Definitia dreptului securitatii sociale - Securitatea sociala in documentele internationale

Definitia dreptului securitatii sociale - Securitatea sociala in documentele internationale

Dreptul securitatii sociale este format din ansamblul normelor de drept care reglementeaza raporturile juridi ce de asigurare sociala si pe cele de asistenta sociala[1]

El se particularizeaza fata de dreptul muncii, in principal, prin urmatoarele[2]

obiectul sau il constituie raporturile juridice de asigurari sociale si de asistenta sociala; aceste raporturi juridice nu sunt grevate in mod necesar pe raporturile de munca ale salariatilor; de regula, ele se nasc ex lege, fara a avea la baza vointa subiectelor lor;

metoda de reglementare proprie dreptului securitatii sociale este cea directa, prin acte normative. Potrivit art. 73 alin. 3 pct. p din Constitutie, problemele securitatii sociale constituie obiect al legii organice (ca si cele privind raporturile de munca).

Ca urmare a existentei acestor trasaturi specifice, Codul muncii, spre deosebire de cel anterior, nu cuprinde rglementari din domeniul securitatii sociale. Explicatia rezida in faptul ca dreptul securitatii sociale face parte, in principal, din dreptul public, in timp ce dreptul muncii se integreaza atat dreptului privat, cat si dreptului public[3].

Constituind ramuri de drept distincte, dreptul muncii si dreptul securitatii sociale au insa si numeroase zone de interferenta[4]:

parte importanta a raporturilor juridice de asigurari sociale este grefata pe calitatea de salariat;

ambele ramuri opereaza, intr-o anumita masura, cu aceleasi notiuni, concepte sau institutii juridice;

fara a afecta apartenenta dreptului securitatii sociale, in principal, la dreptul public, totusi, in subsidiar fata de reglementarile normative privind asigurarile sociale, contractele colective de munca - izvoare de drept specifice dreptului muncii - pot cuprinde si clauze prin care se acorda salariatilor drepturi suplimentare sau la un nivel superior comparativ cu prevederile legale;

izvoarele internationale ale dreptului muncii si, respectiv, ale dreptului securitatii sociale sunt deseori comune;

si in dreptul intern, acte normative fundamentale - cum sunt Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, Legea nr. 76/2000 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca - reverbereaza in ambele ramuri de drept, in principal, in dreptul securitatii sociale si, in subsidiar, in dreptul muncii.

Securitatea sociala in documentele internationale

A). Organizatia Internationala a Muncii a adoptat mai multe norme in aceasta materie, dintre care mentionam cu titlu exemplificativ: Recomandarea nr. 67/1944 asupra mijloacelor de existenta, Recomandarea nr. 69/1945 asupra ingrijirilor medicale, Conventia nr. 102/1952 privind securitatea sociala[5] care a marcat o noua etapa in legislatia internationala a securitatii sociale prin introducerea obiectivul unui nivel minim de securitate realizabil in toate tarile lumii, indiferent de gradul de dezvoltare economica[6].

Conventia este exhaustiva, reunind intr-un instrument unic toate ramurile securitatii sociale; in plus, prevede alocatiile familiale care nu facusera obiectul nici unei norme precedente[7].

Conventia defineste cele noua componente ale securitatii sociale, si anume: asistenta medicala; indemnizatiile de boala; prestatiile de somaj; prestatiile de batranete; prestatiile in caz de accidente de munca ori boala profesionala; prestatiile familiale; prestatiile de maternitate; prestatiile de invaliditate; prestatiile de supravietuire.

B). Consiliul Europei a adoptat numeroase documente, dintre care amintim cu titlu exemplificativ: Charta sociala europeana revizuita (1996)[8], Codul european de securitate sociala (1964)[9], Conventia europeana de securitate sociala (1973)[10].

a) Charta este importanta, in special, datorita art. 12 intitulat dreptul securitatii sociale.

b) Codul european de securitate sociala este aproape identic cu Conventia O.I.M. nr. 102/1952 privind securitatea sociala, insa conditiile de ratificare sunt mult mai riguroase[11].

c)Tratatul C.E.E. prevede - in art. 51 - doua principii comunitare in domeniul securitatii sociale cu scopul instituirii unui sistem care sa permita lucratorilor migranti si celor dependenti de ei:

totalizarea oricarei perioade luate in considerare de catre diferite legislatii nationale pentru obtinerea si mentinerea dreptului la prestatii, respectiv pentru calculul acestora;

plata de prestatii persoanelor rezidente pe teritoriile statelor membre.

d) In scopul coordonarii prevederilor legislatiilor privind securitatea sociala au fost elaborate si: Recomandarea nr. 92/441/CEE privind criteriile comune relative la resursele si prestatiile satisfacatoare in sistemele de protectie sociala; Recomandarea nr. 92/442/CEE privind convergenta obiectivelor si politicilor de protectie sociala; Regulamentul nr. 883/2004/CE privind aplicarea regimurilor de securitate sociala.

Regulamentul nr. 883/2004/CE priveste urmatoarele categorii de persoane: cetatenii unui stat membru; apatrizii; refugiatii rezidenti intr-un stat membru, in situatia in care sunt sau au fost sub incidenta legislatiei unuia sau mai multor state membre; membrii de familie ai tuturor celor mentionati precum si urmasii acestora.

Regulamentul are in vedere toate legislatiile referitoare la securitatea sociala care privesc: a) prestatiile in caz de boala; b) prestatiile de maternitate si de paternitate asimilate; c) prestatiile de invaliditate, inclusiv cele care sunt destinate sa mentina sau sa amelioreze capacitatea de munca; d) prestatiile de batranete; e) prestatiile pentru urmasi; f) prestatiile pentru accidente de munca si boli profesionale; g) prestatiile de deces; h) prestatiile de somaj; i) prestatiile de pre-pensionare; j) prestatiile familiale.

Regulamentul nr. 883/2004/CE se aplica:

regimurilor generale si speciale de securitate sociala, contributive si necontributive;

regimurilor relative la obligatiile angajatorului sau ale armatorului;

prestatiilor speciale in bani, cu caracter necontributiv care prezinta concomitent si caracteristicile ajutorului social.

Regulamentul nr. 883/2004/CE nu se aplica asistentei sociale si medicale, regimurilor de prestatii in favoarea victimelor razboiului sau consecintelor acestuia[12].