ACTIVITATEA INTERNATIONALA A SOCIETATILOR COMERCIALE

ACTIVITATEA INTERNATIONALA A SOCIETATILOR COMERCIALE

Structuri exterioare ale societatilor comerciale

Extinderea teritoriala a activitatii societatilor comerciale se poate realiza prin anumite forme organizatorice. Create in tara sediului social, precum si in strainatate, entitatile exogene ale societatilor asigura expan­siunea afacerilor comerciale.

Filialele societatilor comerciale straine

Filiala reprezinta o societate comerciala cu personalitate juridica. Desi este subiect distinct de drepturi, filiala se afla sub controlul societatii fondatoare in raport cu societatea primara straina, filiala se caracterizeaza prin independenta juridica si dependenta economica.

Personalitatea juridica confera filialei o organizare autonoma, sub forma unei societati comerciale de sine statatoare. Din punct de vedere juridic, filiala este independenta, fata de societatea primara. Avand un patrimoniu propriu, filiala isi asuma, pentru actele juridice incheiate de reprezentantii sai, o raspundere patri­moniala proprie.

Controlul exercitat de societatea fondatoare determina ca autonomia filialei sa fie relativa. Filiala este dependenta pe plan economic de societatea primara, care ii coordoneaza si directioneaza activitatea.

Controlul se poate exercita in forme diferite:

1       prin detinerea de catre societatea fondatoare a unei fractiuni de minimum 50% din capitalul filialei.

2       prin deti­nerea majoritatii drepturilor de vot in organele societatii

3       prin numirea majo­ritatii membrilor care formeaza organele de conducere ale filialei.

Regimul juridic al filialei

Filiala unei SOCIETATI COMERCIALES in R, se infiinteaza cu respectarea L rom.

-Acest drept trebuie sa fie recunosocietati comercialeut societatii fonda­toare de L statutului sau organic, lex societatis

-Actul constitutiv al societatii fondatoare nu trebuie sa contina mentiuni refe­ritoare la filiala.

infiintarea filialei se poate face intr-una din formele de societate prevazute de legea romana. Filiala va avea regimul juridic al formei de societate in care s-a constituit (art. 42 si art. 2 Legea nr. 31/1990).

- In actul constitutiv trebuie sa se mentioneze caracterul de filiala al societatii constituite in tara noastra. Tot clauzele actului constitutiv vor specifica si moda­litatile de exercitare a controlului asupra filialei de catre societatea fondatoare.

-infiintarea in R a unei filiale de catre comerciantul ce are sediu principal al comertului in strainatate, trebiuie sa respecte dispozițiile romanești privind inmatricularea, mentionarea si publicarea actelor si faptelor cerute pentru comerciantii din tara asta.

La data depunerii cererii la Reg.Com. reprezentantii societatii, numiti prin actul constitutiv, trebuie sa depuna la oficiul registrului comertului semnaturile lor. Daca au fost alesi in timpul functionarii societatii, ei vor depune semnaturile lor, in termen de 15 zile de la alegere .

Filiala are nationalitatea tarii unde isi are sediul social, fiind supusa legilor locale.

Constituirea de filiale reprezinta o forma de investitie straina in tara noastra. De altfel, unele acte normative prevad ca investitorii straini, care desfasoara anu­mite activitati, trebuie sa infiinteze si sa mentina filiale in R, pe intreaga durata a investitiei.

1.2. Sucursalele societatilor comerciale straine

Sucursala este un dezmembramant fara personalitate juridica al SOCIETATI COMERCIALE. Dispunand de anumite fonduri, sucursala desfasoara o activitate economica in cadrul obiectului specific al societatii primare. In sistemul legii romane, sucursalele sunt incadrate, alaturi de agentii si reprezentante, in categoria sediilor secundare ale societatilor comer­ciale straine in tara noastra Fata de societatea primara, sucursala este dependenta pe plan juridic si eco­nomic.

Sucursala face parte din structura organica a societatii primare, neavand personalitate juridica. Calitatea de subiect de drept apartine societatii comerciale primare. In raporturile juridice cu tertele persoane, sucursala actioneaza numai pe seama societatii primare. Datorita calitatii sale de mandatar sau comisionar, sucursala nu are creditori si debitori proprii.

Statutul organic ai sucursalei infiintate de catre o persoana juridica intr-o alta tara este supus legii nationale a acesteia unde funcț.

Constituind o forma de desocietati comercialeentralizare a activitatii, sucursala nu se distinge de societatea primara. Dotarea materiala asigurata de societatea primara, permite ca sucursala sa aiba o autonomie gestionara..

Regimul juridic al sucursalei

Sucursala unei SOCIETATI COMERCIALES se infiinteaza R cu respectarea L romane. Soc.straina trebuie sa aiba capacitatea de folosinta, recunosocietati comercialeuta de legea statutului sau organic.

Sucursala se inmatriculeaza, inainte de inceperea activitatii, in Reg.Com. din judetul in care va functiona. infiintarea in Romania a unei sucursale de catre comerciantul ce are sediul principal al comertului sau in strai­natate este supusa tuturor dispozitiilor referitoare la inmatricularea, mentionarea si publicarea actelor si faptelor cerute pentru comerciantii din tara.

Continutul cererii de inmatriculare a sucursalei unei societati straine este stabilit de legea romana. Cererea de inmatriculare va indica si urmatoarele date:

1       denumirea sucursalei si numele sau denumirea,

- forma si sediul comerciantului din strainatate;

2       numele si calitatea persoanelor care pot reprezenta fata de terti si in justitie comerciantul din strainatate,

3       precum si ale celor dintre ele care se ocupa nemijlocit de activitatea sucursalei;

4       ultima situatie financiara a comer­ciantului din strainatate aprobata, verificata sau publicata potrivit legislatiei statului in care comerciantul are domiciliul sau sediul

In cazul in care o soc. straina infiinteaza mai multe sucursale in t.n., docu. de constituire si alte acte ale aceleiasi societati, necesare pentru inmatricularea societatii, se depun numai la una din sucursale.

Conducatorii sucursalei trebuie sa depuna la oficiul registrului comertului semnaturile lor, odata cu cererea de inregistrare. In vederea unei identificari exacte, firma sucursalei din tara noastra a unei societati straine va trebui sa cuprinda si mentiunea sediului principal din strainatate.

