Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare

le='font-size:12.0pt;mso-bidi-font-size:12.0pt;font-family:"Times New Roman"'>Interesant este ca Actul fundamental a fost semnat in conditiile in care vechiul organism "comunitar" al tarilor socialiste - Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.) - inca mai era in functiune, dar devenise evident ce soarta i se pregatea, dupa profundele schimbari politice petrecute in Centrul si Estul Europei, la sfarsitul anului 1989.

Ce a fost C.A.E.R.?

In privinta definirii rolului si principalelor trasaturi ale acelui organism economic international, sursa cea mai obiectiva - si, totodata, cea mai sintetica - ni s-a parut a fi Dictionarul Macmillan de Economie Moderna*) (Editura CODECS - Bucuresti, 1999).

Consiliul de Ajutor Economic Reciproc - C.A.E.R. (Council for Mutual Economic Assistance - COMECOM) a fost un consiliu interguvernamental, cu sediul la Moscova, infiintat in anul 1949 prin acordul semnat de Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, Romania si U .R.S.S. Acest consiliu urmarea sa amelioreze si sa coordoneze dezvoltarea economica planificata si integrarea tarilor membre. Ulterior, au mai fost admise Albania (ca "membru fondator", dar numai din 1949 pana in 1961), Republica Democrata Germana (in 1950), Mongolia (in 1962), Cuba (1972) si Vietnam (in 1978), in calitate de membri deplini. Iugoslavia a participat din anul 1964 ca membru asociat, iar China si Coreea de Nord s-au bucurat de statutul de observator.

Infiintat in mod ostentativ ca raspuns la PLANUL MARSHALL si la integrarea economica inceputa in Europa Occidentata, CAER a contribuit doar in mica masura la dezvoltarea economica integrata a blocului socialist pana la revizuirea, in anul 1959, a statutului, care a pus un mai mare accent pe cooperarea economica si tehnica dintre tarile membre. CAER a promovat cooperarea economica in comertul exterior si coordonarea planurilor economice nationale. In anul 1975 a fost adoptat un plan de integrare multilaterala care prevedea dezvoltarea proiectelor industriale comune. Totusi, pentru ca toate deciziile adoptate de CAER trebuiau sa fie unanime, multe dintre planurile si proiectele propuse au fost respinse de unele tari membre - ca Romania si Germania de Est -, care cautau sa duca o politica economica independenta si/sau erau incredintate ca majoritatea avantajelor de pe urma colaborarii erau obtinute de U.R.S.S.

Refuzul Comunitatii Europene de a lua parte la negocieri comerciale inter-blocuri i-a stimulat pe membrii CAER sa urmeze exemplul Iugoslaviei si sa-si creeze legaturi economice individuale cu tarile vestice. CAER a reusit totusi sa incheie acorduri de cooperare cu Finlanda (1973), Iraq (1975) si Mexic (1975). Urmare a revolutiilor din Europa de Est de la sfarsitul anilor '80, in luna februarie 1991, CAER a fost desfiintat.

Din sistemul CAER au mai facut parte si Banca Internationala de Colaborare Economica, precum si Banca Internationala de Investitii - ambele cu sediul la Moscova.

Banca Internationala de Colaborare Economica (in functiune, de la 1 ianuarie 1964) avea ca obiective: facilitarea decontarilor multilaterale in ruble transferabile; acordarea de credite pentru finantarea comertului exterior si a altor operatii; acceptarea de depozite sau de alte fonduri in ruble transferabile, aur sau valute convertibile. La 1 ianuarie 1984, banca avea un capital subscris de 305,3 milioane ruble transferabile si un depozit de 4,8 miliarde ruble transferabile. La acea data, avea acordate credite in suma de 4,3 miliarde ruble transferabile.

Banca Internationala de Investitii si-a inceput activitatea la 1 ianuarie 1971, avand ca obiective: acordarea de credite pe termen lung si mediu; atragerea de fonduri in ruble transferabile, monezi nationale ale tarilor membre sau valute convertibile; efectuarea de imprumuturi pe piata internationala a capitalurilor; cumpararea si vanzarea de aur, devize si hartii de valoare; stabilirea de legaturi si relatii de afaceri cu banci straine si institutii financiare internationale.*)

Rubla transferabila nu a fost o valuta efectiva, emisa de o banca sau alta institutie specializata, ci o unitate de cont, de evidenta. In atari conditii, rubla transferabila - fiind o unitate de cont in care se efectuau decontarile multilaterale - era folosita numai in circuitul inchis al acelor decontari.

