Aliantele strategice – continut si motivatii
Aliantele strategice sunt parteneriate intre firme ale caror resurse, capabilitati si competente distinctive sunt combinate pentru realizarea unui interes comun.
Aliantele strategice mai pot fi definite drept o coalitie intre doua sau mai multe organizatii in vederea atingerii unor obiective strategice relevante pentru obtinerea de avantaje mutuale. Printre caracteristicile organizatiilor care opereaza la nivel global se numara si necesitatea dezvoltarii unor relatii de cooperare de tipul licentelor, „joint venture', parteneriatelor de cercetare-dezvoltare sau chiar de tipul cooperarii tacite. Toate acestea constituie forme ale unor aliante realizate de obicei intre marile firme mulinationale al caror numar creste continuu. In afacerile transnationale, aliantele sau asocierile importante formate in interes comun pot include franciza si agrementele de licenta, contractele de parteneriat, aporturile de capital la societatile cu capital mixt deja existente sau in formare si consortiile.
Aliantele strategice sunt instrumente binecunoscute folosite pe scara larga de managerii multinationali. Principala problema nu este aceea daca societatile cu capital mixt ar trebui folosite, ci cum ar trebui dezvoltate si conduse eficient. Aliantele strategice sunt importante nu numai pentru companiile interne, dar si pentru firmele multinationale ci si pentru economiile tarilor implicate.De regula companiile care au apelat la astfel de aliante au inregistrat, in medie, rezultate superioare in ceea ce priveste recuperarea investitiilor si dividendele.
Aliantele strategice pot facilita adaptarea mai rapida a schemelor globale la necesitatile locale diverse. Companiile folosesc adesea aliantele strategice pentru a stabili rapid un pachet cuprinzator de puncte de pornire, incluzand marketingul si productia, organizarea, partea financiara si contabilitatea, telecomunicatiile, sistemul de operatii informationale.
Aliantele strategice au trei caracteristici principale:
• Doua sau mai multe entitati se unesc pentru a indeplini un set de obiective importante, stabilite de comun acord, in timp ce intr-un grad mai mare sau mai mic raman independente dupa formarea aliantei.
•Partenerii impart beneficiile aliantei si controlul asupra realizarii sarcinilor desemnate (poate cea mai importanta caracteristica a aliantelor si ceea ce le face atat de dificil de condus).
•Partenerii contribuie in mod regulat la una sau mai multe zone-cheie strategice (adica importante pentru ei), de exemplu tehnologie, produse sau altele de acest gen.
Cand aliantele trec de granitele nationale, multe aspecte multiculturale complexe au impact asupra eficientei lor. Succesul, prin urmare, depinde de deschiderea spre neprevazut si de abilitatile antreprenoriale, precum si de compatibilitatea personala pentru a putea rezolva problemele inevitabile variate care se ivesc. Acest lucru este cu atat mai adevarat pe masura ce se dezvolta noi feluri de aliante. Intelegerea aliantelor strategice necesita de asemenea intelegerea a ceea ce ele nu sunt. Fuziunile si achizitiile nu sunt considerate aliante strategice, si nici filialele societatilor multinationale, caci ele nu implica doua sau mai multe societati independente care impart beneficiul si controlul pe o perioada de timp indelungata. Un agrement prin care o societate acorda o licenta de folosire a unei tehnologii in schimbul unei sume de bani nu este considerat o alianta strategica decat daca exista o contributie si un control pe termen lung intre cele doua sau mai multe societati independente. Esential este modul de impartire a controlului si a managementului pe termen lung este ceea ce face din conducerea aliantelor strategice o sarcina atat de critica, dificila si provocatoare.
O caracteristica a actualelor strategii de crestere, a valului de fuziuni si achizitii este crearea organizatiilor multitehnologie. Spre deosebire de acestea organizatiile multiprodus din anii '80 erau rezultatul strategiilor de crestere extensiva, asa numita crestere prin conglomerare.
Aliantele strategice pot fi analizate din perspectiva unei noi forme de protectionism economic privat. Aceasta apare in cazul in care prin reunirea fortelor mai multor competitori scade presiunea competitivitatii internationale si apare o noua coordonare a intereselor intre marile intreprinderi.