Statutul organic al sucursalei infiintate de o persoana juridica dintr-o alta tara este supus legii nationale a acesteia [art. 41 alin. (2) Legea nr. 105/1992]. Dato­rita prelungirii personalitatii juridice, sucursala nu poate efectua decat activitati care formeaza obiectul societatii primare.

In tara noastra, sucursalele SOCIETATI COMERCIALES sunt supuse legii romane, beneficiind de regimul national

-Solutiile aplicabile strainilor persoane fizice sunt extinse si persoanelor juridice.

-Acordarea regimului national confera sucursalei aceleasi drepturi ca si societatilor comerciale romanesti.

-Pentru operatiunile efectuate in tara unde functioneaza, sucursala poate fi actionata direct in justitie.

- In anumite conditii si numai pentru bunurile care i-au fost afectate, sucursala poate fi supusa unui procedeu de dizolvare si lichidare

Infiintarea si extinderea in ț/n unei sucursale de catre o SOCIETATI COMERCIALES reprezinta o forma de investitie directa., benefica unei ec.naț.

Reprezentantele societatilor comerciale straine

Reprezentanta este un sediu secundar al SOCIETATI COMERCIALES, fara pers. juridica si capital propriu.

Reprezentanta constituie o prelungire a personalitatii juridice a societatii primare straine.

Prin natura sa, EA indepli­neste o functie de intermediere intre societatea primara si partenerii sai contractuali

Trasaturile care individualizeaza reprezentanta unei SOCIETATI COMERCIALES in ț.n sunt urmatoarele

1.     nu are personalitate juridica;

^2.           nu dispune de un capital propriu;

^3.           actioneaza numai in calitate de intermediar.

4. Nefiind un subiect distinct de drept, reprezentanta este supusa L materiale a societatii primare (lex societatis).Reprezentanta nu are un capital diferit de cel al societatii primare. Dotarea materiala a reprezentantei cuprinde numai bunurile care permit realizarea activi­tatii incredintate, corespunzator obiectului de activitate al societatii primare. In consecinta, reprezentanta societatii comerciale nu poate fi organizata ca intre­prindere producatoare de bunuri. Daca reprezentanta executa lucrari sau pres­teaza servicii, societati comercialeopul lor trebuie sa fie promovarea si sprijinirea activitatilor societatii primare.

Reprezentanta incheie acte juridice cu tertele persoane din tara in care func­tioneaza numai in calitate de intermediar. Spre deosebire de filiale si sucursale, reprezentanta SOCIETATI COMERCIALE nu se include in formele de realizare a unei investitii straine in tara noastra.

Regimul juridic al reprezentantei

SOCIETATI COMERCIALES au dreptul de a infiinta reprezentante pe teri­toriul tarii noastre, cu respectarea legii romane, insa acest drept trebuie sa fie recunosocietati comercialeut de legea statutului sau organic

Conditiile de autorizare si functionare ale reprezentantelor privesocietati comerciale atat SOCIETATI COMERCIALE cat si organizatiile economice straine inclusiv comerciantul persoana fizica.

SOCIETATI COMERCIALES pot avea reprezentante in tara noastra pe baza de autorizatie. Autorizatia de funct. a reprezentantei se solicita de catre SOCIETATI COMERCIALES. Cererea se adreseaza Ministerului Economiei si Comertului, caruia ii revine competenta de a elibera autorizatia de functionare.

In cererea de elib. a unei autorizatii de repreze, SOCIETATI COMERCIALES trebuie sa mentioneze urmat.:

1       -sediul social; obiectul activitatii reprezentantei, in concordanta cu obiectul de activit al societatii comerciale solicitante;

2       -durata de functionare a reprezentantei;

3 -numarul si functiile persoa­nelor propuse a se incadra la reprezentanta, iar daca sunt straini, numele, prenu­mele si domiciliul lor in strainatate, cu mentionarea functiilor pe care le au la SOCIETATI COMERCIALE si la reprezentanta

Societatea primara mai poate solicita, in cererea de eliberare a autorizatiei, ca reprezentanta sa efectueze ori sa intermedieze activitati de comert exterior si pentru alte firme straine dar in cadrul aceluiași obiect.

La cererea de eliberare a autorizatiei de reprezentanta se vor anexa urmatoa­r acte

1.     o atestare, in original, din partea Camerei de comert sau a altui organ competent din tara de origine a SOCIETATI COMERCIALES, care sa confirme existenta sa legala,

2.     obiectul activitatii si capitalul sau social; o confirmare asupra bonitatii din partea bancii prin care societatea isi desfasoara principalele operatiuni financiare; statutul sau alte acte dovedind forma de orga­nizare si modul-de functionare al societatii;

In cel mult 30 de zile de la data inregistrarii cererii, Min Ec si Com este obligat sa emita autorizatia sau, motivat, sa o respinga. De obicei, autorizatia de functi se elibereaza pentru un an calendaristic, cu posibilitatea de reinnoire la sfarsitul perioadei de valabilitate. Pentru obtin autorizatiei de funct, SOCIETATI COMERCIALES va achita taxa de timbru prevazuta de lege.

Prin autorizatia de functionare a reprezentantei se vor stabili obiectul, condi­tiile de exercitare a activitatii, durata si sediul reprezentantei.

Pentru luarea in evidenta fisocietati comercialeala, reprezentanta, in termen de cel mult 15 zile de la data elib. autorizatiei, se inregistreaza la admin financiara in a carei raza teritoriala isi are sediul. Fara a fi obligatorie, dar avand o motivatie publicitara, reprezentanta se poate inregistra la Camera de Comert si Industrie a Romaniei.

Actele si faptele de comert efectuate de reprezentanta pot consta in urmatoa­rele

1.     emiterea si primirea de oferte sau comenzi;

2.     negocierea si incheierea de con­tracte comerciale;

3.     informare si reclama comerciala;

4.     asistenta tehnica si prestari de servicii;

5.     operatiuni specifice ale birourilor agentiilor de turism si presa straine;

6.     alte operatiuni in vederea promovarii si sprijinirii activitatii intreprinse de SOCIETATI COMERCIALE

Operatiunile financiar-bancare ale reprez se efectueaza prin conturi in valuta, desocietati comercialehise la bancile legal constituite pe teritoriul R, cu respectarea legislatiei in vigoare. Din punct de vedere valutar, reprezentanta societatii comer­ciale straine este considerata rezidenta in tara noastra.

