala impropriu, la fel si investitia «tinta» nu este suficienta pentru a reduce saracia absoluta, daca masurile adoptate sunt deturnate de la scopul lor initial".

Publicarea Raportului Anual pe 1987 marcheaza vointa Bancii de a include, cel putin declarativ, saracia in strategiile sale axate pe piata si de a usura costul social al ajustarilor sociale. Raportul pentru anul 1990, intitulat Saracia, constituie o etapa suplimentara a acestui proces. In anul 1992, Banca a publicat un raport asupra dezvoltarii in lume, intitulat Sfidarea dezvoltarii, raport ce marcheaza inceputul unei schimbari in declaratiile institutiei. Plecand de la acel raport, problema dezvoltarii si a saraciei au devenit o axa a unei noi retorici ce promoveaza investitia in "capitalul uman" si in "buna guvernare" si care denunta statele "pradatoare", fenomenul coruptiei si efectele cheltuielilor militare si ale razboaielor. Pe acest ansamblu se va grefa ulterior si preocuparea privind mediul inconjurator. Atunci va fi intreprins un prim efort statistic: conform estimarilor Bancii Mondiale, 3 miliarde de indivizi, adica jumatate din omenire, traiesc cu mai putin de 2 dolari pe zi, iar 40% din aceste persoane traiesc in tarile cu venituri intermediare.

Deceniul ce a luat sfarsit este marcat de majorarea, in cifre brute si la nivelul veniturilor, a populatiei atinse de saracie. Se constata, intre altele, o accentuare a diferentelor intre bogati si saraci. Dar aceste tendinte globale disimuleaza marile diferente ce privesc rezultatele obtinute. Globalizarea si liberalizarea pietelor au scos in evidenta necesitatea reorientarii fluxului de capitaluri private spre tarile in curs de dezvoltare. Dar crizele asiatice si cele latino-americane au demonstrat, de asemenea, pericolului unei prea mari fragilitati a capitalurilor. Prevenirea si gestionarea unor astfel de crize trebuie deci sa figureze in centrul oricarei noi strategii de lupta contra saraciei. Tendintele demografice si cele ce privesc evolutia mediului schimba contextul in care trebuie sa se inscrie aceasta noua strategie si va fi nevoie sa se tina cont de ele.

De altfel, se constata schimbari majore in natura si structura "guvernarii" in numeroase tari in curs de dezvoltare, desi multe altele cunosc, dimpotriva, grave conflicte sociale, ba chiar razboaie civile.

Banca Mondiala isi axeaza noua abordare in lupta contra saraciei pe trei directii: intarirea capacitatilor (empowerment), securitate si oportunitati. Intre altele, se propune un cadru strategic national de lupta contra saraciei: o conceptie globala a saraciei si a factorilor care o determina trebuie sa permita alegerea interventiilor publice in functie de impactul acestora asupra saraciei, precum si de a putea fixa obiectivele, si apoi sa se urmareasca rezultatele obtinute, pe baza proceselor participative.

Obiectivele sunt in numar de trei: mai intai, o politica economica favorabila dezvoltarii si a unei gestionari sanatoase a banilor publici, apoi o prioritate bugetara acordata sectoarelor sociale si, in sfarsit, o atentie sporita asupra cheltuielilor militare si asupra problemei guvernarii. Aceasta trece prin coordonarea ajutoarelor, regimul tratarea datoriilor si ajutoarelor catre tarile care au iesit din conflicte.

Intr-un studiu recent privind rolul Africii in secolul XXI, Banca Mondiala s-a folosit de aceste noi argumente, interogandu-se ce anume a mers si ce anume nu a mers in Africa. Studiul a aratat ca saracia a sporit, in vreme ce contributia Africii la economia mondiala s-a diminuat. Problema datoriei, conflictele si epidemia de SIDA sunt tot atatea plagi suplimentare ce devasteaza continentul negru. In ceea ce priveste Africa, Banca Mondiala insista asupra necesitatii de a se actiona in urmatoarele domenii: "o buna guvernare, prevenirea conflictelor, investitii in «capitalul uman», pe planul educatiei si al sanatatii, ameliorarea competitivitatii economiilor africane, problema datoriei si a dependentei care, decurgand din aceasta, slabeste institutiile si valorile africane. Buna guvernare, in opinia Bancii Mondiale include mai multe elemente: responsabilizarea (populatiile sunt libere sa foloseasca asa cum cred de cuviinta creditele), abilitarea (crearea capacitatilor si accesul la cunostinte) si formularea de reguli de joc clare si corect aplicate (existenta unui cadrul reglementar si buna functionare a justitiei). Banca Mondiala afirma ca este constienta de faptul ca a dat o prea mare importanta dezechilibrelor contabile. Nu este vorba nici de a diminua programele de dezvoltare si de lupta contra saraciei, nici de tentativa de a decapita statul. Dimpotriva, trebuie intarit rolul statului, la diferitele sale nivele (central si colectivitatile locale).

Tabelul 32

Evolutia rolului Bancii Mondiale, de la crearea sa

Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD)

Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare are astazi 181 state membre, avand, datorita celor trei filiale si organismului sau de reglementare al diferendelor, o mare capacitate de interventie si un camp vast de actiune.

Articolul I al Statutului Bancii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare fixeaza urmatoarele obiective ale institutiei:

promovarea dezvoltarii prin investitii productive;

promovarea si catalizarea investitiilor internationale private;

promovarea expansiunii echilibrate a schimburilor internationale pentru ridicarea nivelului bunastarii muncitorilor;

participarea din punct de vedere financiar la selectarea celor mai utile si mai urgente proiecte;

optimizarea efectelor economice globale a investitiilor realizate.

