Asistenta si consilierea tinerilor infractori in cadrul serviciilor de probatiune

Asistenta si consilierea tinerilor infractori in cadrul serviciilor de probatiune

1 Probatiunea in Romania. Baza legislativa

O definitie foarte interesanta a probatiunii este cea data in anul 1981 de catre C.Cartledge, care spune:

- probatiunea reprezinta "o metoda de sanctionare cu baza socio-pedagogica, caracterizata de o combinatie intre supraveghere si asistare. Aceasta metoda este aplicata intr-un sistem liber (fara taxe) infractorilor selectati in conformitate cu personalitatea infractionala, tipul infractiunii si receptivitatea de care dau dovada si in relatie cu un sistem al carui scop este de ai oferi infractorului sansa modificarii atitudinii sale fata de viata in societate si oportunitatea de a se integra in mediul social fara riscul de a incalca din nou normele sociale si penale"¹.

Idei care faceau referire la suspendarea executarii pedepsei, liberarea conditionata sau asistenta postpenala au fost introduce pentru prima data in legislatia romaneasca in Codul Penal de la 1936. La art. 50 al mentionatului Cod Penal este precizat ca fiecare tribunal va coordona activitatea de reintegrare sociala a fostilor infractori, in special a minorilor care au suferit rigorile unei pedepse privative de libertate, unei societati patronale (un ONG) care se va ocupa de reintegrarea sociala a acestora. La art. 65 al aceluias cod se face pentru prima data referire la institutia suspendarii executarii pedepsei, facandu-se referire in special la suspendarea pedepsei cu inchisoarea de scurta durata.

Legiuitorul roman a optat pentru suspendarea executarii pedepsei dupa pronuntare sin u inainte de pronuntare, preferaand modalitatea franceza de suspendare si nu cea din sistemul anglo-saxon.

Ideea suspendarii executarii pedepsei dupa pronuntare a ramas si in codul Penal adoptat in 1969, care prevedea in dispoyitiile art.90 si 91 ca raspunderea penala poate fi inlocuita cu o raspundere care atrage aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ sau cu o forma de influientare obsteasca², care se realiza prin rezolvarea directa a unor anumite cauze de catre organul de influientare obsteasca, trimiterea cauzei la o organizatie din cele prevazute la art. 145, in vederea luarii unei masuri de influientare obsteasca sau incredintarea faptuitorului pe garantie unei organizatii din cele prevazute la art. 145. Conform art. 96 din acelas Cod Penal persoana condamnata era incredintata pe garantie, de catre procuror sau de catre instanta de judecata, pe prioada de 1 an, cu conditia sa fi savarsit o infractiune pentru care legea prevedea pedeapsa cu inchisoarea de cel mult 6 luni si indeplinirea urmatoarelor conditii: daca fapta prezinta un grad de pericol social redus si nu a produs urmari grave si daca din comportamentul trecut si prezent al persoanei condamnate se regasesc suficiente motive cum ca acesta poate fi indreptat fara sa i se aplice vreo pedeapsa. Aceasta masura putea fi revocata daca persoana condamnata nu dadea dovada de indreptare sau comitea o alta infractiune pe perioada cat i se aplica masura de incredintare pe garantie.

Decretul-Lege nr. 218/1977, facea de asemenea referire la sanctiunile neprivative de libertate, precum si la activitati de supraveghere a condamnatilor in libertate in cazul minorilor cu varsta cuprinsa intre 14-18 an Se dispunea incredintarea acestora in vederea supravegherii colectivului in care invata, munceste sau in familie, stabilindu-se in acelas timp, reguli stricte de disciplina si comportare, a caror respectare trebuie urmarita de catre acestia.

Aceasta masura a suspendarii executarii pedepsei dupa pronuntare o regasim si in Codul Penal din 1992 sub forma de suspendare a executarii pedepsei sub supraveghere.

Ca urmare a ratei crescute a criminalitatii, din cauza numarului limitat de optiuni aflate la dispozitia instantei, dar si a unei practici judiciare punitive s-a creat in anul 1996 primul centru experimental de probatiune la Arad. Se urmarea testarea unora din elementele de probatiune (supravegherea in comunitate, consilierea, aplicarea referatelor de evaluare,e.t.c.) in contextual penal si social al Romanie

Astfel, in cadrul Penitenciarului Arad, a luat fiinta acest proiect pilot de probatiune, creat in baza planului de actiune integrala - Parteneriat pentru Justitie, conceput de catre organizatia Europa pentru Europa¹, venit in sprijinul reformelor din cadrul justitiei penale din Romania.

Acest proiect a fost planificat initial pe o durata de doi ani si a fost finantat cu sprijinul fondului Know-How al guvernului britanic. El a insemnat doar inceputul activitatii de probatiune din Romania, aceasta cunoscand o puternica dezvoltare.

Supravegherea persoanelor condamnate in cadrul acestor centre experimentale de probatiune s-a bazat pe acordul de vointa al persoanelor si cuprindea atat elemente de asistenta si consiliere cat si de control si monitorizare.

Aceste centre experimentale s-au extins in toata tara, iar rezultatele foarte bune obtinute in cadrul acestor centre-pilot au condus in septembrie 2000 la adoptarea de catre guvern a Ordonantei de Guvern nr 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare si supraveghere.

Pana la aparitia Ordonantei nr. 92/2000, in legislatia romana actuala, nu existau reglementari exprese cu privire la probatiune, desi in Codul Penal, Codul de Procedura Penal a, Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor, Legea nr. 82/1999 privind inlocuirea inchisorii contraventionale cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati neremunerate in folosul comunitatii, se faceau referiri la probatiune, fara a avea insa caracterul unitar al acesteia.

In 2001 au fost infiintate 28 de servicii de reintegrare sociala si supraveghere, in tot atatea judete, fiind organizate pe langa tribunale, independente fata de acestea, si cu subordonare direct Ministerului de Justitie - Directia de reintegrare sociala si supraveghere¹.

Prin dezvoltarea serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere la nivel national se urmarea crearea unei infrastructure minime la nivelul fiecariu judet care va colabora cu organizatii non-guvernamentale locale.

Prin adoptarea Ordonantei 92 din 29 august 2000, se urmareste o schimbare a mentalitatii in ceea ce priveste executarea pedepselor neprivative de libertate, dar si o schimbare a cadrului legal existent in domeniul justitiei penale.

Prin crearea acestor servicii de reintegrare sociala a infractorilor si supraveghere a sanctiunilor neprivative de libertate se urmareste o buna eficientizare a celei de-a doua functii a pedepsei, cea de reeducare, prin stabilirea unor obligatii si impunerea unor masuri in sarcina persoanei condamnate urmarindu-se o schimbare a atitudinii si comportamentului acesteia, in sensul conformarii la normele generale de conduita.

Baza legislativa in functie de care functioneaza si se organizeaza sistemul de probatiune din Romania a evoluat treptat inregistrand o imbunatatire foarte mare.

In afara reglementarilor prevazute in Codul Penal si Codul de Procedura Penala, actele normative care stau la baza probatiunii sunt:

Ordonanta de Guvern nr. 92 din 29 august 2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de probatiune (numite Servicii de Reintegrare Sociala si Supraveghere);

Hotararea nr. 1239 din 29 noiembrie 2000 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonantei de Guvern nr. 92/200;

Legea nr. 129 din 18 martie 2002 pentru aprobarea Ordonantei de Guvern nr. 92/2000;

Legea 211 din 27 mai 2004 privind unele masuri pentru asigurarea protectiei victimelor infractiunilor;

Ordinul Ministrului Justitiei nr. 510/C/4.04.2005 privind Codul Deontologic al personalului de reintegrare sociala si supraveghere;

Legea 123 din 4 mai 2006 privind statutul personalului din Serviiciile de Probatiune;

Regulamentul de Ordine Interioara al Serviiciilor de Probatiune;

Legea nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator.