Pt, activitatea desf. in ț.n, reprezentanta este obligata sa plateasocietati comercialea impozitele si taxele stabilite in conditiile legii. in conformitate cu dispozitiile Codului fisocietati comercialeal, orice persoana juridica straina, ce are o reprezentanta autorizata sa functioneze in Romania, potrivit legii, are obligatia de a plati un impozit anual.

Statutul personalului reprezentantei

Personalul reprezentantei poate fi format din cet rom cu domiciliul in R sau in strainatate si din cetateni straini. Cet straini, ca si cet rom cu dom in strainatate, pot fi angajati numai pe baza de permis de munca eliberat in condit prev, de L. Permisul de munca da dreptul titularului sa fie incadrat, pe baza unui contract individual de munca sau in alt mod prevazut de L, la o reprezentanta din R a unei persoane juridice cu sediul in strainatate.

Alegerea personalului roman pentru a fi angajat la reprezentanta apartine societatii comerciale straine. Contractele de munca se vor negocia si incheia direct de catre cetatenii romani cu societatea comerciala din strainatate [

Contractele de munca se incheie pe durata deter. sau nedeter.Iin societati comercialeopul protectiei angajatilor locali, contractele individuale de munca se inre­gistreaza la ITM.

Pe baza liberului acord al partilor, salariile personalului reprezentantei se pot plati in lei, precum si in valuta.

Reprezentanta, este oblig sa contribuie la bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul asigurarilor pentru somaj, bugetul Fondului national unic de asigu­rari sociale de sanatate si bugetul asigurarilor pentru accidente de munca si boli profesionale. Referitor la asigurarile sociale de stat, reprezentanta plateste in valuta si contributia la asigurarile sociale pentru cetatenii romani si straini cu domiciliul in tara noastra, in cuantum de 25%, calculata asupra castigului brut realizat in valuta de catre acestia.

Angajatii reprezentantei platesocietati comerciale impozit pe salarii in conf cu preve­derile legale in vigoare.

Pentru daunele rezult din faptele ilicite comise de angajatii lor in exerci­tarea activita sau in legatura cu exercitarea acesteia, SOCIETATI COMERCIALES raspunde solidar cu angajatii incadrati la reprezentanta Prin derogare de la regulile dreptului comun, societatea comerciala straina Modificarea autorizatiei si incetarea functionarii reprezentantei

-Autorizatia de funct a reprezen se poate modifica la solicitarea SOCIETATI COMERCIALE reprezentate.

- In termen de cel .mult 30 de zile, SOCIETATI COMERCIALES trebuie sa comunice MEC eventualele modificari inter­venite in statutul sau juridic. Vor fi comunicate, in special, modificarile in lega­tura cu obiectul de activitate, capitalul social sau sediul societatii.

Competenta de a modifica autorizatia de functionare revine Ministerului Economiei si Comertului.

Functionarea reprezentantei societatii comerciale straine poate inceta in urma­toarele cazuri: prin retragerea autorizatiei de catre MEC; in urma incetarii SOCIETATI COMERCIALE reprezentate de a functiona; prin decizia societatii comerciale straine.

Autorizatia de functionare poate fi retrasa de Ministerul Economiei si Comer­tului, inainte de expirarea valabilitatii, pentru urmatoarele motive

1.                   incalcarea de catre personalul reprezentantei privind ordinea publica;

2.                   depasirea obiectului de activitate stabilit prin autorizatie;

3.                   nerespectarea obligatiilor fisocietati comercialeale.

Integrarea societatilor comerciale

In functie de gradul de integrare a societatilor comerciale componente, princi­palele forme organizatorice sunt trustul, concernul, holding-ul si grupul european de interes economic.

1.  Trustul

reprezinta reunirea mai multor SOCIETATI COMERCIALE intr-o grupare colectiva. Integrarea fiind totala, SOCIETATI COMERCIALE sunt subordonate unei conduceri centralizate, care decide directiile, obiectele si modalitatile de realizare a activitatii economice.

Activitatea societatilor reunite are ia baza un contract de dominare. Unitatea
de decizie apartine unei societati dominante, care exercita controlul asupra intre-
prinderilor grupate in cadrul trustului.   . .

Prin intermediul trustului, societatile comerciale integrate se specializeaza pe diferite categorii de operatiuni. Avand o reala capacitate de actiune, activitatea lor economica este coerenta.

In vederea realizarii obiectivelor comune, operatiunile intreprinse de catre societatile comerciale sunt corelate. Organizarea rationala a activitatii permite functionarea eficienta a societatilor reunite la nivelul sistemului integrat.

2.Concernul

-este o SOCIETATI COMERCIALE care grupeaza mai multe intreprinderi de mici proportii. SOCIETATI COMERCIALE integrate au o forta economica redusa, fiind dependente de intreprinderea dominanta.Gruparea societatilor se poate realiza in baza unui contract de dominare sau prin efectul absorbtiei. intreprinderea dominanta isi pastreaza existenta juridica, preluand gestiunea societatilor integrate.In sistemul concernului, societatile reunite prezinta un potential de crestere si consolidare. Conducerea unitara a concernului stabile obiectivele comune si procedeele pentru realizar lor.

3.Holding-ul

- constituie o SOCIETATI COMERCIALE care, detinand majoritatea actiu­nilor ale altor intreprinderi, exercita controlul nemijlocit asupra activitatii lor. Societatile implicate au caracter de filiala.

In comparatie cu intreprinderile controlate, capitalul societatii holding este redus. Dar in procesul de integrare, holding-ul permite achizitionarea firmelor mici si mijlocii.

Prin intermediul dreptului de control, societatea holding influenteaza strategia si tactica intreprinderilor integrate. Managementul societatilor controlate se determina prin directive obligatorii.

Societatile integrate in cadrul holding-ului isi pastreaza, intr-o anumita masura, autonomia gestionara si functionala. Cu toate acestea, principalele lor decizii sunt conforme cu politicile comerciale ale holding-ului.

GRUPUL EUROPEAN DE INTERES ECONOMIC

Grupul de interes economic este o entitate colectiva, care permite partici­pantilor de a exercita in comun anumite activitati.

Din punct de vedere juridic, grupul de interes economic se situeaza intre societatea comerciala si asociatie. In organizarea si functionarea asocierii, determinanta este vointa membrilor grupului.

Trasaturile distinctive ale grupului de interes economic sunt urmatoarele

1            grupul dobandeste personali juridica din momentul insocietati comercialerierii in registrul comertului;

2                    inmatricularea nu creeaza o prezumtie de comercialitate, intrucat activitatea grupului

poate avea o natura comerciala sau necomerciala;

3       -grupul nu poate emite actiuni, obligatiuni sau alte titluri negociabile;

4       -membrii grupului raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile asumate fata de terti.

