PARTICULARITATILE CERCETARII CRIMINALISTICE IN UNELE CAZURI PARTICULARE DE INFRACTIUNI ECONOMICE
§1 Metodica generala de cercetare a infractiunilor de inselaciune la masuratoare si inselaciune cu privire la calitatea marfurilor
Infractiunile de inselaciune la masuratoare si inselaciune cu privire la calitatea marfurilor se pot realiza, din punct de vedere obiectiv, printr-o varietate de modalitati faptice. In cazul inselarii la masuratoare, spre exemplu, infractorii recurg la ridicarea rapida a marfii de pe cantar, la calcularea necorecta a tarei, la folosirea unor cantare instalate in pozitii necorespunzatoare, la folosirea unor greutati mai usoare, la fixarea unor obiecte si greutati marunte sub talerele cantarului, la impachetarea necorespunzatoare a marfurilor, la prepararea mancarurilor dintr-o cantitate mai mica de produse alimentare in intreprinderile de alimentatie publica, ceea ce are ca urmare fie marirea numarului stabilit de portii preparate din produsele alimentare scoa se din magazie, fie crearea de plusuri neprevazute de alimente etc.
De asemenea, in cazul inselarii la masurat se folosesc unitati de lungime sau de volum mai mici, se desface ambalajul de fabrica, scotandu-se o parte a continutului (spre exemplu, se extrage votca sau vin cu seringa din sticle).
In cazul inselarii consumatorilor la socoteala, adica in cazul calcularii vadit nejuste a contravalorii lucrului eliberat, infractorii recurg uneori la dosirea si falsificarea listei de preturi, la inlocuirea si falsificarea etichetelor de preturi, precum si la vanzarea unor marfuri de categorie inferioara la pretul categoriei superioare.
Uneori infractorii recurg la denaturarea calitatii marfurilor, diluand bauturile spirtoase cu apa, umezind produsele alimentare, amestecand marfa eliberata consumatorului cu corpuri straine, asemanatoare ca aspect cu marfa.
Infractorii intra in posesia "plusurilor" create, fie insusind o parte a incasarilor provenite din vanzare, fie prin insusirea "plusurilor" in natura si vanzarea acestora la raioanele de marfuri cu bucata sau prin chioscuri.
Tinand cont de cele aratate, in cursul cercetarilor efectuate cu privire la aceasta categorie de cauze este necesar sa se stabileasca[1]:
□ daca au avut loc fapte de cantarire sau masurare inexacta si de inselare a cumparatorilor. in ce forma, cand, unde, fata de cine, la ce marfuri si in ce cantitate a avut loc aceasta;
□ cine anume a inselat pe cumparatori, sau, cu alte cuvinte, stabilirea tuturor participantilor la inselarea consumatorilor, a tuturor celor care au luat parte la falsificarea marfii, la insusirea "plusurilor", iar nu numai a persoanelor care au eliberat direct marfa cumparatorului;
□ daca lucratorii din comert invinuiti au avut intentia sa insele pe consumatori. in stabilirea acestei imprejurari pot prezenta insemnatate cele mai variate imprejurari ale cauzei: caracterul sistematic al inselarii la cantar sau masurat, proportiile mari ale turnarii incomplete sau ale lipsei la gramaj, utilizarea unor procedee rafinate de inselare a consumatorilor si de ascundere a acesteia;
□ ce procedee de inselare a consumatorilor si de insusire a "plusurilor" au utilizat infractorii si daca acestia n-au urmarit scopul sa creeze, pe aceasta cale, insemnate plusuri neprevazute, pe care sa le insuseasca ulterior din fondul centralizat de marfuri sau sa le foloseasca la acoperirea unei sustrageri savarsite anterior;
□ daca inselarea consumatorilor nu constituie cumva un mijloc de acoperire a lipsurilor create datorita unor manopere executate de diferitele persoane din cadrul salariatilor administrativi sau altor cauze in afara de sustrageri;
□ care este prejudiciul material adus intereselor organizatiei comerciale si intereselor consumatorilor, ce avere a invinuitilor poate fi indisponibilizata in vederea repararii acestui prejudiciu si ce trebuie sa se ridice ca fiind dobandit pe cale ilicita.
In cazul acestor forme de inselaciuni, de obicei, procesul penal se porneste in urma constatarii cazurilor concrete de inselare a consumatorilor, de catre administratie, pe baza plangerilor consumatorilor si a materialelor din presa, precum si pe baza sesizarii organelor de stat competente cu privire la faptul ca lucratorii societatilor comerciale folosesc aparate de masurat defecte.
Daca in materialele initiale se indica cazuri concrete de inselare a consumatorilor si probe suficiente pe baza carora se pot stabili asemenea fapte, sau se poate confirma direct sau indirect existenta intentiei, procesul penal trebuie pornit de indata, deoarece rapiditatea este una dintre conditiile esentiale ale anchetarii cu succes a acestor cauze. In cazul in care materialele initiale nu contin date cu privire la fapte concrete de inselare a consumatorilor, sau in cazul in care aceste date nu sunt suficient de temeinice, inainte de pornirea procesului penal trebuie sa se efectueze o verificare prin organele cu atributii in acest sens.
Cel mai indicat este ca cercetarea sa se inceapa prin efectuarea unei cumparari de control a unor marfuri. in caz de necesitate trebuie, de asemenea, sa se ia probe in vederea unei examinari de laborator. Este indicat ca efectuarea cumpararii de control si luarea probelor sa se faca in prezenta martorilor asistenti. Dupa executarea cumpararii de control, este necesar sa se organizeze imediat inventarierea marfurilor si verificarea casei. Descoperirea de "plusuri" sau resortari va constitui o dovada indirecta a caracterului sistematic si intentionat al inselarii cumparatorilor, iar descoperirea unei lipse va indica indirect faptul ca prin inselarea consumatorilor se acopera o lipsa creata anterior, datorita, probabil, unei sustrageri. In scopul calcularii stocului faptic si a stocului casei trebuie chemati din timp revizorii contabili.