Rubla transferabila avea caracter stabil. Stabilitatea paritatii metalice a rublei tranferabile era fixata, prin Conventie, la 0,987412 grame aur fin. Era diferita de rubla sovietica - moneda interna a U.R.S.S., definita cu un continut in aur de 0,98412 grame aur fin.**)

Dupa 31 decembrie 1991 numarul membrilor Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare a crescut la 25, toti fiind in tranzitie spre economia de piata. Prioritatile pentru fiecare stat sunt stabilite in cadrul unei strategii de tara, care este reevaluata anual.

Principalele tinte au fost privatizarea intreprinderilor de stat si reprofilarea complexului militar-industrial la productia de pace, precum si dezvoltarea unui sistem financiar modern.

O problema delicata in faza infiintarii Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare a constituit-o acceptarea U.R.S.S. ca membru al bancii, intrucat la acea vreme conducerea de la Moscova nu luase inca o decizie definitiva privind democratia pluripartita si o mai pronuntata orientare spre economia de piata, dar rezervele americanilor si japonezilor au cedat in fata dorintei exprimate de Kremlin de a accepta compromisuri. Dupa 31 decembrie 1991, contributiile U.R.S.S. in cadrul Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare au fost impartite intre fostele republici sovietice.

In cadrul Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare, ca si la celelalte institutii financiare internationale, autoritatea suprema revine Consiliului Guvernatorilor, care decid in privinta admiterii de noi membri, a majorarii capitalului sau a altor probleme majore. Conducerea efectiva revine Consiliului Directorilor, prezidat de un Presedinte, numit pentru o perioada de patru ani. Numirea Presedintelui, care este si seful celor 750 de angajati ai bancii, se face prin votul a cel putin 50 la suta dintre guvernatorii acesteia. Dupa cum am mai mentionat, sediul bancii se afla la Londra, fiind inaugurat oficial la 15 aprilie 1991.

Banca are 57 de actionari, impartiti in 4 grupe, care alcatuiesc un Comitet Executiv format din 23 de directori, 9 din tarile Uniunii Europene si cate unul pentru Uniunea Europeana si Banca Europeana de Investitii, care sunt, de asemenea, actionari. Grupurile care reprezinta tarile din Europa Centrala si Rasariteana, restul Europei si alte tari, numesc fiecare cate patru directori. Aceasta structura greoaie si complicata, pe langa faptul ca stanjeneste de multe ori actiunile decisive ale bancii, necesita si costuri ridicate, care reprezinta circa 12 la suta din costul operational total, de 3-4 ori mai mari decat in cazul altor institutii financiare internationale.

Tarile nemembre ale Uniunii Europene s-au temut ca participarea Bancii Europene de Investitii in cadrul Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare va crea un precedent periculos, dar, avand ca argument know-how-ul si experienta BEI, s-a considerat ca utila participarea acesteia.

Acordul de Constituire al Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare specifica faptul ca tarile membre ale Uniunii Europene, impreuna cu Uniunea Europeana si cu Banca Europeana pentru Investitii vor detine majoritatea actiunilor. Dupa presiuni puternice in cadrul "Grupului celor 7", S.U.A. au devenit cel mai mare actionar individual (cu 10% din capital), urmate de Anglia, Franta, Germania, Italia si Japonia, fiecare cu cate 8,5% din capital. Ex-republicile sovietice detin impreuna 6% din capital, iar tarile din Europa Centrala si de Rasarit au, tot impreuna, putin peste 6% din capital. Numarul de voturi este direct proportional cu cota de capital, iar pentru adoptarea deciziilor importante este nevoie de o majoritate de voturi.

Lipsa unui control adecvat asupra lansarii activitatilor bancii si a costurilor ei de management a iscat vii critici, care au dus la demisia, in 1993, a primului Presedinte al Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare.

Obiectivul Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare este reprezentat de promovarea investitiilor in tarile Europei Centrale si de Est, facilitarea tranzitiei acestor tari prin supervizarea privatizarilor, fuzionarilor si achizitiilor din toate tarile acestei regiuni, precum si crearea de societati mixte.

Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, spre deosebire de celelalte banci regionale, are un pronuntat caracter politic: pot beneficia de imprumuturi numai tarile cu democratii pluripartite. De altfel, chiar Acordul de Constituire mentioneaza sistemul legislativ disciplinat si respectarea drepturilor omului drept conditii ale indeplinirii reformelor in Europa de Est.