Regimul juridic al grupului

Grupurile europene de interes economic - G.E.I.E., constituite cu respectarea prevederilor legale, sunt recunosocietati comercialeute si pot functiona in tara noastra din 2003.

Grupul european de interes economic reprezinta asocierea dintre doua sau mai multe persoane fizice ori juridice, constituita pentru o perioada determinata sau nedeterminata.

Membrii unui grup european de interes economic pot fi numai

companii sau firme, persoane juridice de drept public sau privat, care isi au sediul social, precum si centrul principal de conducere si de gestiune a activitatii statutare pe teritoriul unui stat din Uniunea Europeana;

firme sau altei persoane juridice sa fie situat pe teritoriul unui stat din UE

persoanele fizice care desfasoara activitati industriale, comerciale, mestesu­garesti sau agricole, ori care furnizeaza servicii profesionale sau de alta natura pe teritoriul unui stat din Uniunea Europeana

Grupul european de interes economic trebuie sa fie alcatuit din minimum: doua companii, firme sau alte persoane juridice, ale caror centre principale de conducere si de gestiune a activitatii statutare sunt situate in state membre diferite; doua persoane fizice, care isi desfasoara activitatea principala in state membre diferite; o companie, o firma sau alta persoana juridica al carei centru principal de conducere si de gestiune a activitatii statutare se gaseste intr-un stat membru, si o persoana fizica, care isi desfasoara activitatea principala intr-un alt stat membru.

Constituirea GEIE se face in baza unui con­tract de asociere, denumit act constitutiv, care se inregistreaza in registrul special, desemnat in acest societati comercialeop de statul pe teritoriul caruia grupul isi stabileste sediul.

Prin actul constitutiv se stabileste modul de organizare al GEIE. Actul constitutiv trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni obligatorii: denumirea grupului, precedata sau succedata de expresia Grup European de Interes Economic sau de initialele G.E.I.E.; sediul grupului; obiectul de activitate al grupului; numele sau denumirea, firma, forma juridica, domiciliul sau sediul si, daca este cazul, codul de inregistrare si locul inmatricularii fiecarui membru al grupului; perioada pe care va functiona grupul, cu exceptia cazului cand aceasta este nedeterminata

GEIE poate infiinta in R filiale, precum si sucursale, reprezentante si alte unitati fara personalitate juridica. Infiin­tarea de sucursale sau filiale in tara noastra va fi supusa tuturor dispozitiilor referitoare la inmatricularea, mentionarea si publicarea actelor si faptelor cerute pentru grupurile de interes economic romane .

Reprezentantul sucursalei unui GEIE raspunde individual sau solidar, dupa caz, fata de grup sau fata de terti, pentru incalcarea dispozitiilor legale reglementand grupurile de interes economic, pentru nerespectarea prevederilor actului constitutiv, fie pentru culpe in activitatea desfasurata, care au produs prejudicii grupului. in cazul in care mai multi reprezentanti pot fi tinuti responsabili pentru aceleasi fapte, tribunalul va stabili contributia fiecaruia la repararea prejudiciului

Societatile transnationale

- sunt mari companii care prezinta o structura formata din elemente fara caracter national, fara o legatura juridica cu un alt stat. Incidenta legilor nationale este evitata prin stabilirea de sedii principale in mai multe state si provenienta capitalului de la asociati din mai multe tari.

- in doctrina si documentele organismelor internationale se utilizeaza frecvent si notiunea de societate multinationala. Cu toate ca cei doi termeni se folosesocietati comerciale alternativ, se manifesta o preferinta pentru expresia de societate transnationala.

Principalele trasaturi definitorii ale unei societati transnationale sunt urmatoarele:

-capitalul social este national sau multinational;

- un centru comun de decizie si control, precum si o gestiune globala;

- au la baza o strategie economica si financiara comuna indiferent cate piețe au;

-in litigiile referitoare la functionarea societatii sunt supuse spre solutionare instantelor arbitrale sau tribunalelor internationale.

Societatile transnationale detin o importanta forta economica, financiara si politica. Societatile transnationale domina sectoarele industriale strategice si controleaza economia mondiala.

3.2. Regimul juridic

Prin actele constitutive ale companiilor, participantii stabilesocietati comerciale structura societatii, obiectul de activitate, pietele pe care actioneaza, capitalul social, normele aplicabile operatiunilor comerciale.

Actele constitutive cuprind referiri la o L nationala a unuia dintre participanti, dar aceasta L nationala se aplica numai in subsi­diar, in masura in care prevederile din statutele lor s-ar dovedi insuficiente pentru a rezolva o anumita situatie.

De obicei in cele mai multe cazuri Regimul lor juridic  este deter­minat doar de normele stabilite prin statutele proprii.

Principiile nationale de drept se aplica sau sunt invocate in masura in care nu contravin dispozitiilor instituite prin statutele propri, se sustrag restricțiilor naționale astfel in caz de litifii dunt sancționabile numai in fața unor tribunale internaționale.

FALIMENTUL  INTERNAȚIONAL

- este o cale speciala de executare silita asupra tuturor bunurilor comerciantului debitor, care a incetat plata datoriilor sale comerciale.

- indica situatia unui comerciant, care nu-si poate plati datoriile ajunse la societati comercialeadenta, fiind in incetare de plati.

- mai reprezinta orga­nizarea juridica a creditorilor, care se apara in comun de insolventa comerciala a debitorului lor.

- constituie si o masura legala de ocrotire a creditului prin repartizarea risocietati comercialeurilor intre toti creditorii comerciantului.

- falimentul se caracterizeaza prin urmatoarele elemente: instituirea unei    proceduri concursuale de executare silita; lichidarea intreprinderii comerciale; sanctionarea falitului culpabil; situatia infamanta a debitorului falit.

Procedura falimentului este colectiva, generala si egalitara. Executarea silita urmareste interesele tuturor creditorilor, se aplica intregului patrimoniu si satisface toti creditorii, in limita cotei falimentare, proportional cu valoarea creantelor.

Reglementari internationale in materia falimentului

Pe plan international, expansiunea comertului si a investitiilor a determinat o abordare globala a reglementarilor privind falimentul Diversitatea sistemelor legislative nationale a impus utilizarea unor tehnici si instrumente variate.