De asemenea, trebuie sa se efectueze de indata cercetarea aparatelor de cantarit si masurat existente in magazinul sau in intreprinderea de alimentatie publica respective. in cursul cercetarii este necesar, spre exemplu, sa se acorde atentie datei marcarii greutatilor si masurilor, defectelor mecanice ale acestora, precum si faptului daca cantarele sunt fixate in pozitie orizontala si daca toate partile mecanismului acestora se misca liber. Totodata, este necesar sa se verifice cu atentie daca sub talerele sau parghiile oscilante ale cantarelor, pe fundul sau pe peretii masurilor nu sunt fixate obiecte straine, sa se verifice daca nu sunt micsorate greutatile, daca metrul este gradat exact si, in general, daca aparatele de masurare folosite sunt exacte. Un mijloc eficace de fixare a rezultatelor cercetarii il constituie adesea fotografia judiciara operativa.
In cazul in care cu prilejul efectuarii cumpararii de control s-a constatat faptul vanzarii marfii cu suprapret sau al vanzarii unei marfi de calitate inferioara la pretul calitatii superioare, ori vanzarea marfii cu impuritati, activitatea de cercetare imediata este de asemenea examinarea marfii cumparate si a altor marfuri pregatite pentru vanzare, a ambalajului pe care de obicei se indica articolul, sortul produselor, pretul si alte date de natura a le caracteriza, precum si examinarea actelor de intrare a marfii.
Printre activitatile de cercetare initiale figureaza, in toate cazurile, perchezitiile domiciliare si la locul de munca al persoanelor cu privire la care exista date care indica o activitate infractionala. La perchezitia domiciliara trebuie sa se caute marfuri asemanatoare celor la care detinatorul locuintei (al camerei) are acces in virtutea serviciului sau; de asemenea, se va cauta si ambalajul acestora, corespondenta, fotografii, acte care stabilesc activitatea din trecut a persoanei perchezitionate, acte referitoare la bani si marfuri necontabilizate, instrumentele si materialele care au putut fi utilizate la o noua marcare a marfurilor, falsificarea listelor si a cataloagelor de preturi, a etichetelor, intocmirea de etichete false, bani, valori si alte probe materiale.
Cu prilejul efectuarii perchezitiei in magazine sau alte asemenea locuri, trebuie sa se cerceteze cu o deosebita minutiozitate toate locurile in care s-ar putea afla marfuri sau sume de bani necontabilizate si ascunse, facturi necontabilizate, instrumente de falsificare a marfurilor, liste de preturi, cataloage de preturi, etichete de marfuri, aparate de cantarit si masurat inexacte. Printre activitatile de cercetare se enumera, de asemenea, audierea acelor persoane ale caror actiuni ilicite sunt consemnate in procesul-verbal intocmit cu ocazia cumpararii de control.
In cazurile in care temeiul inceperii urmaririi penale il va constitui procesul-verbal de constatare a infractiunii in momentul savarsirii ei si urmarirea penala se porneste de indata, printre activitatile imediate de cercetare se enumera perchezitiile, cercetarea probelor materiale si ridicarea lor daca acest lucru nu s-a facut, inventarierea si audierea persoanelor impotriva carora s-a pornit urmarirea penala.
Planul de urmarire penala intocmit in cauzele de inselare a consumatorilor trebuie sa asigure nu numai stabilirea faptelor pentru care s-a pornit procesul penal, ci sa scoata in evidenta si alte episoade ale activitatii infractionale. Cu prilejul intocmirii planului de urmarire penala, se va elabora de obicei versiunea inselarii sistematice a consumatorilor si aceea a existentei unui grup de infractori. In cadrul verificarii acestor versiuni trebuie sa se analizeze amanuntit rezultatele activitatilor initiale de ancheta, sa se cerceteze condica de reclamatii, sa se clarifice activitatea din trecut a invinuitilor, sa se consulte registrul de evidenta contabila, sa se ceara informatii din partea inspectiei comerciale si a altor organe (spre exemplu, Oficiul pentru Protectia Consumatorilor - O.P.C.) unde s-ar putea afla reclamatii si plangeri. Este necesar sa se studieze sistemul primirii, tinerii evidentei contabile si a realizarii marfurilor, precum si care sunt drepturile si indatoririle lucratorilor din intreprinderea comerciala sau de alimentatie publica respectiva. Aceste date vor permite sa se rezolve problema daca infractorul demascat putea sa actioneze fara complici.
In cursul cercetarii este obligatoriu sa se stabileasca procedeele de sustragere a "plusurilor" acumulate, precum si daca faptele de inselare a consumatorilor constatate au sau nu o legatura cu sustragerile sau cu practicarea ca sistem a luarii de mita in organizatia respectiva.
In afara de perchezitii, cercetari si de organizarea unor revizii prezinta o deosebita insemnatate audierile martorilor si a invinuitilor, precum si efectuarea diferitelor genuri de expertiza pentru cauza. Cercul persoanelor care pot fi audiate ca martori in cauzele de inselare a consumatorilor este destul de larg, si anume: cumparatorii care au fost de fata la constatarea faptului concret, persoanele prejudiciate, inspectorii reprezentantii autoritatilor publice si ai administratiei etc. Cu ocazia audierii acestor persoane, este necesar sa se stabileasca daca cumparatorul a asteptat sa se termine eliberarea marfii, daca nu a scapat pe jos din greseala bucatele de intregire a gramajului, daca proba a fost sigilata etc., daca in cursul verificarii nu au existat inexactitati, ce rezultate a avut verificarea, cum s-au comportat lucratorii verificati (daca au incercat sa impiedice efectuarea verificarii, daca au oferit mita, cum au explicat rezultatele cumpararii de control).
Pe baza condicii de sugestii si reclamatii, a proceselor verbale si a sesizarilor, precum si prin convorbiri cu cumparatorii, se pot identifica persoane care au constatat anterior fapte de inselare a consumatorilor, in cursul audierii acestor persoane, este necesar sa se stabileasca in ce mod, unde, cand si in prezenta caror persoane au facut cantarirea de control sau masurarea cumparaturii, precum si daca au formulat pretentii.