Acordul de Constituire a consfintit un compromis intre opiniile S.U.A. si ale Angliei, care doreau sustinerea exclusiva a sectorului privat, si restul membrilor, care doreau ca si proiectele guvernamentale de infrastructura sa fie sprijinite: imprumuturile catre sectorul public nu trebuie sa fie mai mari de 40% din totalul imprumuturilor bancii. Imprumuturile catre guverne sunt strict limitate, fiind acordate pentru "orice intreprindere de stat care opereaza competitiv si participativ in cadrul economiei de piata si oricarei intreprinderi de stat pentru a-i facilita tranzitia spre controlul si proprietatea privata".

Banca a elaborat de asemenea si rapoarte anuale privind impactul activitatilor sale asupra mediului, caci se stie ca industriile de stat sunt mari poluante, iar centralele nucleare si sistemele de irigatii pe scara larga constituie grave amenintari la adresa mediului.

Initial, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare a avut un capital de 10 miliarde ECU, din care doar 30% capital achitat, iar restul de 70% capital garantat.

Dupa negocieri foarte dure, s-a acceptat plata contributiilor in USD, ECU /EUR si JPY.

Acest capital (echivalent cu 12 miliarde USD) este repartizat astfel: cei 15 membri ai Uniunii Europene si cele doua institutii ale acesteia (Banca Europeana de Investitii si Comisia Executiva) detin 51% din capital, dupa cum urmeaza:

-   Franta, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Germania, Italia detin fiecare cate o cota de 8,5%;

-   Celelalte tari ale Comunitatii Europene detin fiecare cate o cota cuprinsa intre 0,20% (Luxemburg) si 3,40% (Spania);

-   S.U.A. au participatie de 10%;

-   Japonia detine o cota de 8,50%;

-   Tarile est-europene (inclusiv Romania) detin in total 13,5%.

Este obligatoriu ca asociatii care au subscris la capitalul social al Bancii sa verse un procent din capital in maximum cinci ani de la subscriere.

Imprumuturile pe care le acorda Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare vizeaza in primul rand sectorul particular (in proportie de 60%) si apoi sectorul public (in proportie de 40%).

Banca poate acorda imprumuturi, poate participa la capitalul social si poate acorda garantii, dar totalul angajamentelor nu poate depasi capitalul plus rezervele, rata fiind de 1:1, ceea ce o face sa angajeze imprumuturi de pe pietele internationale de capital.

Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare administreaza si Fonduri Speciale, din care trebuie mentionat cel pentru tarile baltice, finantat exclusiv de tarile scandinave.

Din anul 1994, peste 5,8 miliarde ECU au fost investiti in 250 de proiecte: princ

ipalul beneficiar a fost Polonia. Putem exemplifica si cu imprumutul pe care Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare   l-a acordat Romaniei pentru realizarea investitiilor necesare aductiunii apei potabile si contorizarii acesteia in sapte judete.

Conducerea bancii sustine ca pentru fiecare euro pe care-l investeste, sunt mobilizati alti doi, provenind de la investitorii industriali si institutionali.

Actualele plati sunt foarte limitate, ceea ce reflecta deficientele initiale ale legilor proprietatii si ale societatilor pe actiuni: a durat pana la clarificarea pozitiei legale si financiare a fostelor intreprinderi de stat. In plus, datorita inflatiilor galopante si a deficitelor  bugetare imense, a fost nevoie de o stabilizare macroeconomica, pentru a putea garanta investitiile. Toate acestea au evidentiat obligativitatea unei foarte bune cooperari cu F.M.I. si Banca Mondiala, specialiste in programele de stabilizare.

Rata scazuta a imprumuturilor a fost influentata si de politica bancii, care limiteaza finantarea doar a proiectelor guvernamentale sau la sustinerea balantei de plati.

Dupa anul 1993, banca s-a orientat spre investitiile de participare la capital social si la finantarile globale, investind in banci comerciale locale, preluand participari la capital social in Polonia si in Rusia, si instruind personalul acestor banci.

