Criza economica
1.1. Delimitarea termenilor CTIZB financiara, criza economica
0 situatie de criza descrie o perioada de tensiune, de incercari adesea decisive care se pot manifesta atat la nivel individual cat si societal. Drept criza poate fi catalogata o situatie politica, sociala, economica sau militara cu caracter instabil sau un eveniment, respectiv o serie de evenimente specifice, imprevizibile, care genereaza un grad ridicat de incertitudine si amenintare pentru realizarea obiectivelor prioritare ale unei organizatii. Nu in ultimul rand, criza reprezinta un proces de transformare prin care vechiul sistem nu mai poate fi mentinut. In concluzie pot fi mentionate patru caracteristici definitorii ale unei crize: ca racterul surprinzator al acesteia, instalarea incertitudinii, perceperea drept amenintare la adresa existentei si bunei functionari a unui sistem si nevoia de schimbare.
Acest proces este tematizat in diversele discipline stiintifice in moduri diferite: in medicina si psihologie, in stiintele economice si in sociologie, precum si in ecologie si in teoria sistemelor etc. Actualmente, stiintele economice constituie disciplina pentru care termenul criza are importanta cea mai mare, datorita anvergurii acestui fenomen pe intreg mapamondul.
Termenul de criza financiara descrie in linii mari un ansamblu de situatii in care instrumente sau active financiare pierd brusc o parte semnificativa din valoarea lor. Criza financiara este o situatie in care cererea de bani este mai mare decat oferta. Drept urmare, lichiditatile se evapora rapid intrucat banii disponibili sunt retrasi din banci, fortand astfel bancile fie sa vanda propriile active si investitii, pentru a-si acoperi necesitatile sau sa colapseze. Criza financiara poate duce la o criza economica1.
Vorbim despre criza economica atunci cand economia unei tari se confrunta cu o scadere a fortei sale, proces cauzat de cele mai multe ori de o criza financiara. Acest fenomen coincide de regula cu o scadere a Produsului Intern Brut (PIB), o evaporare a lichiditatilor si de asemenea o crestere a preturilor din cauza inflatiei, respectiv o scadere a acestora din cauza deflatiei2.
In secolul al XlX-lea si la inceputul secolului al XX-lea cri^ zele economice au fost deseori asociate cu panici bancare, recesiunea fiind pusa pe seama acestor fenomene. Alte situatii care pot genera crize economice includ caderi ale bursei, crize monetare si imprumuturi ale statului. Multi specialisti in economie ofera teorii cu privire la desfasurarea unei crize economice si la prevenirea acesteia, insa nu exista consens major intre aceste teorii. Dovada este faptul ca aceste crize sunt fenomene periodice in intreaga lume, neputandu-se gasi un antidot impotriva lor pana in prezent.
In functie de conjunctura, crizele economice pot lua forma unei stagflatii, unei recesiuni sau unei depresii economice si uneori pot duce la colaps economic. Stagflatia este un fenomen economic care se manifesta prin coexistenta stagnarii economiei, inflatiei si somajului, astfel incat economia unei tari nu creste. Este insa discutabila identificarea stagflatiei cu o criza economica. Recesiunea, in schimb, ia forma unei severe crize economice si se caracterizeaza printr-un declin semnificativ al activitatii economice in intreaga societate ce dureaza mai multe de doua trimestre, aceasta crestere negativa fiind vizibila prin scaderea PIB, a veniturilor reale ale populatiei, a numarului de angajati din economie, a productiei industriale si a vanzarilor. Recesiunea rezulta din cresterea mai lenta a PIB in comparatie cu economia mondiala. O recesiune mai indelungata duce la depresie economica.
