Contractele la termen futures

le='font-size:12.0pt; mso-bidi-font-size:12.0pt;mso-ansi-language:FR'>1. Mecanismul de tranzactionare pe piata futures

Principalele caracteristici ale contractelor futures constau in modalitatea specifica de tranzactionare a acestora.

Clientul, cumparator sau vanzator, care doreste sa intre pe piata futures va da un ordin de cumparare sau de vanzare brokerului sau agent, ordin ce este preluat si notat pe tichetul de ordine, fiind consemnate totodata si datele definitorii ale tranzactiei.

Tranzactiile pe piata futures se pot initia fie prin deschiderea unei pozitii de cumparare (in acest caz se poate spune ca pozitia este "long", sau cumparatorul detine o pozitie "long"), fie prin deschiderea unei pozitii de vanzare (caz in care vanzatorul detine o pozitie "short").

Pentru evitarea confuziilor trebuie precizat faptul ca pozitia "short" nu reprezinta operatia inversa, imediata, a pozitiei "long", adica un operator care a avut initial o pozitie "long" (prin cumpararea de contracte futures), prin vanzarea ulterioara a contractelor cumparate in vederea compensarii pozitiei pe piata, nu devine in mod automat "short". Concret, operatorul care detine o pozitie "short" vinde, de fapt, contacte futures pe care nu le detine, bazandu‑se pe o tendinta descrescatoare a preturilor, care sa-i permita rascumpararea acestora, la scadenta, la un pret mai mic, obtinand astfel un profit.

Aceasta constituie de fapt regula de baza pe pietele futures: fie cumpararea unui contract la un anumit pret si vanzarea lui la un pret mai mare, fie vanzarea la un anumit pret si cumpararea la un pret mai mic, in ambele cazuri urmarindu‑ ;se obtinerea de profit.

Un aspect deosebit de important al mecanismului acestor tranzactii consta in tipul ordinelor transmise de clienti, ordine pe care brokerii de ring trebuie sa le duca la indeplinire. In acest domeniu tipologia este foarte vasta, principalele diferentieri facandu‑se in functie de momentul executarii ordinelor, de restrictiile de pret si de calitate.

Cel mai uzitat tip de ordin este ordinul "la piata" (in limba engleza: "market order"), care semnifica faptul ca ordinul trebuie sa fie executat de catre brokerul de ring imediat ce a fost primit de la agentia sa.

Acest tip de ordin poate suna asa: "Cumpara la piata 10 contracte futures BET*) cu scadenta in august". In acest caz, aspectul cel mai important pentru client este ca ordinul sau sa fie executat cat mai repede, indiferent de conditiile de piata (respectiv de pret). Acest fapt constituie practic motivul principal pentru care brokerii de ring dau intaietate acestui tip de ordine fata de altele, care prevad anumite restrictii.

In cazul impunerii unor conditionari temporare, se pot transmite ordine "la piata la deschidere" sau "la piata la inchidere", ordine pe care brokerul trebuie sa le execute la deschiderea, respectiv la inchiderea sedintei de tranzactionare. Din acest motiv, majoritatea burselor au stabilit, la inceputul sedintelor zilnice de tranzactionale, un interval de aproximativ 15 minute de "deschidere a pietei".

Ratiunea existentei acestor doua tipuri de ordine (care nu contin decat o limita de pret) rezida in faptul ca traderii se bazeaza pe volatilitatea ridicata a pietei care se inregistreaza in momentele de deschidere/inchidere a sedintelor de tranzactionare si care pot genera, in intervale foarte scurte, atat profituri, cat si pierderi insemnate.

In cazul in care ordinul nu este executat in respectiva perioada solicitata, el este anulat, iar clientul, in cazul in care doreste sa mai efectueze tranzactia, trebuie sa dea un alt ordin.

Ordinele cu limite temporare pot fi de mai multe feluri:

-       ordinul "de zi" (in limba engleza: "day order"), care este un ordin pe care clientul il vrea executat intr‑o anumita zi. Uneori o zi poate include doua sedinte de tranzactionare, dar, de regula, acest tip de ordin se refera doar la prima sedinta a zilei.