Organizarea si functionarea Serviciilor de Probatiune

Servicile de Probatiune sunt servicii publice, aflate in subordinea Ministerului Justitiei, administrarea acestora fiind realizata de catre o Directie de Probatiune din cadrul Ministerului de Justitie. Serviciile de probatiune sunt infiintate pe linga tribunale dar trebuie sa deserveasca ti judecatoriile aflate in jurisdictia acestora.

Directia de Probatiune functioneaza in subordinea secretarului de stat desemnat prin ordin al ministrului justitie

Fiecare Serviciu de Probatiune este condus de catre un sef de serviciu, numit de catre ministrul justitiei la propunerea directorului Directiei de Probatiune.

Atributii ale serviciilor de probatiune¹:

supravegherea respectarii de catre persoana condamnata a masurilor si obligatiilor care i-au fost impuse de catre instanta;

supravegherea executarii obligatiilor impuse minorilor de catre instanta, prin impunerea masurii educative a libertatii supravegheate;

colaborarea cu institutii publice in vederea executarii masurilor si obligatiilor impuse minorului, fie ca sunt masuri educative, fie ca sunt activitati neremunerate intr-o institutie de interes public;

intocmesc, la cererea instantelor de judecata referate de evaluare cu privire la persoana evaluata;

desfasoara, la cererea persoanelor condamnate, activitati de consiliere individuala si/sau de grup in vederea schimbarii comportamentului social;

colaboreaza cu voluntarii, reprezentantii societatii civile, precum si cu organizatii guvernamentale si neguvernamentale romane si straine in vederea initierii si derularii de programe de resocializare a persoanelor supravegheate, pentru sprijinirea acestora in respectarea conditiilor impuse de catre instanta si pentru reintegrarea lor sociala;

colaboreaza cu institutii publice si private, precum si cu persoanele fizice si juridice din raza lor de competenta, in vederea sprijinirii persoanelor condamnate in vederea continuarii studiilor, aspecializarii in anumite domenii de activitate in vederea calificarii sau recalificarii profesionale si in gasirea de locuri de munca disponibile;

asigurarea de consiliere psihologica gratuita, la cererea victimelor infractiunilor;

desfasurarea de activitati lucrative, socio-educative, de instruire scolara si formare profesionala pentru persoanele condamnate, activitati desfasurate impreuna cu personalul specializat in asistenta si consiliere din cadrul administratiei penitenciarelor;

colaborarea cu administratia penitenciarelor in vederea participarii consilierilor de probatiune in cadrul comisiilor de eliberare conditionata din penitenciare, in calitate de specialisti;

serviciile de probatiune pot initia si derula la cererea persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii, dar a caror pedeapsa a fost gratiata total prin lege, precum si a minorilor care au savarsit fapte savarsite de legea penala, fata de care a fost inlaturata prin lege masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare, programe de reinsertie sociala, si daca este cazul, ii pot sprijini in cautarea de locuri de munca disponibile, locuinte, precum si in indrumarea catre cursuri de calificare si recalificare profesionala;

serviciile de probatiune, pot initia si derula programe de consiliere a persoanelor toxicodependente sau le pot indruma pe aceste persone catre centre specializate in consilierea persoanelor toxicodependente, la cererea acestora sau la precizarea expresa a instantei de judecata.

Dupa cum reiese si din atributiile pe care le au serviciile de probatiune, consilierii de probatiune lucreaza cu mai multe categorii de beneficiari, iar pentru ca aceste atributii sa poata fi puse in aplicare trebuiesc desfasurate o serie de activitati, cum ar fi:

intocmirea de referate de evaluare;

supraveghere;

asistenta si consiliere.

REFERATUL DE EVALUARE

Din punct de vedere al H.G 1239-2000¹, referatul intocmit pentru persoanele inculpate, invinuite si condamnate este o evaluare psihosociala cu caracter consultativ si de orientare pentru institutia care-l solicita (organele de urmarire penala pentru invinuiti, inculpati iar instanta de judecata pentru inculpati si condamnati).

Scopul pentru care este solicitat un astfel de referat de catre organele de urmarire este

identificarea circumstantelor (atenuante si agravante manifestate in contextul personal al invinuitului),

dispunerea asupra masurilor preventive ce urmeaza a fi luate.

Scopul pentru care un astfel de referat este solicitat de catre instanta de judecata este:

- de a sprijini judecatorul in procesul de individualizare a pedepsei ce urmeaza a fi aplicata in cazul inculpatilor;

- de a oferi informatii judecatorului (in principal celui delegat cu executarile penale) despre evolutia persoanei aflate in supraveghere precum si modul in care isi respecta sau nu obligatiile impuse de catre instanta in sarcina acesteia.

Referatul de evaluare se structureaza pe mai multe capitole si anume:

Introducere,

Sursele de informatie,

Date privind persoana pentru care a fost solicitat,

Factorii care influenteaza sau pot influenta conduita generala a persoanei pentru care a fost solicitat referatul,

Perspectivele de reintegrare in societate.

Referatul va purta in partea stanga sus antetul serviciului iar in partea dreapta mentiunea 'strict confidential dupa completare', iar in partea dreapta jos, pe fiecare pagina, stampila serviciului si semnatura sefului serviciulu

Ori de cate ori se solicita serviciului intocmirea unui referat de evaluare se va proceda dupa cum urmeaza:

Seful serviciului va repartiza intocmirea referatului unui consilier care urmeaza sa fie responsabil cu intocmirea lui ( desi nu se precizeaza aceasta procedura in regulamentul 1239/2000, in practica s-a convenit asupra necesitatii adoptarii acestei proceduri)

La momentul primirii solicitarii consilierul va identifica modalitatea contactarii persoanei pentru care s-a solicitat referatul ( in scris, sau, daca exista informatii in acest sens, telefonic). Contactarea persoanei are in vedere stabilirea modalitatii concrete de a intra in legatura: fixarea datei si orei la care sa se prezinte, indicarea datelor de contact ale serviciului (adresa, numar de telefon). Persoana inculpata trebuie sa fie contactata in termen de 5 zile de la momentul inregistrarii adresei in evidentele serviciului, iar intalnirea sa aiba loc in termen de 7 zile.

In toata aceasta perioada, consilierul strange date de identificare, de regula din dosarul penal. Necesitatea consultarii dosarului penal se justifica prin prisma faptului ca acolo se regasesc informatii referitoare la modul si mijloacele de savarsire a faptei, atitudinea procesuala a inculpatului (sincer, nesincer, isi mentine sau nu declaratiile etc)

Cu ocazia intervievarii, consilierul va consemna informatiile furnizate si va incerca identificarea altor surse relevante in intocmirea referatului dupa caz, familie, scoala, loc de munca, prieten In cazul in care consilierul considera ca este necesara opinia anumitor specialisti in intocmirea referatului, semnaleaza aceste aspecte sefului serviciului care contacteaza aceste persoane/ instituti

Dupa contactarea tuturor surselor considerate relevante pentru intocmirea referatului, consilierul il va redacta, il va supune spre analiza sefului serviciului, il va inainta in termen util instantei de judecata care l-a solicitat.