1.2. Marea Depresie
Intre anii 1929 si 1933 s-a derulat probabil cea mai importanta criza economica din istoria modernitatii, cunoscuta si sub denumirea de Marea Depresie. Aceasta criza a capatat dimensiunile unei crize mondiale ducand intr-o prima faza la colaps economia americana si raspandindu-se ulterior pe plan mondial. Istoricii asociaza inceputul Marii Depresii cu prabusirea subita a bursei de actiuni din Statele Unite ale Americii din 24 octombrie 1929, joia neagra, ziua in care trendul bursier s-a transformat din bullish in bearish, si in special din 29 octombrie 1929, martea neagra, cea mai devastatoare zi din toata istoria bursiera a SUA, zi in care s-a anulat toata cresterea bursei din ultimul an. Acesta concluzie este insa adesea disputata, prabusirea bursei fiind vazuta mai degraba ca un simptom si nu ca o cauza principala a declansarii Marii Depresii3.
Teoriile curente referitoare la cauzele instalarii crizei economice pot fi clasificate in linii mari in trei directii principale. Teoria monetarismului sustine ca Marea Depresie a luat initial forma unei recesiuni obisnuite, dar amplificandu-si gravitatea prin greselile autoritatilor monetare, in special ale Rezervei Federale, a cauzat refractia exagerata a rezervelor de bani. A doua mare directie, care are la baza teoriile structurale, cea mai importanta fiind teoria keynesiana, pune accentul pe pierderea la scara larga a increderii in sistem, care a condus la reducerea brusca a consumului si la diminuarea investitiilor. Odata ce panica si deflatia au fost instalate, multi au crezut ca neocuparea pietelor, in conditiile in care preturile erau in scadere si reducerea cererii s-a acutizat, le-ar putea aduce mai mult castig. Teroiile eterodoxe bagatelizeaza sau chiar resping explicatiile teoriilor de mai sus. De exemplu, macroeconomistii neoclasici au argumentat ca diferitele politici de pe piata muncii, impuse de la inceput, au contribuit la durata si la gravitatea Marii Depresii. Scoala Austriaca de Economie s-a concentrat pe efectele macroeconomiei asupra rezervelor de bani si pe decizile Bancii Centrale care au condus la himere economice. Criticile marxiste cu privire la economia politica evidentiaza tendinta capitalismului de a crea acumulari neechilibrate de averi din care rezulta supraacumulari de capital si cicluri repetate de devalorizari prin crize economice (Rosenof 1997).
Premisele pentru estomparea cresterii economice din 1929 si pentru raspandirea depresiei in intreaga lume au fost multiple. In perioada premergatoare crizei, SUA isi revenea dupa primul razboi mondial, iar economia intra intr-o noua era. Dezvoltarea fara precedent a inovatiilor stiintifice si tehnice din perioada belica si imediat dupa a creat o incoerenta intre capacitatea industriei de a genera produse competitive si capacitatea consumatorilor de a le cumpara. Rata de economisire a populatiei cu venituri peste medie era mai mare decat cresterea oportunitatilor de investitii, cauzand astfel o crestere masiva a preturilor unor active, in special actiuni si imobiliare.
