Convertibilitatea monedei nationale
Convertibilitatea este o insusire a unei monede, constand in calitatea acesteia de a putea fi preschimbata cu o alta moneda, in mod liber, prin vanzare‑cumparare pe piata.
Convertibilitatea presupune:
1. lipsa oricarei restrictii privind: preschimbarea, in legatura cu marimea sumei, scopul preschimbarii sau calitatea posesorului valutei;
2. existenta unui angajament al tarii emitente a unei monede, de a converti moneda respectiva, la cererea oricarui detinator, in orice alta moneda, la cursul valutar al pietei.
Convertibilitatea se realizeaza prin statuarea dreptului detinatorilor de moneda nationala de a obtine in schimb valute si devize, si de a dispune in mod liber de valorile astfel obtinute.
Convertibilitatea poate fi de doua feluri: convertibilitate limitata, cu restrictii fie in ceea ce priveste calitatea posesorului, fie in ceea ce priveste efectuarea unor anumite operatiuni, si convertibilitatea deplina (libera), fara nici un fel de restrictii.
In prezent, in lume exista circa 60 de monede nationale liber‑convertibile, dar in afara acestora mai exista si monedele liber‑utilizabile, cu convertibilitate absoluta, folosite pe scara larga pe toate pietele valutare.
Pentru realizarea convertibilitatii unei monede sunt insa necesare o serie de conditii:
- cresterea puterii de cumparare a monedei respective, conditie care, la randul ei, presupune altele, de exemplu: cresterea productivitatii muncii si a productiei economice, in general, precum si cresterea PIB;
- existenta unui potential economic ridicat, care sa asigure cantitatile de marfuri solicitate de partenerii externi, marfuri care sa aiba calitati competitive si preturi concurentiale;
- mentinerea unui curs valutar relativ stabil al monedei nationale, cu sprijinul existentei unei rezerve valutare internationale corespunzatoare, care sa asigure un mecanism de interventie pe pietele valutare, pentru mentinerea stabilitatii acestui curs;
- realizarea unei balante de plati echilibrate, care sa alimenteze rezerva internationala, ceea ce presupune incurajarea si sprijinirea exportului prin avantaje oferite exportatorilor, acordarea de licente si protejarea profitului realizat de acestia;
- mentinerea unui buget echilibrat si evitarea, sau micsorarea, datoriei externe;
- desfiintarea restrictiilor valutare de orice fel.
Sumele exprimate in monede liber‑convertibile sunt acceptate in circuitul international, iar cele exprimate in monede non‑convertibile, destinate pietei internationale, nu pot patrunde in sistemul financiar‑monetar decat prin livrarea de marfuri, sau cu ajutorul unor monede convertibile, procurate prin export sau primite sub forma de credite internationale.
In privinta leului romanesc, politica monetara promovata de autoritati, in conditiile reformei, are ca finalitate trecerea de la regimul de ne‑convertibilitate - mostenit de la regimul trecut - la o forma de convertibilitate care sa permita afirmarea mecanismelor de piata in tranzactiile internationale.
Problema convertibilitatii leului a fost inclusa in programul guvernelor post‑decembriste, fiind preconizate o serie de masuri in acest scop, cum ar fi:
· Oprirea scaderii productiei si a productivitatii, intrucat cursul de schimb arata, sub aspect valutar, puterea economica a unei tari, in raport cu alte tari.
S‑au efectuat, astfel, restructurari ale intreprinderilor economice, prin echiparea lor cu mijloace tehnice noi, pe linia unei tehnologii avansate. Dar rezultate cu adevarat importante in acest sens se vor putea obtine doar dupa privatizarea tuturor intreprinderilor.
· Reducerea la minimum a inflatiei.
· Cresterea calitatii produselor, obiectiv realizat pana in prezent doar intr‑o foarte mica masura.
· Stimularea ofertei de valuta pe piata.
· Sporirea rezervei valutare care, daca este suficienta, asigura posibilitatea interventiei rapide pe piata a Bancii Nationale a Romaniei.
In stabilirea cursului valutar al leului, in anii reformei, s‑au inregistrat mai multe situatii[1]:
· curs fix, in devalorizare controlata (noiembrie 1990 - noiembrie 1991);
· curs flotant, in devalorizare controlata (noiembrie 1991 - aprilie 1994);
· curs liber, format pe piata interbancara (din aprilie 1994 - in prezent).
Totusi, posibilitatea convertibilitatii externe a leului ramane un obiectiv inca indepartat, dar un prim pas in aceasta directie a fost facut, prin realizarea unei convertibilitati interne, pe piata valutara nationala, unde atat persoanele juridice, cat si persoanele fizice, pot cumpara sau vinde orice suma in valuta.
