CONSIDERATII PRIVIND ASIGURARILE GENERALE

CONSIDERATII privind asigurarile generale

INTRODUCERE

In multe tari s-a consacrat ideea conform careia interesul colectivitatii impune instituirea obligativitatii unora din raporturile de asigurare, cu deosebire in sfera asigurarilor de raspundere civila.

PREZENTAREA TEMEI

1.1 Interesul asigurat

Intr-un contract de asigurare de bunuri, asiguratul trebuie sa aiba un interes patrimonial cu privire la bunul asigurat. O persoana are un interes patrimonial daca producerea unui eveniment asigurabil poate cauza o pierdere (prejudiciu) persoanei respective. In cazul in care in contractul de asigurare este mentionat un beneficiar, altul decat persoana asigurata, acesta trebuie sa aibe un interes patrimonial fata de bunul asigurat.

O regula generala in asigurarea de bunuri este aceea ca interesul patrimonial sa existe atat in momentul incheierii asigurarii, cat si in momentul producerii riscului asigurat.

In asigurarea de bunuri, interesul patrimonial decurge, de regula, din statutul de proprietate al persoanei care doreste sa se asigure. Exista situatii in care si alte persoane decat proprietarul pot avea interes fata de un bun, cum ar fi:

proprietate in comun - o persoana care detine un bun in comun cu una sau mai multe persoane are dreptul de a asigura bunul respectiv la intrega valoare. Aceasta nu inseamna ca, in caz de distrugere a bunului asigurat, aceasta persoana va fi singura despagubita, ci va beneficia de despagubire doar in limita dreptului ei de proprietate;

proprietatea ipotecata - in caz de ipoteca, ambele parti au un interes asigurabil: debitorul ipotecar - in calitate de proprietar, iar societatea ipotecara - in calitate de creditor. In aceste situatii se incheie un contract de asigurare in numele ambelor parti;

proprietatea inchiriata - in cazul in care chiriasul incheie un contract de asigurare, o face in numele si folosul proprietarului, deci nu poate pretinde incasarea despagubirii, ci numai re stituirea primelor de asigurare de la proprietar;

proprietatea aflata in custodie - custodele are un interes asigurabil, in ceea ce priveste bunul pe care il detine in custodie, pentru ca, din punct de vedere legal, este responsabil pentru orice dauna produsa bunului respectiv;

persoanele din familia proprietarului - pot beneficia de utilizarea bunului asigurat, ceea ce determina existenta unui interes asigurabil al acestora fata de bunul respectiv.

In concluzie, pot fi asigurate bunuri apartinand persoanelor fizice si persoanelor juridice, bunuri primite in folosinta sau aflate spre pastrare, reparare, prelucrare, vanzare sau pentru a fi expuse in cadrul muzeelor si expozitiilor si bunuri ce fac obiectul cantractului de inchiriere sau locatie de gestiune.

1.2 Perioda de asigurare

In general, asigurarea de bunuri se incheie pe o perioada de un an, dar, la cererea asiguratului, se poate incheia si pe o perioada mai mica, de trei sau sase luni.

1.3 Inceperea si incetarea raspunderii asiguratorului

Asigurarea se considera incheiata prin plata primei de asigurare si emiterea de asigurator a politei de asigurare, fiind valabila numai pentru bunurile si riscurile specificate in polita la adresele incheiate in aceasta.

Raspunderea asiguratorului incepe la ora 0⁰⁰ a zilei mentionate in polita ca reprezentand inceputul asigurarii, cu conditia ca prima de asigurare sa fi fost achitata, si inceteaza la ora 24⁰⁰ a zilei la care inceteaza asigurarea. Raspunderea asiguratorului mai inceteaza si in cazul in care contractul de asigurare este reziliat, situatie ce apare in urmatoarele imprejurari:

n    prima de asigurare se plateste in rate, iar asiguratul nu a achitat o rata la termenul stabilit si nici in termenul de gratie oferit de asigurator;

n    asiguratul a dat raspunsuri inexacte sau incomplete sau nu a comunicat asiguratorului schimbarile esentiale la imprejurarile privind riscurile.