in perioada 1920-1929 SUA, care genera aproximativ jumatate din totalul productiei industriale globale; a asistat la o crestere foarte mare a activitatii sale economice, indicele productiei industriale crescand cu 41%, rata medie anuala de crestere a PIB fiind de 4,6%. in aceste conditii, bursa a crescut spectaculos timp de opt ani inainte de 1929 iar motivele care au favorizat aceasta crestere sunt multiple. in primul rand, s-a marit numarul investiorilor, investitiile la bursa fiind apreciate drept o cale usoara de imbogatire si se estimeaza ca in perioada premergatoare crizei cel putin patru milioane de americani detineau actiuni la bursa. Cresterea fara precedent a pretului actiunilor a fost asigurat de un flux continuu de bani noi, generat de intrarea permanenta a unor noi investitori concomitent cu iesirea altora. in conditiile cresterii economice, tot mai multi americani erau capabili sa faca economii, iar o parte din acestea erau investite la bursa. Alt motiv pentru investitiile bursiere a fost politica banilor ieftini oferita de banci care acordau americanilor posibilitatea contractarii de imprumuturi mult mai usor decat inainte. La aceasta se adauga si lipsa reglementarilor privitoare la activitatea bursiera, cadrul legal fiind unul extrem de permisiv. Astfel, tranzactiile au luat amploare, ceea ce a dus la creearea unui urias si periculos joc piramidal, datorita faptului ca majoritatea banilor care erau investiti la bursa nu existau de fapt. De altfel, anii '20 au reprezentat pentru SUA o perioada de consum feroce, optimismul in ceea ce priveste evolutia economiei fiind atat de mare, incat in momentul in care au devenit vizibile primele semne ale supraproductiei, managementul companiilor a decis reinvestirea profitului in noi capacitati de productie anticipand cresterea cererii4. Rezultatul acestor imprejurari este deja binecunoscut: rata somajului a crescut de la 3% la 25%, bursa a pierdut 80% din capitalizare, indicele productiei industriale a scazut cu 52%, masa monetara s-a contractat cu 33%, indicele preturilor a scazut cu 33%, iar o treime dintre banci au dat faliment sau au fost preluate5.
Sfarsitul crizei a fost marcat de instalarea la putere a presedintelui F.D. Roosevelt, care ajuns la Casa Alba a elaborat un plan ramas in istorie sub numele de The New Deal. Masurile care au contribuit la combaterea si depasirea perioadei de criza sunt reprezentate de infiintarea unor entitati prin intermediul carora s-au furnizat lichiditati sistemului financiar, s-au reglementat tranzactiile in marja si s-a stabilit cadrul legal referitor la conditiile de acordare a imprumuturilor pentru astfel de tranzactii. De asemenea a avut loc separarea bancilor de investitii de cele comerciale. Au fost luate masuri si pentru combaterea somajului, pentru dezvoltarea si refacerea agriculturii si a industriei. Noile conditii create au dus la o crestere foarte rapida a economiei in anii care au urmat, insa doar in 1940 se poate considera ca economia SUA si-a revenit in totalitate dupa aceasta criza6.
1.3. Actuala criza economica
Criza financiara care a debutat in anul 2007 este considerata de analistii economici drept cea mai grava criza financiara dupa Marea Depresie, contribuind la esecul intreprinderilor cheie, la o scadere a puterii de cumparare a consumatorilor estimata la trilioane de dolari, la angajamente financiare substantiale efectuate de guverne si la significante descresteri ale activitatii economice. Putem compara efectele crizei economice actuale cu cele generate de criza din 1929-1933 datorita faptului ca si aceasta criza a fost declansata de specularea in exces a unor active financiare, in special actiuni si imobiliare, a caror valoare a crescut necontrolat in ultimii zece ani, iar acum cand pretul acestora se apropie de valori mai normale, ajungem la concluzia ca economia mondiala a scazut simtitor. De asemenea este evident faptul ca guvernele si institutiile de reglementare nu s-au adaptat vremurilor contemporane, cadrul legislativ existent in unele domenii fiind complet depasit.
"Criza financiara este un eveniment, care are loc odata la un secol'. Aceasta este parerea fostului presedinte al Rezervei Federale americane, Alan Greenspan, care este considerat principalul vinovat pentru izbucnirea crizei financiare din 2007. Opinia sa a contat mult in ridicarea controlului statal de pe piata financiara si in folosirea contractelor financiare-derivate. Actuala criza, denumita criza subprime, este o criza determinata de scaderea brusca a lichiditatilor pe pietele globale de credit si in sistemele bancare, cauzata de esecul companiilor care au investit in ipoteci cu grad ridicat de risc. inca de la sfarsitul secolului trecut se intrevad cauzele crizei, care a scos la iveala grave deficiente in sistemul financiar global si in cadrul de reglementare.
