MODALITATI DE SAVARSIRE A INFRACTIUNILOR IN DOMENIUL COMERCIAL

le='color:black;background:white;mso-highlight:white;mso-ansi-language: RO;layout-grid-mode:line'>Folosirea unui nume fals constituie cea mai banala escrocherie. Spre exemplu, escrocul isi deschide un cont cu ajutorul unor acte de identitate false, comitand ulterior, sub acest nume fals si cu cecurile obtinute, importante escrocherii, dupa care va profita linistit de rezultate sub identitatea lui reala.

Alta modalitate de escrocherie este prin insusirea unei calitati false privind calitatea, functia sau starea civila, una din insusirile persoanei fizice etc. Astfel, escrocii se pot prezenta ca fiind delegati ai unei firme insarcinate cu strangerea de fonduri publice de la comerc ianti. In acest fel, falsii reprezentanti fac incasarile in interes propriu.

Alta modalitate de actiune prin care se primesc fonduri este utilizarea unei ex-calitati si abuzul de o calitate adevarata (ca varianta). Pot fi amintiti in acest sens fostii functionari care se deplaseaza la domiciliu pentru incasarea impozitelor, agentii de asigurari revocati sau demisionati care continua sa incaseze primele, dar in interes personal etc.

§2 Falsificarea inscrisurilor

Notiunea de fals in acte nu este precizata intr-o definitie legala. in majoritatea legislatiilor se face insa o enumerare a diferitelor feluri de fals in acte, dar fara a se da o definitie generala si completa, care sa delimiteze caracteristicile acestei infractiuni. Principalele forme de manifestare a falsului in inscrisuri prevazute in Codul penal roman (art. 288, 289, 290) sunt: falsul material in inscrisuri oficiale, falsul intelectual si falsul in inscrisuri sub semnatura private.

Literatura juridica si jurisprudenta au relevat elementele esentiale a infractiunii de fals in acte, aratand ca aceasta prezinta trei caracteristici principale, si anume:

alterarea adevarului;

producerea sau posibilitatea producerii unor consecinte juridice;

savarsirea faptei cu intentie;

Acceptiunea data falsului in acte este in general comuna pentru toate formele de manifestare a acestuia. De asemenea, nici elementele infractiunii nu difera cu mult intre ele, de la o forma la alta a falsului. Unele nuante mai insemnate apar doar in privinta subiectului infractiunii si a laturii ei obiective. De exemplu, la falsul in acte sub semnatura privata, imputabilitatea este conditionata si de intrebuintarea sau incredintarea actului altei persoane spre folosire. Cu referire la aspectele generale ale acestor infractiuni privind raportul intre expresia penala si cea tehnica a falsului, adica la falsul material, in acte oficiale si neoficiale, la elementul obiectiv al infractiunii si in special la modul de actiune, la procedeele concrete de alterare a actelor in legatura cu care se solicita aportul stiintei si tehnicii, respectiv interventia expertului criminalist acestora si s-a aratat o atentie sporita in ultimul timp.

Alterarea adevarului cuprins intr-un act are loc, in principal, prin actiune (in facienda), fiind posibil insa ca ea sa se produca si prin inactiune (omisiune) dupa cum se arata expres in articolul 289 C. pen. Actiunea de falsificare cunoaste o descriere analitica in norma penala: prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui in orice mod; prin atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului. Unele legislatii penale prevad si alte modalitati de alterare a adevarului in acte.

Trebuie mentionat insa, ca oricare ar fi enumerarea acestor moduri de alterare a adevarului, ele se reduc la doua forme principale, si anume: falsul intelectual si falsul material.

Prezentarea unui inscris (act, document) victimei, constituie una din cele mai frecvente escrocherii, cum ar fi, de exemplu[1]:

a.         Transportatorul care falsifica o factura in beneficiul sau, ori reprezentantul care stabileste bonurile de comanda false pentru care poate sa primeasca, pe nedrept, comisioane.

Prin intermediul informaticii pot fi manipulate fraudulos calculatoarele, inscriindu-se astfel credite artificiale.

b.         La vanzarea unui fond de comert, cumparatorului i se prezinta bilanturi false sau o contabilitate "remaniata".

c.         Oferirea unei cambii de complezenta, prin care da un credit imaginar pentru care banca a admis scontul, mai mult chiar, a aprobat cheltuielile, presupune adesea avaluri false sau pseudoacceptari.

d.         Folosirea de cecuri in modalitati de genul: predarea unui cec fara acoperire sau, a unui cec post-datat, da aparenta de credit beneficiarului; exista utilizarea de cecuri trase din conturi lichidate sau fals garantate, cecuri furate sau pierdute. De asemenea, mai pot fi folosite alte documente justificative la plata, (dispozitii de plata, carti de credit furate sau false) oferirea unui numar de cont al altei persoane pentru cumpararea unor produse prin tehnicile de "teleshopping" sau "minitel" (intalnite mai ales in tarile in care acest tip de vanzari este raspandit) etc.