Informatiile cuprinse in fiecare capitol se refera in mod diferentiat (inculpati/ condamnati)la:

Introducere: nume prenume, data si locul nasterii, adresa, infractiunea savarsita, instanta care a solicitat referatul, numarul dosarului penal, termenul de judecata, numarul si data adresei de solicitare, numele si prenumele consilierul care intocmeste referatul.

Sursele de informtie: sunt mentionate sursele la care a fost posibil accesul, data si locul intervievari

Tot in cadrul acestui capitol se mentioneaza si sursele la care nu a putut fi posibil accesul precum si eventualele dubii privind acuratetea informatiilor obtinute.

Date privind persoana: se face referire la trecutul infractional, mediul social si familial, pregatirea scolara si profesionala, factorii care au favorizat savarsirea infractiunii, comportamentul manifestat anterior si ulterior savarsirii fapte In cazul inculpatilor minori se vor avea in vedere modul in care parintele/tutorele/curatorul, cel care l-a adoptat precum si persoana sau institutia in supravegherea careia se afla minorul si-au indeplinit indatoririle privind cresterea si educarea minorulu

Pentru a oferi judecatorului o evaluare complexa asupra cazului, fiecare subcapitol se va referi dupa cum urmeaza:

Trecutul infractional - se va avea in vedere atat trecutul infractional in plan personal (cand, in ce circumstante, ce tipuri de sanctiuni i s-au aplicat, ce consecinte imediate/ indepartate au existat) cat si in plan familial, folosind aceleasi criteri

Mediul social si familial se vor avea in vedere informatii de natura socio (relatii de rudenie, vecinatate, prietenie - in cazul tinerilor este foarte important de surprins rolul in grup, mai ales in cazul infractiunilor cu mai multi autori, influenta grupului asupra lui, valori ale grupului, felul in care grupul influenteaza procesul decizional), familial (- valorile personale, valori ale familiei, relatii intre membrii familiei - control, autoritate/ raspuns la autoritate, sanctiuni/raspuns la sanctiuni, felul in care familia influenteaza procesul decizional) Tot in cadrul acestui capitol se abordeaza si se trec in revista informatii de natura socio economica (statut social al persoanei/ membrilor familiei, surse de venit/cheltuieli, prioritati in gestionarea veniturilor).

Pregatirea scolara si situatia profesionala evolutia in plan educativ (scolarizare), atitudinea fata de scoala, profesori, colegi, rezultatele obtinute, atitudinea fata de aceste rezultate, nivel de satisfactie. In situatia in care exista abandon se surprinde momentul, cauzele, intentiile de viitor cu privire la remedierea situatie Cat priveste situatia profesionala accentul cade pe specificul activitatii (legal/ ilegal), experientele profesionale, frecventa cu care schimba locurile de munca, motivele schimbarilor etc.

Factorii care au favorizat savarsirea infractiunii - motivatia comiterii infracttunii, scopul avut in vedere,

- Comportamentul manifestat anterior si ulterior savarsirii faptei - se are in vedere atat comportamentul general manifestat pana la momentul comiterii infractiunii, cat si comportamentul manifestat in situatia specifica. Acest din urma aspect are in vedere in special: atitudinea fata de fapta la momentul savarsirii, luarea in considerare a potentialelor riscuri ce puteau deriva prin savarsirea faptei (constientizare), raportarea la victima (trairile acesteia), analiza costuri /beneficii ale comportamentulu In ce priveste comportamentul ulterior se au in vedere: constientizarea consecintelor (cum sunt resimtite la nivel personal, familial), tipul de gandire ( rigida, alternativa), solutii alternative in vederea depasirii situatiei si evitarea repetarii unui comportament similar.

Informatiile se refera doar la cazul invinuitilor/inculpatilor.

In cazul persoanelor condamnate (aflate in supraveghere) capitolul date privind persoana se refera la:

Mediul social si familial,

Evolutia din punct de vedere educational si profesional,

Modul in care si-a indeplinit masurile si/sau obligatiile impuse de catre instanta in sarcina acestora,

Capitolul factorii care influenteaza sau pot influenta conduita generala a persoanei pentru care s-a solicitat referatul.

Prin analiza capitolului anterior, date privind persoana, se extrag doua categorii de factori si anume:

Factori care influenteaza negativ comportamentul. In evaluarea acestui capitol se au in vedere urmatoarele categorii de factori:

Statici (nemodificabili) precum:

varsta ( la prima condamnare, actuala, la care a comis prima infractiune),

numarul pedepselor custodiale,

perioada de timp dintre infractiuni,

numar de condamnari anterioare,

tipul infractiunii,

sexul

Desi nu exista cercetari in domeniul identificarii factorilor statici in Romania, serviciile de probatiune au imprumutat modelul altor sisteme in evaluarea acestor factori si s-a raportat la rezultatul unor cercetari realizate in alte tari¹. In urma acestor cercetari, s-a constatat, spre exemplu, ca varsta mica la comiterea infractiunii este un factor static care influienteaza negativ conduita infractorului pe viitor, deoarece, cu cat comportamentul infractional se manifesta intr-o perioada timpurie a vietii, cu atat probabilitatea reitararii sale este mai mare. In ce priveste sexul, de exemplu, s-a constatat ca ponderea barbatilor este mai mare in ceea ce priveste comportamentul infractional, si, prin urmare, este evaluat ca un factor static negativ.

Dinamici, (modificabili) cum ar fi:

cariera infractionala;

relatii interpersonale/familiale;

locuinta/vecini;

situatia scolara;

calificarea profesionala;

loc de munca;

situatia financiara;

timp liber;

dependente;

abilitati;

motivatia pentru schimbare.

Factorii care influenteaza pozitiv comportamentul se au in vedere atat factorii statici, dinamici, protectiv Factorii protectivi sunt atat factorii statici cat si cei dinamici care au influenta pozitivi in evolutia lui pe viitor)

In evaluarea factorilor care pot influenta pozitiv conduita ulterioara se utilizeaza aceeasi grila de factor

In cazul persoanelor supravegheate (condamnate) acest capitol cuprinde si estimarea riscului de recidiva (de a mai comite alte infractiuni).

In ultimul capitol, perspectivele de reintegrare in societate, se analizeaza toate informatiile expuse in capitolele anterioare. In urma acestei analize se cuantifica perspectivele in parametrii mic, mediu, mare. Perspectivele de reintegrare in societate trebuie sa fie expuse pe scurt, clare, concise si motivate. Trebuie precizat faptul ca nu se fac propuneri in vederea sanctiunii ce urmeazta a fi aplicata iar, in cazul condamnatilor, nu se fac propuneri cu privire la masurile ce urmeaza a fi dispuse (revocare, prelungire etc)

SUPRAVEGHEREA iN COMUNITATE

DEFINITII

Definirea supravegherii se poate face, cel putin din trei perspective

modalitate de executare a pedepsei prevazuta de Codul Penal¹

activitate specifica serviciilor de probatiune, care consta in principal in supravegherea modului in care persoana condamnata isi respecta sau nu obligatiile impuse de catre instanta de judecata in sarcina sa,

metoda de lucru cu persoanele care au comis infractiuni mentinute in stare de libertate.