Dupa incheierea contractului de asigurare, producerea evenimentului asigurat a devenit imposibila.         

1.4 Riscul asigurat

In asigurarea de bunuri exista o clasificare a riscurilor in:

n    riscuri civile - asociate cladirilor care folosesc ca locuinte si birouri si a bunurilor din acestea;

n    riscuri comerciale si industriale - asociate cladirilor ce folosesc ca unitati de productie si comercializare si bunurile aflate in acestea.

In general, in asigurarea de bunuri riscurile preluate in asigurare de societatile de asigurare sunt: incendiu, trasnet, explozie, ploaie torentiala, grindina, inundatie, furtuna, cutremur, prabusiri si alunecari de teren, greutatea stratului de zapada cu gheata, avalanse de zapada, caderea pe cladiri a altor corpuri, lovirea de catre un autovehicul.

Unele societati de asigurare ofera asigurare pentru masini, utilaje si instalatii, pentru cazurile de avarie accidentala. In astfel de polite sunt acoperite riscuri cum sunt:

n    ruperi sau deformari in timpul functionarii;

n    ciocniri sau izbiri cu alte corpuri;

n    explozii;

n    efectele unor substante chimice;

n    scurtcircuit; etc.

Bunurile sau alte valori (numerar, timbre postale) pot fi asigurate si in vederea furtului sau jafului. Unele societati trateaza aceste riscuri ca fiind de sine statatoare, in timp ce altele le asigura complementar, cu plata primei corespunzatoare sau le refuza.

1.5. Suma asigurata

Aceasta nu trebuie sa depaseasca valoarea reala a bunurilor in momentul incheierii contractului de asigurare. Suma la care sunt asigurate bunurile trebuie sa fie in deplina concordanta cu valoarea reala a acestora.

Pentru prevenirea subasigurarii, majoritatea societatilor de asigurare aplica principiul raspunderii proportionale.

Prin valoarea bunurilor la data asigurarii se intelege:

a)      la cladiri si constructii - valoarea de inlocuire (costul constructiei sau achizitionarii cladirii respective sau a uneia similare la preturile uzuale pe piata locala) din care se scade uzura (in raport de vechime si starea constructiei);

b)      la mijloacele fixe si obiecte de inventar - valoarea de inlocuire a acestora, din care se scade uzura (in raport de vechime si starea de intretinere a acestora);

c)      la materii prime, materiale, produse finite, marfuri - pretul de cost sau de achizitie al acestora;

d)      colectii si obiecte de arta - valoarea de circulatie (de piata) determinata pe baza de cataloage sau expertize.

In general, sumele asigurate se stabilesc fie separat, pe fiecare bun, fie global, pentru toate bunurile din aceeasi grupa prevazuta in tariful de prime. Pentru obiectele de arta sumele se stabilesc pentru fiecare obiect in parte.

1.6 Prima de asigurare

La asigurarea de bunuri, prima de asigurare se determina prin inmultirea sumei asigurate cu cota de prima tarifara, ce se exprima in procente sau promile.

In cele mai multe cazuri, cotele de prime asigurate sunt diferentiate:

pe tipuri de localitati (municipii, orase, comune);

pe grupe de bunuri (locuinte, mobilier, aparatura audio-video).

In cazul unitatilor de productie, a magazinelor si depozitelor, cotele de prima se diferentiaza in functie de natura produselor folosite in procesul productiei in:

produse care nu sunt combustibile, inflamabile sau explozibile;

produse combustibile;

produse inflamabile;

produse explozibile.           

Prima de asigurare platita de asigurat, numita si prima bruta sau tarifara(Pb) este formata din prima neta sau teoretica (Pn) din care se constituie fondul necesar platii indemnizatiilor de asigurare (despagubiri sau sume asigurate) si adaosul de prima sau incarcatura primei (a), din care se acopera cheltuielile de administrare ale asigurarilor si profitul asiguratorului.