Principiul B.I.R.D. este simplu. Statele fondatoare au subscris, in functie de importanta lor economica respectiva, capitalul bancii. Din aceasta valoare, cota-parte a S.U.A. reprezinta aproape o treime. Banca poate transforma propriul sau capital in imprumuturi internationale, acordate intreprinderilor sau statelor ale caror proiecte de investitii par sanatoase din punct de vedere economic, dar care nu pot obtine credite private la un nivel rezonabil al dobanzilor.

Banca nu acorda atat de multe credite prelevate din capitalul sau propriu, cat de multe acorda din imprumuturile pe care le finanteaza prin emisiunile de obligatii, obligatiile acestea putand fi considerate ca un plasament foarte sigur, intrucat ele sunt garantate de toate statele fondatoare, pana la concurenta a 100 la suta din cota lor-parte. Intre altele, Banca poate garanta imprumuturi internationale, contra unei mici prime; dat fiind ca Banca devine garantul ducerii la bun sfarsit a operatiunii, persoanele particulare sau bancile private pot, pe baza acestui fapt, sa-si riste fara teama capitalurile. Principiul pare simplu. Datorita afluxului de fonduri, tarile care iau cu imprumut pot realiza investitii, iar productia lor va creste intr-o masura mai mult decat suficienta, pentru a servi la acoperirea dobanzilor pentru imprumuturi. Salariile nationale si alte remuneratii vor creste datorita aporturilor de capitaluri straine ce vor face astfel sa creasca produsul national brut.

B.I.R.D. imprumuta direct tarile cu venituri intermediare, adica cele cu un venit anual per locuitor mai mic de 5 445 USD, sau intreprinderilor si altor entitati din tara, cu garantie din partea guvernului interesat.

Articolul II al Statutului prevede modalitatile de adeziune la B.I.R.D. Membrii initiali ai Bancii sunt membrii F.M.I. care au acceptat sa se afilieze la Banca inainte de 31 decembrie 1945. Accesul la Banca a fost deschis si altor membri ai Fondului Monetar International. A fi membru al Fondului este deci o conditie sine qua non pentru a fi membru al Bancii. Aceasta clauza implica acceptarea de catre candidati a obiectivelor F.M.I., a obligatiilor ce decurg din aceasta, precum si punerea in acord a legislatiei lor cu statutul acestuia. Consiliul Guvernatorilor Bancii decide admiterea unei noi tari prin votul majoritatii optiunilor exprimate, sub rezerva de a se fi intrunit cvorumul de doua treimi din voturile exprimate.

Sunt prevazute proceduri de retragere, chiar de suspendare, dar pana in prezent nu a fost pronuntata nici o excludere formala. Excluderea devine automata in cazul in care tara membra este exclusa din F.M.I., dar gravitatea unei asemenea proceduri a fortat institutiile interesate sa dea dovada de imaginatie pentru a evita sa se ajunga la aceasta situatie extrema.

Asociatia Internationala de Dezvoltare (AID)

Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare acorda ajutoarele sale cu dobanda la nivelul celei de pe piata, lucru foarte avantajos pentru tarile care nu au inca acces usor la finantarile private, dar acest nivel este totusi prea ridicat pentru tarile cele mai sarace. Pentru a putea duce la bun sfarsit misiunea sa de finantare a dezvoltarii, grupul Bancii Mondiale s-a dotat cu un instrument de finantare concesional, rezervat tarilor cele mai sarace, care nu au deloc acces la pietele de capital.

Astfel a fost creata Asociatia Internationala de Dezvoltare, pentru a permite tarilor cele mai sarace sa beneficieze de o finantare sub forma de imprumuturi cu o rata a dobanzii practic nula, pe o durata de la 35 la 40 de ani, ceea ce reprezinta «un cadou» de circa 85% din valoarea imprumutului acordat. Asociatia finanteaza proiecte in tari cu un venit pe locuitor egal sau inferior sumei de 925 USD, acordandu-le imprumuturi in conditii concesionale. Angajamentele financiare ale AID din 1999 se ridicau la 6,8 miliarde USD in cadrul a 145 de proiecte (7,5 miliarde USD si 135 de proiecte, in 1998). Ca si B.I.R.D., ea cofinanteaza din ce in ce mai multe proiecte cu fonduri ce provin din alte surse. Toate statele membre ale AID sunt obligatoriu membre ale Bancii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare.

Societatea Financiara Internationala (SFI)

Creata in 1956, Societatea Financiara Internationala finanteaza intreprinderi private din tarile in curs de dezvoltare si furnizeaza resurse, sub forma de imprumuturi si de participatiuni, sindicalizand imprumuturi ale altor institutii care dau bani cu imprumut si oferind servicii de consiliere tehnica si financiara privind diferite tari si sectoare de activitate. Aceasta institutie este cea mai importanta sursa de finantare pentru proiectele din sectorul privat al lumii, lucrand direct cu intreprinzatorii, societatile si institutiile financiare din tarile dezvoltate si din tarile in curs de dezvoltare ce doresc sa porneasca sau sa dezvolte o afacere. Aceste finantari nu sunt garantate de guverne.

In anul 1998 SFI a participat la 308 proiecte, ce valorau 3,4 miliarde USD: proiecte in sectorul infrastructurilor (energie, apa, telecomunicatii), in industrie, in sectorul financiar.

Agentia Multilaterala de Garantare a Investitiilor (AMGI)

Creata in anul 1988, pentru a incuraja investitiile straine directe in tarile in curs de dezvoltare, Agentia Multilaterala de Garantare a Investitiilor a devenit operationala in 1990, garantand investitiile in strainatate si asigurand investitiile private contra riscurilor de transfer, de expropriere, de anulare a contractelor, de razboi si de razmerite civile. Agentia acorda asistenta tehnica tarilor care au drept la ajutorul sau pentru a le face cat mai apte sa atraga investitiile straine directe.