SCOPURI

Indiferent din ce perspectiva abordam supravegherea, scopurile acesteia sunt urmatoarele:

reintegrarea sociala a persoanelor care au comis infractiuni,

scaderea riscului de recidiva si prevenirea comiterii de noi infractiuni,

cresterea gradului de siguranta publica.

OBIECTIVE

controlul modului in care persoana condamnata/supravegheata, isi respecta masurile si/sau obligatiile impuse de catre instanta in sarcina sa,

monitorizarea permanenta a nevoilor si a riscului de a mai comite noi infractiuni,

sprijinirea si incurajarea permanenta a persoanei supravegheate in vederea reintegrarii sale in societate.

CATEGORII DE BENEFICIARI AI SUPRAVEGHERII¹

- persoanele pentru care instanta de judecata a impus in sarcina lor respectarea masurilor prevazute de art. 86/3 alin 1 Codul Penal (sa se prezinte la sediul serviciului, sa anunte in prealabil orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste opt zile precum si intoarcerea, sa comunice schimbarea locului de munca, sa comunice orice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta)

persoanele carora instanta de judecata a impus in sarcina lor respectarea, pe langa masuri, a uneia sau mai multora dintre obligatiile prevazute la art 86/3 alin 3 Codul Penal lit. a, f ( sa desfasoare o activitate sau sa urmeze un curs de invatamant ori calificare, sa nu-si schimbe domiciliul resedinta ori locuinta decat in conditiile in care instiinteaza in prealabil institutia insarcinata cu supravegherea, sa nu frecventeze anumite locuri stabilite, sa nu se intalneasca cu anumite persoane, sa nu conduca nici un vehicol sau anumite vehicole, sa se supuna masurilor de tratament in scopul dezintoxicarii)

minorii fata de care instanta de judecata a dispus masura educativa a libertatii supravegheate cu obligarea de a respecta una sau toate masurile prevazute la art. 103 alin 3 Codul Penal (sa nu se intalneasca cu anumite persoane, sa nu frecventeze anumite locuri, sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii cu durata intre 50 si 200 de ore, cu program de maxim 3 ore pe zi, dupa orele de scoala, in vacanta sau in zilele nelucratoare.

IDEALUL PRIVIND IMPUNEREA MASURILOR SI/SAU OBLIGATIILOR DE CATRE INSTANTA DE JUDECATA IN SARCINA PERSOANELOR SUPRAVEGHEATE.

Ar fi foarte important sa fie lasat la latitudinea consilerului sa faca propuneri asupra tipului de obligatii pe care instanta sa le impuna persoanei supravegheate!

Din punctul de vedere al practicienilor este foarte important ca aceste masuri si/sau obligatii sa fie in concordanta cu nevoile clientului, cu riscul de a mai comite alte infractiuni, cu situatia in plan personal si socio contextual a clientulu

In momentul de fata, nu pot fi posibile toate aceste propuneri deoarece evaluarea initiala, comparativ cu un proces de evaluare care se realizeaza periodic,are un grad destul de ridicat de subiectivitate datorita:

timpului limitat ( 14 zile in care trebuie intocmit referatul),

accesul la un numar redus de surse de informatie (majoritatea constituite din membri ai familiei) ,

obtinerea informatiilor doar la nivel declarativ al clientului, privind planurile si intentiile sale de viitor,

se realizeaza o evaluare incompleta a motivatiei pentru schimbare.

In schimb, o evaluare periodica implica accesul la mai multe surse de informatie, da posibilitatea consilierului sa monitorizeze modul in care intentiile initiale ale clientului (indicii ale disponibilitatii de schimbare comportamentala) sunt materializate la nivel de actiune.

Pe de alta parte, un timp mai indelungat destinat evaluarii si formularii de catre serviciu a unor astfel de propuneri este necesar si din perspectiva analizei modului in care clientul valorifica parghiile de suport (familie, scoala, comunitate imediata, societate - institutii ale statului), dar si din perspectiva modului in care aceste parghii de suport isi manifesta disponibilitatea de a-l sprijini si au resursele necesare oferirii de ajutor.

Exista, in noile prevederi legislative prin care se aduc modificari Codului Penal premise ca rolul serviciului de probatiune sa fie mai activ decat in prezent, in faza precondamnatorie. Instanta, conform acestor prevederi are posibilitatea de a amana pronuntarea pedepsei¹. Intr-un astfel de context rolul serviciului capata consistenta in sensul ca dincolo de intocmirea referatului de evaluare, monitorizeaza evolutia persoanei in plan comportamental avand, la momentul pronuntarii posibilitatea de a ajuta instanta sa discearna asupra masurilor si/sau obligatiilor pe care le va impune inculpatului in supraveghere si chiar de a stabili o pedeapsa cat mai adecvata situatiei personale.

CATEVA ASPECTE PRIVIND PROCEDURA DE LUCRU IN SUPRAVEGHERE:

Incredintarea supravegherii (trimiterea unei adrese, cu solicitarea de punere in executare a dispozitiilor sentintei penale, insotita de copia sentintei, ramase definitive, serviciului),

Notificarea, citarea persoanei condamnate (stabilirea datei, orei si furnizarea informatiilor privind locatia serviciului).In materie de timp, acest demers trebuie sa se realizeze in termen de 5 zile lucratoare de la inregistrarea sentintei in evidentele serviciulu

Pregatirea pentru prima intalnire (ideal este ca, in prealabil, consilierul caruia i-a fost incredintata supravegherea sa consulte dosarul penal). In practica, insa, in majoritatea cazurilor, datorita lipsei de timp, se consulta doar sentinta penala in continutul careia se regasesc pe scurt informatii privind natura infractiunii, daca a acoperit sau nu prejudiciul creat, numarul de luni/ani ai pedepsei privative, reglementarile legale conform carora s-a dispus supravegherea, termenul de incercare etc. Pe marginea acestor informatii, consilierul isi pregateste abordarea care nu va fi una rigida si se va corela cu informatiile furnizate de catre client in momentul evaluari

Prima intalnire se refera la:

prezentarea procesului verbal prin care i se aduc la cunostinta persoanei supravegheate masurile si/ sau obligatiile impuse de catre instanta in sarcina sa, reguli pe care trebuie sa le respecte in supraveghere (atitudine fata de consilier, colegi si alte persoane supravegheate care se afla in evidentele serviciului), drepturi ale sale in supraveghere (posibilitatea de a face plangere la seful serviciului daca atitudinea consilierului este neadecvata, posibilitatea de a solicita asistenta si consiliere),

Evaluarea situatiei personale socio-contextuale si intocmirea planului de supraveghere Planul cuprinde informatii referitoare la:nume, prenume, infractiune, perioada de supraveghere, masuri si/sau obligatii, numele consilierului responsabil de caz, nevoile persoanei condamnate (nevoi criminogene sau potential criminogene), riscul de a comite noi infractiuni, de a pune in pericol siguranta publica, autovatamare si suicid, denumirea activitatii, a locului de executare a programului de munca in cazul minorului obligat la prestarea unei activitati neremunerate in folosul comunitatii, natura si frecventa intrevederilor dintre consilier si persoana supravegheata, metode folosite in activitatea de supraveghere.