Deci Pb = Pn + a (1)

unde Pb - prima bruta, Pn - prima neta, a - adaos de prima

Pentru ca un risc sa devina risc asigurat trebuie in mod necesar sa poata fi inregistrat intr-o evidenta statistica. Datele din seria statistica sunt utilizate pentru determinarea probabilitatii de aparitie a riscului, a frecventei si a intensitatii acestuia.

Orizontul de timp difera in functie de natura riscului. Cu cat acesta este mai mare cu atat gradul de precizie pentru calcularea primelor de asigurare este mai mare. Pentru fiecare categorie de asigurari, societatile de asigurari stabilesc pe baza practicii de asigurare, marimea perioadei minime de observare necesare pentru acuratetea calculelor actuariale.

Datele culese din practica de asigurare prezinta o importanta deosebita deoarece stau la baza deciziei de a asigura riscul respectiv sau nu. Prin intermediul acestora asiguratorul poate stabili probabilitatile de producere a evenimentelor necesare determinarii volumului raspunderii sale si a primelor de asigurare.

Prima de asigurare reprezinta obligatia de plata a asiguratului pentru ca asiguratorul sa preia asupra lui riscurile cu care se confrunta acesta. Pe baza primelor de asigurare se constituie in mod descentralizat fondul de asigurare la dispozitia asiguratorului necesar pentru plata despagubirilor sau a sumelor asigurate.

Obligatia de plata a asiguratorului ia nastere in momentul in care se produce riscul asigurat si este realizata prin intermediul fondului de asigurare.

Pentru determinarea cotei de prima neta se porneste de la caracteristicile contractului de asigurare incheiat intre asigurat si asigurator care stabileste drepturile si obligatiile partilor.

Caracterul aleatoriu al contractului de asigurare presupune realizarea obligatiilor financiare de catre partile contractante in raport cu producerea evenimentului sau riscului asigurat care este viitor si incert. De asemenea, prin contractul de asigurare se stabileste o operatiune financiara echivalenta din punct de vedere al obligatiilor partilor contractante.

Astfel, teoria asigurarilor prevede egalitatea financiara in ceea ce priveste efortul financiar realizat atat de asigurat cat si de asigurator la diferite momente de timp pe parcursul duratei de viata a contractului de asigurare, chiar daca in realitate una din partile contractante plateste mai mult decat a contribuit.

Societatea de asigurari pentru a face fata tuturor obligatiilor cu care se confrunta trebuie sa limiteze la un anumit nivel riscurile, asigurand totodata un echilibru financiar intre contributiile platite de fiecare asigurat pe de o parte si despagubirile si rezervele financiare ale asiguratorului.

Presupunand ca o societate de asigurari are la dispozitie o serie statistica referitoare la despagubirile si sumele asigurate pentru o perioada de timp trecuta, seria fiind determinata din activitatea anterioara a asiguratorului

Indicele de despagubire se calculeaza ca raport intre valoarea totala a despagubirilor si valoarea totala a sumelor asigurate[1].

I_k== (2)

unde: S = suma totala a despagubirilor platite de asigurator;

N = numarul bunurilor asigurate;

V = valoarea medie a sumei asigurate;

n = numarul bunurilor despagubite;

v = valoarea medie a despagubirilor acordate.

Indicele anual mediu de despagubire (i) se prezinta ca o variabila aleatoare de forma:

i = (3)

unde: f_k = frecventa relativa de realizare a indicelui de despagubire in anul k.

f_k = (4)

Indicele anual mediu de despagubire (i) este dat de relatia:

i = (5)

Deoarece fata de media perioadei de referinta pot exista abateri este important calcului acestor abateri si luarea lor in considerare.

Se poate determina abaterea medie patratica:

(6)

Dispersia:

= =               (7)

Stabilirea primei nete se face conform urmatoarei formule:

p = i + (8)

Folosirea informatiei din trecutul statistic al asigurarii este necesara si utila in ipoteza pastrarii tendintei de evolutie si pentru perioada urmatoare.

