Contractele la termen forward
Un contract forward se bazeaza pe un acord privat intre doua parti - vanzatorul si cumparatorul - de a livra si, respectiv de a plati, la o data viitoare prestabilita o marfa (valuta sau titlu financiar), la un pret convenit in momentul contractarii.
De exemplu[1], abonamentul la o
revista reprezinta un contract forward. Achitand costul abonamentului la
o anumita revista pentru un an intreg, abonatul va plati un pret ce va fi blocat,
ca si in cazul u nui contract forward. Cu alte cuvinte, chiar daca pretul
revistei va creste la chioscul de ziare, abonatului i se va percepe, pe toata
durata valabilitatii abonamentului, pretul convenit anterior.
In concluzie, contractul forward este determinat deci, de elementele sale esentiale - parti (cumparatorul si vanzatorul), obiect, pret, termen de livrare/plata - in momentul incheierii tranzactiei. Ceea ce ramane incert insa este valoarea contractului in momentul derularii, tinand cont faptul ca intre momentul contractarii si cel al executarii, pretul se modifica pe piata.
Prin urmare, in urma tranzactiei, una din parti va inregistra in mod cert un profit, iar cealalta, o pierdere, dupa cum pretul pietei in momentul executarii contractului este mai mic sau mai mare decat pretul din momentul contactarii.
Astfel, principalele avantaje ale unui contract forward sunt urmatoarele:
· in primul rand, certitudinea pretului poate oferii celor doi operatori posibilitatea de a-si prognoza, cat mai corect posibil, fluxurile de venituri viitoare si, respectiv, de a-si anticipa costurile viitoare;
· in al doilea rand, cunoasterea exacta a cantitatii de marfuri (valute sau active financiare) pe care cumparatorul o va primi, dar si a datei exacte cand va avea loc livrarea, ofera cumparatorului posibilitatea acoperirii in timp util a nevoilor individuale care l-au determinat sa incheie tranzactia;
· in al treilea rand, cunoasterea cu precizie a calitatii marfurilor contractate (valute sau active financiare) ofera un plus de siguranta cumparatorului.
Cu toate acestea, prin incheierea unui contract forward, riscul ca unul din cei doi parteneri (in ultima instanta, oricare dintre acestia) sa nu-si onoreze obligatiile contractuale (fie datorita reducerii drastice a preturilor, fie datorita cresterii nejustificate a acestora) nu este eliminat. In vederea reducerii acestui risc, in practica, insa, se utilizeaza o metoda care consta in determinarea de catre fiecare dintre cei doi participanti (vanzator si cumparator) a unor sume de bani, cu titlu de garantie, la o a treia persoana, neutra.
In concluzie, un contract forward, se caracterizeaza prin urmatoarele elemente:
· marimea sa este adaptabila fiecarei solicitari (vanzatorul poate livra cumparatorului orice cantitate de marfa ceruta de acesta);
· tranzactiile sunt efectuate, deci, in mod direct, fara intermediari;
· livrarea marfurilor si, respectiv efectuarea platii au loc la o data stabilita de cei doi parteneri, tot pe baza de negociere, adaptabila fiecarei solicitari;
· in situatia in care intre vanzator si cumparator exista o incredere deplina, depozitul de asigurare care rezolva problema garantarii executarii tranzactiei, nu este obligatoriu (ceea ce constituie un avantaj pentru ambii parteneri, deoarece nu sunt obligati sa-si imobilizeze inutil fondurile);
· lichidarea contractului are loc o data cu predarea fizica a marfurilor si, doar in cazuri extrem de rare, prin compensare (adica, plata diferentei dintre pretul spot si pretul forward), care necesita, desigur, anumite costuri;
· poate fi utilizat si in scopuri speculative, in vederea obtinerii de profit din diferenta intre pretul spot la executare si pretul forward contractat.
[1] Teodor Ancuta si colab. Totul despre futures si optiuni. Bursa Monetar‑Financiara si de Marfuri, Sibiu, 1999, pag. 10.