Monitorizarea si evaluarea permanenta a procesului de supraveghere care se realizeaza prin:

anexarea actelor, dovezilor care fac obiectul supravegherii,

intocmirea de rapoarte de supraveghere, cel putin o data la sase luni privind evolutia persoanei condamnate,

reevaluarea planului de supraveghere (in principal a nevoilor si a riscului de orice tip)

intocmirea de referate de evaluare solicitate de judecator pe perioada supravegherii)

Evaluarea finala si incheierea cazului de supraveghere

IMPORTANTA PRIMEI INTREVEDERI

La prima intrevedere consilierul trebuie:

Sa explice rolul fiecaruia consilier/client in procesul de supraveghere (clientul este obligat de catre instanta sa respecte masuri/obligatii, consilierul vegheaza asupra modului in care el isi indeplineste sau nu aceste obligatii si, la randul lui, este obligat sa instiinteze instanta cand exista abateri de la indeplinirea uneia sau mai multor obligatii)

Sa explice scopul pentru care persoana se afla in supraveghere,

Sa explice modul in care se va derula procesul de supraveghere.

PRINCIPII IN SUPRAVEGHERE (SI IN GENERAL IN MUNCA CU O PERSOANA SUPRAVEGHEATA):

respectarea legilor si a hotararilor judecatoresti,

evitarea discriminarii pe orice temei,

respectarea drepturilor omului si a demnitatii umane,

sprijinirea si incurajarea permanenta a persoanelor supravegheate in vederea reintegrarii lor in societate si asumaruii responsabilitatii pentru propriile actiuni,

impartialitate, respect fata de toate persoanele supuse supravegherii

TIPUL DE INTERVIU FOLOSIT IN EVALUAREA INITIALA:

Interviu de tip calitativ (narativ, biografic),

Sunt cele mai putin structurate tipuri de interviuri si ating un maxim nivel de explorare a problematicii clientulu

Desi sunt naratiuni, biografii ale clientilor, consilierul este cel care ghideaza un astfel de interviu investigand, cu precadere anumite arii de interes.

STABILIREA NEVOILOR PERSOANEI SUPRAVEGHEATE:

Dupa explorarea acestor arii se va discerne asupra nevoilor cu care se confrunta clientul, nevoi care, in urma unui proces de negociere vor fi trecute in planul de supraveghere. Negocierea apare ca punte de legatura intre lumea consilierului (ceea ce vede el ca nevoie a clientului pe baza experientei de lucru proprii si a serviciului in munca cu persoanele care au comis infractiuni, deci fiind obiectiv) si lumea clientului ( cu experienta sa subiectiva, raportarea si atitudinea sa subiectiva si ceea ce el identifica a fi nevoie pentru el).

Odata stabilite nevoile, va incepe un proces de motivare continua folosindu-se metoda interviului motivational in pararel cu interviul centrat pe problema (despicarea temei majore, a nevoii principale in unitati tematice pentru a permite o interventie eficienta).

2 Categorii de beneficiari ai serviciilor de probatiune

Potrivit prevederilor OG.92/2000, HG 1239/2000 si Legii 129/2002 pot beneficia de asistenta si consiliere in cadrul serviciilor de probatiune, persoanele pentru care s-a emis o hotarare judecatoreasca care cuprinde masuri si/sau obligatii prevazute de lege si sispuse de instanta de judecatain temeiul articolului 86³ alin.1 C.P., art.86³ alin.3 C.P., precum si minorii pentru care instanta a dispus masura educative a libertatii supravegheate cu respectarea uneia sau mai multor din obligatiile prevazute de art.103 alin.3 C.P.

De asemenea, se mai afla in supravegherea serviciilor de probatiune minorii pentru care instanta a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere prevazute la art.110¹, cu conditia ca in hotararea judecatoreasca sa fie prevazute una sau mai multe obligatii prevayute de art.103 alin.3 C.P. care trebuie indeplinite pana la implinrea varstei de 18 ani, iar dupa implinirea acestei varste in sarcina persoanei sa fie dispusa respectarea masurilor prevazute de art.86³ al1 C.P. sau una sau mai multe obligatii prevazute la art.86³ alin.3 C.P.

In Legea 129/2002¹ sunt prevazute urmatorele categorii de beneficiari:

Persoanele fata de care s-au dispus masurile prevazute in art.86³ alin.1 lit.a)-d) din C.P.:

sa se prezinte la datele fixate de catre instanta, la Serviciul de Probatiune;

sa anunte, in prealabil, orice schimbare de domiciliu,resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;

sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;

sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.

Persoanele fata de care s-au dispus una s-au mai multe dintre obligatiile prevayute la art.86³ alin.3 lit.a)-f):

a)      sa sesfasoare o activitate sau sa urmeze un curs de invatamant sau de calificare;

b)      sa nu schimbe domiciliul sau resedinta ori sa nu depaseasca limita teritoriala stabilita, decat in conditiile fixate de instanta;

c)      sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;

d)      sa nu intre in legatura cu anumite personae;

e)      sa nu conduca nici un vehicul sau anumite vehicule (daca este cazul);

f)        sa se supuna masurilor de control, tratament sau ingrijire, in special in scopul dezintoxicari

Minorii fata de care s-au dispus una sau mai multe dintre obligatiile prevazute in art.103 alin.3 lit.a)-c) C.P.:

a)      sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;

b)      sa nu intre in legatura cu anumite personae;

c)      sa presteze o activitate neremunerata intr-o institutie de interes public fixata de instanta cu o durata intre 50-200 ore, de maxim 3 ore pe zi, dupa programul de scoala,in zilele nelucratoare si in vacanta.

O categorie mai speciala de beneficiari ai serviciilor de probatiune, o reprezinta persoanele care nu se afla in supravegherea srviciilor de peobatiune in baza unei hotarari judecatoresti, insa pot fi luate in evidenta serviciilor de probatiune in baza altor texte de lege sau cu documente cu valoare strategica elaborate de catre Ministerul de justitie-Directia de Probatiune.

In aceasti categorie se pot incadra urmatoarele categorii de persone:

Persoanele aflate in custodia penitenciarelordin raza de competenta teritoriala a serviciului de probatiune; pentru a da eficienta dispozitiilor art.48 alin.3 din H.G.1239/2000, serviciile de probatiune vor acorda o atentie speciala condamnatilor minori si tineri, persoanelor condamnate care intampina dificultati in mentinerea legiturii cu familia, precum si pregatirii pentru libertate a persoanelor condamnate;

Persoanele a caror pedeapsa sau masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare a fost gratiata;

Persoanele sflate in custodia penitenciarului sau persoanele liberate din penitenciar, fie ca sunt liberate conditionat, fie la termen, care intrunesc criterii de selectie a grupului tinta enumerate in Protocolul de colaborare incheiat intre Directia Generala a Penitenciarelor (nr.2134/ 19.02.2003) si Directia de Probatiune din Ministerul de Justitie (nr.4543/ 14.02.2003), cu incidenta asupra activitatii unitatilor/serviciilor din subordinea celor doua directii, in functie de resursele umane si naturale ale acestora; conditiile care trebuie indeplinite cumulative de aceasta categorie de persoane pentru a deveni beneficiari ai serviciilor de probatiune si totodata ai activitatii de asistenta ti consiliere sunt:virsta sa nu depasesca 25 ani, domiciliul sa fie in aria de competenta teritoriala a serviciului de probatiune, iar pedeapsa inchisorii sa nu depaseasca 3 an

Numarul beneficiarilor si continutul activitatilor desfasurate in cadrul serviciilor de probatiunevariaza in functie de resursele umane si materiale ale fiecarui serviciu.

