Principiile efectelor actului juruidic civil si exceptiile lor

Principiile efectelor actului juruidic civil si exceptiile lor

Principiile efectelor actului juridic civil sunt regulile de drept civil care arata cum si fata de cine se produc aceste efecte. Exceptiile de la principii sunt acele situatii, in care regulile mentionate nu se aplica

Principiile efectelor actului juridic civil sunt trei:

A. Principiul fortei obligatorii (pacta sunt servanta);

B. Principiul irevocabilitatii;

C. Principiul relativitatii, (res inter alios, acta, al s neque nocere, neque prodesse potest).

A. Principiul fortei obligatorii

Se defineste acest principiu pornind de la art.969 alin.1 Codul civil - Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante

Principiul fortei obligatorii este acea regula a efectelor actului juridic civil potrivit careia actul juridic civil legal incheiat se impune autorilor sau autorului actului intocmit ca legea, sau contractul este legea partilor.

Cazuri restranse a fortei obligatorii

Exceptii

incetarea contractului de mandat din cauza mortii, interdictiei, insolubilitatii si falimentului mandatului ori mandatarului, dupa caz (art.1552 pct.3 Codul civil);

incetarea contractului de locatiune cand lucrul a privit in total sau s-a facut netrebnic spre obisnuita intrebuintare (art.1439 alin.1 Codul civil);

- prorogarea (prelungirea) efectelor actului juridic, prin efectul legii, peste termenul stipulat de parti; ex. cazul prelungirii contractelor de incheiere la care se refera art.1 din Legea nr.17/1994.

- prelungirea efectelor actului cu executare succesiva datorita suspendarii temporare a executarii lui (ex.un caz de forta majora, cand intervine tot o prelungire, dar fortata a efectelor actului;

- revizuirea efectelor actului juridic din cauza ruperii echilibrului contractual in schimbarea imprejurarilor avute in vedere de parti, la data incheierii actului juridic - ex. teoria impreviziunii (releus, sic non stantibus)  a imprejurarilor care nu mai stau asa.

Ca aplicatie legislativa a teoriei impreviziunii citam prevederile imperative ale art.43 alin.3 din L.8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe in cazul unei disproportii evidente intre renumeratia autorului operei si beneficiile celui care a obtinut cesiunea drepturilor patrimoniale, autorul poate solicita organelor jurisdictionale competente revizuirea contractului sau urmarirea convenabila a renumeratiei

B. Principiul irevocabilitatii actului juridic civil

Acest principiu este prevazut expres de al.2 art.969 Codul civil Conventiile nu pot fi revocate prin vointa unei din parti ci prin consimtamantu mutual (prin acordul partilor) . Principiul irevocabilitatii poate fi detinut ca regula de drept potrivit careia:

- actului bilateral nu i se poate pune capat prin vointa numai a uneia din parti,

- iar actului unilateral nu i se poate pune capat prin manifestarea de vointa, in sens contrar, din partea autorului actului.

Irevocabilitatea este o consecinta si o garantie a principiului fortei obligatorii a actului juridic civil.

Exceptii de la principiu

Distingem doua categorii de exceptii:

- exceptia in categoria actelor bilaterale (sau multilaterale);

- exceptia in categoria actelor unilaterale.

Exceptiile de la irevocabilitate, pentru conventii, se incadreaza in formula art.969 al.2 Codul civil Ele se pot revoca.din cauze autorizate de lege

De aici, rezulta ca revocarea conventiei prin consimtamantul mutual al partilor nu constitu exceptie de la principiul irevocabilitatii, ci reprezinta un aspect al principiului libertatii actelor juridice civile.