In cazurile in care se constata faptele de majorare a preturilor curente, de vanzare a unor marfuri de calitate inferioara la pretul calitatii superioare, de falsificare a marfurilor, este uneori necesar sa se audieze persoanele care au eliberat marfurile de la baza, cele care au receptionat marfurile la magazin, persoanele care au sortat marfa si care au intocmit documentele respective. Persoanele care au efectuat revizia si inventarierea trebuie audiate cu privire la desfasurarea si rezultatele acesteia, precum si asupra modului de comportare a invinuitilor in timpul inventarierii si reviziei.
Prin audierea vecinilor invinuitilor trebuie sa se stabileasca relatiile si modul de viata al acestora. Cu prilejul audierii invinuitului, acestuia trebuie sa i se ceara explicatii cu privire la fiecare dintre faptele ce i se imputa. Daca invinuitul neaga o serie de fapte, este necesar ca explicatiie date de acesta sa fie minutios verificate prin confruntarea lor cu alte probe, declaratii de martori, cu procesele-verbale intocmite; totodata, trebuie sa se stabileasca relatiile dintre invinuit si alti lucratori. In cazul in care invinuitul invoca in explicarea lipsei la gramaj, a turnarii incomplete sau a inselarii la socoteala, o eroare, oboseala, lipsa de experienta, lipsa unor conditii corespunzatoare de munca ori alte cauze, este necesar sa i se ceara explicatii cat mai amanuntite, in scopul verificarii lor ulterioare. Astfel, intr-un caz, vanzatorul a aratat ca facuse resortarea salamului, deoarece, din lipsa unei dotari speciale, salamul se transporta si se depozita in gramezi. Cercetarea autofurgonetei si a incaperii anexa a infirmat aceasta explicatie intrucat s-a constatat ca acolo existau compartimente speciale pentru diferitele calitati de salamuri. De asemenea, martorii au aratat ca salamul se transporta si se depozita intotdeauna pe calitati.
In toate cazurile insa, explicatiile invinuitului trebuie verificate, neadmitandu-se ca anchetatorul sa se limiteze numai la afirmatia neverificata ca sustinerile invinuitului sunt "netemeinice".
Intr-o serie de imprejurari este necesara ordonarea si expertiza respectiva. Expertiza merceologica contribuie la rezolvarea problemei daca preturile corespund celor din catalog, daca marfa corespunde stasului, la stabilirea articolului si a categoriei reale a produsului, la locul, la data fabricarii marfii si la intreprinderea producatoare, precum si daca astuparea sticlelor si ambalarea marfii corespund cerintelor.
Adeseori, in cauzele din aceasta categorie este necesar sa se ordone expertiza criminalistica. Ea are indeosebi rolul de a stabili cine a executat textul in documentele privitoare la marfuri si in lista de preturi, permitand si descoperirea falsurilor tehnice in acte. Expertiza tehnica a aparatelor de cantarit si masurat se poate ordona pentru a se stabili daca ele corespund cerintelor stabilite, daca prezinta defecte, de ce natura sunt aceste defecte, precum si pentru a se stabili urmarile folosirii acestor aparate.
In acele cazuri in care se iveste necesitatea de a verifica rezultatele reviziei efectuate anterior pornirii procesului penal sau in faza initiala a cercetarii, precum si necesitatea de a verifica daca pretul marfurilor si al felurilor de mancare preparate au fost just calculate, trebuie sa se ordone expertiza contabila.
§2 Particularitatile cercetarii in cazul infractiunilor prevazute de Legea nr. 31/1990
Ca si in cazul altor infractiuni, si in cazul cercetarii infractiunilor prevazute de Legea nr. 31/1990 organele de cercetare penala trebuie sa cunoasca foarte bine dispozitiile legale si specificul infractiunilor. In acest sens vom aminti, in continuare, unele aspecte esentiale care trebuie bine stiute de organele de cercetare.
Astfel, examinata prin prisma naturii juridice si a locului ocupat intre izvoarele dreptului penal, Legea nr. 31/1990 apare ca un act normativ bicolor. Pe de o parte, este o lege extra-penala ce contine dispozitii penale, deoarece, in principal, aceasta reglementeaza relatiile sociale formate in legatura cu organizarea si functionarea societatilor comerciale si numai in subsidiar stabileste faptele care - contrare ei si periculoase social - constituie infractiuni[2]. Pe de alta parte insa, ea este, in aceeasi masura, o lege penala speciala, prin faptul ca incrimineaza primar unele fapte, completand astfel matricea infractiunilor aflatoare intre copertile Codului penal.
Infractiunile prevazute de aceasta lege constituie una dintre formele raspunderii juridice in domeniul activitatii economice (activitate economica - si nu comerciala - intrucat Legea nr. 31/1990 nu face distinctie, in ce priveste incidenta prevederilor ei, in raport cu forma de organizare a activitatii de comert, astfel ca si prevederile referitoare la raspunderea juridica urmeaza a se aplica, nediferentiat, tuturor celor care realizeaza activitati economice: in sfera productiei ori circulatiei marfurilor, in sectoarele bancare si de asigurari, in cadrul regiilor autonome sau al societatilor comerciale cu capital de stat, cu capital mixt public si privat (romanesc si strain) sau cu capital integral privat, al organizatiilor cooperatiste)[3].
Legea prevede ca societatile comerciale se pot constitui in una din urmatoarele forme[4]: societate in nume colectiv, ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor; societate in comandita simpla, ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati; comanditarii raspund numai pana la concurenta aportului lor; societate in comandita pe actiuni, al carei capital social este impartit in actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati; comanditarii sunt obligati numai la plata actiunilor lor; societate pe actiuni, ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social; actionarii sunt obligati numai la plata actiunilor lor; societate cu raspundere limitata, ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social; asociatii sunt obligati numai la plata partilor sociale149.
De asemenea, in elucidarea faptei, organele de cercetare penala trebuie sa stapaneasca foarte bine urmatoarele notiuni:
Asociat. Este persoana fizica sau juridica, avand calitatea de membru al unei societati ori asociatii civile sau comerciale, la ale carei mijloace materiale sau capital contribuie material sau in alt mod (aport subscris).
