ANALIZA UNOR INFRACTIUNI DIN DOMENIUL COMERCIAL POTRIVIT LEGISLATIEI SECUNDARE

ANALIZA UNOR INFRACTIUNI DIN DOMENIUL COMERCIAL POTRIVIT LEGISLATIEI SECUNDARE

§1 Infractiunile in domeniul comercial potrivit legii nr. 31/1990

§1.1 Aspecte generale

Activitatea societatilor comerciale reprezinta, prin ponderea ce o detin, unul din principalele sectoare de activitate ale economiei nationale, definite in art. 135 alin. 1 din Constitutia Romaniei, revizuita in anul 2003[1], drept"economie de piata".

Legala constituire si buna functionare a societatilor comerciale sunt asigurate, in principal, pe calea implicarii instantelor judecatoresti si a altor autoritati constitutive - incepand cu incuviintarea sau autorizarea, dupa caz, a constituirii societatilor comerciale, continuand cu solutionarea diferitelor probleme ivite pe parcursul functionarii societatilor si terminand cu fuziunea, dizolvarea, lichidarea si falimentul acestora - precum si pe calea autocontrolului activitatii societatilor, exercitat prin organele proprii (adunarea generale si cenzorii)[2].

Cand normele cuprinse in Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale si in Codul comercial roman, care este aplicabil in completarea legii respective, nu sunt respectate, savarsindu-se fapte periculoase atat pentru societatile comerciale, cat si pentru cetateni, in general, este firesc sa intervina raspunderea juridica a celor vinovati, inclusiv raspunderea penala, daca faptele prezinta pericolul social al unei infractiuni, sunt savarsite cu vinovatie si sunt inscrise in lege ca infractiuni, adica sunt intrunite trasaturile generale ale unei infractiuni (art. 17 C. pen.)[3].

Infractiunile prevazute in Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale republicata in Monitorul Oficial nr. 33 din 29 ianuarie 1998, formeaza obiect de reglementare in Titlul VIII ai legii, intitulat "Infractiuni", respectiv, art. 256-267.

§1.2 Specificul infractiunilor reglementate de Legea nr. 31/1990

1. Infractiunea prevazuta de art. 265 din Legea nr. 31/1990.

Potrivit art. 265 din Legea nr. 31/1990, republicata, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societatii, care:

□ prezinta, cu rea-credinta, in prospectele, rapoartele si comunicarile adresate publicului, date neadevarate asupra constituirii societatii ori asupra conditiilor economice ale acesteia sau ascunde, cu rea-credinta, in tot sau in parte, asemenea date;

□ prezinta, cu rea-credinta, actionarilor/asociatilor o situate financiara inexacta sau cu date inexacte asupra conditiilor economice ale societatii, in vederea ascunderii situatiei ei reale (punctul 2 al articolului 265 a fost modificat prin Legea nr. 161/2003);

□ refuza sa puna la dispozitia expertilor, in cazurile si in conditiile prevazute la art. 25 si 37 din Legea nr. 31/1990, republicata, documentele necesare sau ii impiedica, cu rea-credinta, sa indeplineasca insarcinarile primite.

Obiectul special al infractiunii il constituie relatiile sociale care apara interesele unei societati comerciale prin sanctionarea penala a faptelor de dezinformare a publicului cu privire la conditiile in care a fost constituita si la situatia economica a acesteia, sau ascunderea cu rea-credinta, in tot sau in parte, asemenea date. Prin incriminarea acestor fapte se apara increderea publicului in societati le comerciale, ca forma juridica de organizare a activitatii de comert.

Aceasta infractiune nu are si un obiect material asupra caruia sa se exercite actiunea ilicita.

Latura obiectiva a acestei infractiuni consta in: aratarea, in prospectele, in rapoartele si in comunicarile adresate publicului a unor date neadevarate referitoare la constituirea societatii si la conditiile economice ale acesteia, in ascunderea acestor fapte ori situatii, in tot sau in parte, cu rea-credinta; prezentarea, cu rea-credinta, actionarilor/asociatilor a situatiei financiara inexacte sau cu date inexacte asupra conditiilor economice ale societatii, in vederea ascunderii situatiei ei reale; in ultima varianta, fapta poate fi savarsita prin refuzul de a pune la dispozitia expertilor documentele necesare sau ii impiedica, cu rea-credinta, sa indeplineasca insarcinarile primite.

Din definitia laturii obiective rezulta ca aceasta se poate savarsi in una din urmatoarele modalitati alternative:

Subiectii activi ai acestei infractiuni pot fi doar: fondatorii, administratorii, directorii, directorul executiv sau reprezentantul legal al societatii, asa cum rezulta in mod expres din continutul legal al infractiunii stabilita de art. 265 din Legea nr. 31/1990, republicata.

Actiunile sau inactiunile, care constituie modalitati de savarsire a acestei infractiuni trebuie sa se savarseasca in legatura cu indeplinirea obligatiilor legale aratate.

Pentru existenta laturii obiective a acestei infractiuni, legea nu cere producerea unei urmari materiale; o urmare socialmente periculoasa exista totusi, si aceasta consta in crearea pericolului de pagubire a actionarilor sau a asociatilor, dupa caz, pri n faptele ilicite ale fondatorilor, administratorilor, directorilor, cenzorilor sau lichidatorilor, dupa caz; urmarea si raportul de cauzalitate intre fapta si urmare sunt prezumate, nefiind necesara stabilirea si dovedirea acestora de catre organele judiciare.

Consumarea infractiunii, care este formata, de pericol are loc in momentul savarsirii actiunii sau inactiunii in una sau mai multe din modalitatile aratate, respectiv in momentul darii publicitatii sau a prezentarii actionarilor/asociatilor a prospectelor, rapoartelor sau a comunicarilor cu date neadevarate referitoare la constituirea societatii sau la situatia economica a acesteia. Intreruperea actiunii (incercarea de savarsire a infractiunii) constituie tentative, care nu este pedepsita de lege.

Latura subiectiva a infractiunii consta in vinovatie sub forma intentiei, directe sau indirecte, indiferent daca fapta este comisiva sau omisiva, deoarece legea a prevazut expres "reaua-credinta", care are semnificatia intentiei, chiar cand este vorba de modalitatea "ascunderii", fapta omisiva prin definitie.

Subiect activ principal (autor) al acestei infractiuni nu poate fi orice persoana fizica responsabila penal, ei doar persoanele care au o anumita calitate, o anumita functie, si anume functia de fondator, administrator, director, cenzor sau lichidator, fiecare in raport de atributiile ce le are in cadrul societatii sau care si le-a asumat (cu ocazia constituirii societatii). fiind vorba de un subiect calificat, co-autoratul la aceasta infractiune va fi posibil numai intre persoane care au una dintre functiile aratate; in schimb, complicitatea si instigarea pot fi savarsite de orice persoana.