In prezent banca actioneaza in 24 de tari, si se concentreaza asupra tarilor din ex-U.R.S.S., zona foarte dificila, refractara reformelor pro‑economie de piata, si unde preluarea unui mare numar de afaceri de mica anvergura necesita foarte mult timp si duce la cresterea costurilor bancii. Pentru a-si justifica existenta, avand mandatul limitat, banca trebuie sa se concentreze pe extinderea activitatilor de imprumut, actionand ca un catalizator in atragerea capitalurilor private spre tarile Europei de Rasarit si a celor din fosta U.R.S.S.

Cu toate ca in aceasta zona lansarea unei intreprinderi private este foarte dificila, banca trebuie sa se concentreze pe crearea de intreprinderi mici si mijlocii, foarte atractive pentru industria occidentala. Intrucat de multe ori banca - desi fruntasa in acordarea asistentei pentru tranzitia la economia de piata - a ajuns sa concureze Corporatia pentru Finantare Internationala (Corporation Financière Internationale / International Finance Corporation), partea americana a sugerat privatizarea ei, dat fiind ca procesul de tranzitie este temporar.

Dintre functiile incredintate Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare de tarile occidentale amintim si administrarea Fondului pentru Siguranta Nucleara, creat din initiativa "Grupului celor 7" pentru modernizarea si securizarea instalatiilor nucleare de dincolo de linia Oder-Nissa-Tatra.

Tarile Uniunii Europene vor trebui in cele din urma sa-si deschida pietele pentru produsele din Europa de Est. Banca va trebui sa actioneze ferm pentru accesul liber al acestor produse pe pietele Europei, ceea ce reprezinta cam 60% din totalul exporturilor din regiune.

Cu toate ca institutiile financiare internationale nu au rolul de a finanta comertul international, prin preluarea garantiilor din domeniu si incheierea de acorduri comerciale, Banca Europeana Pentru Reconstructie si Dezvoltare va putea avea un rol benefic in viitor, dovedit fiind ca pentru procesul de transformare din tarile fostului bloc socialist schimburile comerciale au avut o importanta cruciala.

In anul 2003, Romania a pastrat pozitia a treia in randul tarilor de operare BERD in ceea ce priveste volumul asistentei financiare primite (dupa Federatia Rusa si Polonia).

Din anul 1992 si pana la 31 decembrie 2003, BERD a acordat Romaniei o finantare in suma totala de 2,309 miliarde euro (reprezentand 110 acorduri semnate), din care 592,5 milioane euro (25,6 la suta) au fost destinate sustinerii sectorului financiar.

La 15 aprilie 2003, a fost achitata cea de a sasea rata, in suma de 1 350 000 euro, privind subscriptia Romaniei la capitalul majorat al BERD. Consiliul guvernatorilor BERD a aprobat la 25 noiembrie 2003 Strategia pentru Romania - 2004-2005. Aceasta este cea de-a opta strategie aprobata pentru tara noastra, fiecare document de acest tip fiind elaborat pentru o perioada de aproximativ 2 ani.

Conform strategiei, finantarea se concentreaza pe urmatoarele domenii:

- dezvoltarea infrastructurii, inclusiv privatizarea/comercializarea utilitatilor publice din sectoarele energie si transport; cofinantarea si imbunatatirea utilizarii fondurilor UE de preaderare prin constructie institutionala;

- dezvoltarea sectorului privat, inclusiv imbunatatirea climatului investitional, asigurarea unor conditii echitabile de actiune, finalizarea privatizarii;

- continuarea consolidarii sistemului financiar (inclusiv cel nebancar) si a intreprinderilor mici si mijlocii.

In ceea ce priveste sectorul financiar, vor fi urmarite in special trei obiective:

- privatizare si consolidare. BERD apreciaza ca se poate implica pe termen mediu in restructurarea si privatizarea BCR, CEC si Eximbank;

- introducerea de noi produse pentru populatie si pentru intreprinderile mici si mijlocii (facilitati ipotecare, garantii);

- sustinerea, alaturi de programele UE, a activitatii companiilor de leasing prin finantari pe termen lung.

In anul 2004, Romania a pastrat pozitia a treia in randul tarilor de operare BERD in ceea ce priveste volumul asistentei financiare primite (dupa Federatia Rusa si Polonia).

Din anul 1992 si pana la 31 decembrie 2004, BERD a acordat Romaniei un sprijin financiar in suma cumulata de 2 506,8 milioane euro (reprezentand 140 angajamente semnate), din care 897,906 milioane euro (35,82 la suta) au sustinut sectorul de stat. Totodata, 656,8 milioane euro (26,2 la suta) au fost destinati sectorului financiar.