Fondator. Prin acest concept se intelege acel asociat care, singur ori impreuna cu altii, in cazul societatilor pe actiuni, ori in comandita pe actiuni, indeplineste activitatile prevazute de lege, avand fata de terti si societatea comerciala raspundere solidara, impreuna cu administratorii, din momentul constituirii societatii,
Administrator. Conceptul defineste acel asocial - numit de adunarea constitutiva a societatii pe actiuni, ori prin contractul de societate in nume colectiv, in comandita simpla, sau desemnat de adunarea asociatilor in societatea cu raspundere limitata - care, indiferent de forma de organizare a societatii, indeplineste atributiile specifice in conditiile prevazute de lege.
Cenzor. Este persoana care, indiferent de forma de organizare a societatii, are obligatia sa supravegheze gestiunea societatii, sa verifice daca bilantul si contul de profit si de pierderi sunt legal intocmite si in concordanta cu registrele, daca acestea din urma sunt regulat tinute si daca evaluarea patrimoniului s-a facut potrivit regulilor pentru intocmirea bilantului. Acesta are obligatia de a prezenta raport in cadrul adunarii generale a asociatilor cu privire la aspectele de mai sus, prezentand, totodata, propuneri referitoare la bilant si repartizarea beneficiilor.
Director general ori director. Este presedinte al comitetului de directie, pe care il conduce. Comitetul de directie indeplineste acele atributii ce ii sunt desemnate de consiliul de administratie, acest consiliu fiind alcatuit din totalitatea administratorilor.
Expert. Expertul la care se refera textul este expertul contabil, atestat potrivit prevederilor legii in materie privind expertiza contabila si expertiza tehnica. In legea societatilor comerciale sunt enuntate cazurile in care persoane ce au aceasta calitate nu pot fi numite experti in situatiile litigioase, datorita legaturilor de rudenie pe care le au cu cei care au constituit aporturi ori cu fondatorii societatii, sau datorita intereselor materiale pe care le poarta fata de societatea comerciala.
Lichidatori. Dizolvarea (lichidarea) unei societati comerciale are loc in cazurile si conditiile prevazute de lege. Din momentul dizolvarii, administrator pierd dreptul de a mai intreprinde noi operatii, efectuarea acestora - pana la epuizarea procedurii de lichidare revenind lichidatorilor.
Asadar, lichidatorii sunt persoane care succed administratorii societatii dizolvate, preluandu-le si exercitandu-le atributiile. Numirea lichidatorilor poate fi voluntara - prin acordul asociatilor ori al adunarii generale - sau judiciara - prin sentinta instantei judecatoresti pronuntata dupa ascultarea asociatilor si administratorilor societatii supuse procedurii de lichidare.
Notiunea de actiuni. In societatea pe actiuni, capitalul este reprezentat prin actiuni emise de societate. Actiunile pot fi nominative sau la purtator, sunt de egala valoare si acorda posesorilor drepturi egale.
Bilantul sau situatia economica privind societatea comerciala se refera la tabloul contabil al activului si pasivului unei societati comerciale. Se incheie, obligatoriu, la finele fiecarui exercitiu financiar (anual), precum si de catre fiecare societate comerciala implicate in absorbtie sau contopire (fuziune,, ori in lichidare.
Dividend. Dividendul reprezinta partea din beneficiul societatii comerciale care revine fiecarui asociat in raport cu cota de participare la capitalul social.
Garantie. Conceptul are in vedere o anumita suma de bani ori alta valoare materiala - la nivelul stabilit in contractul de societate, in statut, ori de catre adunarea generale a actionarilor - pe care administratorul are obligatia sa o depuna anterior intrarii in functie.
Prospect. Este un inscris pe care fondatorii viitoarei societal comerciale, ori actionarii care ofera spre vanzare actiunile lor pe cale de publicitate, au indatorirea de a-1 elabora (art. 10, alin. 1 si art. 70, alin. 1). Din punct de vedere juridic, prospectul este "o invitatie adresata publicului", "o oferta unilaterale de a contracta, adresata unor destinatari deocamdata neidentificati"[5].
Aport. Prin acest concept se intelege valoarea cu care un asociat contribuie la formarea capitalului social. Obiect al aportului subscris de asociat poate fi orice valoare materiala-numerar, lucruri corporale, drepturi de proprietate industriala, creante etc.
Totodata trebuie stiut ca obiectul juridic al infractiunilor prevazute de Legea nr. 31/1990 este complex. Distingem, in alcatuirea acestuia, relatiile sociale privind activitatile economice desfasurate de societatile comerciale, relatii a caror formare si dezvoltare se impun a fi puse sub protectia penala. De asemenea, sunt de observat relatiile sociale privind dreptul cetateanului de a-si manifesta libera initiativa in scopul satisfacerii nevoilor sale materiale, drept exercitat prin intermediul formelor asociative cu caracter economic, neomitandu-se ca efectele benefice ale activitatii acestor persoane juridice de drept privat raspund, intr-un plan secund, si interesului public[6].
Este inclus obiectului juridic si ansamblul de relatii sociale, intemeiate pe onestitate, ce se formeaza, in procesul lucrativ, pe de o parte intre indivizii asociati intr-un tip de societate comerciala, iar pe de alta parte intre acea societate si ceilalti parteneri sociali, relatii ce sunt ocrotite - prin sanctiunea penala - impotriva oricaror actiuni malversative.
La majoritatea ipostazelor normative prin care se realizeaza infractiunile analizate obiectul material este absent[7]. Cu toate acestea, unele din infractiuni si doar in ce priveste parte dintre modalitatile lor normative au obiect material, ca de: prospecte, situatii financiare si economice cu continutul mistificat ori falsificat; actiuni si obligatiuni ilicite, emise fara respectarea dispozitiilor legale; sumele de bani imprumutate - intr-un sens sau altul - contrar conditiilor legale etc.