Masurile luate de Alan Greenspan in perioada de varf a liberalizarii fluxului de capital au adunat numeroase critici, printre care se numara si comentariile laureatului Premiului Nobel, economistul Joseph Stiglitz, care a declarat intru-un interviu pentru postul de televiziune CNN, ca Greenspan "nu a crezut cu adevarat in regularizarea pietei; cand excesele sistemului financiar au fost semnalate, Greenspan si altii au sugerat ca piata se va autoregulariza, ceea ce este un oximoron'. De altfel Felix Rohatyn, investitorul bancar care a salvat New York-ul de o catastrofa financiara in anii '70, considera contractele derivate potentiale "bombe cu hidrogen'. Si miliardarul Warren Buffet a etichetat de-a lungul anilor aceste instrumente obscure drept "arme financiare de distrugere in masa, care ascund pericole ce pot fi letale'7.
Conform opiniei lui George Soros, celebrul finantist si filantrop american, criza actuala a fost precedata si consolidata de alte crize mai mici, a caror rezolvare a fost doar aparenta, iar consecintele sunt foarte grave, criza dezvaluindu-si pe zi ce trece proportiile catastrofale. In viziunea lui Soros, inceputul crizei corespunde cu perioada anilor !88-'89, cand s-a dezintegrat blocul comunist, situatie ce a dus la o crestere remarcabila a imigrarii in SUA la nivel asemanator cu cel de la inceputul secolului al XX-lea. Astfel s-a asistat la o adevarata recolonizare a Americii. In aceste imprejurari, preturile bunurilor imobiliare au inceput in mod evident sa creasca treptat, fiind sustinute de cererea din ce in ce mai mare de locuinte si de cresterea economica.
Actuala criza a fost declansata de spargerea balonului imo-bilar din SUA in 2005-2006. La alimentarea 6oom-ului imobiliar din perioada premergatoare crizei au contribuit in primul rand standardele lejere pentru aprobarea imprumuturilor ipotecare la care se adauga si crestera semnificativa a stimulentelor pentru credite, precum termeni initiali avantajosi. Un rol important i-a avut si tendinta de crestere pe termen lung a pretului caselor. In consecinta, populatia, profitand de aceste conditii, nu a ezitat sa apeleze la imprumuturi ipotecare impovaratoare, cu speranta de a le refinanta pe parcurs la rate mult mai avantajoase. Astfel s-a atins in 2004 un maxim istoric, intrucat 69,2% din populatia americana detinea o casa, pe cand in 1994 maximul inregistra 64%. Preturile caselor au explodat intre 1997 si 2006, crescand cu 124%. Vazand tendinta de crestere a valorii caselor, multi americani au pus o a doua ipoteca pe diferenta de valoare, bani cu care si-au finantat cheltuielile in crestere. Speculatorii au investit la randul lor in case, aproape 40% dintre casele vandute in 2005 si 2006 nefiind resedinte permanente8.
Drept urmare imprumuturile ipotecare subprime, cu grad ridicat de risc, au crescut de la 5% in 1994 la 20% din totalul imprumuturilor ipotecare in 2006. Cresterea a fost incurajata de asa-numitele credite ninja, care nu presupuneau un loc de munca stabil, un venit stabil si nici macar o garantie pe alte bunuri9. Aceste derivate au fost transformate in efecte publice si au imbracat forme complexe. Prin ele s-a urmarit atragerea de noi fonduri concomitent cu disiparea riscului, astfel incat principiul care a stat la baza acestui sistem a fost vinderea instrumentului financiar, care implica o ipoteca, de catre institutia care a acordat creditul imobiliar unor alte institutii. Pe langa faptul ca institutia bancara care a acordat creditul primea bani in urma vinderii instrumentelor financiare, aceasta era avantajata si de scaderea gradului propriului risc si de posibilitatea obtinerii unor credite mai avantajoase de la terti.