-       ordinul "pana la anulare" (in limba engleza: "good till canceled"), este un ordin care contine si o limita de pret. In aceasta situatie brokerul trebuie sa astepte pana cand pretul limita (continut in ordin) intra in piata pentru a‑l duce la indeplinire, in situatia in care clientul nu se razgandeste si anuleaza ordinul. Dat fiind ca asteptarea se poate prelungi uneori foarte mult, si este frustrant pentru brokeri sa stea mereu in garda, majoritatea burselor de marfuri au interzis folosirea acestui tip de ordin;

-       ordine valabile o anumita perioada de timp

Cea mai importanta restrictie pe care o pot contine ordinele sunt cele de pret, deoarece in ultima instanta, pretul este cel care genereaza profiturile, indiferent de timpul in care au fost realizate.

Prin urmare, ordinele "limita de pret" sunt ordinele executate la un anumit pret de tranzactionare, care trebuie sa respecte conditiile de marime impuse de client. Un astfel de ordin poate fi: "Vinde cinci contracte pe petrol pentru septembrie, la 28,50 USD/baril". Intrucat se intampla foarte rar ca pretul din ordin sa fie egal cu pretul pietei in momentul in care brokerul primeste respectivul ordin, acesta va astepta ca pretul din ring sa se apropie de cel din ordin, pentru a‑l putea striga. Bineinteles, ordinul limita de pret trebuie sa aiba si o limita temporala (sa fie un ordin de zi sau valabil o saptamana etc.).

O varianta a ordinelor limita de pret sunt "ordinele stop", care sunt plasate in conditiile in care traderul are deja pozitii deschise pe piata. Un ordin stop este practic un ordin care devine ordin la piata daca piata ajunge la pretul specificat de catre client. Se numesc "ordine stop" deoarece limiteaza posibilele pierderi sau conserva un profit deja inregistrat de o evolutie favorabila a pretului.

De exemplu: "Cumpara 2 contracte futures pe argint (nu conteaza luna), la 5 USD/uncie". Atunci cand pretul ajunge la 5,30 USD/uncie, inseamna ca pozitia cumparatorului va inregistra un profit de 30 de centi/uncie.

Intrucat previziunile indica o crestere a acestui pret, cumparatorul va prefera sa nu iasa de pe piata la 5,30 USD/uncie si, pentru a proteja macar o parte a acestui profit, el va plasa un ordin stop la vanzare a doua contracte la 5,20 dolari/uncie. In situatia in care pretul isi va mentine tendinta de crestere, pozitia de cumparare va inregistra in continuare castiguri, iar ordinul stop va ramane inactiv.

In cazul in care, dimpotriva, pretul va scadea, in momentul in care piata va ajunge la 5.20 dolari/uncie, brokerul va activa ordinul stop si va vinde la 5.20 USD/uncie, iar pe aceasta cale profitul cumparatorului va fi partial protejat.

Avand in vedere ca majoritatea ordinelor de pe piata sunt transmise telefonic (sau electronic), intre clientul care le emite si agentia care le executa trebuie sa existe o incredere si o colaborare perfecte.

O alta caracteristica a tranzactiilor pe piata futures o constituie existenta contului de marja. Astfel, in vederea executarii tranzactiilor futures, atat vanzatorul, cat si cumparatorul isi deschid conturi speciale la firmele de brokeraj cu care lucreaza, denumite conturi de marja. Pe aceasta cale, firmele de brokeraj solicita din partea clientilor lor anumite garantii in vederea indeplinirii obligatiilor asumate prin contract, garantii care insa difera de la o bursa la alta. De regula aceste garantii nu reprezinta decat 10% din valoarea contractului si poarta denumirea de marja initiala.

In situatia in care, prin marcarea pe piata, disponibilul din contul clientului scade, i se solicita acestuia suplimentarea contului prin noi depuneri, astfel incat sa existe tot timpul o marja de mentinere, de circa 2/3 - 3/4 din marja initiala. Insa in cazul in care disponibilul din contul clientului scade sub aceasta marja, brokerul ii va trimite clientului sau un apel in marja, care echivaleaza cu o cerere cu titlu de obligativitate pentru suplimentarea de fonduri, astfel incat suma din contul clientului sa se ridice la nivelul marjei initiale.