In anul 1998 AMGI a acordat 348 de garantii pentru o valoare de 4,2 miliarde USD, ceea ce a facilitat investitii in valoare de 25 miliarde USD in 62 de tari in curs de dezvoltare.

Centrul International pentru Reglementarea

Diferendelor privind Investitiile (CIRDI)

Desi este o organizatie independenta, Centrul International pentru Reglementarea Diferendelor privind Investitiile are legaturi privilegiate cu Banca Mondiala. Crearea sa este rezultatul vointei Bancii Mondiale de a dispune de o instanta independenta de arbitraj, pentru usurarea muncii personalului Bancii, care era din ce in ce mai ocupat cu litigiile tot mai numeroase dintre guverne si investitorii privati. Ca si celelalte institutii ale grupului, CIRDI a fost instituit printr-un tratat multilateral: Banca este depozitarul conventiei intrata in vigoare in octombrie 1966. Dupa adeziunea Columbiei si a Lituaniei, in 1998, numarul statelor semnatare ale conventiei a ajuns la 131.

Elementele pe care se bazeaza Centrul sunt contractele de investitii internationale, reglementarile nationale privind investitiile precum si tratatele referitoare la investitiile bi si multilaterale. Misiunea acestei organizatii este de mediere si de conciliere, ideea secundara fiind aceea a crearii unei institutii dedicate in exclusivitate acestei misiuni, care va ajuta la promovarea cresterii fluxului international de investitii.

Initial, CIRDI se ocupa in exclusivitate de reglementarea diferendelor dintre statele membre si cetatenii unui stat membru, semnatari ai conventiei. Recurgerea la CIRDI pentru o conciliere sau un arbitraj este absolut voluntara. In schimb, din momentul in care cele doua parti s-au implicat, nici una din ele nu poate renunta in mod unilateral la arbitrajul CIRDI. In plus, toate statele semnatare ale conventiei, chiar daca nu sunt parte a unui diferend, trebuie sa recunoasca si sa aplice deciziile in materie de arbitraj ale Centrului. Din 1978, competentele acestuia s-au extins. De la acea data, Centrul dispune de un «mecanism suplimentar», ansamblu de reguli ce ii permit sa intervina in anumite cazuri care nu intra sub incidenta conventiei. In special, poate interveni in procedurile de conciliere si de arbitraj in cazul diferendelor ce pun in cauza un stat sau un investitor dintr‑un stat care nu a semnat conventia. Aceste reguli permit ca CIRDI sa fie solicitat pentru a realiza analize.

In afara de CIRDI, principalii actori in domeniul arbitrajului international sunt: Comisia Natiunilor Unite pentru Dreptul Comertului International (CNUDCI), Camera de Comert International (CCI), American Arbitration Association (AAA) si International Bar Association (IBA). Prevederile tratatelor bi si multilaterale au avut un impact considerabil asupra numarului de cauze de care se ocupa CIRDI, numarul acestora dublandu-se in ultimii cinci ani. La sfarsitul lui 1998, Centrul inregistrase 52 de cazuri. Numai pentru exercitiul anului 1999 s-au inregistrat 11 noi cazuri, plus alte 30 de cazuri in curs. Complementar activitatii de reglementare a diferendelor, CIRDI desfasoara si o activitate de cercetare, de consiliere, si de difuzare de informatii privind arbitrajul international.

Finantarea Bancii

Componentele Bancii Mondiale dispun de o baza de actionari potentiali identici. Membrii AID, SFI si AMGI formeaza subansambluri ale actionariatului B.I.R.D. Adeziunea la Banca obliga statul membru sa subscrie parti din capital.

Din capitalul Bancii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare a fost varsata efectiv de statele membre doar o fractiune limitata; capitalul ramas nevarsat constituie o garantie pentru a permite B.I.R.D. sa se imprumute, pentru resursele sale, de pe pietele financiare. In prezent, principalele resurse ale Bancii provin de pe pietele financiare si din veniturile plasamentelor sale. In 1999, Banca Mondiala a produs un venit net, echivalentul beneficiului, de aproape 1,5 miliarde USD.

Initial, capitalul social al Bancii era exprimat in USD, cu titlul si valoarea de la 1 iulie 1944. Urmare  a abandonarii convertibilitatii dolarului, F.M.I. a pus in vigoare dispozitiile celui de al doilea amendament al Statutului sau. Intrucat aurul nu mai era etalonul unui sistem monetar international ce trebuia sa functioneze fara paritati fixe, devenea imposibil de calculat valoarea actualizata a capitalului social al Bancii fata de valoarea de la 1 iulie 1944. La 14 octombrie 1986, administratorii au decis ca incepand cu data de 30 iunie 1987 si pana cand dispozitiile corespunzatoare din Statut vor fi fost amendate, orice referinta la dolarul american din 1944 trebuia de-acum incolo sa fie inteleasa ca reprezentand dreptul special de tragere.

De atunci, fiecare parte a capitalului social are o parte nominala de 100 000 D.S.T. din 1974, evaluata la paritatea de 1,20635 USD per un D.S.T. din 1974. Numarul partilor nominale autorizate a evoluat considerabil. Numarul de parti subscrise de o anumita tara este ajustat periodic, tinandu-se cont de statutul si de ponderea sa economica internationala, pentru a mentine un echilibru al puterilor intre statele care isi numesc administratorii si statele care isi aleg administratorii, deoarece subscrierea partilor determina numarul de voturi de care o tara se poate prevala. Numarul de voturi depinde de urmatoare formula, ce permite sa se reduca putin din puterea tarilor mari in profitul tarilor ce subscriu mai putin:

[Numarul de voturi = 250 + Numarul de parti]

Statele nu depun totalitatea subscriptiei lor. Doar 20% din capitalul subscris trebuie varsat, cele 80 procente ramase putand fi solicitate oricand de Banca Mondiala pentru a face fata, la nevoie, rambursarii imprumuturilor sau garantiilor.

