Consimtamantul

Consimtamantul

Stim ca actul juridic civil este manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice. Sub aspect juridic, vointa este complexa, in structura sa intrind consimtamantul si cauza sau scopul.

Principiile vointei juridice in dreptul civil

Codul civil consacra doua principii care carmuiesc vointa juridica:

- principiul libertatii actelor juridice civile, numit si principiul autonomiei de vointa;

- principiul vointei reale (principiul vointei interne).

Principiul libertatii actelor juridice poate fi exprimat astfel (Belein):

- subiectele de drept civil sunt libere sa incheie ori nu un act juridic civil;

- partile sunt libere sa stabileasca continutul (clauzele) actului juridic civil;

- partile sunt libere, prin acordul lor, sa modifice ori sa puna capat actului juridic civil pe

care l-au incheiat.

Limitele principiului libertatii actelor juridice civile sunt:

a) ordinea publica (norme care regleme nteaza ordinea economica, sociala si politica de

stat);

b) morala (bunele moravuri);

c) normele imperative (de la care nu se poate deroga).

Principiul vointei reale (interne)

In solutionarea acestei probleme exista doua conceptii:

- conceptia subiectiva - care da prioritate vointei interne, reale;

- conceptia obiectiva - prefera vointa declarata exteriorizata.

Codul civil roman a consacrat principiul vointei interne sau reale. In sprijinul acestui principiu exista urmatoarele argumente:

- art. 977 Codul civil: Interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, nu dupa sensul literal al termenului

- art 953: Consimtamantul nu este valabil cand este dat prin eroare, smuls prin violenta, sau surprins prin dol

- art. 1175, in materie de simulatie: Actul secret care modifica un act public nu poate avea putere decat intre partile contractante si succesorii universali

Consimtamantul reprezinta hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata in exterior.

Conditiile de valabilitate ale consimtamantului:

1. Sa provina de la o persoana cu discernamant;

2. Sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice;

3. Sa fie exteriorizat;

4. Sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant.

Consimtamantul trebuie sa provina de la o persoana cu discernamant

Aceasta conditie decurge din caracterul constient al actului juridic civil.

Persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu este prezumata ca are discernamant juridic necesar pentru a incheia acte juridice civile.

Persoana lipsita de capacitate de exercitiu (minorul sub 14 ani sau cel pus sub interdictie judecatoreasca, este prezumata a nu avea discernamant.

Minorul intre 14 su 18 ani are discernamantul juridic in curs de formare. Pentru persoana juridica nu se pune problema, deoarece reprezentantul ei este o persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu. In afara de incapacitatile legale - cazuri in care legea prezuma persoana ca lipsita de discernamant - exista si cazuri de incapacitati naturale - in care se gasesc persoane capabile dupa lege (in drept capabile cu discernamant, iar in fapt persoane lipsite temporar de discernamant; ex.: betie, hipnoza, somnambulism, manie puternica).

Consimtamantul trebuie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice

Aceasta decurge din esenta actului juridic civil.

Aceasta conditie nu este indeplinita cand:

- manifestarea de vointa a fost facuta in gluma, prietenie, curtoazie;

- cand s-a facut sub conditie pur potestativa din partea celui care se obliga ma oblig

daca vreau

- cand manifestarea de vointa este prea vaga;

- cand manifestarea de vointa s-a facut cu o rezerva mintala (ex: actul fictiv in caz de

simulatie).

Consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat

Principiul aplicabil exteriorizarii consimtamantului este acela al consensualismului, care inseamna ca partile sunt libere sa aleaga forma de exteriorizare a vointei lor. Manifestarea de vointa poate fi exteriorizata intr-o forma expresa sau tacita. Modalitatile de exteriorizare ale consimtamantului sunt: in scris, verbal prin gesturi ori fapte concludente, neechivoce.

In principiu, in dreptul civil tacerea nu valoreaza consimtamant exteriorizat. Prin exceptie, tacerea valoreaza consimtamant:

1. Cand legea prevede expres aceasta;

2. Cand, prin vointa expresa a partilor, se atribuie o anumita semnificatie juridica tacerii;

3. Cand tacerea are valore de consimtamant potrivit obiceiului.

Consimtamantul trebuie sa nu fie alterat printr-un viciu de consimtamant

Sunt vicii de consimtamant: eroarea, dolul (viclenia), violenta si leziunea.

a) Eroarea

Eroarea este falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act civil. Eroarea este reglementata in art. 953 Codul civil, 954.

Clasificare

A. Dupa criteriul consecintelor care intervin, eroarea este de trei feluri:

I. Eroarea obstacol (distructiva de vointa), este cea mai grava forma a erorii, fiind si ea

de doua feluri:

- asupra naturii actului juridic (o parte crede ca incheie un anumit act juridic, iar

cealalta parte are gresita credinta ca incheie alt act juridic);

- asupra identitatii obiectului (o parte crede ca trateaza cu privire la un anumit bun

pe cand cealalta parte are in vedere alt bun).

II. Eroarea viciu de consimtamant - este falsa reprezentare a realitatii ce cade:

- fie asupra calitatilor substantiale ale obiectului actului (error in substantiam);

- fie asupra persoanei contractante (error in personam).

III. Eroarea indiferenta - este falsa reprezentare a unor imprejurari mai putin importante

care nu afecteaza valabilitatea actului.

In cazul erorii obstacol, sanctiunea ce intervine este nulitatea absoluta pentru ca nu s-a format acordul de vointa. In cazul erorii viciu de consimtamant (in ambele forme),  sanctiunea este nulitatea relativa. Pentru cazul de eroare indiferenta, sanctiunea este diminuarea valorica a prestatiei, fara nici o consecinta juridica.