Aceste derivate au beneficiat de multa incredere si de un rating foarte bun din partea agentiilor de rating care au luat in considerare eficienta unor tehnici moderne de acoperire a riscului, precum asigurarea riscului de neplata sau garantiile mai mari decat valoarea debitului. Datorita rating-uhii bun si a perspectivelor favorabile, produsele derivate au atras pana si cele mai mari banci de investitii, care tinand cont de randamentele mari ale acestor produse, au apelat la imprumuturi foarte mari pe care le-au investit in noile oportunitati financiare. Drept urmare cele cinci mari banci de investitii din SUA (Lehman Brothers, Bear Stearns, Merrill Lynch, Goldman Sachs si Morgan Stanley) au obtinut profituri enorme in perioada 6oom-ului imobiliar, insa tranzactionarile in marja au alimentat cresterea gradului lor de indatorare si de risc, astfel incat in 2007 cele cinci institutii cumulau o datorie de 4100 miliarde USD, echivalentul a 30% din valoarea economiei SUA.
In februarie 2007 s-au facut publice primele rapoarte ale bancilor care inregistrau scaderi ale profitului cu 31% fata de 2006. De asemenea actiunile si bursa au avut de suferit, indicele Dow Jones scazand cu 1000 de puncte in august 2007 fata de luna iulie a aceluiasi an. In incercarea de a scapa de produsele derivate bazate pe ipoteci, investitorii au retras mii de miliarde din aceste produse, reinvestind banii in speculatii pe pretul bunurilor de baza, ceea ce a determinat criza preturilor la alimente si o crestere majora a pretului petrolului.
Cauza care a stat la baza declansarii crizei economice este si cauza pentru indatorarea bancilor si anume spargerea balonului imobilar, care a determinat cresterea dobanzilor si scaderea moderata a preturilor caselor in multe regiuni din SUA, contrar asteptarilor. In aceste conditii refinantarea creditului ipotecar a devenit dificila, provocand o crestere dramatica a imprumuturilor nerambursate, pe masura expirarii termenilor initiali si a cresterii dobanzilor variabile. Consecintele au fost lichidarile de case in masa. In martie 2008 s-a ajuns la situatia in care aproape 11% dintre americani detineau o casa care valora mai putin decat valoarea ipotecii10.
Criza economica a intrat in faza acuta in septembrie 2008. La mijlocul anului doua institutii de credit ipotecar sustinute de guvernul SUA, Fannie Mae (Federal National Mortgage Association) si Freddie Mac (Federal National Mortgage Association), au dat faliment, intrand sub control guvernamental in incercarea de a fi salvate11. La 14 septembrie, Lehman Brothers, una dintre cele cinci mari banci de investitii, a demarat proceduri de faliment dupa ce Rezerva Federala a refuzat sa o ajute financiar, pe baza numeroaselor nereguli si a volumului mare de active toxice care o incriminau. Panica a luat amploare pe masura ce alta banca de investitii, Merrill Lynch, a fost preluata in aceeasi zi de Bank of America si a fost amplificata si de caderea majoritatii actiunilor la bursa pe 15 septembrie. Pe 16 septembrie AIG, cea mai mare firma de asigurari din lume, confruntandu-se cu o criza acuta de lichiditati, a fost creditata, in lipsa altor fondatori, de catre Rezerva Federala cu 85 miliarde USD in schimbul a 79,9% din actiuni. Pana la sfarsitul saptamanii toate pietele au intrat in criza, fiind salvate de la colaps de o injectie de lichiditati de 105 miliarde USD tot de la Rezerva Federala12. Evenimentele s-au precipitat in momentul in care a fost supus aprobarii senatului un plan de salvare a pietelor de credit in valoare de 700 miliarde USD si care ulterior a fost adoptat de catre Camera Reprezentantilor. Acest plan a fost privit, pe de o parte ca o imbunatatire a situatiei bilantiere a bancilor, o revenire din pragul colapsului si o evitare a recesiunii, dar pe de alta parte au ramas neelucidate cateva aspecte: daca va fi suficienta aceasta suma, pretul la care vor fi achizitionate activele toxice, cine va administra noua entitate si, cel mai important, consecintele negative asupra deficitului bugetar.
