Analiza diagnostic in domeniul administratiei publice locale
In conformitate cu Constitutia Romaniei republicata " Administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiile descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice". Autoritatile administratiei publice, prin care se realizeaza autonomia locala in comune si orase sunt consiliile locale alese si primarii alesi, in conditiile legii. In acelasi timp, legea fundamentala considera Consiliul Judetean drept 'autoritatea administratiei publice pentru coordonarea activitatii consiliilor comunale si orasenesti, in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean' (art. 122 alin.1).
Ø In decursul ultimului deceniu, Romania a facut pasi importanti in planul descentralizarii financiare (anexa nr. 3), dar procesul de implementare a acestei politici a intampinat multe probleme din cauza inexistentei unei strategii nationale a descentralizarii. In cadrul acestui proces au putut fi identificate trei cicluri. In primul ciclu (1991-1994) au fost initiate schimbari importante in structura si finantarea autoritatilor publice locale, care au inclus si introducerea sistemului de taxe si impozite locale. In ciclul al doilea al politicii de reforma (1998-2000) s-au facut noi pasi pentru realizarea descentralizarii administrative si financiare. In acest sens, pe baza noii legislatii privind finantele publice locale a crescut nu numai partea din PIB destinata bugetelor locale, dar si proportia corespunzatoare a cheltuielilor locale din totalul cheltuielilor publice (intre 1998-2001 procentul din PIB a crescut de la 3,6 la 6,5% si cheltuielile locale au crescut de la 14,4 la 26,6%). In timpul celui de al treilea ciclu (2001 - pana in prezent) prin noile legi adoptate s-au stabilit noi reguli pentru anumite functii ale autoritatilor publice locale, in special privind serviciile publice.
Ø Tendinte de centralizare si de descentralizare au existat in acest interval. Cateva prevederi legale noi au intarit controlul autoritatilor centrale asupra functiilor autoritatilor publice locale, in timp ce altele au actionat in directia descentralizarii. In iulie 2003, a fost adoptata o noua lege privind finantele publice locale, care contine prevederi corelate cu cele ale Legii Finantelor Publice nr. 500/2002 (armonizata cu prevederile Reglementarilor Consiliului Europei nr. 1605/2002). Procentul din impozitul pe venit aplicat individual (IPP) care se aloca autoritatilor publice locale a crescut.
Ø Echilibrarea este o alta problema importanta in domeniul finantelor publice locale ce trebuie luata in considerare. Acest lucru se realizeaza prin utilizarea unei formule ce redistribuie veniturile comunitatilor locale mai prospere catre cele mai sarace. Dificultatea consta in a mentine transparenta sistemului si in a stimula comunitatile locale pentru a-si fructifica propriile surse de venit.
Ø Analizele efectuate au scos in evidenta urmatoarele disfunctionalitati si aspecte negative inregistrate in derularea procesului de descentralizare si deconcentrare, precum si in functionarea serviciilor publice descentralizate si deconcentrate:
- Capacitate limitata a administratiei publice locale de a organiza eficient oferta de servicii;
- Posibilitati limitate de planificare si previziune financiara la nivel local din cauza persistentei mecanismelor de control direct si a deciziilor discretionare, din partea autoritatilor centrale;
- &n
bsp;
Preponderenta alocarilor cu destinatie precisa limiteaza
libertatea de decizie a autoritatilor publice locale;
- Lipsa claritatii si predictibilitatii in transferul platilor;
- Incertitudinea aspectelor legate de formula alocarii acestor transferuri;
- Transferul unor competente fara a fi insotite de un transfer echivalent de resurse financiare si de autoritate de management adecvata la nivel local;
- Capacitate limitata de generare a veniturilor la toate nivelurile;
- Lipsa consensului intre nivelurile administratiei publice cu privire la chestiuni legate de finantele publice si obiectivele majore in general;
- Mecanismele de echilibrare existente nu asigura echitatea sistemului;
- Transferul incomplet de proprietate este un obstacol in gestionarea efectiva a patrimoniului colectivitatilor locale;
- Insuficienta instruire specializata pentru autoritatile publice locale privind gestiunea financiara si managementul serviciilor publice descentralizate.
Ø In prezent, institutia prefectului nu asigura pe deplin conducerea serviciilor deconcentrate. Pentru cresterea coerentei reformei administratiei publice, institutia si competentele prefectului sunt necesar a fi redefinite. Trebuie sa fie clar definite rolul acestora in coordonarea serviciilor deconcentrate, in monitorizarea calitatii serviciilor oferite catre cetateni, precum si resursele si mijloacele de care dispun. In acelasi timp, este necesara o crestere a competentelor profesionale a prefectilor, astfel incat, incepand cu 2006, acestia sa devina inalti functionari publici. Un program de pregatire specializata va asigura atingerea acestui obiectiv.
Cu toate progresele inregistrate, procesul de descentralizare si deconcentrare nu a atins parametrii scontati, in principal datorita: lipsei unei strategii integratoare si care sa tina cont de situatia reala adusa la cunostinta de beneficiarii directi, precum si dificultatile financiare intampinate de aministratia publica locala datorita necorelarii intre responsabilitatile transferate si sursele de finantare asigurate.
