Dezvoltarea sistemului bancar si monetar - Patrunderea capitalului strain. Consecinte
Dupa crearea primelor institutii de credit pina la sfirsitul deceniului opt, in deceniile urmatoare s-a propus dezvoltarea sistemului bancar romanesc, precum si diversificarea structurii lui.
Momentul esential il constituie infiintarea Bancii Nationale a Romaniei (1880). Avind principiile de organizare specifice tuturor bancilor centrale, create in secolul al XIX-lea, BNR a fost o banca mixta, in care statul a avut o participare de 1/3 din capitalul social initial, restul fiind reprezentat de capitalul particular. Infiintata din initiativa burgheziei industriale, reprezentata de PNL, capitalul particular a apartinut acestei categorii de burghezii romanesti, astfel ca BNR s-a aflat sub controlul membrilor de frunte ai PNL, special in jurul familiei Bratianu. Din 1901 statul a fost scos din combinatie, astfel ca BNR a fost de fapt, pina la primul razboi mondial o banca particulara.
Atributiile BNR au fost diverse, dar cea mai importanta a fost monopolul emisiunii monetare. In primii ani de la functionare s-a inregistrat o crestere accentuata a masei de bancnote puse in circulatie, insa spre sfirsitul deceniului noua BNR va lua unele masuri menite a intari bazele circulatiei monetare. In 1892 rezervele de acoperire monetara au fost marite de la 30% (1880) la 40%, din care 30% au fost devize asupra pietelor Londrei si Berlinului.
Pe linga acest rol deosebit ca banca de emisiune, BNR a jucat si rolul de banca centrala comerciala, putind prin intermediul operatiunilor de scontare si reescontare (singura banca ce avea acest drept, sa controleze in fapt intregul sistem de credit romanesc).
Activitatea BNR s-a dovedit foarte rapid rentabila aducatoare de beneficii pentru actionari: dividendele primite de acestia au crescut permanent, iar cursul actiunilor BNR au crescut de asemeni de aproape 5 ori.
Infiintarea BNR a avut o importanta deosebita pentru dezvoltarea capitalista a tarii, a economiei. In jurul sau s-a creat un sistem bancar destul de extins din care nu a lipsit nici unul din tipurile de banci inregistrate pe plan mondial: bancile comerciale, bancile de ipoteca, societati de asigurare, banci populare etc.
De asemeni, nu trebuie pierdut din vedere si activitatea bancilor care au functionat cu capital strain, multe din ele formindu-se in jurul vechilor case de banca sau ca filiale a unor banci internationale.
In Transilvania situatia a fost in ansamblu asemanatoare, dar au aparut unele diferente, in sensul ca bancile cele mai puternice au apartinut capitalului austriac, german si maghiar, in timp ce bancile romanesti, au avut o forta mai slaba, fiind mai mult de tipul bancilor populare: “Albina” – Sibiu, “Furnica” – Fagaras, “Timisana” – Timisoara, 'Victoria' – Arad etc.
Functionarea sistemului monetar romanesc poarta amprenta dificultatilor generale ale sistemului monetar bazat pe bimetalism, in a doua etapa a acestuia numita etapa “bimetalismului schiop”.
Infiintarea BNR a permis emisiunea sistematica a bancnotelor si cresterea volumului acestora in circulatie. Monedele din aur, emise in 1883, incep sa dispara treptat din circulatie, raminind doar cele de valoare mica. Prima aurului (agio) fata de argint a crescut ajungind in 1886 la 34,5% (raportul initial aur-argint in cadrul bimetalismului fusese 1:15,5). Cantitatea de argint a crescut si prin dreptul de circulatie al monedelor uniunii monetare latine, la care Romania aderase din 1868, care au fost tot din argint.
In aceste conditii, necesitatea renuntarii la bimetalism este resimtita tot mai acut in Romania, desi relativ tirziu (Germania renuntase din 1873), dar nu atit de tirziu ca in SUA (1900).
In 1890 Guvernul roman a adoptat legea de trecere la sistemul monometalist aur, lege care va fi pusa in aplicare in 1892. Leul isi pastrez numai valoarea in aur (322,6 miligrame aur fin). Deoarece rezerva de acoperire, marita la 40%, a fost formata in majoritate di devize, r a trecut de fapt la sistemul etalon aur-devize, caracteristic tuturor statelor.
Patrunderea capitalului strain. Consecinte
Patrunderea capital strain in economia romaneasca a fost favorizata atat de particularitatile situatiei financiare a tarii, cit si, mai ales, particularitatile si slabele rezultate ale acumularii primitive de capital.