O alta caracteristica esentiala a contractului futures o constituie posibilitatea de compensare, ceea ce inseamna practic faptul ca o persoana care a cumparat un contract futures il poate vinde mai tarziu (fara sa mai astepte scadenta), eliminandu‑si astfel pozitia deschisa la agentia de brokeraj la care a deschis contul de marja. In prezent, numai circa 2% din totalul contractelor futures au ca rezultat o livrare fizica, restul fiind finalizate prin compensarea pozitiilor deschise initial.

Prin urmare, clientul cumparator A da un ordin de cumparare a unui activ suport brokerului sau agent, iar clientul vanzator B da un ordin de vanzare a unui activ suport brokerului sau agent. La sfarsitul fiecarei zile, toate tranzactiile trec prin Casa de Compensatie (Clearing House), care are rolul atat de supraveghetor al tranzactiilor, cat si de garant al executarii contractului (orice operator de pe piata futures este obligat sa constituie un depozit pe langa Casa de Compensatie pentru garantarea executarii contractului, sume provenind de fapt din marjele incasate de firmele de brokeraj de la clientii lor); cu acest proces, legatura directa dintre cei doi brokeri este rupta. In mod concret, Casa de Compensatie intervine intre cei doi brokeri, devenind pentru fiecare dintre ei parte in contract, adica debitor si creditor in acelasi raport juridic.

Astfel, in cazul mentionat mai sus, un contract este creat intre brokerul A si Casa de Compensatie (brokerul A fiind "long", iar bursa fiind "short") si un alt contract este creat intre Casa de Compensatie si brokerul B (bursa fiind "long", iar brokerul B fiind "short").

Casa de Compensatie ia asupra sa rolul de garant al bunei desfasurari a contractului fata de fiecare broker, asigurand atat marcarea zilnica pe piata a pozitiilor futures, cat si compensatia globala a tranzactiilor care se desfasoara la bursa (adica regularizarea contractelor). Cu alte cuvinte, cumparatorii si vanzatorii de contracte futures nu‑si asuma obligatii de natura financiara intre ei, ci fiecare dintre parti isi creeaza obligatii fata de Casa de Compensatie.

O alta caracteristica esentiala a oricarui contract futures (fie ca este pe marfa, valute sau active monetare), o reprezinta marcarea la piata (in limba engleza: marked to market).

In fapt, marcarea la piata constituie esenta contractului futures, caracteristica principala care il deosebeste de contractul forward.

Tinand cont de faptul ca pretul unui contract futures oscileaza zilnic, in functie de cerere si oferta, acest lucru inseamna ca, tot zilnic, pretul este actualizat, astfel incat pierderile uneia din partile contractante sunt transferate ca venituri celeilalte parti. In situatia in care pretul contractului creste, detinatorul unei pozitii deschise de cumparare primeste in contul sau (denumit, asa cum s-a mentionat, cont de marja), prin intermediul Casei de Compensatie, o suma corespunzatoare profitului potential al contractului. Daca pretul contractual scade, pierderea va fi suportata din contul sau, ceea ce insemna ca detinatorul unei pozitii deschide de vanzare va castiga daca pretul contractului va scadea, sau va pierde, daca pretul contractului va creste.

Se poate observa ca participantii la piata futures pot dispune de profitul disponibil rezultat din cotarea zilnica a contractelor, chiar inainte de inchiderea pozitiei, ceea ce constituie un avantaj deosebit oferit de contractele futures, care particularizeaza acest tip de contracte in raport cu contractele forward.

O alta caracteristica a contractelor futures o constituie si modalitatea in care are loc lichidarea contractului.

Daca in cazul contractelor forward lichidarea contractului are loc la scadenta, odata cu livrarea marfurilor si primirea contravalorii acestora, in cazul contractelor futures lichidarea se poate face pe doua cai:

·       fie prin livrare fizica, adica predarea‑plata marfii (caz foarte rar intalnit, tinand cont de faptul ca pietele futures sunt, prin excelenta, piete speculative);

·       fie prin inchiderea pozitiei, adica prin compensare cu o operatiune in sens contrar, pe perioada valabilitatii contractului, adica fara sa mai astepte scadenta.