Prezenta unui capital subscris dar nevarsat are drept scop sa dea incredere pietelor financiare si sa permita Bancii sa ia imprumuturi la costuri mai mici. Nu este vorba, pentru Banca Mondiala, de a inlocui imprumuturile sale cu cele din sectorul privat, ci de a actiona, asa cum este subliniat in Statutul sau: «atunci cand cel care solicita imprumutul este incapabil sa obtina un imprumut care sa provina din sectorul privat, in conditii rezonabile fata de conditiile pietei financiare.» Banca Mondiala trebuie sa se asigure de rentabilitatea proiectului finantat si deci si de capacitatea celui care ia imprumutul de a rambursa imprumutul pe care i-l acorda. Banca trebuie, de asemenea, sa verifice daca acea investitie contribuie la dezvoltarea tarii respective si daca necesita o finantate in devize.

Structura financiara conceputa pentru Banca Mondiala este deci, in mod bizar, diferita de cea a F.M.I.: Fondul este o constructie originala ce functioneaza ca o punere in comun a devizelor pe care statele membre le pot lua temporar cu imprumut pentru a slabi presiunile financiare externe la care sunt supuse, in vreme ce Banca Mondiala are o structura mai clasica, de agent comercial insarcinat sa acorde imprumuturi pe termen scurt sau lung, finantandu-se cu ajutorul imprumuturilor de pe piata de capital; Fondul trebuie sa dea credite pe termen scurt, destinate redresarii balantei de plati, in vreme ce Banca Mondiala trebuie sa se angajeze in actiuni de ajutorare pe termen lung a proiectelor de investitii.

Imprumuturile

Pentru a finanta majoritatea operatiunilor sale, Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare se imprumuta pe pietele mondiale. Costul inerent al concesionalitatii finantarilor Asociatiei Internationale de Dezvoltare este acoperit prin contributiile tarilor bogate, actionare ale Bancii. In timp, sursele de finantare s-au diversificat. La zestrea de capital a B.I.R.D., SFI, AMGI, la resursele subscrise odata cu dotarea AID, s-au adaugat deci varii operatiuni de imprumuturi, diversificate in functie de moneda, de piete sau de cei ce dau imprumuturi, de scadente, de ratele dobanzii, utilizand tehnici de dezmembramant al caracteristicilor unui imprumut (swaps).

In afara de imprumuturi pe termen scurt (conturi ale bancilor centrale, programe de bonuri cu prime, formule experimentale), se pot distinge trei mari categorii de imprumuturi:

subscriptiile publice pe termen mediu si lung;

plasamente pe termen mediu si lung la bancile centrale si in titluri de stat;

alte plasamente pe termen mediu si lung constituite din imprumuturi sau din diverse emisiuni de bonuri sau de obligatiuni.

Anii 1998 si 1999 au fost marcati de cresterea foarte mare a platilor Bancii Mondiale, legate de imprumuturile de ajustare. Cresterea mai modesta a platilor globale a dus la o scadere considerabila a platilor consacrate proiectelor de investitii care sunt, in 1999, de 14 miliarde USD.

Ca asociatie, din punct de vedere tehnic, Asociatia Internationala pentru Dezvoltare nu are capital social materializat prin «parti». Asociatia "traieste" din subscriptii si contributii ale tarilor membre. Avand in vedere, mai ales, distribuirea numarului de voturi in cadrul organelor de gestionare strategica ale AID, membrii sunt repartizati in doua grupe. Membrii primei grupe fac varsamintele in moneda liber convertibila, utilizabila, si care poate fi schimbata de Asociatie in cadrul activitatilor sale. Aici sunt incluse in special marile tari industrializate, carora li se adauga Africa de Sud, Rusia, Emiratele Arabe Unite si Kuweit. Membrii celei de‑a doua grupe fac varsamintele a 10% din subscriptia lor initiala in moneda liber convertibila, iar restul de 90% ramas, precum si toate celelalte subscriptii si contributii, in moneda proprie sau in moneda liber convertibila. Fondurile varsate de aceste tari sunt utilizabile numai pentru a finanta proiecte localizate pe teritoriul membrului in cauza, cu exceptia unui acord intre tara respectiva si Asociatia Internationala pentru Dezvoltare.

Aceste fonduri reprezinta 90% din totalul resurselor AID. Oferite «in mod gratuit», pentru ca sunt asimilabile subventiilor pentru investitii finantate de bugetele nationale, fondurile pot fi utilizate pentru credite fara dobanda acordate celor mai saraci membri. De altfel, B.I.R.D. poate dota AID cu resurse (subventii) prelevate din benefici. Datorita extinderii acoperirii sale geografice, de constientizarea crescanda a urgentei nevoilor nesatisfacute si de modalitatile de rambursare a creditelor sale, Asociatia a trebuit, in mai multe randuri, sa faca apel la statele membre pentru a-si majora resursele.

Din punct de vedere juridic, Societatea Financiara Internationala este independenta fata de Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare, finantarea operatiunilor sale fiind asigurata, in parte, prin imprumuturi luate de pe pietele financiare, ca si in cazul B.I.R.D. Societatea dispune de propriul sau capital, varsat in totalitate de actionarii sai: capitalul eliberat al SFI era la 30 iunie 1999 de 2,3 miliarde USD. Calitatea exceptionala a actionarilor sai confera SFI, ca si B.I.R.D., o notare «triplu A» din partea agentiilor internationale. Datorita acestei calitati financiare, Societatea este in masura sa puna la dispozitie imprumuturi de fonduri la cel mai mic pret.

Capitalul Agentiei Multilaterale de Garantare a Investitiilor ca si cel al B.I.R.D., este compus dintr-o parte la care se poate face apel si dintr-o parte efectiv varsata: capitalul subscris se ridica in prezent la aproape 2,2 miliarde USD.