3 Ce reprezinta asistenta si consilierea. Forme de consiliere in domeniul probatiunii

Asistenta si consilierea reprezinta activitati foarte importante pe care Serviciul de Probatiune le indeplineste, pe langa cele de control si monitorizare si au ca scop final reabilitarea persoanei condamnate.

Asistenta si consilierea in cadrul Serviciului de Probatiune au ca deziderat redarea persoanei care a comis infractiunea comunitatii din care aceasta face parte, intr-o forma care sa garanteze protectia acelei comunitat

Cele doua activitati se intrepatrund si sunt utilizate foarte mult in domeniul probatiunii, dar trebuie facuta o diferenta foarte clara intre ele, astfel¹:

asistenta, reprezinta un demers specializat de acordare de ajutorde catre o persoana specializata unei alte personae aflate in imposibilitatea temporara sau permanenta de a-si rezolva problemele, prin facilitarea accesului la resursele comunitatii;

consilierea, reprezinta o metoda care faciliteaza cunoasterea, dezvoltarea, acceptarea emotionala, maturizarea si mobilizarea optima a resurselor personale in vederea formularii si rezolvarii unor probleme specifice luarii unor decizi

Pentru ca interventiile de asistenta si consiliere sa-si atinga scopul trebuie sa fie ghidate de anumite principii de eficienta. Aceste principii sunt:

• principiul nevoii criminogene:

- o probabilitate mai mare de eficienta o au programele de interventie care tintesc factorii in legatura directa cu infractiunea.

• principiul riscului:

- intensitatea si durata interventiei trebuie sa fie direct corelata cu nivelul riscului; astfel, pentru un risc crescut, se impun programe de intensitate crescuta si durata mai lunga.

• principiul responsabilitatii:

- eficienta programelor de interventie care raspund stilului de invatare al clientului si al consilierului este direct proportionala cu angajarea clientului ca participant activ.

• principiul integritatii:

interventia trebuie sa fie riguros condusa si furnizata, respectandu-se esenta: intrari (resurse umane, materiale, financiare, de timp)/ iesiri (rezultate immediate, impact si coerenta Teorie design)¹

Atat asistarea cat si consilierea, implica utilizarea de catre consilierii de probatiune a unor tehnici specifice de lucru, care urmaresc evaluarea si rezolvarea problemelor si trebuintelor cu care se confrunta persoana condamnata, dar si stabilirea unor strategii concrete prin care se va realiza reintegrarea sociala.

Asistarea persoanei condamnate in comunitate este realizata cu sprijinul familiei si a persoanelor apropiate, iar obiectivul asistarii il reprezinta reintegrarea sa in societate, dar pentru ca aceasta sa se realizeze cu succes este nevoie si de implicarea si participarea activa a persoanei condamnate in planificarea si desfasurarea interventie

Consilierul de probatiune trebuie sa elaboreze un plan de asistare care sa cuprinda strategii de rezolvare a problemelor cu care persoana asistata se confrunta, cu pasi bine delimitati in timp.

In munca de asistare si consiliere, personalul serviciilor de probatiune mai colaboreaza si cu alte institutii guvernamentale si neguvernamentale interne si internationale sau cu voluntarii care pot intervene si completa metodele de asistare prin activitati variate, pot intervene in calificarea sau recalificarea profesionala a persoanelor candamnate, in gasirea de locuri de munca sau pot fi implicate in activitati de consiliere, terapie individuala, familiala sau de grup in special in cayul persoanelor toxicodependente daca aceasta masura este impusa de catre instanta sau se desfasoara cu acordul persoanei asistate.

In domeniul probatiunii sunt cunoscute in general, doua tipuri de consiliere: una centrata pe rezolvarea de probleme si una centrata pe persoana.

Consilierea individuala¹ reprezinta o relatie voluntara intre consilier specialist (consilier) si persoana condamnata, specialistul avand rolul de al indruma pe tanarul infractor in reyolvarea propriilor probleme si in schimbarea comportamentului in masura in care si acesta isi asuma responsabilitatea pentru schimbare. Rolul consilierului este de a facilita si incuraja discutia, atitudinea sa trebuie sa fie una deschisa, sa manifeste empatie fata de client. Empatia este necesara pentru a intra mult mai usor in lumea interioara a persoanei condamnate cu scopul de a intelege sentimentele, gandurile, comportamentul si semnificatiile pe care persoana respectiva le atribuieunor evenimente.

Consilierea centrata pe persoana accentueaza in special capacitasile si punctele tari ale persoanei consiliate. Calitatea acestui tip de consiliere se bazeaza foarte mult si pe experienta si calitatile consilierulu

Consilierea centrata pe rezolvarea de probleme sau consilierea ca relatie de ajutor reprezinta dupa unii specialisti (Scheizer & Store) inceputul interactiunii cu o lta persoana/client ce contribuie intr-un mod usor si pozitiv la inbunatasirea situatiei acesteia

C. Rogers defineste consilierea ca relatie de ajutor, drept o relatie in care cel putin una dintre persoane are intentia de a-si provoca, creste, dezvolta si imbunatatii viata.

Activitatea de asistenta si consiliere se va realize pe baza unui plan de asistenta adoptat in functie de nevoile individuale ale persoanei supravegheate. Se va estima perioada de timp in care se va desfasura procesul de asistare si consiliere si daca nevoile criminogene ale persoanei asistate pot fi acoperite numai prin interventia Serviciului de Probatiune sau mai este necesara si cu alte institutii publicesau private ori cu alte persoane fizice sau juridice.

Rolul serviciilor de probatiune in desfasurarea activitatii de asistare si consiliere este urmatorul:

a)        corectarea comportamentului infractional prin constintizarea de catre persoanele condamnate a faptei savarsite, a consecintelor acesteia si asumarea responsabilitatii pentru fapta comisa;

b)       motivarea persoanei condamnate in vederea dezvoltarii responsabilitatii si autodisciplinei;

c)        elaborarea si derularea de programe eficiente de asistenta si consiliere a persoanelor condamnate in functie de nevoile criminogene ale acestora;

d)       oferirea de sprijin si suport persoanelor condamnate in vederea satisfacerii nevoilor sociale referitoare la educatie, calificare si recalificare profesionala, depistarea de locuri de munca, gasirea de locuinta sau alte nevo

Construirea relatiei de ajutor - Modelul Schulman¹

Acest model cunoscut in literatura de specialitate si sub numele de Modelul Schulman, se desfasoara in trei etape, dupa cum urmeaza:

Faza de inceput - reprezinta faza in care consilierul clarifica rolurile si tipurile de servicii pe care poate sa le ofere. In aceasta faza consilierul utilizeaza mai multe tehnici pentru a indruma persoana asistata spre relatia de ajutor:

• clarificarea scopului - afirmatii clare din partea consilieruluicare ajuta la definirea asteptarilor reciproce;
• clarificarea rolului - consilierul ofera informatii persoanei condamnate despre modalitatea in care poate fi sustinut, sprijinit si ajutat;
• incurajarea feedback-ului - aceasta tehnica ofera clientului posibilitatea de a-si exprima diferitele puncte de vedere si de a raspunde consilierului;
• stimularea increderii in actiunea sociala - se refera la demersul intreprins de consilier prin care se stimuleaza increderea clientului fata de posibilele dimensiuni positive ale strategiei de ajutor.