Indicele de despagubire - I_k si indicele mediu de despagubire - i constituie, fiecare dintre ei, un estimator al probabilitatii de aparitie a sinistrului (pagubei).

Deoarece exista abateri fata de tendinta manifestata in perioada de referinta, prima neta unitara nu poate coincide cu indicele de despagubire al perioadei, fiind necesara luarea in calcul a unui adaos de risc.

Cu cat valorile indicilor anuali de despagubire sunt mai dispersate fata de indicele mediu de despagubire, cu atat adaosul de risc este mai mare.

De exemplu, sa presupunem ca la nivelul unei societati de asigurari se estimeaza pentru anul viitor asigurarea a 1.200 de bunuri din aceeasi categorie, pentru un anumit risc, la o suma asigurata medie de 500.000 u.m./bun. Stiind ca se dispune de urmatoarele date pentru ultimii trei ani:

Pe baza acestor date putem determina prima neta unitara (p)si prima totala (P_T).

Aplicand formulele prezentate anterior, putem sistematiza datele in urmatorul tabel:

Relatii de calcul:

p = i + ; i = ; f_k = ; i = ;

I_k=; ;

= = ;

i = = 0,0143;

An n: (I_k-i)² ∙n_k = (0,009 - 0,0143)²∙400 = 0,011236

An n+1: (I_k-i)² ∙n_k = (0,012 - 0,0143)²∙500 = 0,002645

An n+2: (I_k-i)² ∙n_k = (0,019 - 0,0143)²∙700 = 0,015463

= 0,029344

= = = = 0,00001834

= = 0,0042

p = i + = 0,0143+0,0042 = 0,0185p=1,85%

P_T = p ∙V/bun ∙ N = 0,0185∙500.000 ∙1.200 = 11.100.000 u.m.

1.7 Obligatiile asiguratului

Asiguratul trebuie sa indeplineasca o serie de obligatii specificate in conditia de asigurare, a caror neindeplinire poate duce la rezilierea contractului sau la refuzul asiguratorului de a plati despagubirea.

Exista obligatii corespunzatoare producerii unei daune si obligatii care trebuie urmate de asigurat la producerea unei daune.

Una din obligatiile asiguratului este de a intretine si folosi bunul asigurat in bune conditii, in scopul prevenirii riscurilor asigurate. Daca prin nerespectarea acestor obligatii s-ar putea produce pagube, asiguratorul are dreptul sa renunte la asigurare, fara restituirea primelor de asigurare.

1.8 Constatarea si evaluarea daunei. stabilirea despagubirii

Cand se produce un risc asigurat, in urma caruia asiguratul inregistreaza o paguba, se declanseaza, automat, mecanismul despagubirii.

Despagubirea se face in raport cu starea bunului in momentul producerii evenimentului asigurat, iar valoarea acestuia nu poate depasi cuantumul pagubei - suma asigurata, nici valoarea bunului in momentul producerii evenimentului asigurat.

La asigurarea de bunuri exista trei principii care se aplica la acoperirea pagubei:

principiul raspunderii proportionale;

principiul primului risc;

principiul raspunderii limitate.

Cuantumul pagubei se stabileste in functie de tipul pagubei (totala sau partiala).

Prin paguba totala se intelege:

a)      la cladiri - distrugerea cladirilor in asemenea grad incat refacerea lor, prin reparare sau restaurare, nu mai este posibila sau cheltuielile ar depasi suma asigurata;

b)      la bunurile a caror cantitate se exprima in unitati de masura (l, kg, m, m², m³) - acea parte din cantitatea totala care a fost distrusa in intregime sau a disparut;

c)      la celelalte bunuri - distrugerea bunurilor intr-un asemenea grad incat refacerea, prin reparare sau restaurare, nu mai este posibila sau cheltuielile ar depasi suma asigurata.