Modul de organizare a Bancii Mondiale

Organele de conducere

Puterea de decizie in cadrul Bancii Mondiale apartine membrilor actionari. Fiecare stat desemneaza un Guvernator si un Guvernator supleant, insarcinati sa-si asume aceasta responsabilitate. Consiliul Guvernatorilor este similar unei Adunari Generale a Actionarilor. Guvernatorii, in general ministrii de finante sau ai planificarii, au puterea de a admite si de a suspenda membri, de a majora sau diminua capitalul social, de a distribui venitul net asimilabil beneficiilor, de a inceta activitatile Bancii Mondiale, de a interpreta statutul si de a incheia acorduri cu alte organisme internationale.

De obicei, Guvernatorii se intrunesc o data pe an, cu ocazia Adunarii anuale a Bancii, in toamna. Adunarile extraordinare pot avea loc la cererea a cinci state membre sau a unui numar de state ce reprezinta un sfert din voturile atribuite. Daca Administratorii considera ca este urgent, se poate, de asemenea, vota fara reuniune, conform unor proceduri si tehnici de comunicare stabilite de Administratori.

Pentru Romania, Guvernator este ministrul finantelor publice, iar secretarul de stat care raspunde de relatiile cu Banca Mondiala este supleantul sau.

Intrucat ministrii se intalnesc doar o data pe an, ei deleaga majoritatea puterilor lor de Guvernatori catre Consiliul Administratorilor. Fiecare stat membru al grupului Bancii Mondiale este reprezentat, la sediul Bancii de la Washington, de un Administrator. Cei cinci actionari principali  Germania, Statele Unite, Franta, Japonia si Marea Britanie   numesc fiecare cate un Administrator, celelalte state fiind reprezentate de 19 Administratori alesi de ceilalti membri, repartizati in grupe de tari (circumscriptii). Unele grupe nu cuprind decat o tara, ca in cazul Arabiei Saudite, al Chinei si al Federatiei Ruse.

De obicei, cei 24 Administratori se reunesc de doua ori pe saptamana, pentru a superviza activitatile Bancii, mai ales pentru a aproba operatiunile de imprumut sau de garantare, noile politici, bugetul administrativ, strategia de asistenta pentru tarile membre, precum si deciziile privind imprumuturile sau aspecte financiare.

Presedintele este personajul central al institutiei: el este cel care imprima Bancii si celorlalte institutii pe care le conduce ipso facto, dinamismul indispensabil jucand, in toate acceptiunile cuvantului, rolul unui conducator. Traditia cere ca Presedintele sa fie un cetatean al principalului actionar al Bancii, adica al S.U.A. Ales pentru un mandat de cinci ani, ce poate fi reinnoit de Administratori, in virtutea articolului 5 al Statutului, el prezideaza intrunirile Administratorilor si este raspunzator fata de conducerea generala a Bancii Mondiale. El nu este chemat sa voteze, pentru a face sa se incline balanta, decat in cazul unui scrutin formal, ce ar avea ca rezultat un balotaj. El asigura unitatea grupului Bancii Mondiale, conducand de asemenea AID, SFI si AMGI, cu toate ca ultimele doua institutii dispun de servicii si de bugete distincte de cele ale Bancii Mondiale.

Cu incepere de la 1 iunie 1995, dl. James D. Wolfensohn, de nationalitate americana, este cel de al noualea Presedinte al grupului Bancii Mondiale. La ultimele Adunari Generale, el a fost reales pentru un nou mandat.

Sediul grupului Bancii Mondiale se afla la Washington D.C Grupul are antene locale in 67 tari si foloseste serviciile a 9 000 de salariati care lucreaza la punerea in aplicare a proiectelor.

Organizarea Bancii poate fi schematizata sub forma a doua tipuri distincte de retele: retele tematice si retele geografice.

Majoritatea personalului este concentrat in retelele geografice. Exista patru teme majore ce grupeaza sectoarele de interventie ale Bancii. Fiecare tema are intre trei si cinci sectoare de interventie. Sectoarele se numesc Sector Management Unit (SMU).

Retelele geografice sunt divizate in 6 regiuni, fiecare din aceste regiuni fiind la randul ei divizata in unitati operationale, Country Management Unit (CMU), girate de «echipe pe tara». Fiecare birou regional este condus de un vice-presedinte. In cadrul fiecarui birou regional functioneaza mai multe departamente geografice care constituie sub-regiuni mai mici, fiecare sub autoritatea unui director care supervizeaza intre 4 si 6 grupe: grupele de operatiuni pe tara, grupele sectoriale (agricultura, industrie, energie, infrastructuri, mediul inconjurator, resurse umane, sectorul financiar), departamentul tehnic organizeaza el insusi grupele tehnice care sunt puse in serviciul grupelor geografice, in functie de necesitatile lor.

In fiecare din cele sase regiuni ale Bancii Mondiale, un Regional Procurement Advisor (RPA) urmareste procedurile apelurilor de oferta catre intreprinderi. Intreprinderile care au probleme in ceea ce priveste incheierea contractelor pentru proiectele finantate de Banca Mondiala trebuie sa se adreseze prioritar RPA.

Presedintele Wolfensohn a angajat in 1997 un pact strategic de reinnoire a institutiei sale, actiune cunoscuta drept «pachet strategic» («Strategic Compact») destinat a apropia serviciile Bancii de cei ce se imprumuta de la ea. In acest cadru, Banca s-a angajat intr-un proces de descentralizare a activitatilor sale, ceea ce a condus la implantarea a 25 misiuni rezidente in 53 de departamente-tari ale Bancii, avand capacitate de decizie si acoperind 75% din portofoliul Bancii. In prezent, Banca Mondiala dispune de cate o reprezentanta in 92 de tari.