Infractiunea prevazuta de art. 266 din Legea nr. 31/990

Potrivit art. 266 din Legea nr. 31/1990, republicata, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societatii, care:

dobandeste, in contul societatii, actiuni ale altor societati la un pret pe care il stie vadit superior valorii lor efective sau vinde, pe seama societatii, actiuni pe care aceasta le detine, la preturi despre care are cunostinta ca sunt vadit inferioare valorii lor efective, in scopul obtinerii, pentru el sau pentru alte persoane, a unui folos in paguba societatii;

foloseste , cu rea-credinta, bunuri sau creditul de care se bucura societatea, intr-un scop contrar intereselor acesteia sau in folosul lui propriu ori pentru a favoriza o alta societate in care are interese direct sau indirect;

se imprumuta, sub orice forma, direct sau printr-o persoana interpusa, de la societatea pe care o administreaza, de la o societate controlata de aceasta ori de la o societate care controleaza societatea pe care el o administreaza sau face ca una dintre aceste societati sa ii acorde vreo garantie pentru datorii proprii;

raspandeste stiri false sau intrebuinteaza alte mijloace frauduloase care au ca efect marirea sau scaderea valorii actiunilor sau a obligatiunilor societatii ori a altor titluri ce ii apartin, in scopul obtinerii, pentru el sau pentru alte persoane, a unui folos in paguba societatii;

incaseaza sau plateste dividende, sub orice forma, din profituri fictive sau care nu puteau fi distribuite, in lipsa de situatie financiara ori contrarii celor rezultate din aceasta (punctul 5 al art. 266 a fost modificat prin Legea nr. 161/2003);

incalca dispozitiile art. 178, care prevede ca din profitul societatii se va prelua, in fiecare an, cel putin 5% pentru formarea fondului de rezerva, pana ce acesta va atinge minimum a cincea parte din capitalul social (alin. 1 - art. 178, modificat prin Legea nr. 161/2003);

Acestea constituie modalitatile in care poate fi savarsita infractiunea prevazuta de art. 166. din Legea nr. 31/1990, republicata, si formeaza latura obiectiva a infractiunii,

Obiectul juridic special al acestei infractiuni il constituie relatiile sociale care apara patrimoniul societatilor comerciale, interesele legitime ale creditorilor acestora, precum si ale statului prin sanctionarea penala a incasarii sau platii dividendelor fara a exista profit real sau un profit pe masura dividendelor platite, ceea ce constituie un abuz (cand se savarseste in pofida unei situatii financiare reale) sau o inselaciune (cand se savarseste pe baza unui situatii financiare false).

Subiect activ principal (autor) al acestei infractiuni nu poate fi decat persoana fizica responsabila penal care are una din urmatoarele calitati (functii): fondatorul, administratorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societatii

Modalitatea "incasarii dividendului", nu poate fi savarsita decat de catre persoanele cu functiile aratate daca acestea sunt, in acelasi timp, asociati sau actionari (evident, este vorba de savarsirea respective in calitate de autor sau coautor al infractiunii, nu si in calitate de instigator sau complice, calitate ce o poate avea orice persoana fizica, indiferent de functie). In schimb, modalitatea "platii dividendului" (catre ceilalti asociati sau actionari, care nu au functiile aratate) poate fi savarsita si de catre cei care nu au calitatea de asociat ori de actionar (exemplu, de catre directorii executivi). Actionarul sau asociatul, dupa caz, care incaseaza dividendul, stiind ca aceasta operatiune este facuta nelegal, consideram ca va raspunde penal in calitate de instigator (daca a savarsit acte de determinare in vederea efectuarii platii) sau de complice la infractiunea savarsita de catre cel care face nelegal plata dividendului.

Subiectul pasiv al acestei infractiuni este, de regula, societatea comerciala pagubita prin incasarea sau plata nelegala a dividendului, dar poate fi si orice alta persoana fizica sau juridica lezata (exemplu, tertii creditori ai societatii comerciale, alti asociati sau actionari ai societatii, care nu au incasat dividendul, sau chiar statul, cand prin plata nelegala a dividendului se urmareste o evaziune fiscala).

In ceea ce priveste modalitatea prin care se raspandesc stiri false sau se intrebuinteaza alte mijloace frauduloase care au ca efect marirea sau scaderea valorii actiunilor sau a obligatiunilor societatii ori a altor titluri ce ii apartin, in scopul obtinerii, pentru el sau pentru alte persoane, a unui folos in paguba societatii, trebuie facute mai multe precizari.

Obiectul juridic special al acestei infractiuni il constituie relatiile sociale care asigura apararea patrimoniului societatilor comerciale prin sanctionarea penala a faptelor de pagubire a acestora pe calea cumpararii sau a vinderii unor actiuni la preturi nereale.

Obiectul material al acestei infractiuni il constituie actiunile emise de societatile comerciale pe actiuni sau in comandita pe actiuni si care pot fi detinute, la un moment dat, de catre orice persoana fizica sau juridica.

Latura obiectiva a acestei infractiuni consta in fapta fondatorului, administratorului, directorului executiv sau reprezentantului legal ai societatii, care de a dobandi, in contul societatii respective, a unor actiuni ale altor societati la un pret pe care il stiu ca vadit superior valorii lor efective, ori de a vinde pe seama societatii la care functioneaza, actiuni ale acesteia la preturi despre care stiu ca sunt vadit inferioare valorii lor efective, pentru a procura, lor sau altora, un castig in paguba societatii la care functioneaza.

Din definitia laturii obiective rezulta ca pentru existenta acesteia se cer intrunite, cumulativ, urmatoarele conditii (cerinte):

sa se savarseasca una din urmatoarele actiuni alternative: dobandirea, pentru societate, a unor actiuni ale altor societati comerciale ori alte titluri de valoare mobiliara, la preturi vadit mai mari decat valoarea lor reala sau vanzarea unor actiuni sau titluri de valoare, detinute de societate, la preturi vadit mai mici decat preturile lor reale;

faptuitorul sa stie ca preturile cu care cumpara sau vinde, dupa caz, titlurile de valoare sunt in vadita discordant cu valoarea reala a titlurilor respective pe piata titlurilor de valoare mobiliara;

prin actiunea savarsita, faptuitorul sa urmareasca scopul obtinerii unui castig, pentru sine sau pentru altul;

castigul faptuitorului sau al altei persoane pentru care a actionat faptuitorul, sa se produca prin producerea unei pagube materiale in patrimoniul societatii comerciale in numele careia sunt facute operatiunile de dobandire sau de vanzare, dupa caz.

Aceasta paguba consta in diferenta dintre valoarea reala a actiunilor sau titlurilor, pe piata titlurilor de valoare mobiliara, dobandite sau vandute, dupa caz, si pretul practicat de faptuitor.

Prin "dobandirea unor actiuni" se intelege: obtinerea, capatarea, castigarea actiunilor, fie prin cumparare, fie prin schimb, fie pe orice cale cu titlu oneros; daca dobandirea s-a facut cu titlu gratuit (exemplu, prin donatie) nu va exista infractiune, societatea neputand fi pagubita printr-o astfel de dobandire.

Prin "preturi vadit mai mari sau mai mici decat valoarea actiunilor", cumparate sau vandute, dupa caz, trebuie sa se inteleaga un pret care este evident, dovedit, dar, lamurit pentru oricine ca fiind in discordante cu valoarea reala a actiunilor sau titlurilor de valoare mobiliara, cumparate sau vandute, dupa caz; comparatia nu se va face intre pretul (dat sau luat, dupa caz), pe de o parte, si valoarea nominale a actiunilor sau titlurilor (cumparate sau vandute, dupa caz), ci intre pretul (dat sau luat, dupa caz) si valoarea reala, de circulatie pe piata titlurilor de valoare mobiliara, a actiunilor sau titlurilor respective, din momentul efectuarii operatiunii. Sarcina stabilirii diferentei vadite intre pretul practicat de faptuitor si pretul real pe piata titlurilor de valoare mobiliara, revine organelor judiciare care vor trebui sa verifice preturile reale ale actiunilor sau titlurilor ce au facut obiectul material al infractiunii, eventual in raport de alte operatiuni facute cu acelasi fel de titluri de valoare mobiliara si in aceeasi perioada. Aceleasi elemente de apreciere vor fi avute in vedere si pentru stabilirea imprejurarii ca faptuitorul a stiut, a cunoscut caracterul vadit disproportionat al pretului dat sau primit, dupa caz, fata de valoare atinge minimum a cincea parte din capitalul social (alin. 1 art. 178, modificat prin Legea nr. 161/2003);

Acestea constituie modalitatile in care poate fi savarsita infractiunea prevazuta de art. 166. din Legea nr. 31/1990, republicata, si formeaza latura obiectiva a infractiunii,

Obiectul juridic special al acestei infractiuni il constituie relatiile sociale care apara patrimoniul societatilor comerciale, interesele legitime ale creditorilor acestora, precum si ale statului prin sanctionarea penala a incasarii sau platii dividendelor fara a exista profit real sau un profit pe masura dividendelor platite, ceea ce constituie un abuz (cand se savarseste in pofida unei situatii financiare reale) sau o inselaciune (cand se savarseste pe baza unui situatii financiare false).