§3 Escrocheria

In sens larg, escrocheria consta in incredintarea de fonduri, de obiecte sau chitante, succesiv, fie luand un nume fals sau o falsa calitate, fie folosind o manevra frauduloasa. Referitor la aceasta fapta se impun cateva consideratii privitoare la psihologia subiectului activ si pasiv al infractiunii, dar si privitor la imaginatia escrocului.

In primul rand, escrocul manifesta o moralitate foarte scazuta pentru ca abuzeaza de prietenie, dar cum subliniaza R. Lechat: "daca proprietatea se apara impotriva furtului cu arme sau cu case de bani, ea se ofera ca un burete imbibat de escrocherie"[2]

In al doilea rand, victima se caracterizeaza prin trasaturi cum sunt: naivitatea, cupiditatea, dar si prin o anumita doza de necinste.

Escrocheria nu apare oricand, ci este un delict de civilizatie scris. Ea nu are de-a face cu dezmostenirea, dezechilibrul sau inadaptabilitatea sociala, cu manifestarea unei paturi, denumita sugestiv "gulere albe", care se foloseste de puterea sa economica si sociala pentru comiterea unor abuzuri in detrimentul persoanelor al caror statut inferior nu le permite sa se apere.

In afara de faptele prezentate la paragrafele precedente, care sunt considerate tot escrocherii, mai exista si asa-numitele escrocherii prin inscenare[3].

In acest gen de delicte escrocul, dand dovada de evidenta siretenie, actioneaza fie sub forma banala a interventiei (reale sau imaginare) a unui tert, complice sau nu, fie sub forma unei adevarate uneltiri (modalitati frauduloase) amestecand persoane, interventii si fabulatie pentru a ajunge la fondurile ravnite.

Pot fi enumerate cu titlu de exemplu, urmatoarele:

Interventia unui tert este o escrocherie tipica pentru asigurari. Procedeul este urmatorul: un individ se asigura pentru accidente, pe viata, plateste un numar apreciabil de rate, dupa care insceneaza cu ajutorul unui complice ca si-a pierdut viata intr-un accident. Societatea de asigurari isi va onora contractul predand suma asa-zisei vaduve. Intre timp, "victima" se stabileste in strainatate unde, ulterior, se va intalni cu sotia sa.

Diverse modalitati frauduloase, cum ar fi:

Escrocheria numita "la vedere" Consta i

ntr-o manevra foarte dibace, presupunand o substituire de bancnote, astfel incat individul sa poata da restul de la o bancnota cu valoare mai mica decat cea pe care a primit-o (se intampla frecvent la casierii).

Varianta cea mai cunoscuta a acestei escrocherii este cea denumita in jargonul delincventilor "smen". Se practica mai ales pe langa casele de schimb valutar de catre "binevoitori" versati care se ofera sa schimbe valuta la un raport de schimb chipurile mai avantajos pentru victima credula. Escrocul, cu ajutorul unor complici, insceneaza o descindere a politiei si creeaza o stare de tensiune de care profita, schimband teancul de bani de o anumita valoare cu altul, aflat in maneca sau intr-unul din buzunare. Exista si infractori deosebit de abili, adevarati prestidigitatori ce nu au nevoie de complici pentru inscenari; pretextand doar ca vor sa renumere banii, iau din mana victimei teancul bun pe care il renumara in fata acesteia iar de dedesubtul mainii cu care numara scot cu miscare foarte rapida "smenul" pe care-l ofera impaturit victimei ce ramane convinsa ca totul este in regula chiar si dupa ce acesta dispare linistit.

"Tentatia chilipirului" exemplifica cel mai elocvent dorinta de profit a victimei si este, poate, prin urmare, unul dintre cele mai "valoroase" atuuri ale escrocului. in fata unui gura-casca, escrocul se preface ca a gasit pe jos o bijuterie de valoare, pe care un complice aflat in apropiere o evalueaza; naivul, ademenit, se grabeste sa o cumpere la jumatate din "valoarea apreciata" de complicele escrocului. Ulterior, prezentandu-se la un bijutier, victima constata ca a cumparat un fals.