In conditiile unor rezultate nesemnificative ale acumularii interne si a unei slabe initiative a capitalului particular, in Romania statul nu s-a putut transforma intr-un “inlocuitor”, al acestuia, datorita tocmai situatiei dificile pe plan financiar. Sistemul financiar s-a bazat mult timp numai pe categoriile si clasele sociale cu adevarat productive: in primul rind taranimea, meseriasii, comerciantii. Existenta unui puternic capital camataresc nu a modificat situatia, caci dupa cum arata cu justete K. Marx, capitalul camataresc “nu schimba modul de productie, ci se aseaza pe acesta ca un parazit si-l duce intr-o stare jalnica”. in fine, nici sistemul bancar nu a putut juca un rol, tocmai pentru ca el se limita la aceleasi forme camataresti de credit, forme mai moderne de institutii de credit neavind forta economica necesara.
In acelasi timp insa necesitatile impuse de modernizarea capitalista solicitau mari sume de bani. S-a estimat ca numai pentru a construi o retea minima de cai ferate, a infiinta o banca de emisiune si o institutie de credit, ar fi fost necesara suma de 1 miliard de lei.
In acest context era evident ca solutia care se impunea era aceea a capitalului din afara. Trebuie sa subliniem de la inceput, o astfel de solutie a fost adoptata de toate tarile, cu exceptia celor trei state exportatoare de capital la aceasta data: Anglia, Franta si Germania, mai tirziu. Nu faptul in sine al utilizarii capitalului strain reprezinta un element negativ ci modul cum este utilizat, conditiile in care capitalul strain patrunde si actioneaza. In majoritatea cazurilor utilizarea capitalului strain a dus la o accentuare a dependentei economice si uneori politice fata de tarile exportatoare de capital.
Patrunderea capitalului strain in Romania nu a fost de la inceput un aspect de la sine inteles. Obtinerea unui profit cit mai mare reprezinta obiectivul principal al capitalului strain, dar obtinerea acestui profit trebuie sa fie asigurata. Ca urmare, prezenta capitalului strain a fost destul de firava pina la sfirsitul deceniului noua, fiind concretizata mai ales in marfuri, sau in prezenta diferitilor capitalisti de origine straina, insa in mod individual, nesistematic.
Stabilizarea si consolidarea sistemului politic burghez in Romania, a creat un cadru mai favorabil pentru patrunderea capitalului strain, care incepe sa nu mai considere ca o investitie in Romania era, dupa expresia bancherului francez Rotschild, “o aventura”, ci o posibilitate tot mai evidenta de mari profituri.
Ca urmare, patrunderea capitalului strain s-a realizat tot mai activ si sistematic pe calea investitiilor directe. El a fost prezent in majoritatea ramurilor industriale, dar prezenta cea mai semnificativa, a avut-o in industria petrolului. In momentul in care, prin descoperirea motorului cu explozie interna, resursele petroliere ale tarii au devenit obiectul invaziei capitalului strain. Patrunderea sa a fost favorizata si de legea minelor din 1895.
Capitalul german a avut pozitia cheie in industria petrolului romanesc. Cea mai importanta societate petroliera “Steaua romana” care dadea o productie reprezentind 29,22% din productia de petrol a Romaniei in 1914, a fost cu capital german. Pe a doua pozitie s-a aflat capitalul anglo-olandez care creeaza societatea “Astra romana” de fapt o filiala a marelui trust petrolier “Royal Dutch Shell”. In fine, si capitalul american se face prezent prin crearea societatii “Romano-Americana”, fiind o filiala a trustului Standard Oil. De asemeni, au existat numeroase societati cu capital franco-belgian, italian, austro-ungar etc. Capitalul romanesc a fost prezent in industria petrolului pe pozitia a treia, dar intreprinderile romanesti erau mici, cu o pondere slaba atit in productie cit si in rafinare.
Pentru a sustine aceste investitii, capitalul strain a infiintat si o serie de banci. Realizarea lor a fost favorizata si intermediata de vechile case de banca, ele insele apartinind unor straini, desi impaminteniti mai de mult timp in tara. De exemplu, cea mai cunoscuta banca cu capital strain, Marmorosh Blank, s-a format prin intermediul casei de banca Iacob Marmorosh, fiind principalul pivot al capitalului strain in sistemul bancar, avind mari interese in industria romaneasca (fabricile Letea Bacau, Chitila, Steaua Romana etc.). Aceasta banca a inaugurat procesul participarii capitalului bancar in industrie.
O alta banca cu un rol important in industria romaneasca si legata de capitalul strain (german) a fost Banca generala a Romaniei.
Un alt element component al exportului de capital au fost imprumuturile de stat. Primul imprumut extern a fost realizat in anul 1864 la o banca londoneza (Stern Brothers) in valoare de 916.000 lire sterline, destinat inzestrarii armatei, finantarii reformei agrare si a altor cheltuieli ale statului.