Motivatia formarii unei aliante strategice
In afara de a-si intari pozitia fata de concurenta, firmele pot fi obligate sa recurga la aliante strategice datorita ritmului rapid in care avanseaza tehnologia si datorita scurtarii ciclului de viata al produsului. Pentru a intra pe pietele internationale, pot fi cerinte legale pentru formarea aliantelor strategice sau/si pot aparea motive legate de cunostintele necesare pentru a opera pe asemenea piete. Oricum sunt numerosi factori care pot favoriza formarea aliantelor strategice,dar una din ratiunile cele mai importante este dezvoltarea unui avantaj competitiv.
In afara strategiilor clasice de patrundere pe o piata, anii 90' s-au caracterizat prin utilizarea unei noi modalitati de internationalizare, inclusa in categoria strategiilor competitive. Astfel, una din cele mai semnificative tendinte din cadrul acestui domeniu o reprezinta dezvoltarea aliantelor strategice stabilite intre diferite societati multinationale, care opereaza in cadrul pietei mondiale.
Aliantele strategice reprezinta o componenta a strategiilor de marketing care vizeaza patrunderea pe o piata, si sunt acorduri incheiate intre doua sau mai multe societati care intentioneaza sa concureze pe o piata interna sau mai ales externa. Partenerii dintr-o astfel de alianta convin sa-si combine eforturile in vederea atingerii unui scop comun. Una dintre conditiile esentiale pentru incheierea uni astfel de acord este ca societatile sa dispuna de resurse si forte comparabile.
Aliantele strategice se pot forma pentru a intra intr-o noua afacere sau pentru a obtine accesul pe o noua piata. Multe dintre aliantele formate de companiile americane cu firme chinezesti au avut in vedere obtinerea accesului la piata chineza. In tarile in care patrunderea capitalului se loveste de bariere comerciale legale aliantele strategice permit accesul pe piata. In plus, aliantele strategice pot fi utilizate pentru a introduce produse noi pe piete existente, mai rapid decat ar putea-o face organizatiile de tip new start – up ventures.
Adesea, aliantele strategice evita concurenta distructiva in cadrul unei anumite piete, asigura accesul la resurse complementare si reuseste sa imparta riscul. Adesea aliantele strategice incearca sa obtina cofinantarea pentru cheltuielile mari de cercetare – dezvoltare in industriile cu tehnologie inalta. Aceasta atragere a resurselor si a competentelor, odata cu accesul la capitalul cu risc, ar trebui sa ajute firma in obtinerea competitivitatii strategice. Astfel, aliantele strategice ajuta firma sa anuleze decalajele tehnologice in raport cu piata, sa transforme capacitatile excedentare in profit si sa reduca costurile implicate de intrarea pe noi piete. Cercetarile au aratat ca aliantele strategice sunt utilizate pentru reducerea incertitudinii de piata legata de cerere si pentru rezolvarea problemelor competitive. O cale de a realiza acest lucru este de a crea oportunitati pentru cooperarea intre concurenti. Asadar, acestia ajung sa coopereze in loc sa concureze.
In concluzie, putem afirma ca principalele argumente pentru formarea aliantelor strategice sunt:
Accesul la piete noi;
Intrarea in afaceri noi;
Introducerea unor produse noi;
Evitarea barierelor comerciale;
Evitarea concurentei distructive;
Accesul la resurse complementare;
Atragerea de resurse, cunostinte si capital;
Impartirea riscului;
Impartirea cheltuielilor de cercetare – dezvoltare.
Obiectivele urmarite de firme prin crearea unei aliante strategice sunt:
patrunderea avantajoasa pe o piata externa fara riscurile pe care le impune internationalizarea prin export direct sau prin intermediari locali;
pastrarea competitivitatii globale prin asocierea eforturilor destinate activitatii de cercetare-dezvoltare de catre mai multe intreprinderi, fapt care determina reducerea costurilor individuale considerate foarte ridicate in conditiile economiei contemporane;
realizarea unor economii de scara generate de cresterea productiei, posibil de obtinut printr-un astfel de parteneriat;
valorificarea experientei, a tehnologiei si a know-how-ului de care dispune fiecare societate, in folosul comun al aliantei strategice;
evitarea concurentei distructive.
Factorii care pot conditiona succesul unei aliante strategice sunt generati de: scopul urmarit, strategia de atingere a obiectivelor, pozitia egala in luarea deciziilor a firmelor participante, respectarea unui set de valori culturale reciproce, organizarea corespunzatoare a structurilor de conducere.