Subiectul activ nemijlocit (autorul) infractiunilor prevazute de lege este cu unele exceptii, circumstantiat in fiecare text incriminator. Este, astfel, subiect activ, "administratorul", "directorul", "fondatorul", "asociatul", "cenzorul", "functionarul societatii", "expertul", "lichidatorul".
Infractiunile sunt susceptibile de savarsire in toate formele de participatie - coautorat, instigare, complicitate. Cu exceptia coautoratului, la celelalte forme de participare nu se mai cere insa ca faptuitorul sa aiba o anume calitate.
Elementul material al infractiunii se exprima, la majoritatea modalitatilor normative, prin actiuni, de exemplu:
prezinta, cu rea-credinta, in prospectele, rapoartele si comunicarile adresate publicului, date neadevarate asupra constituirii societatii ori asupra conditiilor economice ale acesteia sau ascunde, cu rea-credinta, in tot sau in parte, asemenea date;
prezinta, cu rea-credinta, actionarilor/asociatilor o situatie financiara inexacte sau cu date inexacte asupra conditiilor economice ale societatii, in vederea ascunderii situatiei ei reale;
se raspandesc stiri false sau se intrebuinteaza alte mijloace frauduloase; folosesc bunurile sau creditul societatii; dobandesc actiuni ale societatii in contul acesteia;
Sunt insa si modalitati normative ale unor infractiuni care se savarsesc prin inactiuni.
Urmarea imediata consta - la toate infractiunile - in crearea unei stari de pericol pentru normala desfasurare a activitatii economice de catre societatea comerciala implicate ori alte societati, a relatiilor sociale din interiorul si exteriorul societatii comerciale. Deci faptele incriminate prin Legea nr. 31/1990 constituie infractiuni de pericol si nu infractiuni de rezultat.
Infractiunile din grupajul cuprins in Titlul VIII al legii se savarsesc, fara exceptie, cu intentie, in ambele forme ale acesteia - directe si indirecte. Forma de vinovatie se desprinde cu usurinta din analiza textelor, operatiune inlesnita de legiuitor care, la unele enunturi chiar a utilizat expresia "cu rea-credinta". Prin urmare, autorii faptelor au reprezentarea clara a consecintelor ce decurg din actiunile - inactiunile lor si urmaresc sau accepta producerea acestora. Textele examinate nu pretind, pentru realizarea infractiunilor, existenta unui anumit scop ori mobil.
Infractiunea de abuz in serviciu, retinuta in sarcina inculpatilor, are un caracter subsidiar, ceea ce inseamna ca fapta va fi incadrata ca atare numai daca nu cade sub incidenta altor dispozitii din Codul penal sau din legi speciale. In speta, ocupand functii in cadrul a doua societati comerciale, prin utilizarea materialelor societatii, a sculelor, utilajelor si chiar a muncitorilor in folosul lor si al societatii comerciale care le apartinea, inculpatii au realizat latura obiectiva a unei infractiuni prevazute de Legea nr. 31/1990 (este incriminata fapta administratorului sau directorului care, cu rea-credinta, folosesc bunurile sau creditul societatii intr-un scop contrar acesteia sau in folosul lor propriu, ori direct sau indirect). In consecinta ei au comis infractiunea prevazuta in textul sus-mentionat, iar nu aceea de abuz in serviciu - savarsire in forma imperfecta a tentativei. Cu toate acestea, nici unul dintre textele din lege nu prevede sanctionarea tentativei.
Consumarea infractiunii survine in momentul aparitiei consecintelor (care este starea de pericol), adica in momentul cand autorul "a raspandit stiri false", "a emis obligatiuni" etc. sau (prin inactiuni), cand "nu a convocat adunarea generala", "nu a aratat ca societatea este in lichidare" etc.
O parte din faptele penale prevazute de lege pot fi savarsite si in forma infractiunii continuate154 (de exemplu, emiterea de actiuni, in mod repetat, la diferite intervale de timp, fara respectarea dispozitiilor legale, dar in realizarea aceleiasi hotarari); dupa cum este posibila si savarsirea lor sub forma concursului de infractiuni prevazut de art. 33 din Codul penal (comiterea a doua sau mai multe fapte din cele incriminate prin lege).
§3 Cercetarea infractiunilor de contrabanda
Efectuarea cercetarilor penale la infractiunile de frontiera necesita din partea organelor de cercetare penala o pregatire temeinica din punct de vedere teoretic (juridic) si practic, pentru aplicarea corecta a legilor statului de drept.
Competenta ofiterilor politiei de frontiera este stipulata in Codul de procedura penala, care prevede la art. 208 alin. 1, lit. a, faptul ca "ofiterii politisti de frontiera, precum si ofiterii anume desemnati din Ministerul de Interne efectueaza cercetarea penala pentru infractiunile de frontiera". Aceasta competenta a fost extinsa prin Legea frontierei de stat care in art. 18 prevede: "Personalul Politiei de Frontiera Romana, aflat in exercitarea atributiilor de serviciu poate sa retina, in conditiile legii - in zona de frontiera, apele de frontiera si Delta Dunarii, apele interioare ale Dunarii, apele maritime interioare, marea teritoriala, zona contigua si zona economica exclusiva - persoanele care au savarsit alte fapte penale sau contraventionale decat cele prevazute la art. 14 lit. d si art. 15 lit. c si d, predandu-le de indata, organelor competente, impreuna cu obiectele retinute, mijloacele materiale de proba si lucrarile efectuate".
Prin urmare, organele de cercetare penala speciale ale politiei de frontiera sunt abilitate sa intocmeasca actele premergatoare inceperii urmaririi penale, in cazul constatarii infractiunilor produse la. art. 65-68 din Legea 56/1992 privind frontiera de stat a Romaniei, precum si al celor savarsite conform art. 175, 176, 179 din Legea 141/1997 privind Codul vamal al Romaniei.
Competentele oferite prin cele doua legi impun din partea ofiterilor politiei de frontiera, in general, si a organelor de cercetare penala speciale, in special, necesitatea cunoasterii legilor, aplicarea lor corecta la situatia concreta, deoarece sunt abilitati sa intocmeasca dosare pentru trimiterea in judecata a tuturor persoanelor care savarsesc infractiuni de frontiera.