Asociatia Internationala pentru Dezvoltare, Societatea Financiara Internationala si Agentia Multilaterala de Garantie a Investitiilor au acelasi Consiliu de Administratie, care este condus de presedintele Bancii Mondiale

Organizarea Centrului International de Reglementare a Diferendelor privind Investitiile este simpla: dispune de un secretariat si de un Consiliu Administrativ. Consiliul Administrativ, instanta suprema a CIRDI, este condus de Presedintele Bancii Mondiale, iar membrii Consiliului, cu exceptia cazului in care statul in cauza dispune altfel, sunt de facto Guvernatorii Bancii. Reuniunile anuale ale CIRDI au loc simultan cu cele ale Bancii. Centrul alege o data la sase ani un Secretar general, care este de asemenea vicepresedinte al Bancii Mondiale.

Instrumentele de finantare ale Bancii Mondiale

Prin cele doua componente ale sale, B.I.R.D. si AID, Banca Mondiala nu a incetat sa‑si extinda gama instrumentelor financiare pe care este calificata sa le mobilizeze. Acestor actiuni financiare li se adauga misiuni speciale, incredintate de statele membre, cum ar fi de exemplu supravegherea din punct de vedere financiar a Fondului Mondial pentru Mediul Inconjurator*.

Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare a pus la punct o mare varietate de instrumente de imprumut, care pot fi clasate in doua mari categorii: proiectele de investitii si programele de ajustare care vizeaza asistarea tarilor membre in punerea in practica a reformelor economice, financiare si structurale.

Imprumuturile acordate pentru proiectele de investitii sunt, din punct de vedere istoric, cele mai importante pentru Banca. Finantarea marilor infrastructuri tine de acest tip de operatiuni. In ultimele doua decenii, Banca Mondiala a dezvoltat mecanismul imprumuturilor de ajustare cu caracter general, sub forma de ajutorare la finantarea de catre stat pentru a sustine un ansamblu de reforme intr-un anumit sector (transporturi, educatie, sanatate, finante s.a.) In prezent, BIRD este principala sursa de fonduri la nivel mondial in domeniul sanatatii. Banca Mondiala acorda anual guvernelor imprumuturi intre 20‑25 miliarde USD pentru finantarea proiectelor si a operatiunilor de ajustare. Banca Mondiala isi imprumuta membrii cu fonduri de patru ori mai mari decat cele acordate de F.M.I.

Tabelul 33

Instrumentele BIRD si AID

Sursa Banca Mondiala, Business Briefing, 9 decembrie 1999

Intre crearea sa si 30 iunie 1999, B.I.R.D. a aprobat imprumuturi in valoare totala de 338,5 miliarde USD, pentru 128 de tari. Pentru exercitiul financiar 2000, la 30 mai, B.I.R.D. a angajat 11 miliarde USD in noi imprumuturi fata de 19 miliarde USD in luna mai 1999. Acest recul se explica prin descresterea masiva a nevoilor de finantare a tarilor emergente, care aveau de facut fata crizei financiare.

In anul 1999, beneficiarii imprumuturilor B.I.R.D. au fost marile tari emergente sau aflate in tranzitie: Argentina, Indonezia, China, Coreea de Sud, Rusia.

Banca tine pentru fiecare din imprumuturi tabele ad hoc al scadentelor, incorporand amanarile amortizarilor, pentru a verifica daca platile sunt facute la timp si conform modalitatilor convenite.

Oferirea de garantii

Incepand cu anul 1994, Banca Mondiala, prin institutiile sale B.I.R.D. si AID a pus la punct un produs de acoperire a riscurilor politice care pot interveni, ca o completare si in coordonare cu actiunile AMGI si ale SFI. Aceste garantii se adreseaza particularilor care ofera imprumuturi si vizeaza cel mai adesea proiecte de infrastructuri. Aceste operatiuni solicita mize mari, prezinta riscuri politice majore si, pentru a fi viabile, au nevoie sa fie finantate cu fonduri pe termen lung.

Aceste garantii permit ridicarea capitalurilor private, facand sa actioneze rolul catalizator al B.I.R.D. In prezent, aceste garantii sunt de doua tipuri / categorii:

Garantii partiale de riscuri suverane, pentru a acoperi riscul de neplata a serviciului garantiei si se limiteaza la angajamentele luate de stat;

Garantii partiale de risc de credit ce vizeaza proiectele sectorului privat pentru care este absolut obligatoriu sa se obtina scadente mai lungi.

Instrumentele de asistenta tehnica si de formare a cadrelor

Institutul pentru Dezvoltare Economica (IDE), numit si «Institutul Bancii», principalul instrument al asistentei tehnice furnizate de Banca Mondiala, a fost creat in anul 1955. Este vorba de un centru de instruire si de perfectionare a functionarilor din tarile membre care trebuie sa lucreze pe probleme de dezvoltare. Obiectul sau de activitate consta in transferul cunostintelor tehnice sau practice in materie de economie a dezvoltarii. IDE functioneaza ca o scoala a cadrelor din domeniul dezvoltarii, organizand seminare de instruire, fie la Washington, fie in diverse alte locuri. Pregatirea seminarelor este incredintata atat personalului pedagogic propriu al IDE, cat si expertilor Bancii, invitati sa-si impartaseasca «koow-how~ul», doctrina, sau unor conferentiari din exterior, specialisti intr-un anumit domeniu. Acest institut este un importat instrument de difuzare a practicilor si intentiilor Bancii in tarile beneficiare a imprumuturilor.