Subiect activ principal (autor) al acestei infractiuni nu poate fi decat persoana fizica responsabila penal care are una din urmatoarele calitati (functii): fondatorul, administratorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societatii

Modalitatea "incasarii dividendului", nu poate fi savarsita decat de catre persoanele cu functiile aratate daca acestea sunt, in acelasi timp, asociati sau actionari (evident, este vorba de savarsirea modalitatii respective in calitate de autor sau coautor al infractiunii, nu si in calitate de instigator sau complice, calitate ce o poate avea orice persoana fizica, indiferent de functie). in schimb, modalitatea "platii dividendului" (catre ceilalti asociati sau actionari, care nu au functiile aratate) poate fi savarsita si de catre cei care nu au calitatea de asociat ori de actionar (exemplu, de catre directorii executivi). Actionarul sau asociatul, dupa caz, care incaseaza dividendul, stiind ca aceasta operatiune este facuta nelegal, consideram ca va raspunde penal in calitate de instigator (daca a savarsit acte de determinare in vederea efectuarii platii) sau de complice la infractiunea savarsita de catre cel care face nelegal plata dividendului.

Subiectul pasiv al acestei infractiuni este, de regula, societatea comerciala pagubita prin incasarea sau plata nelegala a dividendului, dar poate fi si orice alta persoana fizica sau juridica lezata (exemplu, tertii creditori ai societatii comerciale, alti asociati sau actionari ai societatii, care nu au incasat dividendul, sau chiar statul, cand prin plata nelegala a dividendului se urmareste o evaziune fiscale).

In ceea ce priveste modalitatea prin care se raspandesc stiri false sau se intrebuinteaza alte mijloace frauduloase care au ca efect marirea sau scaderea valorii actiunilor sau a obligatiunilor societatii ori a altor titluri ce ii apartin, in scopul obtinerii, pentru el sau pentru alte persoane, a unui folos in paguba societatii, trebuie facute mai multe precizari.

Obiectul juridic special al acestei infractiuni il constituie relatiile sociale care asigura apararea patrimoniului societatilor comerciale prin sanctionarea penala a faptelor de pagubire a acestora pe calea cumpararii sau a vinderii unor actiuni la preturi nereale.

Obiectul material al acestei infractiuni il constituie actiunile emise de societatile comerciale pe actiuni sau in comandita pe actiuni fi care pot fi detinute, la un moment dat, de catre orice persoana fizica sau juridica.

Latura obiectiva a acestei infractiuni consta in fapta fondatorului, administratorului, directorului executiv sau reprezentantului legal al societatii, de a dobandi in contul societatii respective, a unor actiuni ale altor societati la un pret pe care il stiu ca vadit superior valorii lor efective, ori de a vinde pe seama societatii la care functioneaza, actiuni ale acesteia la preturi despre care stiu ca sunt vadit inferioare valorii lor efective, pentru a procura, lor sau altora, un castig in paguba societatii la care functioneaza.

Din definitia laturii obiective rezulta ca pentru existenta acesteia se cer intrunite, cumulativ, urmatoarele conditii (cerinte):

sa se savarseasca una din urmatoarele actiuni alternative: dobandirea, pentru societate, a unor actiuni ale altor societati comerciale ori alte titluri de valoare mobiliara, la preturi vadit mai mari decat valoarea lor reala sau vanzarea unor actiuni sau titluri de valoare, detinute de societate, la preturi vadit mai mici decat preturile lor reale;

faptuitorul sa stie ca preturile cu care cumpara sau vinde, dupa caz, titlurile de valoare sunt in vadita discordanta cu valoarea reala a titlurilor respective pe piata titlurilor de valoare mobiliara;

prin actiunea savarsita, faptuitorul sa urmareasca scopul obtinerii unui castig, pentru sine sau pentru altul;

castigul faptuitorului sau al altei persoane pentru care a actionat faptuitorul, sa se produce prin producerea unei pagube materiale in patrimoniul societatii comerciale in numele careia sunt facute operatiunile de dobandire sau de vanzare, dupa caz. Aceasta paguba consta in diferenta dintre valoarea reala a actiunilor sau titlurilor, pe piata titlurilor de valoare mobiliara, dobandite sau vandute, dupa caz, si pretul practicat de faptuitor. Prin "dobandirea unor actiuni" se intelege: obtinerea, capatarea, castigarea actiunilor, fie prin cumparare, fie prin schimb, fie pe orice cale cu titlu oneros; daca dobandirea s-a facut cu titlu gratuit (exemplu, prin donatii) nu va exista infractiune, societatea neputand fi pagubita printr-o astfel de dobandire.

Prin "preturi vadit mai mari sau mai mici decat valoarea actiunilor", cumparate sau vandute, dupa caz, trebuie sa se inteleaga un pret care este evident, dovedit, dar, lamurit pentru oricine ca fiind in discordante cu valoarea reala a actiunilor sau titlurilor de valoare mobiliara, cumparate sau vandute, dupa caz; comparatia nu se va face intre pretul (dat sau luat, dupa caz), pe de o parte, si valoarea nominale a actiunilor sau titlurilor (cumparate sau vandute, dupa caz), ci intre pretul (dat sau luat, dupa caz) si valoarea reala, de circulatie pe piata titlurilor de valoare mobiliara, a actiunilor sau titlurilor respective, din momentul efectuarii operatiunii. Sarcina stabilirii diferentei vadite intre pretul practicat de faptuitor si pretul real pe piata titlurilor de valoare mobiliara, revine organelor judiciare care vor trebui sa verifice preturile reale ale actiunilor sau titlurilor ce au facut obiectul material al infractiunii, eventual in raport de alte operatiuni facute cu acelasi fel de titluri de valoare mobiliara si in aceeasi perioada. Aceleasi elemente de apreciere vor fi avute in vedere si pentru stabilirea imprejurarii ca faptuitorul a stiut, a cunoscut caracterul vadit disproportionat al pretului dat sau primit, dupa caz, fata de valoarea reala, pe piata, a titlurilor cumparate sau vandute, dupa caz, pe seama societatii.

Obiectul material al acestei infractiuni il formeaza bunurile si creditul societatilor comerciale, indiferent de forma lor juridica.

Prin termenul de "bun" se intelege, in context (in sens economic), obiect sau valoare care are importanta in circulatia economica (spre exemplu, obiecte mobile sau imobile, drepturi de creanta, titluri de valoare mobiliara etc.).

Prin expresia "creditul societatii", fara vreo alta precizare in textul incriminator, va trebui sa intelegem sensul economic al acestei expresii, iar nu sensul figurativ (de consideratia de care se bucura cineva, influente, trecere, autoritate); in sensul economic, notiunea de "credit" este definita ca fiind, dupa caz: o forma de miscare a valorilor; vanzarea marfurilor facuta cu plata in rate ori vanzarea pe credit, adica pe datorie; transferarea temporara de bani, cu titlu de imprumut; miscarea capitalului sub forma imprumutului, in scopul desfasurarii unei activitati profitabile, a efectuarii unor investitii, dotari, plata unor datorii anterioare etc.; notiunea de "credit" se mai regaseste in expresii ca: "scrisoare de credit" (scrisoare prin care se autoriza purtatorul acesteia de a ridica o suma de bani); "a da pe credit" (a vinde fara a primi bani imediat, a vinde, eventual, cu plata in rate); "cumparare pe credit" (fara plata imediata); "deschidere de credit" (punerea la dispozitia unei persoane fizice sau juridice a unei sume de bani, in anumite limite si conditii, cu plata unei anumite dobanzi, cu constituirea unor anumite garantii) etc.