Conform Hotararii Guvernului nr.263/1998 privind procedurile si modalitatile de plata aferente majorarii capitalului autorizat al Romaniei la BERD, plata actiunilor

subscrise si varsate se efectueaza in opt rate anuale egale in valoare de 1,350 milioane euro: 40 la suta efectiv, iar 60 la suta prin bilet la ordin denominat in euro emis de Ministerul Finantelor Publice. Astfel, la 15 aprilie 2004, a fost achitata cea de a saptea rata privind participatia Romaniei la capitalul BERD: 540 000 euro au fost transferati intr-un cont al Bancii deschis intr-o banca din strainatate, iar biletul la ordin in valoare de 810 000 euro emis de MFP a fost depozitat la BNR.

In anul 2005, Romania s-a situat pe locul al doilea, dupa Federatia Rusa, in randul tarilor de operare BERD in ceea ce priveste volumul asistentei financiare primite.

De-a lungul celor 15 ani de activitate, BERD a acordat Romaniei un sprijin financiar in suma cumulata de 3 126,9 milioane euro (162 angajamente semnate), din care 1 902,9 milioane euro (60,85 la suta) au sustinut sectorul privat.

Portofoliul de proiecte privind sectorul financiar-bancar este clasificat in intregime "privat" si insumeaza un angajament in valoare de 778,1 milioane euro, ceea ce reprezinta 24,88 la suta din totalul sprijinului financiar acordat Romaniei.

Pe parcursul anului 2005, BERD a semnat cu tara noastra 17 proiecte in suma de 426,5 milioane euro, din care 78,5 milioane euro au reprezentat investitii de capital, iar restul au fost imprumuturi acordate societatilor comerciale.

Cu prilejul Reuniunii Anuale a Consiliului Guvernatorilor BERD (Belgrad, 21-22 mai 2005), au fost alesi noii directori executivi pentru perioada 2005-2008. Director executiv adjunct al Constituentei din care face parte si Romania a fost ales un reprezentant al tarii noastre.

La 15 aprilie 2005 a fost achitata ultima rata, in valoare de 1,35 milioane euro, privind participatia Romaniei la capitalul BERD, astfel: 540 000 euro (40 la suta ) au fost transferati intr-un cont al BERD deschis la o banca din strainatate, iar 810 000 euro (60 la suta) sub forma de bilet la ordin emis de MFP, depozitat la BNR.

Conform datelor la 31 decembrie 2006, BERD a acordat Romaniei un sprijin financiar in suma cumulata de 3,3 miliarde euro, din care 62,7 la suta s-au indreptat catre sectorul privat. Pe parcursul anului 2006 au fost semnate 25 de acorduri, cu valoarea totala de 252,2 milioane euro. Romania s-a situat pe locul al doilea, dupa Federatia Rusa, in randul tarilor de operare BERD in ceea ce priveste volumul asistentei financiare primite.

Portofoliul de proiecte semnate in sectorul financiar-bancar este clasificat in intregime "privat" si insumeaza 941,7 milioane euro, ceea ce reprezinta 27,1 la suta din totalul sprijinului financiar acordat Romaniei.

In anul 2006, BERD a semnat cu tara noastra 15 acorduri in sectorul financiar, in valoare de 164,8 milioane euro, din care 47,8 milioane euro au fost investitii de capital, iar restul fonduri de creditare in sprijinul societatilor comerciale.

Cu prilejul Reuniunii anuale 2006 a Consiliului Guvernatorilor BERD, in contextul celei de a 3-a Revizuiri a Resurselor de Capital, a fost dezbatuta politica Bancii privind volumul finantarii in statele care au devenit membre ale Uniunii Europene.

Conform acestei "politici de absolvire" (graduation policy), tarile care au depasit perioada de tranzitie vor inceta treptat sa mai fie tari recipiente, iar resursele deblocate vor fi orientate spre statele membre din Estul si Sud-Estul Europei.

In perioada 8-13 octombrie 2006, o delegatie a directorilor executivi ai BERD a efectuat o misiune de documentare in Romania, care a cuprins intalniri cu oficiali romani si vizite la societati comerciale asistate financiar de Banca. Pe data de 12 octombrie, delegatia a fost primita de catre conducerea executiva a BNR.

La data de 14 decembrie 2006 BNR a gazduit lansarea Raportului Tranzitiei - 2006, document elaborat de Biroul Economistului Sef al BERD.

---