In cazul infractiunilor de frontiera, ofiterii politisti de frontiera, ca organe de cercetare penala speciale, pentru administrarea probelor trebuie sa cerceteze cu atentie infractorii, locul[9] faptei (trecerii frauduloase) si imprejurarile in care s-a savarsit infractiunea. Pentru instrumentarea corecta si oportuna a cauzelor organele de cercetare penala speciale ale politiei de frontiera trebuie sa dovedeasca rabdare, perseverenta, tact si spirit de observatie.
Este deosebit de importanta, in cercetarea cauzelor, respectarea principiului prezumtiei de nevinovatie ce impune acordarea atentiei asupra[10]:
probele in acuzare - acelea prin care se face dovada vinovatiei infractorului sau a unui element care contribuie la stabilirea vinovatiei acestuia;
probele in aparare - cele care dovedesc nevinovatia acuzatului sau o vina mai redusa, in scopul stabilirii contributiei fiecarui participant la savarsirea faptei si determinarea circumstantelor agravante sau atenuante. Formarea convingerii cu privire la vinovatia sau nevinovatia celui in cauza si stabilirea valorii fiecarei probe se face pe baza analizei obiective si impartiale a intregului probator al infractiunii.
Organele de cercetare penala speciale, prin actiunile lor, au ca scop sa constate operativ si complet infractiunile produse, pentru ca persoanele vinovate sa poata raspunde potrivit vinovatiei fiecaruia, iar lucrarile intocmite pentru probarea faptelor savarsite sa intruneasca conditiile legii.
Organele de cercetare penala speciale ale politiei de frontiera au datoria de a stabili imprejurarile in care fapta a fost savarsita (strangand probe atat in aparare, cat si in acuzare) si raspunderea penala a invinuitului. Ele trebuie sa porneasca in actul de urmarire penala de la principiul de drept, potrivit caruia pana la stabilirea vinovatiei cuiva, acesta este considerat nevi-novat Daca certitudinea ofiterului cu cercetarea penala asupra vinovatiei inculpatului nu se manifesta, prezumtia de nevinovatie este sustinuta de principiul potrivit caruia orice indoiala este in favoarea faptuitorului.
Aceste principii impun ofiterilor desemnati ca organ de cercetare penala speciala sa respecte unele reguli procedurale si, in special, garantarea drepturilor omului. De asemenea, trebuie respectata libertatea persoanei, astfel incat nici o persoana nu poate fi anchetata, retinuta, arestata decat in conditiile prevazute de lege. Garantarea libertatii persoanei impune organelor de cercetare penala speciale urmatoarele obligatii:
□ sa faca un referat cu propuneri motivate in termenul stabilit de lege (24 ore), atunci cand se impune arestarea preventive a invinuitului. In acest caz, ofiterul desemnat ca organ de cercetare penala propune procurorului care supravegheaza cazul necesitatea arestarii preventive de pana la 5 zile. Daca s-a dispus arestarea preventiva a invinuitului, trebuie ca in termen de 24 ore sa-i aduca aceasta la cunostinta direct sau printr-un membru din familia acestuia, ori o alta persoana desemnata de invinuit cand nu este gasit la domiciliu. Concomitent cu aceasta obligatie, trebuie sa-i asigure asistenta juridica, daca invinuitul nu are aparator ales;
□ sa prezinte procurorului in 24 de ore cererile invinuitului impotriva masurilor luate cu privire la persoana sa;
□ sa puna de indata in libertate invinuitul daca a fost revocata masura arestarii preventive si in cazul expirarii termenului de retinere (24 ore), organul de cercetare penala special dispune eliberarea persoanei retinute prin ordonanta de punere in libertate;
□ sa aduca la cunostinta procurorului motivele care determina revocarea eliberarii provizorii si sa asigure luarea masurilor de ocrotire a persoanelor ramase fara asistenta, ce se aflau in grija celor retinuti sau arestati preventiv;
□ sa aduca la cunostinta invinuitului, faptul ca a fost prelungit termenul de arestare preventiva. Prelungirea arestarii se aproba numai de instanta de judecata in caz de necesitate si numai cu motive bine intemeiate. O alta indatorire ce cuprinde o serie de obligatii din partea ofiterilor desemnati ca organe de cercetare penala speciala o reprezinta garantarea dreptului la aparare, realizata prin:
□ aducerea la cunostinta persoanei despre fapta ce i se retine in sarcina, incadrarea juridica a acesteia si asigurarea posibilitatilor pentru pregatirea si exercitarea apararii; a aducerea la cunostinta persoanei, inainte de luarea primei declaratii, ca are dreptul sa fie asistat de aparator si sa consemneze acest fapt in scris;
□ asigurarea prezentei aparatorului la ascultarea inculpatului si prezentarea materialului, in cazurile in care asistenta juridica este obligatorie;
□ sa aduca la cunostinta aparatorului, in toate cazurile, despre actul de urmarire penala ce urmeaza a fi efectuat (data, ora);
□ sa inscrie, in toate actele incheiate, mentiunea privind prezenta aparatorului la efectuarea actului de urmarire penala;
□ sa asigure mentinerea unei relatii permanente a aparatorului cu inculpatul arestat sau inaintarea propunerii (motivate temeinic) procurorului de a interzice contactul intre aparator si inculpatul arestat (daca exista motive de ordin tactic care impun o asemenea masura);
□ sa asigure toate posibilitatile aparatorului de a prezenta plangeri, in situatia in care cererile sale nu au fost luate in considerate; ca sa administreze probe in apararea invinuitului sau inculpatului.
O alta indatorire cu caracter general este aceea ca, in toate cazurile, politistii de frontiera au obligatia de a se comporta civilizat, de a respecta demnitatea persoanelor retinute si cercetate. Acest lucru priveste in exclusivitate drepturile omului si se refera la totalitatea misiunilor pe care le executa politistii de frontiera pentru asigurarea, mentinerea si restabilirea ordinii publice la frontiera de stat.