Prin paguba partiala se intelege:

a)      la cladiri - distrugerea sau deprecierea partiala a lor, astfel incat prin repararea acestora poate fi readusa la starea initiala dinaintea producerii evenimentului asigurat;

b)      la bunurile a caror cantitate se exprima in unitati de masura (l, kg, m, m², m³) - deprecierea unei parti din cantitatea totala care a ramas dupa producerea evenimentului asigurat si care scade valoarea bunurilor;

c)      la celelalte bunuri - avarierea bunului astfel incat, prin refacerea sau reparare, poate fi adus la starea initiala.

Cuantumul pagubei reprezinta, in caz de dauna totala:

a)      la cladiri - valoarea de inlocuire a cladirii distruse, la data producerii evenimentului asigurat, din care se scade uzura la acea data si valoarea resturilor care se pot intrebuinta sau valorifica;

b)      la bunurile a caror cantitate se exprima in unitati de masura - valoarea reala la data producerii evenimentului asigurat;

c)      la celelalte bunuri - valoarea reala la data producerii evenimentului asigurat a bunului distrus, din care se scade valoarea, la aceiasi data, a restuilor care se pot valorifica.

Cuantumul daunei, in caz de dauna partiala, reprezinta:

a)       la cladiri - costul reparatiei din care se scade uzura si valoarea, la data producerii evenimentului asigurat, a resturilor care se pot valorifica sau intrebuinta;

b)       la bunurile a caror cantitate se exprima in unitati de masura - valoarea pierderii din cantitate a aceleiasi parti din cantitatea totala care diminueaza valoarea totala;

c)       la celelalte bunuri - costul reparatiilor partilor compoonente sau a pieselor avariate sau costul de inlocuire a acestora, din care se scade uzura corespunzatoare si valoarea resturilor care se pot valorifica.

In limita sumei asigurate, societatea de asigurare acorda despagubiri si pentru:

cheltuielile facute in scopul limitarii daunei;

cheltuielile legate de indepartarea resturilor de la locul producerii evenimentului asigurat;

daunele provocate bunurilor mentionate in contractul de asigurare prin distrugerea sau avarierea lor, datorita masurilor de salvare luate de asigurat pentru limitarea sau impiedicarea consecintelor producerii riscurilor.

Din cuantumul pagubei se scad:

fransiza prevazuta in contractul de asigurare;

primele datorate pana la sfarsitul perioadei de asigurare.

Exista situatii in care societatea de asigurari poate refuza plata despagubirilor, si anume:

daca dauna a fost provocata, in mod intentionat, de una din urmatoarele parti:

- asiguratul sau beneficiarul;

- persoane fizice majore care locuiesc impreuna cu asiguratul sau gospodaresc, impreuna cu acesta, bunul asigurat;

- un membru din conducerea persoanei juridice asigurate;

- reprezentanti ai asiguratului sau beneficiarului.

in cazul in care una din aceleasi persoane enumerate mai sus nu a luat masurile necesare pentru evitarea sinistrului sau limitarea acestuia, desi putea sa faca acest lucru;

daca cererea de despagubire este facuta cu rea credinta sau daca asiguratul a contribuit, in mod deliberat sau prin neglijenta, la producerea daunei.

In cazul in care asiguratul a incheiat mai multe contracte de asigurare, pentru aceleasi riscuri, asiguratorul datoreaza numai o parte a despagubirii, si anume acea parte care rezulta din repartizarea proportionala a despagubirii datorate de toti asiguratorii. In felul acesta se urmareste ca despagubirea platita asiguratului sa nu depaseasca valoarea pagubei.

Dupa fiecare dauna, suma asigurata se diminueaza cu valoarea despagubirii acordate cu incepere de la data producerii evenimentului asigurat. Pentru restul perioadei de asigurare, asigurarea continua pentru suma ramasa.

Revenirea la suma asigurata initial se poate face la cererea asiguratului, printr-o asigurare suplimentara, contra platii diferentei de prima corespunzatoare.

Autoevaluare:

1. In asigurarea de bunuri, interesul patrimonial decurge, de regula, din statutul de proprietate al persoanei care doreste sa se asigure. Exista situatii in care si alte persoane decat proprietarul pot avea interes fata de un bun. Precizati cateva dintre acestea.