1.4. Extinderea la nivel global
Acesta criza economica si-a extins efectele pe plan global, dupa cum era de asteptat. Motivarea se poate gasi in mecanismele complexe care guverneaza finantele internationale. Pietele financiare americane au fost si inca maisunt printre primele cele mai mari si cele mai lichide din lume. In consecinta, Statele Unite ale Americii nu aveau cum sa fie ignorate sau evitate in calitate de partener financiar. Luand drept exemplu doar bancile europene, acestea nu aveau cum sa isi desfasoare activitatea economica intr-un mod rentabil, fara a face uz de produsele financiare si de derivatele care inevitabil le creeau o expunere la conditiile pietelor americane.
Astfel criza de lichiditati loveste din ce in ce mai multe institutii financiare din toata lumea. Guvernele sar in sprijinul institutiilor financiare, insa in unele tari situatia devine dramatica, in conditiile in care bursele scad spectaculos si volatilitatea este maxima. Analistii economici preconizeaza ca prelungirea crizei de lichiditati poate genera o recesiune extinsa sau chiar si mai grav poate conduce la colapsul economic global.
In Europa a esuat un numar important de institutii financiare, in timp ce altele asteapta sa fie salvate. Islanda, stat cu o dependenta foarte mare de sectorul financiar, a fost lovita din plin de problemele economice, fapt ce a afectat cele mai importante banci nationale. Sistemul bancar al Islandei a intrat practic in colaps, doar imprumuturile guvernului de la Fondul Monetar International si ale tarilor vecine putand sa mai salveze economia tarii. Insa nemultumirile populatiei cu privire la gestionarea situatiei de criza de catre guvern au dus in cele din urma la caderea acestuia.
Rata anuala de scadere a PIB a fost in primul trimestru din 2009 de 14,4% in Germania, 15,2% in Japonia, 7,4% in Regatele Unite, 9,8% in zona Euro si 21,5% in Mexic. Pana in luna aprilie 2009 Lumea Araba a semnalat pierderi de 3 trilioane USD pe fondul crizei economice, explozia somajului devenind doar o chestiune de timp. In mai 2009 Regatele Unite au raportat o scadere a investitiilor straine in economiile Orientului Mijlociu, datorita cererii scazute de petrol. In luna septembrie a aceluiasi an, cu 3 luni dupa ce Banca Mondiala a estimat un an dificil pentru Tarile Arabe, bancile arabe au raportat pierderi de aproape 4 bilioane USD de la declansarea crizei globale financiare.
1.5. Situatia in Romania
In ciuda faptului ca economia Romaniei se situeaza departe de epicentrul crizei financiare si a inregistrat o dinamica record in anul 2008, efectele declinului care au pus stapanire pe marile piete internationale nu ocolesc tara noastra.
Sectoarele economice cele mai afectate sunt cele care pana nu demult au inregistrat profituri covarsitoare peste noapte. Piata imobiliara se impune in fruntea sectoarelor grav afectate de criza financiara. Acest sector risca sa fie cel mai afectat la sfarsitul crizei, pe fondul devalorizarii locuintelor si a terenurilor, precum si a disparitiei investitorilor. De asemenea sectorul constructiilor se dovedeste a fi foarte sensibil la fluctuatiile de pe piata financiara internationala. Daca in anul 2008 piata de constructii crestea cu 26,1%, in 2009 a inceput declinul, pe fondul lipsei comenzilor de proiecte noi si a imposibilitatii dezvoltatorilor de a mai apela la credite.13
Alt sector grav afectat de criza este reprezentat de bursa si de asigurari. In conditiile in care s-a limitat expunerea fondurilor straine de investitii, s-au prabusit cotatiile celor mai lichide actiuni. Segmentul societatilor de investitii financiare s-a dovedit a fi volatil. De asemenea randamentele fondurilor de pensii, dar si ale asigurarilor cu componenta investitionala au scazut pe baza expunerilor pe piata bursiera.