Activitatea de armonizare in materia falimentului se concretizeaza prin incheierea de conventii internationale, prin adoptarea de regulamente sau prin elaborarea de legi interne, care transpun acte internationale.

Conventia de la Istanbul

Statele membre ale Consiliului Europei au incheiat, la Istanbul, Conventia europeana privind anumite aspecte internationale ale falimentului. Semnata la 5 iunie 1990, Conventia nu a intrat in vigoare.

Domeniul de reglementare al Conventiei de la Istanbul este limitat la proce­durile de insolventa care implica desesizarea debitorului si desemnarea unui sindic, fiind susocietati comercialeeptibile sa antreneze lichidarea bunurilor debitorului (art. 1). Nu sunt incluse in domeniul de aplicare al Conventiei, procedurile de reorganizare.

Hotararea de desocietati comercialehidere a procedurii este supusa disp. Conventiei, cu indeplinirea urmat cerinte: sa emane de la o instanta competenta; sa pro­duca efecte pe teritoriul statului in care s-a desocietati comercialehis procedura; sa nu fie vadit contrara ordinii publice

Competenta de a desocietati comercialehide procedura falimentului revine instantei de la principalul sediu al debitorului. Pana la proba contrara, sediul comercial este prezumat a fi sediul social al debitorului.

In situatia in care debitorul nu are centrul principalelor interese pe teritoriul unui stat contractant sau nu poate fi desocietati comercialehisa o procedura principala in statul unde se afla sediul statutar, competente devin jurisdictiile pe teritoriul carora debitorul are un stabiliment. Daca intervine un conflict de competenta, prioritate va avea jurisdictia care a desocietati comercialehis cea dintai procedura

Principalele probleme pe care este structurata Conventia se refera ia atributiile sindicului, falimentele secundare si drepturile creditorilor.

Numirea sindicului este urmata de masuri de publicitate, in modalitatile stabi­lite de catre legislatia fiecarui stat membru. Puterile sindicului vor putea fi execu­tate numai dupa o perioada de 2 luni de la publicarea actului de numire (art. 11).

in exercitarea atributiilor sale, sindicul poate indeplini orice acte de admi­nistrare, de gestiune si de dispozitie asupra bunurilor debitorului, inclusiv depla­sarea lor in afara teritoriului statului in care sunt situate (art. 10). Platile sau remi­terile de bunuri facute cu buna-credinta sindicului sunt liberatorii (art. 13).

Falimentele secundare pot fi desocietati comercialehise in statele membre pe teritoriul carora este situat un sediu al debitorului sau bunurile acestuia. Desocietati comercialehiderea procedurii secundare poate fi solicitata de sindicul din procedura principala sau de orice alta persoana sau organ abilitat sa ceara desocietati comercialehiderea procedurii de faliment (art. 18).

Conventia permite ca procedurile falimentare desocietati comercialehise in statul unde debitorul isi are sediul sau domiciliul sa fie recunosocietati comercialeute in celelalte state contractante. Indiferent de statul in care sunt situate, toate bunurile din patrimoniul debitorului constituie masa pasiva a falimentului, care va fi administrata potrivit legii statului unde a fost declansata procedura. Totusi, privilegiile sau garantiile reale care le afecteaza, vor fi guvernate de legea statului in care sunt situate.

Prevederile Conventiei se mai ocupa de publicitatea procedurilor de faliment in statele contractante in care debitorul detine bunuri, dispunerea masurilor asigu­ratorii, asistenta judiciara si recunoasterea hotararilor intre statele contractante.

2.5. Conventia Uniunii Europene

Domeniul de aplicare a Conventiei cuprinde procedurile de insolventa care implica ridicarea totala sau partiala a dreptului debitorului de a-si administra averea si desemnarea unui sindic. Dispozitiile Conventiei nu se aplica institutiilor de credit, societatilor de asigurari, societatilor de valori mobiliare si organismelor de plasament colectiv.

Competenta desocietati comercialehiderii procedurii revine jurisdictiei statului contractant pe al carui teritoriu este situat centrul principalelor interese ale debitorului. Pentru persoanele juridice, centrul de interese este prezumat a fi sediul social.

In cazul in care centrul principalelor interese se afla pe teritoriul unuia dintre statele contractante, jurisdictia unui alt stat contractant nu este competenta a desocietati comercialehide o procedura decat atunci cand debitorul poseda o intreprindere pe terito­riul acelui stat contractant. Efectele procedurii vor fi insa limitate la bunurile debitorului aflate pe teritoriul acelui stat

Potrivit principiului universalitatii, orice decizie de desocietati comercialehidere a procedurii, luata de jurisdictia competenta a unuia dintre statele membre, este recunosocietati comercialeuta in toate celelalte state contractante, din momentul in care aceasta decizie isi produce efectele in statul desocietati comercialehiderii procedurii. Decizia va fi recunosocietati comercialeuta, chiar daca debitorul, in virtutea calitatii sale, nu este susocietati comercialeeptibil de a fi subiect al unei pro­ceduri de faliment in celelalte state contractante,

Legea model privind insolvabilitatea inter­nationala adoptata de ONU din 30 mai 1997 și preluatade R in L 637/2002, constituie o regleme armonioasa a situatiilor de insolventa transfrontaliera. Prin armonizarea reglementarilor nationale, Legea model per­mite o administrare eficienta a procedurilor falimentului in cazurile in care bunu­rile debitorului se afla pe teritoriul mai multor state sau unii dintre creditori sunt straini.

Principalele obiective urmarite de Legea model constau in urmatoarele

1.     -asigurarea cooperarii intre tribunalele si celelalte autoritati competente ale diferi­telor state implicate in insolventa transfrontaliera;

2.     garantarea unei mai mari sigu­rante a comertului si investitiilor; administrarea corecta si eficienta a cazurilor de insolventa transfrontaliera, intr-o modalitate care sa protejeze interesele tuturor creditorilor si ale celorlalte persoane implicate, inclusiv ale debitorului;

3.                      prote­jarea bunurilor debitorului si optimizarea valorii lor;

4.     facilitarea redresarii intre­prinderilor in dificultate financiara, astfel incat sa fie protejate investitiile si sa fie conservata forta de munca.