Exceptiile de la irevocabilitate in categoria actelor bilaterale

- art.937 Codul civil. Orice donatie intre soti in timpul maritagiului este revocabila (alin.1);

- art.1436 Codul civil. Daca contractul de locatiune a fost fara termen, concediul (adica denuntarea, trebuie sa se dea de la o parte la alta, observandu-se termenele defipte de obiceiul locului (alin.2);

- art.1523 Codul civil. Societatea inceteaza : prin vointa expresa de unul sau mai multi asociati de a nu voi a continua societatea

- art.1616 Codul civil. Dreptul trebuie sa se restituie deponentului indata ce s-a reclamat, chiar cand s-a fi stipulat prin contract un anume termen pentru restituirea lui

- art.1552 pct.1 sI 2 Codul civil Mandatul se stinge:

1. prin revocarea mandatului;

2. prin renuntarea mandatorului la mandat

- denuntarea contractului de inchiriere a unei locuinte la cererea chiriasului, cu conditia notificarii prealabile intr-un termen de minimum 60 de zile (L.114/1996 art.24 lit.a si b, republicata

- denuntarea unor contracte de catre judecatorul juridic (art.46 aln.1,3 si 5 din L 64/1995 privind ponderea reorganizarii si a falimentului modif. prin L.69/999);

incetarea contractului petrolier prin renuntarea titularului sau (art. 19 pct.b si art.21 din L 134/1995);

- denuntarea de comanda a unei opere viitoare (L.8/1996, art.46 alin.2);

incetarea contractului de concesiune prin denunta unilaterala de catre consesionar (art.35 lit.b L.219/1998).

Exceptii de la irevocabilitate in categoria actelor unilaterale

- testamentul este esentialmente revocabil art.922 Codul civil;

- retractarea (retragerea) renuntarii la mostenire (art.701 Codul civil);

- oferta poate fi revocata, pana in momentul ajungerii ei la destinatar (art.37 Codul civil);

- consimtamantul partilor sau, dupa caz, al parintelui exprimat la adoptia copilului poate fi revocat in termen de 30 de zile de la data intocmirii inscrisului autentic prin care acesta a fost exprimat (art.8 alin.2 din O.U.G.nr.25/1997). Principiul obligativitatii si principiul irivocabilitatii dobandesc anumite particularitati in cazul contractelor sinalogmatice, contracte ce produc urmatoarele efecte specifice:

1. exceptia de neexecutare (exceptia non adimpleti contractus)

2. rezolutiunea sau reziliere pentru neexecutarea culpabila

3. riscul contractului.

Aceste efecte vor fi analizate in partea a II-a a dreptului civil, la teoria obligatiilor.

C. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil

Acest principiu este consacrat in art.973 Codul civil care prevede Conventiile n-au efect decat intre partile contractanti . Acest act produce efecte numai fata de autorii sau autorul actului, el neputand sa profite ori sa dauneze actor persoane. Iar traducerea din latina a principiului = un act incheiat intre anumite persoane nici nu avantajeaza si nici nu dezavantajeaza pe altcineva. Intelegerea acestui principiu ca si a exceptiilor sale presupune, precizarea notiunilor de:

- parti;

- avinzi cauza

- terti.

deoarece in raport cu un anumit act juridic toare subiectele de drept civil se plaseaza in una din aceste trei notiuni.

Parte = este persoana care incheie actul, fie personal, fie prin reprezentare, si in patrimoniul ori persoana careia se produc efectele actului juridic intrucat a exprimat un interes personal in acel act. Termenul parte desemneaza atat una din partile unu act bilateral sau multilateral cat si pe autorul actului unilateral. Parte este persoana nu numai care incheie direct si personal actul juridic civil, ci parte este si persoana care il incheie prin reprezentantul sau.

Avind cauza este persoana care, desi n-a participat la incheierea actului, totusi suporta efectele acestuia, datorita legaturii sale juridice cu partile actului.

Exista 3 categorii de avinzi - cauza

- succesorii universali si succesorii cu titlu universal;

- succesorii cu titlu particular;

- creditorii durografori.

- Este succesor universal persoana care dobandeste un patrimoniu, adica o universalitate (universitas bonorum):

- mostenitorul legal unic;

- legatorul universal;

- persoana juridica ce dobandeste un patrimoniu prin efectul comasarii (fuziune si  

absorbtie).

Este succesor cu titlu universal persoana ce dobandeste o fractiune dintr-un patrimoniu.