2. Cum sunt clasificate riscurile in asigurarea de bunuri?

3. Care dintre principiile acordarii despagubirii este cel mai des folosit pentru prevenirea subasigurarii in asigurarea bunurilor?

4. In functie de ce criterii sunt diferentiate cotele de prima in cazul asigurarilor de bunuri?

Rezumatul acestei sectiuni:

Intr-un contract de asigurare de bunuri, asiguratul trebuie sa aiba un interes patrimonial cu privire la bunul asigurat.

O regula generala in asigurarea de bunuri este aceea ca interesul patrimonial sa existe atat in momentul incheierii asigurarii, cat si in momentul producerii riscului asigurat.

Referate propuse

Referatul numarul 1: Tendinte in evolutia asigurarilor generale in tara noastra

Referatul numarul 2: Asigurarile generale la nivel international

Referatul numarul 3: Asigurari generale versus asigurari de viata

Probleme propuse spre rezolvare

1. In cazul asigurarii de bunuri, interesul asigurarii este reprezentat de :

a)      bunurile care fac obiectul contractului de asigurare;

b)      dauna evaluabila in bani pe care o poate suferi asiguratul in cazul pierderii sau degradarii bunului;

c)      despagubirea pe care urmeaza sa o incaseze asiguratul in cazul producerii evenimentului asigurat;

d)      valorile patrimoniale expuse riscurilor asigurate;

e)      suma asigurata.

2. La asigurarea bunurilor se pot acorda despagubiri pentru:

a)      pagube produse ca urmare a radiatiei nucleare;

b)      pagube produse de razboi;

c)      cheltuielile efectuate pentru curatarea locului unde s-a produs paguba;

d)      uzura fizica a bunurilor;

e)      reducerea valorii bunurilor dupa reparatie.

3. Daca asigurarea a fost incheiata la o suma asigurata inferioara valorii bunului, asiguratorul are dreptul:

a. sa rezilieze contractul de asigurare;

b. sa solicite plata unei prime de asigurare suplimentare;

c. sa reduca despagubirea cuvenita, proportional cu raportul dintre suma asigurata si valoarea bunului;

d. sa reduca despagubirea cuvenita cu diferenta dintre valoarea reala a bunului si suma asigurata;

e. sa propuna modificarea contractului de asigurare.

Bibliografie:

1.Alexandru Felicia, Armeanu Daniel, "Asigurari de bunuri si persoane: aspecte teoretice, aplicatii practice", Editura Economica, Bucuresti, 2003

2. Begam Gabriela, "Metode probabilistice aplicate in economie si asigurari", Editura Tehnica, Bucuresti, 1996

3. Bente, C., Economia asigurarilor, Editura Universitatii din Oradea, Oradea, 2002

4. Bente, C., Managementul asigurarilor in Romania, Editura Universitatii din Oradea, Oradea, 2003

5. Bente, C., Bente C., Culegere de aplicatii practice si teste grila la asigurari, Editura Universitatii din Oradea, Oradea, 2003

6.Cistelecan, L., Cistelecan, Rodica, Asigurari comerciale, Editura Dimitrie Cantemir, Tg. Mures, 1997.

7.Ciurel, Violeta, Asigurari si reasigurari. Abordari teoretice si practici internationale, Editura All Beck, Bucuresti, 2000

8.Constantinescu, D., A., Marinica, D., Ungureanu, Ana, Maria, Gradisteanu Daniela, Tratat de asigurari, Editura Semne 94, Bucuresti 1999.

9.Negoita, I., "Aplicatii practice in asigurari si reasigurari ", Editura Etape, Sibiu, 2001

10.Purcaru Ion, "Asigurari de persoane si bunuri: aplicatii, cazuri, solutii", Editura Economica, Bucuresti, 1998

11.Vacarel, I., Bercea, Fl., Asigurari si Reasigurari, Editura Expert, Bucuresti, 1998.