De exemplu:

Pe o piata (bursa) care permite livrarea fizica, lichidarea contractului are loc astfel:

Etapa 1: operatorul A va deschide o pozitie de cumparare pentru un activ suport, iar operatorul B va deschide o pozitie de vanzare pentru acelasi activ suport;

Etapa 2: cei doi operatori vor notifica intentiile lor Casei de Compensatie (asa cum s‑a aratat deja, Casa de Compensatie se interpune intre operatori, devenind vanzator pentru operatorul A si respectiv, cumparator pentru operatorul B);

Etapa 3: la scadenta, Casa de Compensatie, in schimbul banilor pe care ii datoreaza operatorului B, primeste marfa livrata de acesta, iar operatorul A primeste marfa in schimbul banilor pe care ii datoreaza Casei de Compensatie.

Contractul de vanzare‑cumparare se va incheia la pretul cel mai mare, diferenta de pret fiind acoperita de Casa de Compensatie, care este, prin natura sa, o persoana juridica non‑profit, cu o pozitie neta permanenta zero.

In situatia in care livrarea fizica nu este permisa de Regulamentul Bursei sau, pur si simplu, nu se doreste decat efectuarea de operatiuni speculative, lichidarea contractului futures are loc, asa cum s‑a mai mentionat, prin inchiderea pozitiei sau efectuarea unei operatiuni de sens contrar, in perioada cuprinsa intre incheierea contractului si scadenta.

Mergand in continuare pe acelasi rationament, sa presupunem ca operatorul "A" nu asteapta scadenta si vinde activul suport, iar un alt operator participant pe piata, operatorul "C", cumpara activul suport. Prin operatiunea inversa, operatorul "A" isi va compensa debitele si creditele fata de Casa de Compensatie, inchizandu‑si pozitia deschisa anterior. In mod similar, operatorul "B" isi va inchide pozitia prin rascumpararea activului suport.

Prin urmare, principalele elemente ale unui contract futures sunt urmatoarele: simbolul contractului, unitatea de tranzactionare, cotatia, variatia minima de pret‑tick, limitele de variatie zilnica a pretului, lunile de livrare, ultima zi de tranzactionare, ultima zi de livrare si programul de tranzactionare.

Prin elementele lor definitorii, prin standardizare si prin crearea functiei de compensare, contractele futures au marit eficienta pietei, permitand aparitia unei piete mult mai fluide si, mai ales, creand posibilitarea ca orice persoana sa poata intra si iesi rapid de pe piata.

2. Asemanari si deosebiri intre contractele forward si contractele futures

Pornind de la cele expuse mai sus, se poate observa ca principalele caracteristici ale contractelor futures sunt urmatoarele:

·       intr‑un contract futures, conditiile contractuale sunt standardizate in ceea ce priveste natura activului suport negociat, cantitatea contractata si data

livrarii;

·       pretul contractelor futures este stabilit la bursa, printr-o procedura specifica de negociere (strigare intr-o piata de licitatie, la o bursa autorizata) si variaza in functie de conditiile pietei, valoarea contractului nemaifiind fixa, ca in cazul contractelor forward, ci variabila, contractul futures fiind actualizat zilnic, prin marcarea la piata;

·       executarea contractelor futures este garantata de Casa de Compensatie si, spre deosebire de contractele forward, riscul de neindeplinire al obligatiilor contractuale este nul;

·       lichidarea contractului futures poate fi facuta fie prin livrare fizica (circa 2% din cazuri), fie prin compensare cu o operatie de sens contrar, adica operatorul cu pozitie "long" isi inchide pozitia printr-o vanzare, iar cel cu pozitie "short" se acopera printr‑o cumparare;

·       faptul ca inclusiv pe pietele unde livrarea fizica este permisa, acest lucru are loc in mai putin de 2% din cazuri, dovedeste faptul ca participantii nu intra pe piata futures cu intentia de a cumpara, respectiv a vinde activul suport al contractului, ci pentru a efectua operatii speculative;

·       pe piata futures nu au acces direct decat membrii bursei care, prin reprezentantii lor (brokeri de ring, deckeri, runneri, agenti de bursa), actioneaza la ordinele clientilor si pot determina, prin sfaturile si opiniile lor, directii de actiune.

Sintetizand cele expuse pana acum, diferentele si asemanarile dintre contractele forward si contractele futures pot fi analizate prin intermediul urmatorului tabel[1]:

Tabelul 14

---