- mostenitorii legali;

- legatorii cu titlu universal;

- PJ ce dobandeste o parte din patrimoniul unei PJ divizata (total sau partial)

Succesorii universali si cu titlu universal formeaza o singura categorie de avinzi-cauza deoarece intre ei exista numai o deosebire cantitativa, nu calitativa. Din punct de vedere juridic, succesorii iuniversali si cu titlu universal sunt continuatori ai personalitatii autorului lor. Calitatea lor de a fi avinzi- cauza consta in aceea ca actul juridic incheiat de autorul lor isi produce efectele si fata de ei. Acesti succesorii preiau in principiu toate drepturile si obligatiile autorului, sau o parte a lor (spunem in principiu pentru ca nu se transmit drepturile strans legate de persoana autorului ) (drepturi incesibile).

Succesorii cu titlu particular - sunt persoane care dobandesc un anumit drept, privit individual (ut singuli):

- cumparatorul;

- donatorul;

- legatorul cu titlu particular;

- PJ ce dobandeste activul net ca efect al dizolvarii altei PJ.

Calitatea sa de avind cauza nu se aprecieaza in raport cu actul prin care a dobandit un anumit drept (in acest caz avind pozitia juridica de parte), ci in raport cu acte anterioare ale autorului, referitoare la acelasi drept sau bun, incheiate cu alte persoane, respectandu-se si cerintele de publicitate, daca legea le cere. Ex. prevazut de art.1441 Codul civil; privindu-l pe cumparatorul unui bun ce formeaza obiectul unui contract de locatiune anterior.

Creditorii chirografori - sunt acei creditori care nu au o garantie reala pentru creanta lor (gaj ori ipoteca). Acesti creditori au garantata creanta doar cu un drept de gaj general , potrivit art.1718 Codul civil care prevede oricine este obligat personal, este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente si viitoare

Ei au calitate de avinzi cauza fata de debitorii lor deoarece ei suporta influenta actelor juridice patrimoniale incheiate de debitori cu alte persoane, prin care activul patrimonial deci gajul general , se mareste sau se micsoreaza

Totusi, calitatea de avind cauza a creditorului inceteaza fata de actele incheiate de debitor in frauda intereselor sale.

Impotriva acestor acte (fata de care devine tert), creditorul chirografar poate intenta actiunea revocatorie sau pauliana (potrivit art.975 Codul civil) sau actiunea in declararea simulatiei (art.1175 Codul civil).

Tertii sunt persoanele straine de actul juridic - pentrus extranei - si fata de care nu se produc efectele unui act juridic la care n-au participat. Putem mentiona ca intre avinzi cauza si terti poate exista un transfer, in sensul ca, aceeasi persoana poate fi avind cauza in raport cu un anumit act juridic civil al autorului sau si sa fie tert in raport cu alt act juridic, incheiat de acelasi autor.

Exceptii de la principiul relativitatii

Exceptiile de acest principiu  sunt tocmai cazurile in care actul juridic civil ar produce efecte si fata de alte persoane decat partile, prin vointa partilor actului. nExceptiile prevazute de literatura juridica sunt aparente si reale, desi nu exista o unanimitate de opinii cu privire la calificarea anumitor situatii ca fiind exceptii reale sau aparente.

Exceptii aparente

1) Situatia avinzilor cauza

- succesorii universali si cu titlu universal sunt continuatori ai autorilor lor, fiind, deci, asimilati partilor;

- succesorii cu titlu particular, iau locul (in masura aratata) partii actului juridic;

-creditorii chirografori, pe de o parte, actul incheiat de debitor nu da nastere la drepturi si obligatii pentru ei, direct ci pentru debitor, si pe de alta parte, dreptul de a ataca actul fraudulos izvoreste lege, iar nu din actul debitorului incheiat cu tertul.

2. Promisiunea faptei altuia (numita si conventie de porte-fort).

Aceasta consta in conventia prin care o parte - promitentul - se obliga fata de cealalta parte - creditorul promisiunii - sa determine pe o a treia persoana - tert - sa ratifice actul incheiat in absenta sa. Este o exceptie aparenta, deoarece, ceea ce se promite este propria fapta a promitentului, de a determina pe cineva sa adere la un act.