Nici sistemul bancar nu este evitat de criza financiara, chiar daca bancile din Romania nu au expuneri directe pe pietele afectate de criza. Criza actuala se face simtita in primul rand prin scaderea lichiditatilor. In plus asistam si la inasprirea conditiilor de creditare a populatiei pe fondul scumpirii costului finantarilor, concretizata in dobanzi mai mari si in reducerea accesului la creditele in valuta. Contextul extern s-a rasfrant si asupra cursului de schimb, care a inregistrat o instabilitate ridicata in anul 2009 si care a determinat si interventia directa a BNR pe piata valutara.
Si industria auto este lovita din plin de criza financiara globala iar efectele acestei situatii se fac resimtite si in Romania. Astfel se preconiza ca in anul 2009 piata auto din Romania va inregistra scaderi drastice, determinate in primul rand de conditiile dificile de creditare la nivel national. Pe fondul scaderii vanzarilor, importatorii de automobile din Romania lanseaza oferte extrem de atractive, astfel incat masinile noi incep sa rivalizeze cu cele second hand in ceea ce priveste pretul. Francois Fourmont, directorul general al companiei Dacia, a declarat ca prin prisma pozitionarii sale, Dacia nu este prea grav afectata de criza economica mondiala, chiar daca nu si-a indeplinit obicetivele de productie in anul 2008.14
Industria textila se numara la randul ei printre domeniile grav afectate de criza. Aceasta situatie se datoreaza faptului ca marile fabrici de profil din Romania fac exporturi in proportie de peste 50 % iar cererea pentru piata externa a scazut simtitor. Astfel, fabricile si firmele de textile si-au scazut dramatic productia, nu mai semneaza contracte cu beneficiari externi si sunt nevoiti sa faca restructurari.15
Domeniul transporturilor din Romania este de asemenea atins de criza mondiala, insa comparativ cu celelalte tari europene, pierderile inregistrate nu sunt atat de mari. Operatorul aerian national Tarom a raportat pierderi de 11 milioane de euro in primul semestru din 2009, in conditiile scaderii cu 11,7% a gradului de incarcare. Printre factorii care au dus la aceste efecte se numara si scaderea volumului de investitii in Romania, precum si a nevoilor de transport induse de acestea. Printre companiile aeriene din Europa lovite din plin de criza se numara Lufthansa, care a inregistrat in 2008 pierderi de 74,6% a profitului net, precum si compania aeriana Sterling Airways din Danemarca care si-a anuntat falimentul. De asemenea Alitalia a anuntat pierderi de trei milioane de euro pe zi iar France KLM a facut public un plan de reducere a costurilor de 1,2 miliarde de euro pentru urmatorii cinci ani. Asociatia Internationala a Transportatorilor Aerieni a estimat pierderi totale ale industriei in valoare de 9 miliarde de dolari pentru anul 2009, insa informeaza ca declinul traficului aerian a incetinit in luna iulie 2009, avertizand totusi ca liniile aeriene inca se confrunta cu probleme financiare majore pe fondul scaderilor severe ale incasarilor si ale veniturilor. Transporturile internationale de marfuri precum si firmele de curierat sunt de asemenea afectate de probleme financiare.16
Criza financiara a afectat dur piata de retail din Romania. Multe companii au falimentat, altele s-au vazut obligate sa isi reduca drastic activitatea. Spre exemplu, vanzarile de echipamente IT&C au scazut cu aproape 30% in ultimele trei luni ale anului 2008, iar la inceputul lui 2009 s-a inregistrat o scadere de inca 30 de procente. In consecinta, marii jucatori precum Flamingo, Altex sau Domo sunt obligati sa ia masuri drastice pentru a ramane pe piata.17 Apar sincope si in retail-va alimentar modern. Daca pana nu demult toata atentia retoiZ-erilor s-a concentrat asupra extinderii teritoriale, incepand cu 2009 acestia s-au vazut obligati sa puna accent pe imbunatatirea eficientei operationale si scaderea costurilor. Pe fondul scaderii volumului de vanzari, a lipsei cererii pe piata si a exploziei pietei negre, tot mai multi retail-eh printre care Spar, Trident, G-Market etc. au fost pusi in situatia de a-si reduce activitatea.