Revanzarea unor marfuri inainte de a le achita ("carambouillage") este o escrocherie comisa de indivizi care cumpara pe credit marfuri, pe care le revand apoi pe bani gheata fara sa le plateasca la scadenta. Pentru ca acest gen de escrocherie sa reuseasca, indivizii au cunostinte si aptitudini comerciale, luand alura unor mari afaceristi. in acest scop, infiinteaza firme "de fatada", deschid conturi, intocmesc dosare (fireste false) toate pentru a crea iluzia de seriozitate si incredere viitoarelor victime. In faza finala, escrocii cumpara o anumita cantitate de marfuri cu lichiditati, iar restul pe baza de contracte cu scadenta la 60 sau 90 de zile. In acest interval insa marfurile sunt revandute. Firma dispare, iar escrocii fug cu banii fara a plati marfurile la scadenta.

Escrocheriile hoteliere se practica, in special, in marile hoteluri care sunt dispuse la sacrificii grele pentru a nu li se stirbi reputatia. Acest lucru este exploatat de escroci care insceneaza diverse accidente sau furturi, afirmand ca s-au produs in hotel. Proprietarul hotelului respectiv se va grabi sa aplaneze "conflictul" si sa-l despagubeasca pe "clientul nemultumit pentru ca scandalul sa nu ia amploare si astfel sa fie cunoscut de alti clienti.

§5 Manipularea de date si informatii inexacte

Paralel cu aparitia diverselor forme ale societatilor comerciale, cu dezvoltarea relatiilor economice in general, a crescut numarul si diversitatea escrocheriilor financiare. Dintre principalele forme de savarsire a acestor fapte, pot fi mentionate[4]:

Apelul la public in vederea acoperirii emisiunii de actiuni, obligatiuni, inscrisuri sau orice titluri de valoare ale unei societati care se va dovedi ulterior a fi fatada.

Oferirea de informatii inexacte (cuprinse in prospectele financiare) sau anuntarea de sume fictive de subscriptii, de liste false cu persoane care au participat la subscriptie (printre ele inscriind si personalitati), in vederea obtinerii de varsaminte sau subscriptii suplimentare.

Forme diverse de manipulare de genul: publicarii unui bilant inexact, abuzul de bunurile societatii, supraevaluarea aportului in natura, repartizarea de dividende fictive.

Escrocare prin folosirea dobanzilor, victimele fiind determinate sa-si incredinteze economiile pentru ca li se promite o dobanda de 10-15% pe luna: primele dobanzi se dau foarte punctual, din subscriptiile noilor victime si, dupa ce a ademenit un numar considerabil de persoane cu teoria dobanzilor compuse (sau a calculului piramidal in cazurile deja amintite, ale jocurile de "intrajutorare" tip "roata" - in care se vehiculeaza retete-minune care, chipurile, infailibile fiind, vor garanta si "iesirea din joc" cu profit de 5 sau 6 ori suma investita - ce s-au dovedit - iar practica o arata - ca escrocheria poate atinge dimensiuni colosale, nationale chiar), dupa care escrocul dispare - ca si societatea pe care o crease - cu sumele depuse.

§6 Fraude financiar-fiscale

Alte categorii de escrocherii, care vizeaza fie obtinerea unui credit privat sau public - fraude private, fie evitarea de impozite sau beneficierea de avantaje din partea statului denumite fraudele fiscale, cunosc o rata semnificativa de crestere[5].

Fraudele private se comit prin folosirea unei facturi pro forma, care nu corespund unei operatiuni efectuate, precum si prin folosirea de facturi false in raporturile cu o societate;

Fraudele fiscale includ, printre altele, procedeul numit "Taxi", constand in prezentarea de facturi false catre stat pentru a obtine rambursarea TVA, efectuate de persoane nerezidente pe teritoriul unui stat la parasirea acestuia cu bunuri purtatoare de TVA. Daca cineva cumpara de la alt negustor o marfa, prin pret el plateste si cota de TVA aferenta predecesorului. In jargonul oamenilor de afaceri lipsiti de onestitate, "taxi" desemneaza pe acela dintre ei care, prin facturi false, este furnizorul taxelor recuperabile.

Alte escrocherii financiare constau in: prezentarea de creante false intr-un faliment, declaratii false in materie de garant, declaratii mincinoase cu ocazia semnarii unui contract de asigurare - agentul declara, spre exemplu, ca polita acopera riscul imbolnavirii, in realitate aceasta privind numai riscul de accidente.

Estorcarea de bani prin folosirea mijloacelor violente sau a amenintarii este cunoscuta sub denumirea de racket. Sunt foarte cunoscute in zona noastra est-europeana actiunile racketilor estici, aceasta estorcare putand sa aiba si urmatoarea forma: obligarea unei societati la plata, catre o banda de infractori, a unei sume periodice, in schimbul "acordarii protectiei" bandei.

---