La stabilirea continutului juridic al acestei infractiuni trebuie sa avute in vedere toate sensurile economice ale notiunii de "credit", iar nu numai cel de imprumut a unei sume de bani, deoarece fiecare din sensurile economice ale acestei notiuni releva un interes economic legitim al unei societati comerciale, de care se pot folosi abuziv, cu rea-credinta, administratorii, directorii sau lichidatorii.

Latura obiectiva a infractiunii consta in fapta fondatorilor, administratorilor, directorilor sau reprezentantilor legali ai unei societati comerciale, de a folosi, cu rea-credinta, bunurile sau creditul societatii (in acceptiunea aratata mai sus), intr-un scop contrar intereselor acesteia, in interesul propriu al faptuitorului sau pentru a favoriza o alta societate, in care faptuitorul este interesat, direct sau indirect.

Prin termenul de "interes", termen utilizat in mod repetat in text, se intelege, in context, un avantaj, un folos, un profit; in consecinta, prin "scop contrar intereselor societatii" se intelege un scop contraproductiv, aducator de pagube in loc de profit, aducator de profituri mai mici decat cele normale si posibile in cazul in care faptuitorul nu ar savarsi fapta ilicita; prin expresia "folos propriu" al faptuitorului se intelege un avantaj, un profit personal al faptuitorului; prin expresia "interes direct" al faptuitorului intr-o societate comerciala se intelege ca faptuitorul este actionar sau asociat al acesteia, ori are relatii de afaceri, sau este salariatul acestei societati, primind, sub o forma sau alta, o parte din beneficiul societatii respective; prin expresia "interes indirect" al faptuitorului intr-o societate se intelege implicarea unei rude ori a altei persoane care joaca doar rolul de intermediar al faptuitorului (asa-zisul "om de paie"); prin "a favoriza" o alta societate inseamna a-i crea avantaje, a o ajuta, in context, cu bunurile sau creditul societatii in care actioneaza faptuitorul, a o sprijini, a-i da concursul pentru a obtine reusita in competitie cu propria societate a faptuitorului si in dezavantajul acesteia; formele si modalitatile de favorizare a altor societati pot fi extrem de variate, de multe ori mascate, insidioase, greu de stabilit, constituind modalitati tipice de concurenta neloiala.

Specific acestei infractiuni este faptul ca actiunea ilicita cunoaste o singura modalitate de savarsire, actiunea de "folosire", ca unul din acele atribute ale proprietatii, ceea ce inseamna ca faptuitorul procedeaza la scoaterea temporara din patrimoniul societatii a unor valori, timp in care societatea proprietara este lipsita de atributul folosintei; alaturi de actiune si impreuna cu aceasta mai trebuie indeplinite urmatoarele conditii (cerinte), cumulative, pentru a exista latura obiectiva:

actiunea sa fie savarsita cu "rea-credinta", ceea ce inseamna o atitudine incorecta, necinstita, perfida, relevand legatura indisolubila ce exista intre latura obiectiva si cea subiectiva a acestei infractiuni;

prin actiunea savarsita, contrara intereselor societatii comerciale, sa se creeze acesteia un dezavantaj material, care poate fi evaluat in bani, prin privarea societatii, chiar si temporar, de folosinta bunurilor sau a creditului de care are dreptul sa dispuna;

corespunzator pagubei create societatii comerciale, sa se creeze un folos ilicit, alternativ sau concomitent, fie in favoarea faptuitorului, fie in favoarea unei alte societati comerciale in care faptuitorul are un interes, direct sau indirect.

Din conditiile aratate rezulta, implicit, ca aceasta infractiune este o infractiune materiala, de rezultat. Urmarea materiala directa ceruta de lege fiind producerea unei pagube (un dezavantaj patrimonial) societatii comerciale a carei bunuri sau credit sunt folosite ilicit, concomitent cu un folos material (un avantaj ilicit) reflectat in patrimoniul faptuitorului, a unei alte societati comerciale sau a altor persoane, fizice ori juridice.

Intre fapta si urmarea materiala trebuie sa existe un raport de cauzalitate directa; urmarea si raportul de cauzalitate, trebuie stabilite si dovedite de catre organele judiciare, nefiind prezumate de lege. Lipsa oricareia dintre cerintele aratate, atrage inexistente laturii obiective, iar neproducerea urmarii materiale face ca fapta sa ramana in faza de tentative, care nu este sanctionata de lege.

Consumarea infractiunii are loc in momentul producerii rezultatului material; prin definitie, actiunea de folosire (a bunurilor sau a creditului) poate continua, in timp, si dupa consumare, ori poate avea chiar un caracter continuat, cand fapta de folosire priveste mai multe bunuri materiale; intr-o astfel de situatie va surveni si un moment al epuizarii infractiunii (la data incetarii actiunii de folosire, ori la data ultimului act material de folosire).

Latura subiectiva a acestei infractiuni consta in vinovatie sub forma exclusiva a intentiei directe, intentie calificata de scop (obtinerea unor foloase in paguba societatii comerciale).

Subiect activ principal (autor) al acestei infractiuni poate fi numai persoana fizica responsabila penal care are calitatea de administrator sau director (potrivit art. 194 pct. 5), ori de lichidator (potrivit art. 202 alin. 1); la societatile in nume colectiv, in comandita simpla si cu raspundere limitata cu mai multi asociati, care nu au administratori sau directori, aceasta infractiune poate fi savarsita de catre asociati, deoarece acestia exercita atributiile administratorilor, precum si de catre lichidatori.

Subiect pasiv al acestei infractiuni nu poate fi decat o societate comerciala, indiferent de forma sa juridica.

Aceasta infractiune este susceptibila de participatie sub orice forma, cu mentiunea ca nu vor putea fi coautori decat cei care au una din calitatile speciale aratate.

3. Infractiunea prevazuta de art. 267

Potrivit art. 267 din Legea nr. 31/1990, republicata, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani administratorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societatii, care:

emite actiuni de o valoare mai mica decat valoarea lor legala ori la un pret inferior valorii nominale sau emite noi actiuni in schimbul aporturilor in numerar, inainte ca actiunile precedente sa fi fost achitate in intregime;

se foloseste , in adunarile generale, de actiunile nesubscrise sau nedistribuite actionarilor;

acorda imprumuturi sau avansuri asupra actiunilor societatii;

preda titularului actiunile inainte de termen sau preda actiuni liberate in total sau in parte, in afara de cazurile stabilite de lege, ori emite actiuni la purtator fara a fi achitate integral;

nu respecta dispozitiile legale referitoare la anularea actiunilor neachitate;

emite obligatiuni fara respectarea dispozitiilor legale sau actiuni fara sa cuprinda mentiunile cerute de lege.

Acestea constituie si modalitatile de savarsire a faptei, care formeaza latura obiectiva a infractiunii.

Obiectul juridic il constituite apararea relatiilor sociale referitoare la buna desfasurare a activitatii unei societati comerciale in ceea ce priveste emiterea actiunilor, la valoare lor legala si la modul de emitere a obligatiunilor cu respectarea dispozitiilor legale sau actiunilor asa cum prevede legea.

Subiectul activ al infractiunii nu poate fi decat administratorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societatii.

4. Infractiunea prevazuta de art. 268

Asa cum dispune art. 268, modificat prin Legea nr. 161/2003[4], se pedepseste cu inchisoare de la o luna la un an sau cu amenda administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societatii, care:

indeplineste hotararile adunarii generale referitoare la schimbarea formei societatii, la fuziunea ori la divizarea acesteia sau la reducerea capitalului social, inainte de expirarea termenelor prevazute de lege;

indeplineste hotararile adunarii generale referitoare la reducerea capitalului social, fara ca asociatii sa fi fost executati pentru efectuarea varsamantului datorat ori fara hotararea adunarii generale care ii scuteste de plata varsamintelor ulterioare.