Constatarea este o activitate de baza in vederea declansarii cercetarii penale la orice infractiune de frontiera.
Institutia Politiei de Frontiera Romane are bine cunoscut rolul si locul in cadrul fortelor de ordine publica ale Ministerului de Interne la granitele statului roman. Prin competentele legale conferite de legislatia interna si o parte din cea externa (aplicarea unor prevederi de drept international public, din tratatele, conventiile, acordurile si protocoalele de frontiera incheiate de Romania cu statele vecine sau a unor conventii internationale cu privire la combaterea fenomenului infractional transfrontalier unde suntem parte semnatara), politistii de frontiera au misiunea sacra de a mentine inviolabilitatea frontierei de stat si realizarea bunei vecinatati cu statele limitrofe. In functie de aceasta misiune, institutia politiei de frontiera este organizata pe formatiuni teritoriale locale cu responsabilitati intr-o fasie lata de 20 km de la linia de frontiera, spre interior.
Acest cordon strategic circular este supus, conform legii frontierei de stat, unui regim juridic ce reglementeaza activitatile desfasurate de populatia locala, cei in tranzit sau straini, in zona de granita, pe care le-am analizat anterior. in acest spatiu delimitat exact de lege si impartit de particularitatile reliefului pe directii, sectoare si detasamente de frontiera, politistii de frontiera isi executa misiunea de paza, supraveghere si control la fruntariile tarii. In vederea executarii misiunii de ordine publica la frontiera, toate formatiunile teritoriale de frontiera au sectoare de paza cu responsabilitati in ceea ce priveste organizarea, planificarea, executarea si controlul serviciului de paza, supraveghere si control de catre elementele de frontiera formate din ofiteri, subofiteri, maistri militari si militari angajati pe baza de contract. Toti acesti militari profesionisti, pe timpul serviciului de paza si supraveghere cu misiuni specifice de observare, cercetare, verificare, control au si misi-unea de a constata savarsirea sau incercarea de producere a infractiunii de trecere frauduloasa a frontierei de stat, a infractiunii de organizare, racolare, indrumare si calauzire a unei persoane, doua sau mai multe persoane ori a urmari obtinerea de bani sau alte foloase in scopul trecerii frauduloase si infractiunea de contrabanda la granita. Infractiunile de frontiera, au fiecare particularitatile lor, ceea ce impune o pregatire solida din partea ofiterilor politiei de frontiera investiti cu cercetarea penala a acestora.
Constatarea, in intelesul Dictionarului explicativ al limbii romane, reprezinta "actiunea de a stabili existenta unui fapt, a unui adevar, iar in cazul nostru, actiunea de a stabili daca fapta produsa este sau nu infractiune. Plecand de la un exemplu general, ca un element de frontiera a descoperit in apropierea granitei un grup de 3 cetateni romani (cu domicilii diferite pe buletinele de identitate, avand bagaje si se indreptau spre interiorul tarii) care nu si-au motivat temeinic existenta in acel loc, scopul deplasarii si destinatia urmatoare, se va trece la procedura de constatare a faptei acestora.
Constatarea faptei incepe cu elementul de frontiera care a descoperit (urmarit si retinut - dupa caz) faptuitorii la granita, in urmatoarea procedura:
□ aplica tactica politiei de frontiera pentru stabilirea identitatii persoanelor, astfel: se interpune intre frontiera si grupul de persoane, luand masuri de siguranta, in caz ca sunt atacati sau ca acestia vor sa fuga; se legitimeaza prin formula de politete si respect, dupa care solicita si verifica actele de identitate. Legitimarea se face cu prudenta, la o distanta corespunzatoare (2-3 pasi) fata de persoanele ce se legitimeaza, supraveghind permanent imprejurimile, examinand cu atentie documentele de identitate si persoanele suspecte;
□ stabileste posibila existenta a faptei periculoase printr-o scurta evaluare a vechimii urmelor pe fasia de control, cu caracteristicile persoanelor suspecte;
□ pune intrebari cu privire la existente suspectilor in acel loc, itinerarul parcurs si destinatia urmatoare. Indiferent de raspunsul acestora, elementul de frontiera se clarifica cu privire la existenta unei posibile infractiuni si nu contraventii;
□ imobilizeaza persoanele suspecte prin alegerea unor mijloace si procedee, cu discernamant, dar aplicate cu fermitate, pentru a curma actiunile de atac sau fuga de la locul descoperirii;
□ raporteaza prin radiotelefon situatia creata pe timpul misiunii lor si solicita interventia escortei (element de frontiera format din 4-8 militari profesionisti condusi de un ofiter sau subofiter - dupa caz);
□ pana la sosirea escortei, elementul de frontiera format din 2-3 militari din care unul este sef, organizeaza paza suspectilor, iar prin tehnica cunoscuta, conserva urmele de pe fasia de control, stabileste sensul trecerii, numarul partiilor de urma, felul trecerii, jaloneaza locul infractiunii si cerceteaza imprejurimile locului, in vederea descoperirii altor suspecti sau indicii.
Evident este faptul ca, prin exemplul ales, aceasta procedura dureaza intre 5-10 minute, dar sunt cazuri, oferite de practica, cand faptuitorii sunt retinuti dupa organizarea unor actiuni tactice cu forte importante ca numar si dotare sau cazuri cand acestia riposteaza cu foc de arma, pun in pericol viata si integritatea altor persoane sau sunt organizati in bande bine dotate auto si telefonie, ce impun politistilor de frontiera sa apeleze la o buna cooperare cu alte forte de ordine publica sau cu populatia din sectorul de responsabilitate. In asemenea cazuri, procedura dureaza, deoarece si administrarea probelor cere timp, discernamant si un inalt profesionalism.