Deci tertul va fi obligat numai daca se obliga personal ori prin reprezentant, ratificand actul care, pana la acel moment, iI era inopozabil; deci tertul devine parte in act prin vointa sa iar daca tertul nu ratifica actul, promitentul este tinut sa-l despagubeasca pe creditor.

3. Simulatia

Simulatia este operatiunea in care ptrinr-un act aparent public, ostensibil, dar mincinos, nereal se creaza o alta situatie decat cea stabilita printr-un act ascuns, secret, dar adevarat.

Simulatia imbraca trei forme:

a) actul fictiv (actul public e incheiat numai de forma, fiind contrazis de actul secret, numit si contrainscris

b) actul deghizat (in actul public se indica un anumit act - spre ex. vanzare-cumparare, pe cand in actul secret se arata adevaratul act dorit de parti - spre ex. o donatie);

c) interpunerea de persoane - prite-nom (prin  actul secret se determina adevaratele parti , altele decat cele din actul public - ambele ori macar una din ele)

Inchidem simulatia printre exceptiile aparent, si nu reale, deoarece dreptul tertului de a invoca actul public, ori acela de a opta intre actul public si cel secret are ca izvor legea, iar nu conventia partilor creatoare de  simulatie.

4. Reprezentarea

Reprezentarea este procedeul tehnico-juridic prin care o persoana, numita reprezentant, incheie un act juridic in numele si pe seama altei persoane numita reprezentant, astfel incat efectele actului se produc direct si nemijlocit in persoana reprezentantului.

Reprezentarea poate fi:

- conventionala - cea care este generata de contractul de mandat (dandu-se procura

- legala - cea care izvoraste din lege, in sensul ca reprezentantul are dreptul de a reprezenta de la lege.

Reprezentarea este o exceptie aparenta deoarece:

1) in cazul reprezentarii conventionale - reprezentantul intra in notiunea de parte a actului juridic;

2) in cazul reprezentarii legale - dreptil de a reprezenta este dat de lege, nu prin actul altcuiva, fara voia reprezentantului.

5. Actiunile directe

Actiunea directa, reprezinta dreptul la actiune conmferit in unele cazuri creditorului, printr-o dispozitie expresa a legii, de a pretinde executarea creantei sale direct de la un debitor al debitorului sau, desi creditorul n-a fost parte la contractul incheiat intre debitorul sau si debitorul acestuia.

Codul civil reglementeaza doua astfel de cazuri:

in art.1488 Codul civil - in cazul contractului de antepriza de cladiri, lucratorii angajati de antreprenor (care sunt terti fara de contract de antepriza) au dreptul de a actiona direct pe beneficiarul constructiei (client, acesta fiind tert fata de contractul dintre antreprenor si lucrator) pentru  plata sumelor ce li se cuvin, dar numai in masura in care clientul s-ar gasi dator catre antreprenor, in momentul intentarii actiunii;

- art.1542 Codul civil alin.2 - daca prin executarea contractului de mandat, mandatarul si-a substituit, pe baza unui contract separat, o alta persoana, mandantul (in primul contract) are dreptul de a actiona in instanta pe submandatar, desi este tert fata de contractul prin care s-a produs substituirea.

Sunt exceptii aparente, pentru ca izvorul dreptului il constitue legea, iar nu actul individual, incheiat de alte persoane decat titularul dreptului subiectiv de a exercita actiunea directa

Stipulatia pentru altul - exceptie veritabila de la principiul relativitatii (contractul in favoarea unei terte persoane). Stipulatia pentru altul este actul bilateral prin care o parte - stipulantul - convine cu cealalta parte - promitentul - ca acesta din urma sa efectueze o prestatie in favoarea unei a treia persoane - tertul  beneficiar, care nu participa la incheierea actului, nici direct, nici prin reprezentare.

Dreptul tertului se naste direct sI in puterea conventiei dintre stipulant si promitent. Doar exercitiul dreptului subiectiv astfel nascut depinde de vointa tertului beneficiar.

O aplicatie a acestui contract o gasim in Codul civil prin reglementarea rentei viagere (art.1642) si a donatiei cu sarcini (art.828 si 830).