5. Infractiunea reglementata de art. 269

Potrivit art. 269 din Legea nr. 31/1990, in forma modificata, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la un an sau cu amenda administratorul care[5]:

incalca, chiar prin persoane interpuse sau prin acte simulate, dispozitiile art. 145; Art. 145 modificat prin Legea nr. 161/2003[6], stabileste ca administratorul care are intr-o anumita operatiune, direct sau indirect, interese contrare intereselor societatii trebuie sa ii instiinteze despre aceasta pe ceilalti administratori si pe cenzori sau pe auditorii financiari si sa nu ia parte la nici o deliberare privitoare la aceasta operatiune.

nu convoaca adunarea generala in cazurile prevazute de lege sau incalca dispozitiile art. 188 alin. 2;

incepe operatiuni in numele unei societati cu raspundere limitata, inainte de a se fi efectuat varsamantul integral al capitalului social;

emite titluri negociabile reprezentand parti sociale ale unei societati cu raspundere limitata;

dobandeste actiuni ale societatii in contul acesteia, in cazurile interzise de lege.

Aceeasi pedeapsa (inchisoare de la o luna la un an sau cu amenda) se aplica si asociatului care incalca dispozitiile art. 126 sau ale art. 188 alin.  Din dispozitiile legale aratate, rezulta ca subiect activ ai infractiunii nu poate fi decat o persoana care are calitatea de administrator sau asociat intr-o societate comerciala.

6. Alte infractiuni prevazute de Legea nr. 31/1990 (art. 270, 271, 272, 273, 274).

Art. 270 din Legea nr. 31/1990, modificata[7], statueaza ca se pedepseste cu inchisoare de la o luna la un an sau cu amenda cenzorul care nu convoaca adunarea generala in cazurile in care este obligat prin lege.

Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la 3 ani, in sensul art. 271 din Legea nr. 31/1990, persoana care a acceptat sau a pastrat insarcinarea de cenzor, contrar dispozitiilor art. 156 alin. 2, sau persoana care a acceptat insarcinarea de expert, cu incalcarea dispozitiilor art. 38.

Alin. 2 a acestui articol arata ca hotararile luate de adunarile generale in baza unui raport al unui cenzor sau expert, numit cu incalcarea dispozitiilor art. 156 alin. 2 si ale art. 38 din Legea societatilor comerciale, nu pot fi anulate din cauza incalcarii dispozitiilor cuprinse in acele articole.

Cu aceeasi pedeapsa (inchisoare de la 3 luni la 3 ani) se pedepseste si fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv si cenzorul care exercita functiile sau insarcinarile lor cu incalcarea dispozitiilor legii referitoare la incompatibilitate.

Art. 272 instituie norma potrivit careia dispozitiile art. 265-271 se aplica si lichidatorului, in masura in care se refera la obligatii ce intra in cadrul atributiilor sale.

In acest sens, se pedepseste cu pedeapsa prevazuta la art. 269 lichidatorul care face plati asociatilor cu incalcarea dispozitiilor art. 250.

Potrivit continutului legal al art. 273[8] din Legea nr. 31/1990, modificata, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda actionarul sau detinatorul de obligatiuni care:

voteaza, in adunari generale, in situatia aratata mai sus, ca proprietar de actiuni sau de obligatiuni care in realitate nu-i apartin;

trece actiunile sau obligatiunile sale pe numele altor persoane, in scopul formarii unei majoritati in adunarea generala, in detrimentul altor actionari sau detinatori de obligatiuni;

in cazurile nepermise de lege, isi ia - in schimbul unui avantaj material - obligatia de a vota intr-un anumit sens in adunarile generale sau de a nu lua parte la vot.

In intelesul legii, persoana care determina pe un actionar sau pe un detinator de obligatiuni ca, in schimbul unei sume de bani sau al unui alt avantaj material, sa voteze intr-un anumit sens in adunarile generale ori sa nu ia parte la vot se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

In fine, art. 274 arata ca constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani, in afara de raspunderea pentru daunele pricinuite, prin operatiunile sale, statului roman si tertilor, cel care exercita un comert in favoarea si pe seama unor societati constituite intr-o tara straina, in cazurile in care nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru functionarea acelor societati in Romania.

§1.3 Aspecte procesuale

Activitatea de tragere la raspundere penala a oricaror persoane care au savarsit o infractiune care priveste activitatea societatilor comerciale se desfasoara in mod organizat in cadrul unui proces penal, care reprezinta o succesiune de activitati determinate, desfasurate intr-o ordine prestabilita menita sa asigure realizarea justitiei penale si la care participa organe de specialitate ce isi indeplinesc atributiile potrivit Codului penal si Codului de procedura civila.

Realizarea scopului procesului penal nu se poate face decat prin punerea in miscare si exercitarea actiunii penale, care constituie instrumentul, mijlocul juridic cu ajutorul caruia, orice persoana care a savarsit o fapta penala este trasa la raspundere penala in fata organelor de judecata, fiind obligata sa suporte toate consecintele faptei sale ilicite[9].

Actiunea penala la infractiunile prevazute in aceasta lege se pune in miscare din oficiu. Urmarirea penala este de competenta agentilor de politie, sub supravegherea procurorului, solutionarea cauzei, in prima instanta, revenind in competenta judecatoriei.

§2 Infractiuni reglementate de Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale

§1 Evolutia reglementarilor privind faptele de concurenta neloiala

Legislatia interna a parcurs, in domeniul ce ne intereseaza, patru etape:

A. Initial, actele de concurenta neloiala de orice fel erau supuse regimului de drept comun al raspunderii extracontractuale, in conditiile statornicite de art. 998 si urm. din Codul civil. in sensul aratat s-a scris ca "la noi se ajunge a se apara fondul de comert de o concurenta neloiala prin aplicarea principiului ca nimanui nu-i este ingaduit a produce o paguba in dauna altei persoane (art. 998 C. civ.)"[10]. Acest sistem prezenta neajunsul ca trebuia sa aplice, printr-o interpretare extensiva, regulile generale ale obligatiilor nascute din delicte si cvasi-delicte, exercitiului concurentei, fenomen cu preponderante economica, ale carui particularitati nu sunt reductibile la tratamentul juridic ce convine faptelor ilicite civile .

B. O noua faza o reprezinta aplicarea unor reglementari specifice in materie.

Cele mai vechi, cu o incidenta de altfel foarte restransa, erau cuprinse in Legea din 17 martie 1884 asupra comertului ambulant, care ocrotea pe consumatori impotriva concurentei prilejuite prin lichidari abuzive de marfuri apartinand agentilor economici din aceasta categorie.

Intre cele doua razboaie mondiale a intrat in vigoare Legea concurentei neloiale din 18 mai 193 Actul normativ avea caracter cazuistic, fiind totodata incomplet, deoarece nu reglementa decat faptele de concurenta neloiala constand in confuzie, precum si falsele indicatii de provenienta[12]. Caracterul lacunar explica reactia autorilor, care au obiectat ca "existenta unei legi lasa judecatorului o parte mai redusa de arbitrar, insa tarmureste in acelasi timp reprimarea actelor pe care ingeniozitatea comerciantilor le descopera pentru eludarea legii. Sistemul aplicatiunii dreptului comun, dimpotriva, lasa larga putinta de apreciere a tribunalelor, sporeste arbitrarul, dar ingaduie progresul" .

Ulterior a fost adoptat Decretul pentru reglementarea si controlul cartelurilor din 10 mai 1937, completat prin Legea nr. 26 octombrie 1939. Acest act normativ instituia masuri preventive, destinate sa impiedice incheierea de acorduri monopoliste.

C. In anii comunismului, actele normative amintite mai sus au fost abrogate astfel[14]:

Legea din 18 mai 1932, prin Decretul nr. 691/1973 din 14 ianuarie 1974;

Decretul-lege din 10 mai 1937, prin Decretul nr. 66 din 18 martie 1950.