Instrumentele de lupta contra saraciei

Cadrul strategic de lupta contra saraciei prezinta un mediu susceptibil de a fi utilizat de autoritatile nationale spre a pune in aplicare cadrul de dezvoltare integrat, conectand in mod sistematic diagnosticul si actiunile publice cu planul luptei contra saraciei. Acest document trebuie sa fixeze obiectivele nationale pe termen mediu in domeniul reducerii saraciei, bazandu-se in special pe indicatorii acceptati la nivel international (numarul de locuitori traind sub pragul de saracie de un dolar/zi, nivelul scolarizarii copiilor, rata mortalitatii, nivelul cheltuielilor sociale, educative, proportia din populatie cu acces la apa potabila etc.). Acest cadru trebuie sa constituie «contractul de incredere» intre fiecare tara beneficiara a tratamentului asupra datoriei sale ca o initiativa si ansamblul comunitatii financiare internationale.

Cadrul nu este intru totul nou, unele tari, cum ar fi Uganda, Mozambicul, Bolivia si in general tarile din regiunea Asiei de Sud, orientandu-se in aceasta directie. Dar nici una din aceste tari nu a aplicat pe de‑a‑ntregul si in mod sistematic un cadru bazat pe rezultatele in domeniul saraciei.

Intr-un prim pas trebuie sa fie determinat in detaliu profilul saracilor si factorii saraciei, la nivelul fiecarei tari. Provocarea va consta in special in trecerea de la analize si interventii sectoriale la un cadru de ansamblu axat pe contributia la reducerea saraciei.

Banca Mondiala a decis alegerea interventiilor publice, care au impactul maxim asupra saraciei: este necesar ca interventiile sa fie clasate in ordinea prioritatilor in functie de acest ultim criteriu. In special trebuie redusa saracia in termeni de venituri prin sporirea oportunitatilor economice pentru cei saraci (dezvoltarea pe baze largi, reducerea barierelor etc.), prin ameliorarea capacitatilor si prin asigurarea de servicii esentiale. Este clar ca abordarile multisectoriale sunt cheia imbunatatirii rezultatelor in domeniul luptei contra saraciei. In plus, este necesara cresterea responsabilitatii si a participarii: de o parte, exista o stransa legatura de la cauza la efect intre ameliorarea guvernarii si cea a rezultatelor pe planul dezvoltarii; pe de alta parte, trebuie, in mod special, sa fie introduse programe de educatie a fetelor si de lupta contra discriminarii. In fine, este important sa fie garantata securitatea si sa fie redusa vulnerabilitatea celor saraci: bunurile (cum ar fi pamantul, vitele sau economiile) sunt inima strategiei gestionarii riscurilor.

Banca si-a asumat ca misiune fixarea obiectivelor si urmarirea rezultatelor obtinute pe baza proceselor participative. Obiectivele dezvoltarii internationale constituie un bun punct de plecare, fiind utile in contextul general pe termen lung. In toate cazurile este recomandabil sa fie utilizat pragul national de saracie, precum si indicatorii de sanatate si de educatie a caror pertinenta trebuie sa fie in functie de fiecare tara. Trebuie tinut cont de constrangerile in materie de resurse si, in masura posibilului, sa se determine repartitia intre diferitele grupe socio-economice din interiorul tarii. Obiectivele trebuie sa fie fixate si urmarite apoi dupa un proces participativ: consultarea si insusirea sunt elemente-cheie ale acestui program. Participarea organizatiilor neguvernamentale poate lua diverse forme, dar trebuie avut grija ca ele sa fie cu adevarat reprezentative pentru comunitatile sarace.

Evaluarile impactului ajutorului international au scos in evidenta invataminte importante. In primul rand, faptul ca finantarea externa este in mod deosebit eficace atunci cand tara in cauza are politici si institutii solide, cum ar fi o buna guvernare si procese participative. In al doilea rand, cei ce ofera fonduri insista astazi asupra faptului ca guvernul tarii trebuie sa conduca operatiunile, daca se doreste sa se obtina o conditionalitate performanta.

Tabelul 34

State care traiesc cu mai putin de 1 USD pe zi

(in milioane persoane)

Sursa Banca Mondiala

Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD)

La 31 decembrie 2003, datele privind relatia BIRD - Romania ilustrau un portofoliu activ cuprinzand 30 de operatiuni in valoare de 1 173,4 milioane dolari SUA, din care:

- 20 de proiecte finantate de BIRD in valoare de 1 148 milioane dolari SUA;

- 10 granturi in valoare de 25,4 milioane dolari SUA.

Din suma totala a imprumuturilor au fost efectuate trageri in valoare de 520,89 milioane dolari SUA, iar din valoarea fondurilor nerambursabile a fost utilizata suma de 6,274 milioane dolari SUA.

La 30 iunie 2003, BNR a creditat contul BIRD cu suma de 111 947 097 603 lei, reprezentand obligatia de plata rezultata din operatiunea de mentinere a valorii cotei in moneda nationala din subscriptia Romaniei la capitalul BIRD.

La 31 decembrie 2004, datele privind relatia BIRD-Romania au relevat existenta unui portofoliu de 47 de proiecte (in derulare si finalizate), cu o valoare totala de 4 815 milioane dolari SUA. In derulare erau inregistrate:

- 22 de acorduri de imprumuturi, reprezentand un angajament net in suma de 1 646,5 milioane dolari SUA;

- 4 acorduri prin care Banca a asigurat o finantare nerambursabila cu o valoare totala de 27,7 milioane dolari SUA.

Structura portofoliului de imprumuturi a fost urmatoarea:

- in domeniul educatiei si al sanatatii, finantarea a fost de 210 milioane dolari SUA, reprezentand 13 la suta din total;

- in domeniul infrastructurii, mineritului si energiei, finantarea a fost de 793 milioane dolari SUA, reprezentand 47 la suta din total;

- in domeniul dezvoltarii sectorului financiar si privat, finantarea a fost de 192,5 milioane dolari, reprezentand 11,7 la suta din total;

- in domeniul mediului si unei dezvoltari sociale durabile, finantarea a fost de 479 milioane dolari SUA, reprezentand 29 la suta din total.