B. Dupa criteriul naturii realitatii fals reprezentate, intalnim:

I. Eroarea de fapt - este falsa reprezentare a unei situatii faptice la incheierea actului

juridic (obiectul actului, valoarea etc);

II. Eroarea de drept - pentru care se formuleaza opinia atat a neadmiterii, cat si a

admiterii acesteia ca viciu de consimtamant. Eroarea de drept este reprezentarea

falsa a existentei ori consimtamantului unei norme de drept civil.

Conditiile cerute pentru ca eroarea sa fie viciu de consimtamant

1. Elementul asupra caruia cade falsa reprezentare sa fi fost hotarator, determinant pentru incheierea actului, astfel incat, daca ar fi fost cunoscuta realitatea, actul nu s-ar fi incheiat.

2. In cazul actelor bilaterale, cu titlu oneros, este necesar ca si contractantul sa fi stiut sau ca elementul asupra caruia cade falsa reprezentare a realitatii este determinant.  

In actele bilaterale, nu e necesar ca fiecare parte sa se gaseasca in eroare.

Dolul sau viclenia

Dolul sau viclenia este viciu de consimtamant care consta in inducerea in eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina sa incheie un act juridic.

Dolul este o eroare provocata.

Dupa consecintele pe care le are, ori nu, asupra valabilitatii actului juridic, distingem:

- dolul principal - care este dolul ce cade asupra unor elemente importante la incheierea actului si care atrage anularea actului;

- dolul incident (sau secundar) - care cade asupra unor imprejurari nedeterminante pentru incheierea actului juridic, si care nu atrage nevalabilitatea actului.

Elementele dolului

1. Un element material, obiectiv, ce consta in utilizarea de mijloace viclene pentru a induce in eroare, siretenii, manopere dolosive);

2. Un element subiectiv, intentionat, ce consta in intentia de a induce in eroare o persoana, pentru a determina sa incheie un act juridic.

Conditii

Dolul trebuie sa indeplineasca conditiile:

- sa fie determinant pentru incheierea actului juridic;

- sa provina de la cealalta parte.

De retinut ca aria elementelor determinante pentru dol este mai intinsa decat la eroare, unde trebuie sa fie vorba ori de calitatile substantiale ale obiectului, ori de calitatile persoanei contractante. In doctrina se admit, in legatura cu o conditia, si urmatoarele doua situatii:

a) Dolul sa provina de la un tert, dar cocontractantul are cunostinta de aceasta imprejurare (un fel de complicitate la dol);

b) Dolul sa provina de la reprezentantul (ex. mandatarul) cocontractantului.

Dovada dolului

Potrivit art. 960 al. 2 Codul civil, Dolul nu se presupune , ceea ce inseamna ca persoana care-l invoca trebuie sa-l dovedeasca. Fiind un fapt juridic, dolul poate fi probat prin orice mijloc de proba, inclusiv martori sau prezumtii simple.

3.Violenta

Este un viciu de consimtamant ce consta in amenintarea unei persoane  cu un rau care ii produce o temere ce o determina sa incheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi incheiat. Violenta este reglementata in Codul civil prin articolele 955, 956, 957, 958.

Clasificare

a) Dupa natura raului cu care se ameninta, distingem intre:

- violenta fizica - cand amenintarea priveste integritatea fizica sau bunurile persoanei;

- violenta morala - cand amenintarea se refera la onoarea, cinstea ori sentimentele

persoanei.

b) Dupa caracterul amenintarii, deosebim intre:

- amenintare legitima, justa, care nu este viciu de consimtamant (creditorul il ameninta pe debitor cu darea in judecata in cazul in care nu-si indeplineste indatorirea pe care o are);

- amenintare nelegitima, injusta, cu un rau, care are semnificatia juridica a viciului de consimtamant.

Elementele violentei

Violentaeste alcatuita din doua elemente:

- un element obiectiv exterior, ce consta in amenintarea cu un rau;

- un element subiectiv, ce consta in insuflarea unei bunuri persoanei amenintate.

Conditiile violentei

Pentru a fi viciu de consimtamant, violenta trebuie sa intruneasca cumulativ doua conditii:

- sa fie determinanta pentru incheierea actului juridic civil;

- sa fie injusta (nelegitima, ilicita).

Leziunea

Leziunea este acel viciu de consimtamant care consta in disproportia vadita de valoare intre doua prestatii. Codul civil reglementeaza in numeroase dispozitii leziunea: art. 951, 1157, 1158, 1160, 1162, 1163, 1164, 1165.

Exista doua conceptii care stau la baza reglementarii leziunii:

a) conceptia subiectiva, in care leziunea presupune doua elemente:

- unul obiectiv, constind in disproportia de valoare intre contraprestatii;

- unul subiectiv, constind in profitarea de stare de nevoie in care se gaseste cealalta parte.

b) conceptia obiectiva in care leziunea are un singur element - paguba egala cu disproportia de valoare intre contraprestatii.

Conditiile leziunii

1. Leziunea sa fie o consecinta directa a actului respective;

2. Leziunea sa existe in raport cu momentul incheierii actului;

3. Disproportia de valoare intre contraprestatii trebuie sa fie vadita.

Domeniu de aplicare

Leziunea este un domeniu de aplicare mai restrans atat din punct de vedere al persoanelor care o pot invoca drept cauza de anulare, cat si din acela al actelor susceptibile de anulare pentru leziune. Leziunea priveste minorii intre 14 si 18 ani, adica minorii cu capacitate de exercitiu restransa. In legatura cu al doilea aspect, sunt anulate pentru leziune numai actele juridice civile care, in acelasi timp:

- sunt acte administrative;

- au fost incheiate de minorul intre 14 si 18 ani singur, fara incuviintarea ocrotitorului legal

- sunt comutative.