Evolutia activitatii financiar-monetare in tara noastra
In evolutia sa, economia mondiala a determinat accentuarea interdependentei economice dintre toate economiile nationale. Dezvoltarea interna a unei economii nu este posibila decat in contact direct si divers cu fluxurile economice internationale, atat in privinta asigurarii de intrari (materii prime, utilaje, tehnologii, informatii de produs sau economico-financiare etc.), cat si in privinta valorificarii unei parti importante din iesirile rezultate (produse, servicii).
Romania nu poate ramane in afara acestor fluxuri de bunuri, mai cu seama in perioada actuala, cand refacerea si restructurarea economiei nationale presupun un volum mare de informatii, utilaje, tehnologii, energie etc. ce trebuie importate. In acelasi timp, pentru asigurarea mijloacelor de plata a importurilor, se impune o accentuare a activitatii de export.
Participarea la fluxul de bunuri de pe piata
internationala reprezinta premisa economica a activitatilor financiar-monetare
externe, motiv pentru care cercetarea modului de desfasurare a evolutiilor
cantitative si structurale referitoare la activitatea economica a Romaniei este
absolut necesara, pentru a intelege amploarea si structura actiunilor
financiar-monetare care au avut si care vor avea loc in economia romaneasca.
Activitatea financiar-monetara a Romaniei, ca rezultat al schimburilor internationale, a debutat la finele secolului al XIX-lea, odata cu aparitia primelor banci cu capital strain. Pana la inceputul celui de al Doilea Razboi Mondial numarul bancilor a crescut considerabil, ca urmare a infiintarii a numeroase banci cu capital autohton.
In perioada interbelica, sistemul bancar din Romania, bine organizat si lucrand la nivelul standardelor internationale, a avut un rol esential in relansarea si refacerea economiei nationale, puternic afectata de consecintele Primului Razboi Mondial. In aceasta perioada, alaturi de Banca Nationala a Romaniei au functionat si o serie de banci comerciale, precum si numeroase banci populare, care formau un segment bine controlat al creditului cooperatist.
Schimbarile intervenite in societate in perioada 1944 - 1948 au influentat si sistemul bancar, acesta nemaiputand juca acelasi rol in refacerea economiei tarii, ca in perioada interbelica. Banca Nationala a Romaniei a fost etatizata in decembrie 1946 (una dintre primele legi adoptate atunci de Parlamentul controlat de fortele de stanga).
Ulterior, dupa instaurarea deplina a sistemului comunist, intreaga activitate bancara din Romania s-a redus la existenta acestei singure institutii, devenita centru de creditare, de casa, de decontari si de control. Astfel, statul-partid a instituit, prin organizarea evidentei si a controlului de catre o banca unica, un sistem centralizat de urmarire, verificare si dirijare stricta a economiei nationale, atat pentru tranzactiile interne cat si pentru cele internationale.
Dupa anul 1964, datorita intensificarii activitatii de comert exterior, care a dus la accelerarea dezvoltarii economice, a aparut necesitatea infiintarii unor noi banci, specializate pe anumite domenii de activitate bancara. Astfel, in anul 1968, prin desprinderea de Banca Nationala a Romaniei au luat nastere:
Banca Romana de Comert Exterior, care detinea monopolul asupra operatiunilor financiar‑monetare internationale;
Banca pentru Agricultura si Industrie Alimentara infiintata cu scopul de a infaptui politica partidului si statului in domeniul creditarii si finantarii productiei agricole.
Operatiunile bancare privind celelalte ramuri ale economiei nationale au ramas in continuare in sarcina Bancii Nationale a Republicii Socialiste Romania.
Banca Nationala a Romaniei, cele doua banci mai sus-mentionate, Casa de Economii si Consemnatiuni (reorganizata in octombrie 1949) si Banca de Investitii (infiintata in anul 1957, cu atributii in domeniul finantarii si controlului investitiilor din economia Romaniei) au format sistemul bancar romanesc pana in luna decembrie a anului 1989.
Incep
and cu anul 1990, Banca Nationala a Romaniei a
reintrat in functiile sale normale, de banca centrala si de banca de emisiune.
In perioada de dupa anul 1989, activitatea de comert exterior a inregistrat schimbari majore din punct de vedere cantitativ si structural. Pe fondul unei scaderi drastice a Produsului Intern Brut (P.I.B.) exporturile si importurile au inregistrat la inceput o scadere masiva, concomitent cu mentinerea unui real deficit al balantei comerciale (dar in anii din urma au inregistrat cresteri semnificative, totusi cu deficit).
S-au inregistrat schimbari importante si in privinta orientarii geografice a comertului exterior al tarii noastre. De exemplu, in primele noua luni ale anului 2002, ponderea tarilor in tranzitie, foste membre ale C.A.E.R. scazuse la l6,15 la suta, in timp ce locul principal revine tarilor occidentale dezvoltate, cu 69,8 procente.
Toate aceste evolutii au avut repercusiuni si asupra activitatii financiar-monetare ale Romaniei, manifestandu‑se in urmatoarele directii:
· in primul rand, s-a inregistrat o amplificare a repartitiei financiare si de credit pentru a acoperi deficitul balantei comerciale, institutiile bancare si cele financiare intensificandu‑si activitatea pe piata financiara internationala;
· in al doilea rand, majoritatea comertului exterior al Romaniei se desfasoara in zona valutelor convertibile, renuntandu‑se la modalitatile de plata specifice relatiilor din zona tarilor membre din fostul C.A.E.R.
Aceste modificari au schimbat pozitia externa a Romaniei, pozitie ilustrata atat prin balanta creantelor si angajamentelor externe, cat si prin contributia pe care o are comertul exterior la formarea/utilizarea produsului intern brut.
Astfel, in perioada in care se inregistreaza deficit al balantei (importul este mai mare decat exportul), activitatea de comert exterior majoreaza PIB, contribuind la o suplimentare a consumului; in cazul unui excedent, o parte a produsului intern brut format in tara intra in circuitul international, contribuind fie la plata datoriei externe, fie la formarea unor rezerve monetare.
Prin valoarea activitatii sale in domeniul comertului exterior, Romania ocupa un loc mediu in clasamentul mondial. In privinta riscului pentru afaceri, pozitia internationala a tarii noastre este inca afectata de mersul lent al reformelor economice.