in concluzie, tot sectorul economic este lovit de criza. Sectorul care a tras primul semnal de alarma a fost piata de capital, care s-a confruntat inca de la jumatatea anului 2008 cu retragerea marilor investitori straini de pe toate pietele emergente, fiind urmat de blocajul pietei imobiliare, de reculul industriei auto si de declinul industriei textile. In situatia in care conditiile de creditare a populatiei precum si a firmelor s-au inasprit, s-a inregistrat si o temperare a consumului care a tras in jos agricultura si transporturile.
"Romania a avut in trimestrul al doilea din acest an a sasea scadere a Produsului Intern Brut din Uniunea Europeana, de 8,7% fata de trimestrul similar din 2008, mult peste media de pe ansamblul intregii UE de 4,9%'.18 Cresterea economica inregistra conform prognozei pe anul 2009 valori negative de -4%, in comparatie cu anul 2008 care semnala o crestere economica de +7%. De asemenea pana la finele anului 2009 rata somajului era estimata sa creasca cu 2,4% fata de anul precedent. in 2009, prognozele situatiei economice din Romania faceau referire la dezvoltarile negative ale industriei de -10%, ale consumului de -5,4%, ale sectorului de servicii de -2,2%. Daca in 2008 investitiile straine directe erau de 9,02 miliarde euro, in 2009 se astepta ca acestea sa scada la jumatate.19
Romania a intrat in luna martie 2009 pe lunga lista a tarilor est-europene care au apelat la ajutorul de urgenta a Fondului Monetar International pe fondul acoperirii unei avalanse de datorii straine. Astfel Romania a convenit asupra unui pachet de finantare externa de la FMI, UE, Banca Mondiala si BERD in valoare de 19,95 miliarde de euro, pe timp de 2 ani. Acest pachet financiar urma sa permita atat ajustarea graduala a deficitului bugetar, cat si depasirea problemei deficitului de cont curent. Cea mai mare parte a banilor, adica 12,9 miliarde de euro, vin de la FMI si intra in rezerva valutara a Bancii Nationale pentru sprijinirea leului. De la Uniunea Europeana Romania urma sa imprumute 5 miliarde de euro destinati in primul rand finantarii deficitului bugetar. inca 2 miliarde erau preconizate de la Banca Mondiala si de la Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare pentru redresarea economiei si a sistemului bancar. Prima transa de 5 miliarde de euro a intrat in tara la inceputul lunii mai 2009, dobanda medie a imprumutului de la FMI fiind de 3,5% pe an. Banii europeni au intrat in tara in luna iulie a aceluiasi an iar dobanda se situa intre 2 si 2,5%. Acest imprumut impunea insa conditii, Romania obligandu-se sa atinga anumite obiective, cum ar fi luare unor masuri de austeritate.20
Instabilitatea politica cauzata de caderea Guvernului Boc II a ingreunat atingerea tintelor pe care Romania si le-a asumat prin acordul cu FMI si Comisia Europeana, mai ales pe partea reformelor structurale. Romania risca sa nu mai primeasca in luna decembrie 2009 cea de-a treia transa stabilita de acordul cu FMI. Una dintre clauzele acestui acord stipula clar ca pana in luna decembrie 2009 sa se regaseasca in bugetul de stat pe 2010 prevederi prin care se reduc cheltuielile salariale ca pondere in PIB de la 9,2% la 8,7%.21 Analistii economici erau de parere ca, in conditiile date, revenirea economiei depindea de productia industriala si revenirea cererii in Europa de Vest, estomparea recesiunii venind din aceeasi sursa care a provocat-o, adica cererea externa.