Faza de lucru - aceasta faza cuprinde alte trei subetape, iar consilierul de probatiune va folosi pentru fievare dintre aceste subetape urmatoarele deprinderi care ajuta la construirea relatiei de ajutor:

intr-o prima etapa se stabileste numarul, frecventa si continutul intilnirilor cu persoana condamnata. Chiar daca acestea au fost stabilite de catre instanta este necesar sa se verifice, deoarece o situatie neprevazuta in viata clientului se poate ivi in orice moment si poate anula unele prioritat In aceasta faza se incheie acorduri sau contracte intre consiliere si persoana condamnata;

a doua etapa cuprinde:

a)      comunicarea verbala si nonverbala dintre client si consilier si scoaterea in evidenta a capacitacilor empatice ale consilierului;

b)      folosirea de catre consilier a tehnicilor de parafrazare;

c)      oferirea de sprijin clientului pentru a facilita o legatura intre sentimentele sale, comportament si acceptarea obiectivelor;

d)      impartasirea gandurilor si sentimentelor personale;

e)      sprijinirea punctelor puternice ale clientului - exprimarea increderii in capacitatea clientului e a depasi situatia problematica;

f)        particularizarea preocuparilor clientului - abilitatea consilierului de a diviza o problema care pare insolvabila in mai multe componente usor de abordat;

g)      orientarea spre concret - incercarea consilierului de a tine gandurile spre o sarcina stabilita. Aceasta tehnica este utilizata in mod special in cazul persoanelor care au tandinta de a nu vorbi despre situatiile in care se afla;

h)      confruntarea dintre real si iluzoriu - consilierul incearca sa demonstreze clientului ca intre comportamentul sau si exprimarile verbale/nonverbale, nu exista concordanta. Lipsa concordantei dintre exprimarea clientului si modul de actiune conduce consilierul la identificarea formelor de rezistenta la schimbare a clientulu Clientul poate avea tendinta de a evita anumite discutii referitoare la propriile trairi, despre relatiile cu familia, prietenii; discrepanta intre ceea ce gandeste persoana, ceea ce relateaza si comportamentul sau se poate observa cu usurinta in relatiile cu ceilalti;

i)        identificarea obstacolelor afective - se refera la observarea obstacolelor de natura emotionala care pot aparea in relatia consilier/persoana asistata si stimularea clientului sa constintizeze aceste obstacole si sa le depaseasca.

A treia etapa cuprinde urmatoarele tehnici:

abilitatea consilieruli de a ajuta persoana asistata sa-si exprime nemultumirile referitoare la procesul de ajutor;

abilitatea consilierului de a furniza persoanei asistate repere, valori, convingeri, fapte pe care acesta le-a achititionat ca urmare a pregatirii sale, repere dupa care persoana asistata se poate ghida pentru a putea depasi situatia problematica;

abilitatea consilierului de a incerca sa modifice perceptia altora despre persoana asistata

abilitatea consilierului de a stabili contactul intre persoana asistata si alte persoane.

Faza finala - acesta faza poate fi o faza destul de dificila pentru persoana asistata, fin identificata uneori cu separarea/pierderea. In aceasta faza se folosesc urmatoarele tehnici:

evidentirea finalizarii relatiei, a timpuliui ramas pana la finalizarea procesului de consiliere

solicitarea unui registru cu cele invatate;

abilitatea consilierului de a stimula clientul de a-si manifesta sentimentele legate de sfarsitul relatie

4 Profilul consilierului de probatiune. Abilitati si tehnici necesare consilierului de probatiune

Conform Legii 123 din 4 mai 2006 art.20 alin.1¹, pentru ca o persoana sa fie numita in functia de consilier de probatiune trebuie sa indeplineasca, cumulative, urmatoarele conditii:

a) are cetatenia romana si domiciliul in Romania

b) sa aiba capacitate deplina de exercitiu;

c) sa nu aiba antecedente penale, sa nu aiba cazier fiscal;

sa cunoasca limba romana, scris si vorbit;

sa fie apta din punct de vedere medial si psihologic pentru exercitarea functiei, fapt dovedit pe baza testarii medicale si psihologice de specialitate organizate in acest scop;

sa se bucure de o buna reputatie;

sa fie licentiata in asistenta sociala, psihoogie, sociologie, pedagogies au drept;

sa promoveze concursul organizat pentru ocuparea functiei pentru care candideaza.

Pentru a fi un bun consilier de probatiune nu te nasti cu anumite calitati exceptionale sau trebuie si ai un talent deosebit. Cel care care doreste sa devina un bun consilier invata cum sa comunice, cum sa se raporteze la cei aflati in supravegherea sa in functie de situatie, cum sa-i inteleaga. Consilierii de probatiune isi insusesc unele atribute (capacitate empatica, autenticitate, o conceptie pozitiva si liberala despre om) si calitati esentiale unui consilier de probatiune (maturitate emotionla si intelegere de sine) fara de care aceasta profesie nu ar fi eficienta.

Unele din aceste atribute si calitati sunt dobandite in urma acumularii de cunostiinte teoretice si practice din timpul facultatii, altele sunt dobandite in timpul exercitarii profesiei de consilier de probatiune.

Prncipalele abilitati, tehnici si calitati pe care trebuie sa le intruneasca un consilier de probatiune sunt:

A)    Capacitate empatica

Termenul de empatie¹ provine din cuvintul grecesc empatheia - "a se simti in" si a fost folosit initial de catre teoreticienii esteticieni pentru a denumi capacitatea de a percepe experienta subiectiva a unei alte persoane.

Empatia se construieste pe constientizarea de sine; cu cit suntem mai deschisi fata de propriile noastre sentimente, trairi, emotii, cu atat suntem mai capabili sa intelegem sentimentele altora.

Emotiile oamenilor sunt de foarte putine ori transpuse prin vorbe, pentru a le putea interpreta, consilierul de probatiune apeleaza la canalele nonverbale: tonul vocii, gestica, expresia fetei si altele asemenea.

Cand cuvintele cuiva sunt in dezacord cu ceea ce transmite de fapt, adevarul emotional consta in felul in care spune ceva si nu in cecea ce spune.

Consilierul trebuie sa aiba abilitatea de a putea capta si reflecta semnificatia pesonala a trairilor, comportamentelor, gesturilor si cuvintelor persoanei asistate. In cazul acestui proces, consilierul va trebui sa faca abstractie de propriile sale valori, sentimente si nevoi si sa se aptina sa aplice criteriile realiste, obiective si rationale care in mod normal fac parte din viata sa personala.

Printr-un raspuns empatic, consilierul comunica persoanei asistate faptul ca a inteles si accpta sentimentele acestuia si totodata motivele care stau la baza acetor sentimente. Pentru a putea comunica empatic cu clientul sau, consilierul trebuie saindeplineasca urmatoarele cerinte ( A. Turock, 1993):

de receptare - evitarea elementelor personale de distragere a atentiei; ascultarea atit a ceea ce spune persoana asistata, cit si a modului in care se spune; receptarea de catre consilier a ceea ce clientul a spus, parafrazarea reprezentind o tehnica foarte importanta in activitatea de consiliere;

de procesare - identificarea sentimentelor dominante; luarea in considerare a motivelor care stau la baza sentimentelor persoanei asistate si a motivelor pentru care un eveniment este foarte important pentru persoana asiatata;

de raspuns - raspunsul va utilize termini puternici legati de descrierea sentimentelor, termeni precisi si concisi; spre exemplu: Te simti asa (se exprima sentimentul) pentru ca.(continutul).