Domeniul de aplicare al L model il constituie urmatoarele situatii

   instanta straina sau un reprezentant strain solicita asistenta in statul care a adoptat L model in legatura cu o procedura care se desfasoara in strainatate; se solicita asistenta intr-un stat strain in legatura cu o procedura care se desfasoara in statul care a adoptat L model;

 desfasurarea concomitenta a unei proceduri declansata intr-un stat strain si o procedura declansata in statul care a adoptat L model;

           creditorii straini sau alte persoane interesate straine au interesul de a solicita sau de a participa la o procedura desfasurata potrivit legilor statului care a adoptat L model.I

In imprejurarea in care prevederile L model contravin angajamentelor internationale la care statul este parte, aplicarea  va fi inlaturata in favoarea dispozitiilor respectivelor tratate sau conventii internationale, in acest fel, L model consacra prioritatea dispozitiilor conventiilor internationale fata de legile interne.

In interpretarea L model se va tine seama de caracterul si originea ei internationala, precum si de necesitatea promovarii uniformitatii de aplicare a dispozitiilor sale si de respectare a bunei-credinte

Fara a realiza o unificare substantiala a legilor care privesocietati comerciale insolventa, Legea model reglementeaza urmatoarele probleme: accesul reprezentantilor si al creditorilor straini la instantele competente din statul care a adoptat Legea model; recunoasterea procedurilor straine; cooperarea cu instante si reprezentanti straini; procedurile concurente (art. 1-4).

Reprezentantul strain are acces direct la instantele competente din statul care a adoptat Legea model. in consecinta, reprezentantul strain dobandeste legitimare procesuala activa.

Reprezentantul strain este o persoana fizica sau juridica, imputernicita intr-o procedura desfasurata in strainatate (art. 2). El este abilitat sa desocietati comercialehida ori sa par­ticipe la o procedura in statul care a adoptat Legea model. Daca procedura este desocietati comercialehisa, participarea reprezentantului strain este conditionata de recunoasterea procedurii straine.

Un drept de acces la procedura este rezervat si creditorilor straini. Ei bene­ficiaza de aceleasi drepturi ca si creditorii locali, referitor la desocietati comercialehiderea sau parti­ciparea la o procedura in curs si la rangul de prioritate al creantelor concurente.

Orice notificare adresata creditorilor locali va fi facuta, prin mijloace adec­vate, si creditorilor straini. Notificarea trebuie sa acorde un termen rezonabil pentru prezentarea creantelor si sa contina toate informatiile necesare.

Cererea de recunoastere a procedurii straine trebuie insotita de documente privind inceperea procedurii si numirea reprezentantului strain. Pentru a fi recunosocietati comercialeuta, procedura straina trebuie sa indeplineasocietati comercialea urmatoarele conditii: sa fie o procedura colectiva judiciara sau administrativa reglementata printr-o lege privind insolventa, in societati comercialeopul reorganizarii sau lichidarii activitatii debitorului; reprezentantul strain care solicita recunoasterea sa fie o persoana legal abilitata; cererea sa respecte conditiile de forma stabilite si sa fie adresata instantei com­petente (art. 16).

in cazul in care conditiile prevazute sunt intrunite, procedura straina va fi recunosocietati comercialeuta: fie ca procedura straina principala, daca se desfasoara in statul strain in care debitorul isi are centrul principalelor sale interese; fie ca procedura straina secundara, daca se desfasoara in statul strain in care debitorul are o activitate comerciala.

Recunoasterea unei proceduri straine principale produce urmatoarele efecte: suspendarea actiunilor sau procedurilor individuale contra bunurilor, drepturilor sau obligatiilor debitorului; masurile de executare silita impotriva bunurilor debi­torului sunt suspendate; dreptul debitorului de a-si instraina bunurile, de a le greva sau de a dispune in orice alt mod de aceste bunuri este suspendat; debitorul este prezumat, pana la proba contrarie, ca fiind insolvent si pe teritoriul statului care a adoptat Legea model (ari 20 si art. 31). Efectele recunoasterii fiind obliga­torii se produc de drept.

in conformitate cu principiul curtoaziei internationale, instanta competenta din statul care a adoptat Legea model va comunica in mod direct cu instantele si reprezentantii straini, solicitand informatii sau asistenta. De asemenea, adminis­tratorii si lichidatorii judiciari sunt autorizati sa coopereze cu instantele si repre­zentantii straini (art. 25-27).

Dupa recunoasterea unei proceduri straine principale, o noua procedura de faliment prevazuta de legea statului care a adoptat Legea model poate fi desocietati comercialehisa numai in masura in care debitorul are bunuri pe teritoriul acestui stat (art. 28). Daca o procedura straina si o procedura prevazuta de reglementarile statului care a adoptat Legea model se desfasoara concomitent impotriva aceluiasi debitor, instanta va tine seama de precizarile art. 29, si anume:

daca cererea de recunoastere a procedurii straine este introdusa ulterior desocietati comercialehiderii procedurii stabilita de reglementarile statului care a adoptat Legea model, toate masurile luate trebuie sa fie conform procedurii incepute in acest stat, iar efectele recunosocietati comercialeute procedurii straine principale nu se mai produc;

daca cererea de recunoastere a procedurii straine principale este introdusa ante­rior desocietati comercialehiderii procedurii prevazuta de reglementarile statului care a adoptat Legea model, toate masurile luate vor fi recunosocietati comercialeute de instanta, care poate dispune modifi­carea sau incetarea lor, iar efectele recunoasterii procedurii straine principale vor fi modificate sau ridicate, in masura in care nu sunt conforme cu procedura declansata.

in situatia in care mai multe proceduri straine sunt concurente, se va proceda in modul urmator: daca una dintre proceduri este principala, instanta competenta din statul care a adoptat Legea model va avea in vedere ca masurile incuviintate in procedura straina secundara sa fie conforme normelor aplicabile procedurii straine principale; daca mai multe proceduri straine secundare au fost recu­nosocietati comercialeute succesiv, instanta competenta din statul care a adoptat Legea model, pentru a realiza coordonarea procedurilor concurente, va putea decide modifica­rea sau desfiintarea masurilor dispuse (art. 30).

Creditorul care a primit o plata partiala intr-o procedura de insolventa intr-un stat strain nu va mai putea obtine o plata pentru aceeasi creanta intr-o procedura desocietati comercialehisa in statul care a adoptat Legea model. in acest fel, creditorul care parti­cipa la mai multe proceduri concurente, impotriva aceluiasi debitor, nu va primi mai mult decat ceilalti creditori, proportional cu valoarea creantei lor (art. 32).