Masura abrogarii se explica, deoarece sistemul monopolului de stat si al planificarii economice rigide sunt prin definitie incompatibile cu libertatea pietei si concurentei.

D. Incepand din 1990, dupa abolirea comunismului, au intrat in vigoare o serie de reglementari care urmaresc, odata cu progresele economiei de piata, sa asigure reprimarea exercitiului abuziv al competitiei, atat in raporturile economiei interne, cat si in relatiile de schimburi externe de marfuri si de servicii. Deosebim in aceasta privinta pe de-o parte dispozitii constitutional, iar pe de alta parte cele ale actelor normative uzuale.

Cadrul legal actual se intregeste cu conventii internationale, elaborate indeosebi sub auspiciile GATT[15] (actualmente OMC - Organizatia Mondiala a Comertului).

§2 Clasificarea faptelor de concurenta neloiala potrivit legii nr. 11/1991, cu modificarile si completarile ulterioare

Potrivit art. 1 din Legea nr. 11/1991, modificat prin Legea nr. 298 din 7 iunie 2001[16], "comerciantii sunt obligati sa isi exercite activitatea cu buna-credinta, potrivit uzantelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor si a cerintelor concurentei loiale". Incalcarea obligatiei atrage raspunderea civila, contraventionala ori penala, in conditiile legii .

In intelesul Legii nr. 11/1991 (art. 11, introdus prin Legea nr. 298/2001):

este considerata ca fiind contrara uzantelor comerciale cinstite utilizarea m mod neloial a secretelor comerciale ale unui comerciant prin practici de genul neexecutarii unilaterale a contractului sau utilizarii unor proceduri neloiale, abuzului de incredere, incitarii la delict si achizitionarii de secrete comerciale de catre tertii care cunosteau ca respectiva achizitie implica astfel de practici, de natura sa afecteze pozitia comerciantilor concurenti pe piata;

constituie "secret comercial informatia care, in totalitate sau in conexarea exacta a elementelor acesteia, nu este in general cunoscuta sau nu este usor accesibila persoanelor din mediul care se ocupa in mod obisnuit cu acest gen de informatie si care dobandeste o valoare comerciala prin faptul ca este secreta, iar detinatorul a luat masuri rezonabile, tinand seama de circumstante, pentru a fi mentinuta in regim de secret; protectia secretului comercial opereaza atata timp cat conditiile enuntate anterior sunt indeplinite;

constituie "fond de comert" ansamblul bunurilor mobile si imobile, corporale si necorporale (marci, firme, embleme, brevete de inventii, vad comercial), utilizate de un comerciant in vederea desfasurarii activitatii sale.

constituie concurenta neloiala, in sensul art. 2 din Legea nr. 11/1991 , orice act sau fapt contrar uzantelor cinstite in activitatea industriala si de comercializare a produselor, de executie a lucrarilor, precum si de efectuare a prestarilor de servicii. Enumerarea acestor practici formeaza obiectul art. 4 si 5 din actul normativ mentionat, care imparte faptele de concurenta neloiala in contraventii si infractiuni.

Conform dispozitiilor inscrise in art. 4 din Legea nr. 11/1991, constituie contraventii urmatoarele fapte, daca nu sunt savarsite in astfel de conditii incat sa fie considerate, potrivit legii penale, infractiuni:

oferirea serviciilor de catre salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea oferte;

divulgarea, achizitionarea sau folosirea unui secret comercial de catre un comerciant sau un salariat al acestuia, fara consimtamantul detinatorului legitim al respectivului secret comercial si intr-un mod contrar uzantelor comerciale cinstite;

incheierea de contracte prin care un comerciant asigura predarea unei marfi sau executarea unor prestatii in mod avantajos, cu conditia aducerii de catre client a altor cumparatori cu care comerciantul ar urma sa incheie contracte asemanatoare;

comunicarea sau raspandirea in public de catre un comerciant de afirmatii asupra intreprinderii sale sau activitatii acesteia, menite sa induca in eroare si sa ii creeze o situatie de favoare in dauna unor concurenti;

comunicarea, chiar facuta confidential, sau raspandirea de catre un comerciant de afirmatii mincinoase asupra unui concurent sau asupra marfurilor/serviciilor sale, afirmatii de natura sa dauneze bunului mers al intreprinderii concurente;

oferirea, promiterea sau acordarea - mijlocit sau nemijlocit - de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentantilor acestuia, pentru ca prin purtare neloiala sa poata afla procedeele sale industriale, pentru a cunoaste sau a folosi clientela sa ori pentru a obtine alt folos pentru sine ori pentru alta persoana in dauna unui concurent;

deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legaturilor stabilite cu aceasta clientela in cadrul functiei detinute anterior la acel comerciant;

concedierea sau atragerea unor salariati ai unui comerciant in scopul infiintarii unei societati concurente care sa capteze clientii acelui comerciant sau angajarea salariatilor unui comerciant in scopul dezorganizarii activitatii sale.

Primele trei contraventii amintite se sanctioneaza cu amenda de la 10.000.000 lei la 100.000.000 lei, iar celelalte cu amenda de la 15.000.000 lei la 150.000.000 lei. Actualizarea cuantumului amenzilor se face prin hotarare a Guvernului, in functie de rata inflatiei. Sanctiunea poate fi aplicata si persoanelor juridice.

Contraventiile se constata, la sesizarea partii vatamate, a camerelor de comert si industrie sau din oficiu, de catre personalul de control imputernicit in acest scop de Oficiul Concurentei, care aplica si amenda.

In cazurile de concurenta neloiala ce afecteaza in mod semnificativ functionarea concurentei pe piata relevante afectata Oficiul Concurentei va sesiza Consiliul Concurentei pentru solutionarea cazului in conformitate cu dispozitiile Legii concurentei nr. 21/1996.

Oficiul Concurentei va transmite camerelor de comert si industrie teritoriale actele de decizie adoptate pentru cazurile de concurenta neloiala care constituie contraventie, conform prevederilor prezentei legi.

Ca infractiuni, art. 5 din Legea nr. 11/1991[21], incrimineaza urmatoarele fapte:

folosirea unei firme, inventii, marci, indicatii geografice, unui desen sau model industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de natura sa produce confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant;

punerea in circulatie de marfuri contrafacute si/sau pirat, a caror comercializare aduce atingere titularului marfii si induce in eroare consumatorul asupra calitatii produsului/serviciului;

folosirea in scop comercial a rezultatelor unor experimentari a caror obtinere a necesitat un efort considerabil sau a altor informatii secrete in legatura cu acestea, transmise autoritatilor competente in scopul obtinerii autorizatiilor de comercializare a produselor farmaceutice sau a produselor chimice destinate agriculturii, care contin compusi chimici noi;

divulgarea unor informatii dintre cele amintite la punctul precedent, cu exceptia situatiilor in care dezvaluirea acestor informatii este necesara pentru protectia publicului sau cu exceptia cazului in care s-au luat masuri pentru a se asigura ca informatiile sunt protejate contra exploatarii neloiale in comert, daca aceste informatii provin de la autoritatile competente;

divulgarea, achizitionarea sau utilizarea secretului comercial de catre terti, fara consimtamantul detinatorului sau legitim, ca rezultat al unei actiuni de spionaj comercial sau industrial;

divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de catre persoane apartinand autoritatilor publice, precum si de catre persoane imputernicite de detinatorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta in fata autoritatilor publice;

producerea in orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vanzare sau vanzarea unor marfuri/servicii purtand mentiuni false privind brevetele de inventii, marcile, indicatiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuala cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare si altele asemenea, originea si caracteristicile marfurilor, precum si cu privire la numele producatorului sau al comerciantului, in scopul de a-i induce in eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari.