B)     Conceptia pozitiva si liberala despre om si relatiile interumane

Conceptiile liberale si umaniste se asimileaza in timp, iar ele fac referire la modul de a gandi si reactiona inradacinat in personalitatea fiecaruia. Este foarte greu, dar nu imposibila schimbarea uniu sistem de valori care s-a format de-a lungul anilor, iar o schimbare a acestiu sistem de valori presupune un effort sustinut de introspectie si reflectie precum si numeroase incercari si eror Cei care reusesc in procesul de asistenta si consiliere sunt sunt de cele mai multe ori cei care au reusit sa-si insuseasca aceste atitudini positive despre om si relatiile umane si care au reusit totodata sa le intiptreasca si an constiinta celor cu care lucreaza.

C)    Maturitate emotionala

Maturitatea emotionala este o calitate foarte importanta in exercitarea profesiei se consilier de probatiune. Capacitatea de a participa la procesul de schimbare al altei persoane fara a fi tentat de a modela aceasta schimbare dupapropria imagine este in strinsa legatura cu aceasta maturitate emotionala. Aceasta calitate reprezinta acea capacitate de a servi intotdeauna ca resonator si amplificatory la eforturile de redresare ale persoanei asistate, ca ghid sau model si niciodata ca judecator.

Aceasta maturitate emotionala permite consilierului sa-si pastreze seninatatea in fata clientului sau mai ales in fata oscilatiilor inevitabile ale atitudinii clientulu Astfel consilierul nu se va simti derutat si tulburat de anumite detalii desvacrise de catre persoana asiatata.de asemenea consilierul trebuie sa faca fata perioadelor sterile, cand actiunile sale nu produc niciun effect in atitudinea ti comportamentul clientului sau, dar si situatiilor in care poate deveni tinta adulatiilor clientului sau. Fara un grad de maturitate interioara, consilierul nu poate trece peste aceste momente incarcate de emotii, mentinindu-si totodata integritatea afectiva.

In acelasi timp consilierul nu trebuie sa ramina indiferent la sentimentele pozitive pe care clientul i le dovedeste, ci trebuie sa incerce sa-l faca pe acesta sa diminueye aceasta apreciere si sa se simta din ce in ce mai autonom.

D)    Autenticitate si acord intern

Autenticitatea se refera la intelegerea de sine si la perceperea experientei intr-o maniera normala.Cu cat consilierul este mai putin subiectul anxietatii, cu atit el este mai capabil sa inteleaga mai bine. Cu cat este mai capabil sa se inteleaga pe sine, cu atit este mai in masura sa atinga acordul intern.Consilierul de probatiune nu se poate manifesta ca si cum ar simti sentimente calduroase fata de persoana asistata, el trebuie sa se abtina sa judete persoana asiatata, sa accpte clientul asa cum este.

Autenticitatea inseamna congruienta dintre gandurile, trairile si manifestarile exterioare ale consilierului, congruienta relevata in maniera constanta de abordare a relatiei cu persoana asiatata. Daca consilierul nu va fi autentic, ii va fi greu sau chiar imposibil, sa mentina aceeasi atitudine pe tot parcursul pe tot parcursul procesul de consiliere. Atitudinea inautentica este perceputa la nivel subconstient de catre persoana asiatata si altereaza procesul in sine, aducand mari deservicii persoanei asiatate si discomfort consilierului de probatiune.

E)     Intelegerea de sine

Consilierul de probatiune trebuie sa cunoasca foarte bine principalul instrument cu care lucreaza, adica propria sa persoana, cu potentialul si litele sale. Intelegerea de sine reprezinta un atribut esential al consilierului de probatiune. Aceasta intelegere de sine nu presupune o simpla imagine intelectuala a propriului eu, ci mai degraba o cunoastere a eului asa cum actioneazain fiecare moment, "o deschidere constanta la experienta". Consilierul trebuie sa fie deschis la propria experienta si total eliberat de manevre defensive.

Totodata consilierul de probatiune mai apeleaza si la alte tehnici precum:

ascultarea activa;

tehnica parafrazarii - reprezinta o tehnica pe care consilierul de probatiune o utilizaeaza in vederea incurajari discutiei, in incurajarea persoanei asistate sa-si exprime ideile, in verificarea informatiilor relatate si pentru ai arata interlocutorului ca a inteles cele relatate;

reflectarea - ca raspuns la trairile affective ale persoanei asistate si incurajarea acestuia in relatarea trairilor sale in legatura cu subiectul discutiei;

rezumarea - aceasta tehnica il ajuta pe consilier sa evidentieze pentru client aspectele esentiale ale mesajului, fara a lasa loc de interpretar

- analiza comportamentului verbal:

limbajul paraverbal

analiza inaltimii vocii - vocea coborata exprima siguranta de sine iar vocea aspra denota oboseala sau dorinta de intimidare;

analiza volumului vocii:

analiza dictiei - reprezinta abilitatea consilierului de a analiza pronuntarea clara si corecta a cuvintelor persoanei asistate;

analiza ritmului vorbirii - viteza cu care persoana asiatata pronunta cuvintele in concordanta cu importanta mesajului;

Mesajele trupului

Dupa cum reiese si din foarte multe cercetari, mesajele nonverbale transmit mult mai usor informatia decat mesajele verbale. Consilierul de probatiune poate analiza in timpul activitatii dee consiliere unul sau mai multe dintre urmatoarele forme de comunicare nonverbala:

fizionomia si expresia fetei - ele ii pot relata consilierului de probatiune informatii despre trairile persoanei aflate in fata sa;

privirea - este foarte important modul in care privesti persoana cu care stai de vorba. Acest aspect al comunicarii nonverbale este foarte important atat in al analiza la persoana asistata, cit si in modul in care consilierul de probatiune il executa. Cand o persoana nu este interesata de subiectul dicutiei, isi muta privirea in alta directie, dar in acelasi timp contactul visual prelunfit poate intimida interlocutorul. Consilierul de probatiune trebuie sa aiba calitatea de a evita aceste situatii sau de a le inlatura daca ele apar fie ca vin din partea consilierului fie din partea clientulu Ele pot reprezenta obstacole in procesul de consiliere.

Postura - analiza liniei trupului, a coloanei, a pozitiei umerilor ii poate transmite consilierului de probatiune mesaje de genul umilinta, parere de rau, mandrie, dominanta;

Orintarea - persoanele care doresc sa coopereze au tendinta involuntara de a veni mai aproape, de a se aseza alatur De asemenea persoana asistata poate avea tendinta de a se uita catre ceas, spre usa ceea ce denota plictiseala, lipsa de interes din partea persoanei asistate, dorinta de a pleca;

Miscarile corpul - pozitia corpului interlocutorului ii poate relata consilierului de probatiune daca acesta il asculta, daca este interesat de discutie sau daca este indifferent sau neinteresat.

Toate aceste mesaje il pot ajuta pe consilierul de probatiune in modul de abordare al procesul de consiliere si il va ahuta in acelasi timp sa treaca peste eventalele obstacole aparute in timpul acestuia. Consilierul de probatiune trebuie sa constintizeze foarte bine propriul sau comportament nonverbal pentru ai putea transmite interlocutorului sau exact masajul dorit si ai arata ca consilierul este capabil sa lucreze cu el si este un bun profesionist. Mai multe detalii despre detalii despre abilitatile consilierului de probatiune si despre tehnicile aplicate in cadrul procesului de consiliere, in functie de caz, vor fi relatate mai pe larg in capitolele urmatoare ("Strategii si metode de lucru cu tinerii infractori." si " Interviul motivational").