Revenind la situatia creata politistilor de frontiera, de constatare in prima faza, derulam activitatea de cercetare la fata locului a faptei de catre ofiterul politist de frontiera. Dupa primirea raportului privind descoperirea faptuitorilor, ofiterul desemnat sau seful detasamentului se deplaseaza impreuna cu escorta la locul producerii faptei. Primeste raportul de la seful elementului de frontiera, care il informeaza despre: ora descoperirii suspectilor, numarul si numele acestora, urmele si indiciile descoperite pe fasia de control si sensul trecerii acestora. Din acest moment incepe procedura de cercetare la fata locului desfasurata de orice ofiter politist de frontiera, ce consta in intocmirea unor acte de constatare si desfasurare a unor activitati, cum ar fi:
efectueaza perchezitia corporala sumara in baza art. 100 C. pr. pen. pentru controlul sumar al imbracamintei si corpului persoanei prin palpare, respectand o serie de reguli tactice. Verifica lucrurile gasite in bagajele suspectilor, ridicand inscrisurile, corpurile delicte, obiectele, materialele, produsele sau substantele care ar putea fi folosite la atacarea militarilor ori a altor persoane, la sinucidere sau la facilitarea evadarii;
studiaza urmele si indiciile imprimate pe fasia de control;
studiaza cu atentie itinerarul parcurs de faptuitori de la fasia de control pana la locul descoperirii si retinerii de catre elementele de frontiera;
executa fotografierea sau filmarea video a itinerarului parcurs de faptuitori si a urmelor imprimate pe fasia de control sau in alte locuri;
pe o coala intocmeste schita cu locul prinderii faptuitorilor;
incheie procesul-verbal de cercetare la fata locului, conform prevederilor art. 131 C. pr. pen.;
comunica suspectilor ca vor fi condusi la sediul formatiunii teritoriale locale pentru continuarea cercetarilor (aceasta reprezinta un moment psihologic foarte important), deplasandu-se pe jos sau cu autoturismul. Transportarea trebuie sa respecte anumite reguli tactice pentru a-i impiedica pe cei condusi (transportati) sa fuga. Daca se opun transportarii, faptuitorii se imobilizeaza prin incatusare (masura de prevenire si siguranta);
organizeaza si ordona transportarea faptuitorilor la formatiunea de frontiera locala pentru continuarea cercetarilor penale. Prin intermediul escortei, ia masuri de paza a acestora si ordona elementelor de frontiera sa-si continue misiunea.
Dupa sosirea la sediul formatiunii teritoriale de frontiera, faptuitorii sunt condusi in camera destinata continuarii si efectuarii cercetarii penale.
La sediul detasamentului de frontiera, ofiterul desemnat continua procedura de cercetare, astfel:
□ efectueaza perchezitia corporala amanuntita, ajutat de alti militari sau de persoane de acelasi sex, acolo unde situatia impune;
□ ia declaratii de la martorii care au vazut suspectii in momentul trecerii frauduloase a frontierei de stat, conform art. 86 C.pr. pen.; ia declaratie de la fiecare faptuitor, conform art. 73 C. pr. pen.;
□ intocmeste dovada de predare-primire a inscrisurilor si obiectelor ridicate de la faptuitori (activitate ce s-a desfasurat la locul faptei si la sediul detasamentului in prezenta faptuitorilor si a martorilor asistenti), conform art. 97 C. pr. pen.;
□ dupa terminarea acestor acte de constatare, care intra in sarcina oricarui ofiter politist de frontiera, sarcina conferita de art. 208 C. pr. pen., ordona masuri concrete de paza a faptuitorilor pe timpul cat acestia raman in sediul detasamentului pana la venirea organului special de cercetare penala de la sectorul de frontiera;
□ la prezentarea organului de cercetare penala special, in cadrul detasamentului de frontiera, raporteaza pe scurt desfasurarea faptei produsa de faptuitori si pune la dispozitie cele sase acte de constatare (Procesul-verbal de cercetare la fata locului, Schita cu locul prinderii faptuitorilor, Dovada de retinere a inscrisurilor si obiectelor, Declaratia faptuitorului, Declaratia martorilor, Proces-verbal de perchezitie).
La nevoie, se mai pot anexa si alte documente justificative care probeaza fapta periculoasa, cum ar fi: inscrisurile sau fotografiile.
[1] A se vedea, S. A. Golunski, "Criminalistica", Editura Stiintifica, Bucuresti, 1961, p. 486-487
[2] Augustin Ungureanu, Aurel Ciopraga, "Dispozitii penale din legi speciale romane. Comentate si adnotate cu jurisprudenta", vol. II, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996, p. 163 si urm; Gheorghe Diaconu, "Infractiuni in legi speciale si legi extrapenale", Editura All, Bucuresti, 1996, p. 242 si urm
[3] D. Clocotici, Raspunderea penala, contraventionala sau prin aplicarea unor amenzi civile, in cazul incalcarii dispozitiilor legale care reglementeaza activitatile comerciale, in Revista Dreptul nr. 5/1992. p. 51
[4] D. Clocotici, op. cit., p. 29 si urm.
[5] O. Capatana, "Societatile comerciale", Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1991, p. 105
[6] Augustin Ungureanu, "Infractiuni referitoare la constituirea, functionarea, fuziunea si lichidarea societatilor comerciale" (V), in Revista de Drept comercial nr. 3/1996, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996, p. 84 si urm.
[7] Augustin Ungureanu, "Infractiuni referitoare la constituirea, functionarea, fuziunea si lichidarea societatilor comerciale (IV), in Revista de Drept comercial nr. 2/1996, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996, p. 51 si urm.
[8] C. Apel Constanta, decizia nr. 111/1994, in Revista de drept penal, anul II. nr. 1, Regia Autonoma "Monitorul Oficial", Bucuresti, 1995, p. 128
[9] a se vedea decizia de indrumare nr. 1/1987 a Plenului fostului tribunal Suprem, in Revista Romana de Drept nr. 8/1988, p. 45 si urm. cu privire la efectele juridice ale momentului consumarii si epuizarii infractiunii continue
[10] a se vedea, Gheorghe Carp, Victor Aelenei, Gabriel Darmon, Bogdan Tonea, "Dreptul frontierei de stat", Editura Ministerului de Interne, Bucuresti, 1999, p. 118
