Analiza rezultatelor intreprinderii

Analiza rezultatelor intreprinderii

            Se realizeaza pe baza elementelor cuprinse in contul de profit si pierdere, grupate pe doua mari categorii (venituri si cheltuieli). Atat cheltuielile, cat si veniturile sunt clasificate in:

-         cheltuieli si venituri de exploatare

-         cheltuieli si venituri financiare

-         cheltuieli si venituri extraord inare.

• amortizarea este o cheltuiala nemonetarp, neplatibila, din acest motiv face parte din cheltuielile de exploatare, ea nu influenteaza trezoreria
• provizioanele sunt venituri nemonetare, neincasabile, la randul lor ele nu influenteaza trezoreria
• venituri din cesiunea elementelor de activ sunt venituri din exploatare, ele se refera la diferentele dintre pretul la care este vandut activul respectiv si valoarea ramasa de amortizat. In cazul in care aceasta difenta este negativa vorbim valoare neta contabila (?).

            Pe baza elementelor din contul de profit si pierdere se pot calcula sodurile intermediare de gestiune.

Marja comerciala (MC): caracterizeaza intreprinderile cu activitate de comert, valoarea obtinuta fiind influentata de politica de vanzare promovata de firma in cauza.

• daca MC este negativ inseamna ca s-a cumparat marfa, dar nu s-au incasat banii din vanzare (?)

Productia exercitiului (PE):

Valoarea adaugata (VA):

·        valoarea adaugata are importanta deoarece prin agregarea la nivel macro se obtine produsul inter brut (PIB);

·        ea reprezinta un criteriu pentru aprecierea aportului specific al intreprinderii la formarea productiei;

·        este un indicator mai sintetic decat cifra de afaceri si productia obtinuta;

·        este un criteriu de apreciere a cresterii valorii intreprinderii, deoarece evidentieaza evaluarea cresterii reale prin luarea in calcul a ratei inflatiei sau a deflatorului;

·        valoarea adaugata masoara gradul de integrare al intreprinderii, tinandu-se seama de raportul ;

·        ea evidentiaza structura exploatarii prin utilizarea ratelor de repartizare a valoii adaugate, astfel raportand fiecare element (remunerarea fiecarui participant) la valoarea adaugata vom obtine modalitatea de distribuire a veniturilor globale catre participantii la activitate;

·        reflecta gradul de utilizare a factorilor de productie, deoarece se poate constata ca pentru acelasi nivel al valorii adaugate, cu o structura de exploatare identica, utilizarea factorilor de productie este diferita;

·        astfel se poate evidentia randamentul echipamentelor de lucru ca raport intre  sau se poate evidentia intensitatea  capitalistica : ; cu cat randamentul muncii va fi mai mare, cu atat intensitatea capitalistica va fi mai puternica, iar randamentul imobilizarii va fi mai mare.

Excedentul brut de exploatare (EBE) :

• excedentul brut de exploatare exprima acumularea bruta din activitatea de exploatare, luand in calcul operatiile legate strict de productia industriala, activitatea comerciala sau de prestarea unor servicii;
• se poate urmari rolul acestui indicator astfel:

-         este o masura a performantelor economice inregistrate de intreprindere, deoarece poate fi utilizata in cadrul rentabilitatii economice;

-         este un indicator independent de politica financiara, de politica de dividende, de politica de finantare, de elemente extraordinare;

-        

indicatorul este o resursa importanta pentru intreprindere, deoarece poate fi privit ca o resursa potentiala de trezorerie, respectiv un cash-flow potential de exploatare.

Rezultatul exploatarii (RE) :

Rezultatul financiar (RF) :

Rezultatul curent (RC) :

Rezultatul brut (RB) :

Rezultatul net (RN) :

• rezultatul brut este considerat a fi egal cu rezultatul impozabil pentru usurarea calculului; daca apar cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal si venituri neimpozabile se va determina rezultatul impozabil, iar impozitul pe profit se va determina prin aplicarea cotei de impozit aferenta la rezultatul impozabil.
• Profitul impozabil (rezultatul impozabil) = RB + cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal - venituri neimpozabile

Pe baza soldurilor intermediare de gestiune vom evidentia capacitatea de autofinantare (CAF). Pentru determinarea capacitatii de autofinantare se vor utiliza doua metode:

1.                Metoda degresiva : evidentiaza calcularea CAF ca diferenta intre veniturile incasabile si cheltuielile platibile.

 

 

2.                Metoda aditiva: eidentiaza elementele contabile care nu genereaza fluxuri monetare, in acest caz se porneste de le rezultatul net la care vor fi adaugate toate cheltuielile neplatibile sau calculate si se vor scadea veniturile calculate.

 

Capacitatea de autofinantare dupa repartizarea dividendelor poarta denumirea de autofinantare gloobala.

• relatia de calcul este valabila numai in tarile Uniunii Europene, deoarece repartizarea profitului imbraca forma urmatoarele forme: rezerve si dividende, iar participarea salariatilor la profit este considerata o cheltuiala deductibila din punct de vedere fiscal si nu o forma de repartizare a profitului
• autofinantarea are doua forme:

1. autofinantare de mentinere: include sursele din care urmeaza sa se realizeze in viitor cheltuieli pentru mentinerea potentialului productiv a nivelului atins de intreprindere prin reinnoirea mijloacelor de productie si acoperirea riscurilor de exploatare. Sursele incluse sunt: amortizarea si provizioanele
2. autofinantare neta: este acea parte din autofinantarea bruta care se formeaza pe seama surselor proprii peste necesarul cerut de refacerea capitalurilor investite.

• capacitatea de autofinantare prezinta importanta deoarece constituie un mijloc sigur de finantare, fiind o sursa independenta si stabila, evidentiaza autonomia intreprinderii, respectiv gradul de autonomie financiara si permite diminuarea indatorarii si implicit reducerea cheltuielilor financiare.