Regulamentul Consiliului Uniunii Europene

Consiliul Uniunii Europene a adoptat la Bruxelles, la 29 mai 2000, Reg. privind procedurile de faliment. Reg. nr. 1346 din 2000 a intrat in vigoare la 31 mai 2002.

Domeniul de aplicare a Regulamentului cuprinde procedurile de faliment care implica desesizarea partiala sau totala a debitorului de atributiile administrarii averii sale, precum si desemnarea unui sindic

Din sfera de aplicare a Reg. sunt excluse procedurile de faliment privind soc.de asigurari, institutiile de credit, soc. de valori mobiliare, fondurile mutuale si organismele de plasament colectiv.

In conformitate cu prevederile Reg. competenta pentru desocietati comercialehi­derea procedurii de faliment revine instantei statului pe teritoriul caruia este situat centrul principalelor interese ale debitorului. Pentru persoanele juridice, centrul principalelor interese este prezumat a fi sediul social.

Daca a fost declan­sata o procedura principala, instantele unui alt stat pot desocietati comercialehide o alta procedura, secundara. Considerata o prelungire a procedurii principale, desocietati comercialehiderea proce­durii secundare urmareste numai lichidarea bunurilor debitorului care se gasesocietati comerciale in acel stat

De la aplicarea L falimentului, Reg. prevede si unele exceptii

1.     Desocietati comercialehiderea procedurii fali nu afecteaza urmatoarele aspecte: dr. reale ale creditorilor asupra bunurilor debitorului care se gasesocietati comerciale pe teritoriul unui alt stat,

2.     compensarea creantei creditorului cu cea a debitorului, daca operatiunea este permisa de L aplicabila creantei;

3.     efectele rezervei dreptului de proprietate, daca bunul se gaseste pe teritoriul unui alt stat membru decat cel de desocietati comercialehidere

in anumite situatii, Regulamentul permite). aplicarea unor alte legi. Efectele procedurii falimentului vor fi stabilite, in mod exclusiv, dupa cum urmeaza: legea statului pe teritoriul caruia se gaseste un imobil va guverna contractele prin care se dobandeste un drept de proprietate sau de folosinta asupra unui bun imobil (art. 8); legea statului aplicabila unui sistem de plati sau unei piete financiare va reglementa drepturile si obligatiile participantilor la aceste tranzactii (art. 9); legea contractului va guverna contractele de munca sau alte raporturi de munca (art. 10); legea statului de inregistrare se va aplica in privinta drepturilor debito­rului asupra unui bun imobil, nava sau aeronava, supuse insocietati comercialerierii intr-un registru public (art. 11); legea statului in care un proces se judeca se va aplica litigiilor in curs de solutionare (art. 15).

Fara a institui o procedura de faliment unica, Regulamentul realizeaza o core­lare intre procedurile nationale in temeiul cooperarii judiciare civile. Proble­matica Regulamentului se refera, in principal, la urmatoarele aspecte: recunoas­terea procedurii falimentului; procedurile secundare de faliment; informarea creditorilor si inregistrarea creantelor.

Decizia de desocietati comercialehidere a unei proceduri de faliment intr-un stat va fi recunosocietati comercialeuta in toate celelalte state membre, de indata ce isi produce efectele in statul de desocietati comercialehidere (art. 16). Recunoasterea confera deciziei de desocietati comercialehidere a procedurii, fara alta formalitate, efectele prevazute de legea statului de desocietati comercialehidere, numai daca in acel stat nu este desocietati comercialehisa o procedura secundara. in caz contrar legea statului de desocietati comercialehidere va guverna efectele procedurii, iar bunurile situate pe teritoriul acelui stat vor fi administrate in cadrul procedurii secundare (art. 17).

Recunoasterea unei proceduri de faliment desocietati comercialehise in alt stat sau executarea unei hotarari care decurge direct din procedura poate fi refuzata daca aceasta ar contraveni in mod vadit ordinii publice si, in special, principiilor generale sau drepturilor si libertatilor fundamentale (art. 26).

Sindicul desemnat de instanta competenta poate exercita pe teritoriul unui alt stat membru toate prerogativele conferite de legea statului in care s-a desocietati comercialehis procedura cat timp nu a fost luata nicio masura de conservare sau de protectie contrara ori nu s-a declansat o alta procedura de faliment. Sub rezerva exceptiilor prevazute de Regulament, sindicul poate sa deplaseze bunurile debitorului in afara teritoriului statului membru in care se gasesocietati comerciale (art. 18).

in exercitarea prerogativelor sale, sindicul trebuie sa respecte legea statului pe teritoriul caruia actioneaza si, mai ales, procedurile de vanzare silita a bunurilor. Atributiile sindicului nu implica folosirea mijloacelor de constrangere sau dreptul de a solutiona un litigiu.

Procedurile secundare de faliment se coreleaza cu cele principale, asigurand protejarea intereselor locale. Efectele procedurii secundare sunt limitate la bunurile debitorului care se gasesocietati comerciale pe teritoriul acelui stat membru (art. 27).

in vederea coordonarii actiunilor, sindicul procedurii principale si cei ai procedurilor secundare trebuie sa coopereze si sa comunice orice informatie utila in cealalta procedura (art. 31). Sindicul unei proceduri secundare este tinut sa permita, in timp util, sindicului din procedura principala, sa prezinte propuneri referitoare la lichidarea sau la utilizarea bunurilor din procedura secundara.

Le cererea sindicului procedurii principale, operatiunile de lichidare pot fi suspendate temporar, total sau partial (art. 33). Masura suspendarii se justifica prin apararea intereselor creditorilor din procedura principala si a celor din procedura secundara.

in cazul in care legea aplicabila permite inchiderea procedurii secundare fara lichidare, pe baza unui plan de reorganizare, concordat sau a unei alte masuri similare, o asemenea masura poate fi propusa de sindicul procedurii principale, inchiderea procedurii de faliment va deveni definitiva numai cu acordul sindicului din procedura principala. Daca nu se obtine acordul sindicului, masura propusa trebuie sa nu afecteze interesele financiare ale creditorilor din procedura principala (art. 34).

Orice limitare a drepturilor creditorilor propusa intr-o procedura secundara va

produce efecte asupra bunurilor debitorului care nu sunt incluse in aceasta procedura, numai cu acordul tuturor creditorilor interesati. Dupa plata creditorilor admisi in procedura secundara, surplusul de active va fi transferat sindicului

procedurii principale (art. 35).