La 17 septembrie 2004, Board-ul Bancii Mondiale a aprobat un imprumut de 150 milioane dolari SUA in cadrul unui program de finantare multianuala (Romania Programmatic Adjustment). Acest imprumut de ajustare programatica (PAL 1) face parte dintr-o serie de trei astfel de finantari pe care Banca Mondiala le va derula in Romania. El va sustine implementarea programului guvernamental de reforme in domeniul juridic, al administratiei publice, al Codului muncii si al pietei de capital. Masurile prevazute sunt sincronizate cu actiunile cuprinse in programul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana si vor asigura continuarea si finalizarea procesului de privatizare initiat prin Acordul de Imprumut pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL), a carui ultima transa in valoare de 169,9 milioane euro a fost disponibilizata la 7 iulie 2004.

In anul 2004, BNR a transferat, la solicitarea Biroului Bancii Mondiale din Bucuresti din contul BIRD in lei, deschis la BNR, intr-un cont la o banca comerciala, suma totala de 8 250 milioane lei, reprezentand cheltuieli administrative efectuate in Romania.

La 31 decembrie 2005, portofoliul BIRD referitor la Romania cuprindea 88 de acorduri (in derulare si finalizate, semnate incepand din 1974), cu o valoare totala de 7 190 milioane dolari SUA. In derulare erau inregistrate:

- 21 de acorduri de imprumut, reprezentand un angajament de 1 651,6 milioane dolari SUA ;

- 5 Global Environment Facility-GEF (mecanism international prin care se acorda fonduri destinate protectiei mediului), cu o valoare de 31,32 milioane dolari SUA.

Pe parcursul anului 2005 au fost semnate 3 noi acorduri:

- Comunitatea energetica a Europei de Sud-Est, in valoare de 84,3 milioane dolari SUA;

- Economia bazata pe cunoastere, in valoare de 60 milioane dolari SUA;

- Reforma sistemului juridic, in valoare de 130 milioane dolari SUA.

Conform Raportului Anual BIRD privind anul financiar 2004-2005, angajamentele fata de Romania reprezentau 17 la suta din portofoliul activ privind Europa si Asia Centrala.

La 31 martie 2005 a fost finalizat PAL 1 (Programmatic Adjustment Loan 1), in valoare de 150 milioane dolari SUA, primul dintr-o serie de trei astfel de programe

destinate sprijinirii procesului guvernamental de reforma (in domeniile juridic, servicii publice si managementul cheltuielilor publice), pana in 2007, data la care Romania urmeaza sa adere la Uniunea Europeana. In cadrul acestuia, Guvernul va intreprinde masuri in vederea incheierii programului de privatizare, finalizarii reformei sectorului energetic, imbunatatirii mediului de afaceri, reformarii Codului Muncii si a pietei de capital, masuri menite a sustine eforturile Romaniei in realizarea unei economii de piata deplin functionale.

Pe parcursul anului 2005 au fost efectuate, la solicitarea BIRD, transferuri in suma de 4,41 milioane RON din contul de custodie deschis la BNR, la 31 decembrie 2005 soldul inregistrand 76,27 milioane RON.

La 31 decembrie 2006, portofoliul BIRD referitor la Romania cuprindea 96 de acorduri semnate incepand din 1991, in valoare totala de 5,2 miliarde dolari SUA.

Dintre acestea, 60 de acorduri au avut termenul de finalizare pana la finele anului 2006, restul fiind acorduri in derulare in valoare totala de 1,6 miliarde dolari SUA.

Pe parcursul anului 2006 au fost semnate 4 acorduri:

- Municipal Services Project, in valoare de 131,7 milioane dolari SUA;

- Social Inclusion Project, in valoare de 58,5 milioane dolari SUA;

- Transport Sector Support Project, in valoare de 180 milioane dolari SUA;

- Avian Influenza Control&Human Pandemic Preparedness and Response Project, in valoare de 37,7 milioane dolari SUA.

Romania se afla pe locul al doilea in regiunea Europa si Asia Centrala in ceea ce priveste marimea portofoliului de proiecte.

La data de 13 iunie 2006, Consiliul Directorilor Executivi a dezbatut noua Strategie a Parteneriatului de Tara pentru Romania, care vizeaza perioada 2006-2009 si

preconizeaza un program de imprumuturi in valoare de 450-550 milioane dolari SUA pe an, insotite de servicii de consultanta.

In luna septembrie 2006, Banca Mondiala a lansat obligatiuni denominate in moneda nationala in valoare de 525 milioane lei (echivalentul a 191 milioane dolari SUA). Aceasta emisiune a fost listata in luna octombrie la Bursa de Valori Bucuresti. Obligatiunile, cotate AAA, au fost primite cu succes atat de investitorii autohtoni, cat si de cei internationali. Ca urmare, Asociatia Brokerilor si Bursa de Valori Bucuresti au decernat Bancii Mondiale un "Premiu special pentru prima listare a unei institutii financiare internationale pe piata romaneasca de capital".

Ca urmare a evolutiei raportului RON/USD, la 30 iunie 2006, BIRD a achitat Romaniei suma de 9 270 585 lei reprezentand obligatia de plata decurgand din procedura pentru mentinerea valorii subscriptiei Romaniei in moneda nationala la capitalul BIRD.

La 21 decembrie 2006 a fost adoptata Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 112 privind abrogarea Ordonantei Guvernului nr. 6/1997. In baza vechii ordonante, obligatia ce revenea Romaniei, ca urmare a aplicarii procedurii de mentinere a valorii cotei de participare a Romaniei la capitalul BIRD in moneda nationala existente in contul BIRD deschis la BNR la data de 30 iunie a fiecarui an precedent, se achita din fondurile BNR. Aceasta responsabilitate a fost preluata de Ministerul Finantelor Publice, odata cu adoptarea Ordonantei Guvernului nr. 53/25.08.2005 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar si al contabilitatii publice (Sectiunea a 2-a).