Prin "mentiuni false" asupra originii marfurilor se inteleg orice indicatii de natura a face sa se creada ca marfurile au fost produse intr-o anumita localitate, intr-un anumit teritoriu sau intr-un anumit stat. Nu se socoteste mentiune falsa asupra originii marfurilor denumirea unui produs al carui nume a devenit generic si induce in comert numai natura lui, in afara de cazul in care denumirea este insotita de o mentiune care ar putea face sa se creada ca are acea origine.

Persoana care savarseste un act de concurenta neloiala va fi obligata sa inceteze sau sa inlature actul, sa restituie documentele confidentiale insusite in mod ilicit de la detinatorul lor legitim si, dupa caz, sa plateasca despagubiri pentru daunele pricinuite, conform legislatiei in vigoare[22].

§3 Dispozitii penale ale Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului

Potrivit Legii nr. 26 din 5 noiembrie 1990[23], republicata in 1998, si modificata ulterior de mai multe ori - ultima modificare prin Legea nr. 519/2004 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 72/2004 - in articolul 45 este reglementata o singura infractiune, constand in fapta persoanei care cu rea-credinta, a facut declaratii inexacte in baza carora s-a operat o inmatriculare ori s-a facut o mentiune in Registrul Comertului, cu conditia insa ca fapta sa nu constituie o infractiune mai grava.

In situatia comiterii unei astfel de infractiuni, instanta investita cu judecarea, procedand la restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, va dispune prin hotarare rectificarea mentiunii inexacte sau radierea inmatricularii.

§4 Infractiuni prevazute de Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite

Potrivit art. 1 din Legea nr. 12/1990[24] constituie activitati comerciale ilicite si au ca efect aplicarea, fata de cei care le-au savarsit, a masurilor prevazute in prezenta lege, urmatoarele:

efectuarea de acte de comert fara indeplinirea conditiilor prevazute de lege pentru desfasurarea unei activitati comerciale sau cu incalcarea de catre comercianti a obiectului activitatii lor comerciale, stabilit in conditiile legii;

revanzarea la un pret mai mare a marfurilor cumparate din unitatile de desfacere cu amanuntul ale comertului de stat sau cooperatist; revanzare marfurilor cumparate de la un comerciant cu amanuntul, altul decat cei mentionati anterior, cu un pret mai mare de 10% decat cel de cumparare.

In cazul in care marfurile sufera operatiuni de prelucrare din care nu rezulta un produs nou, de reambalare, depozitare si alte asemenea, pretul nu poate fi mai mare decat cu cel mult 20%;

cumpararea de produse, in scop de revanzare, de la restaurant, cofetarie, bar, cantina, unitate de turism sau alta unitate similara;

cumpararea, in scop de revanzare, de produse care fac obiectul unei sarcini de livrare stabilite prin balanta, cu exceptia cazurilor prevazute de lege;

efectuarea de acte sau fapte de comert cu bunuri a caror provenienta nu este dovedita, in conditiile legii. Documentele de provenienta vor insoti marfurile, indiferent de locul in care acestea se afla, pe timpul transportului, al depozitarii sau al comercializarii. Prin documente de provenienta se intelege, dupa caz, factura fiscale, factura, avizul de insotire a marfii, documentele vamale, factura externa sau orice alte documente stabilite prin lege.

vanzarea produselor cumparate in conditiile de la lit. c) si d) sau a celor stocate in conditiile de la lit. e);

intelegerea intre comerciantii cu amanuntul pentru impunerea unor preturi superioare celor practicate pe piata;

ascunderea, alterarea sau distrugerea de acte ori documente, neinregistrarea marfurilor, precum si tinerea unei duble evidente contabile, in scopul sustragerii de la plata unor impozite sau taxe;

vanzarea de marfuri de catre comercianti in alte locuri decat cele autorizate de primarii sau in afara conditiilor inscrise in licente;

conditionarea vanzarii unui produs de cumpararea altui produs;

orice alta fapta savarsita de un comerciant cu scopul de a crea un deficit pe piata in aprovizionarea cu marfuri a populatiei.

Contraventiile prevazute de Legea nr. 12/1990 se constata de catre functionarul din aparatul propriu de specialitate al consiliilor locale, organele Garzii financiare, organele controlului financiar si ale politiei.

§5 Infractiunea de bancruta frauduloasa

In prezent, infractiunea de bancruta frauduloasa[25] a fost reincriminata in Legea nr.31/1990, prin Legea nr. 195/1997 cu diferente fata de textul anterior: spre deosebire de art. 208 din Legea nr.31/1990 care incrimina intr-un text unitar o singura infractiune de bancruta frauduloasa.

In art. 276 din legea republicata sunt incriminate, intr-un text divizat, doua infractiuni distincte de bancruta frauduloasa:

la litera a), sunt incriminate mai multe modalitati alternative de savarsire, constand in falsificarea, sustragerea sau distrugerea evidentelor societatii ori ascunderea unei parti din activul societatii sau infatisarea de datorii inexistente sau prezentarea in registrele societatii ori in bilantul contabil a unor sume nedatorate.

la litera b), este incriminata ca infractiune distincta instrainarea in frauda creditorilor, in caz de faliment a unei societati, a unei parti insemnate din active. O alta diferenta fata de art.208 este aceea ca, in privinta faptelor incriminate la litera a) a art. 276, legiuitorul a adaugat un scop al savarsirii lor si anume: faptele trebuie comise in vederea diminuarii aparente a valorii activelor.

Obiectul juridic special al infractiunilor de bancruta frauduloasa il constituie normala si legala functionare a unei societati comerciale, increderea mediilor comerciale si a publicului, in ultima instanta, in societatea comerciala respectiva, securitatea circuitului comercial, iar in cazul infractiunilor prevazute la litera b) - desfasurarea legala, corecta a procedurii falimentului.

In subsidiar, prin incriminarea tuturor faptelor care caracterizeaza latura obiectiva a acestor infractiuni, se apara interesele legitime ale creditorilor societatii comerciale aflata in incetare de plati reala sau fictiva.

§6 Infractiunea de evaziune fiscala

Art. 1 din Legea nr. 87/1994, republicata, pentru combaterea evaziunii fiscale, defineste acest fenomen ca fiind "sustragerea prin orice mijloace, in intregime sau in parte, de la piata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare de catre persoanele fizice si persoane juridice romane sau straine, denumite in continuare contribuabile".

Activitatea generatoare de venituri impozabile, permanente sau temporara, trebuie obligatoriu sa se desfasoare in baza unei autorizatii emise de organul competent sau a unui alt temei prevazut de lege (art. 2 din Lege).

Aceeasi lege, prevede in art. 3 obligatiile contribuabilului si anume: declararea, in termen de 5 zile de la inregistrare, a datelor in legatura cu subunitatile constituite in sucursale, filiale, puncte de lucru, depozite, magazii si cu orice alte locuri in care se desfasoara activitati producatoare de venituri, bancile si conturile bancare in lei si in valuta, indiferent de locul unde functioneaza in tara sau in strainatate.

Legea 87/1994 este o lege speciala cu dispozitii penale, acestea fiind cuprinse in art. 9-16. Astfel, au fost inscrise mai multe infractiuni speciale si anume:

infractiunea de refuz a prezentarii documentelor contabile oficiale necesare stabilirii obligatiilor fiscale;

infractiunea de intocmire sau acceptare a unor documente contabile oficiale incomplete sau necorespunzatoare pentru impiedicarea identificarii cazurilor de evaziune fiscala;

infractiunea de sustragere de la plata obligatiilor fiscale prin neinregistrarea unor activitati;

infractiunea de nedeclarare a unor venituri sau ascunderea obiectului sau a sursei impozabile ori taxabile cu scopul sustragerii de la plata obligatiilor fiscale;

infractiunea de efectuare a unor operatii nereale in documente contabile sau in alte documente;

infractiunea de organizare sau conducere de evidente contabile duble sau de alterare a datelor din mijloacele de stocare a datelor;

infractiunea de distrugere a documentelor contabile oficiale, a altor acte sau a memoriilor mijloacelor de stocare a datelor;

infractiunea de declaratii fictive cu privire la sediul societatii comerciale.