Creditorul cu resedinta, domiciliul sau sediul intr-un stat membru, altul decat statul desocietati comercialehiderii procedurii, poate sa ceara in societati comercialeris inregistrarea creantelor in procedura falimentului (art. 39). Dreptul de inregistrare a cererilor de admitere a creantelor este recunosocietati comercialeut inclusiv autoritatilor fisocietati comercialeale si organismelor de secu­ritate sociala.

Din momentul desocietati comercialehideri procedurii falimentului, instanta competenta ori sindicul desemnat ii va informa pe creditorii cunosocietati comercialeuti care domiciliaza ori isi au sediul in celelalte state membre, Informarea se realizeaza prin transmiterea unei notificari individuale, care va indica temeiul si termenul limita pentru inregis­trarea cererilor de admitere a creantelor, autoritatea abilitata sa le inregistreze, sanctiunile neinregistrarii la termen. Nota informativa se redacteaza in limba oficiala a statului de desocietati comercialehidere a procedurii falimentului.

Redresarea si lichidarea judiciara §1. Precizari prealabile

-reglementarea procedurii falimen­tului prezinta o conceptie moderna, care pune accentul pe masurile de salvare a intreprinderii debitorului, mentinerea locurilor de munca si plata datoriilor. Fun­damentate economic, aceste masuri au in vedere intreprinderea si nu creditorii.

Procesul de reformare a institutiei falimentului se concretizeaza prin elabo­rarea de reglementari privind tehnicile de prevenire si tratament a dificultatilor intreprinderii.

§2. Prevenirea insolventei comerciale

- presupune determinarea rapida a dificul­tatilor financiare ale intreprinderii si rezolvarea lor amiabila. Solutiile legislative se constituie intr-un sistem de prevenire a insolventei comerciale.

- prevenirea insolventei se realizeaza cu ajutorul urmatoarelor mijloace: prin utilizarea informatiilor contabile interne; prin folo­sirea instrumentelor de publicitate comerciala; prin procedura de alerta.

Informatiile contabile interne sunt cuprinse in documentele previzionale pe care intreprinderea trebuie sa le publice. Aceste date rezulta din anexele bilantului privind angajamentele extrabilantiere si conturile consolidate.

Daca societatea este cotata la bursa, anexele vor mai cuprinde inventarul valorilor mobiliare detinute si propunerile privind distribuirea dividendelor. Pe langa documentele analitice cu caracter retrospectiv, unii agenti economici vor tine un cont de rezultat previzional si altul de finantare previzionala.

Instrumentele de publicitate comerciala constau in registrele de informare publica referitoare la situatia intreprinderilor. Principalele instrumente utilizate sunt registrul comertului, registrul garantiilor reale mobiliare, registrul inciden­telor de plata, registrul privilegiilor creantelor bugetare, registrul de proteste.

Redresarea si lichidarea judiciara

-*Procedura de alerta este facultativa si are ca societati comercialeop sa informeze conducerea intreprinderii despre unele fapte de natura a compromite continuarea activitatii si masurile care se impun pentru redresarea situatiei. in functie de persoanele indri­tuite sa intervina, alerta este interna si externa.

Procedura de alerta interna se poate declansa de cenzori, salariati prin comi­tetul intreprinderii si asociati. Alerta externa poate fi initiata de presedintele tribunalului comercial sau de grupurile de prevenire agreate.

Redresarea judiciara

-Redresarea constituie o procedura judiciara care se aplica intreprinderilor aflate in stare de incetare de plati, care au posibilitatea de a-si restabili situatia economica.

Pt. mentinerea activitatii, redresarea judiciara are ca societati comercialeop plata creditorilor.

Desocietati comercialehiderea procedurii de redresare judiciara se produce la cererea debi­torului, a unuia sau mai multor creditori, a procurorului sau de instanta din oficiu. De altfel, debitorii au obligatia de a solicita desocietati comercialehiderea procedurii, in termen de 15 zile de la data incetarii platilor.

Redresarea judiciara implica intrunirea a doua conditii de fond referitoare la calitatea debitorului si incetarea platilor.

-Procedura redresarii judiciare este aplicabila, in principal, comerciantilor pers. fizice si pers. juridice. Pe langa SOCIETATI COMERCIALE, pers juridice de drept privat supuse procedurii de redresare judiciara sunt societatile civile care efectueaza in mod obisnuit acte de comert si gruparile de interes economic, indiferent de obiectul de activitate.

Starea de incetare a platilor presupune imposibilitatea debitorului de a face fata pasivului sau exigibil cu activul disponibil. Natura creantei debitorului este indiferenta pentru desocietati comercialehiderea procedurii de redresare judiciara.

De altfel, L nu prevede numarul sau cuantumul datoriilor neplatite. Se cere doar sa nu fie platita o singura datorie, care trebuie sa fie certa, lichida si exigibila.

Competanța de soluționare a cererii de desocietati comercialehidere a procedurii de redresare judiciara aparține Tribunalului de pa raza caruia se afla debitorul, unde-și are princ.sediu.

Hotararea pe care o da instanța cuprinde o perioada de observație in care se intocmește un bilanț ec. al soc. și un plan de redresare. Durata de observație este de 6 luni care poate fi prelungit pana la 20 de luni.

Modalitațile de administrare a Soc. a debitorului sunt prev.de instanța. Administratorul numit de instanța il substituie pe debitor.

Lichidarea juridica

199

Tot pronuntarea hotararii, atrage si incetarea activitatii intreprinderii. Pentru societatile comerciale, hotararea de lichidare implica trecerea lor in faza de dizolvare.

Lichidarea presupune realizarea activului si plata pasivului.

Realizarea activului se face prin transformarea patrimoniului in disponibilitati lichide si incasarea creantelor debitorului. incasarea creantelor se va face in ordinea ajungerii la societati comercialeadenta.

Realizarea pasivului consta in plata datoriilor debitorului. Creditorii privi­legiati si ipotecari sunt platiti cu preferinta, inaintea celor chirografari. Activul care mai ramane, dupa deducerea cheltuielilor efectuate, se imparte intre toti creditorii, proportional cu valoarea creantelor.

in situatia terminarii distributiei sumelor realizate sau insuficientei activului, procedura lichidarii se inchide. Masa credala se desfiinteaza, iar creditorii platiti partial il pot urmari, in continuare, pe debitor, numai printr-o procedura indivi­duala. Prin ordonanta presedintelui tribunalului, creditorii individuali pot primi si un titlu executor.