Dupa cum rezulta din definitia data in art. 1 din Legea nr. 87/1994, subiect al evaziunii fiscale este contribuabilul, persoana fizica sau juridica, romana sau straina, care desfasoara activitati generatoare de impozite.

Subiecte ale evaziunii fiscale pot fi atat administratorii, contabilii sau alti functionari cu atributii de serviciu in domeniul fiscal de la persoanele juridice, indiferent de natura capitalului - de stat sau privat - cat si persoanele fizice autorizate sau neautorizate.

La majoritatea faptelor incriminate ca infractiuni in art. 9 si urm. din Legea nr. 87, republicata in 2003, subiect nu poate fi decat persoana care are o anumita calitate: administrator, contabil sau alta persoana insarcinata cu atributii de serviciu specifice. Se poate vorbi in acest caz de un subiect calificat al evaziunii. Fapta prevazuta la art. 12 poate fi facuta de orice persoana, conditia fiind cea prevazuta de art. 2 si anume sa efectueze "activitati permanente sau temporare, generatoare de venituri impozabile in baza unei autorizatii emise de organul competent sau a unui alt temei prevazut de lege".

Obiectul juridic al infractiunii de evaziune fiscala il reprezinta relatiile sociale privind constituirea bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare.

Obiectul material al infractiunii este constituit din sumele datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare de catre persoanele fizice si juridice romane si straine.

Infractiunile reglementate de Legea nr. 87/1994 in art. 9 si art. 10-16 se savarsesc cu intentie directa si, uneori, indirecta. Faptele care nu sunt savarsite in astfel de conditii incat potrivit legii sa constituie infractiuni sunt reglementate in Capitolul II al legii sub titlul "Contraventii si sanctiuni ce se comit din culpa.

Asadar, instituirea raspunderii pentru faptele incriminate in schimbul Legii nr. 87/1994 se face in baza vinovatiei.

Latura obiectiva este constituita din actiuni si inactiuni privind[26]:

refuzul de a prezenta organelor de control prevazute de lege documentele justificative si actele de evidenta contabila necesare pentru stabilirea obligatiilor fata de stat;

intocmirea incompleta sau necorespunzatoare de documente primare sau de evidenta contabila, ori acceptarea unor astfel de documente cu scopul de a impiedica verificarile financiar-contabile pentru identificarea cazurilor de evaziune;

sustragerea de la plata impozitelor, taxelor si contributiilor datorate statului, prin neinregistrarea unor activitati pentru care legea prevede obligatia inregistrarii;

sustragerea de la plata obligatiunilor fiscale, in intregime sau in parte prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau a sursei impozabile sau taxabile sau efectuarea oricaror altor operatiuni in acest scop;

neevidentierea prin acte contabile sau alte documente legale, in intregime sau in parte a veniturilor realizate, ori inregistrarea unor cheltuieli care nu au la baza operatiuni reale, daca au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului; a organizarea sau conducerea unei evidente contabile duble, de catre conducatorul unitatii sau alte persoane cu atributii financiar-contabile, ori alterarea memoriilor aparatelor de taxat, de marcaj, sau a altor mijloace de stocare a informatiilor, in scopul diminuarii veniturilor supuse impozitelor;

declararea fictiva facuta de contribuabili sau de imputernicitii acestora cu privire la sediul unei asociatii comerciale sau la schimbarea acesteia, fara indeplinirea obligatiilor prevazute de lege.

Urmarea unor asemenea acte sau fapte o constituie neplata sumelor datorate statului. In vederea sanctionarii autorului este necesara existenta raportului de cauzalitate intre actiunea sau inactiunea din latura obiectiva si urmarile acesteia.

Obligatiile fiscale fata de stat trebuie respectate cu rigurozitate, iar pentru realizarea acestui deziderat se impune ca volumul veniturilor si cheltuielilor sa fie stabilit pe baza unor evidente conduse cu respectarea prevederilor legale.

§7 Contrabanda

Taxele vamale sunt un impozit indirect care apar ca urmare a interventiei statului in comertul international. Aceasta interventie a statului in economie se realizeaza pe doua cai: direct si indirect.

Pe cale directa statul poate interveni, fie prin masuri cantitative asupra importurilor sau exporturilor (este vorba de contingentari, prohibitii etc.), fie prin reglementarea schimburilor. Interventia directa ridica probleme destul de delicate, deoarece poate conturba relatiile dintre state si poate avea efecte paguboase asupra raporturilor economice in perioadele urmatoare.

Interventia indirecta se realizeaza prin taxele vamale, adica prin impozitarea schimburilor internationale. Ceea ce se impune este valoarea in vama a produselor care fac obiectul tranzactiei externe. Cota de impunere, adica nivelul taxei vamale, este prevazuta prin lege[27].

Taxele vamale sunt impozite indirecte ce se percep de catre stat asupra importului, exportului si tranzitului de marfuri. Platitorii taxelor vamale sunt persoanele fizice si juridice care au ca activitate importul, exportul si tranzitul de marfuri.

Cele mai frecvent utilizate sunt taxele vamale de import, deoarece alimenteaza bugetul statului cu venituri importante, limiteaza - intr-o anumita masura - importul de marfuri si au un randament fiscal ridicat, Taxele vamale au un caracter complex si exercita o mare influenta asupra competitivitatii si schimbului de marfuri pe plan international.

Taxele vamale de import se instituie asupra importului de marfuri si se calculeaza asupra valorii acestora cand trece frontiera tarii importatoare. Odata cu depunerea documentelor necesare pentru a intra in posesia marfurilor importate, importatorul achita si taxa vamala de import corespunzatoare. Totodata, taxele vamale de import au fost si sunt considerate mijloc de protectie a economiilor nationale, deoarece prin aplicarea lor asupra marfurilor importate, rezulta o scumpire a acestora si, implicit, se realizeaza o protectie a productiei autohtone de acelasi gen.

De regula, nivelul taxelor vamale de import este determinat de raportul cerere-oferta din tara importatoare si de politica economica si fiscala pe care aceasta le promoveaza. Taxele vamale de import au un nivel diferit in functie de natura marfurilor care fac obiectul taxarii (marfuri agro-alimentare, industriale, materii prime, semifabricate, produse finite etc.). De regula, nivelul taxelor vamale pentru produsele finite importate este superior nivelului taxelor vamale la materii prime si semifabricate. Atunci cand o tara nu dispune de anumite materii prime, ea poate reduce sau chiar elimina taxele vamale pentru importul acestora.

Asadar, taxele vamale influenteaza in mod complex economia tarii. Intai, ele se constituie in venit direct la bugetul statului, daca nu sunt atat de mari incat sa inhibe importul corespunzator.

In al doilea rand, taxele vamale ii protejeaza pe producatorii romani de profil, atenuand presiunea concurentiala asupra lor, ceea ce constituie o necesitate, dat fiind handicapul tehnologic, financiar, organizational al industriei romanesti in raport cu concurentii straini.

In al treilea rand, prin acest lucru, ele au, pe termen lung, efecte defavorabile asupra acelorasi producatori romani, reducand interesul si eforturile pentru calitate, pret, competitivitate.

In al patrulea rand, taxele vamale ii afecteaza negativ pe beneficiarii interni ai produselor in cauza, crescandu-le costurile sau/si ingradindu-le accesul la produsele straine care pot fi tehnologic si calitativ mai avansate - taxele devin deci o frana in calea retehnologizarii si modernizarii intregii economii si, in particular, a unor sectoare ale industriei.

In al cincilea rand, taxele vamale contribuie la cresterea nivelului general al preturilor, la reducerea nivelului de trai, la limitarea posibilitatilor de crestere economica. Totodata, taxele vamale la importul anumitor materiale sau subansamble se intoarce impotriva capacitatii romanesti de export, limitand importurile de completare, accesul la materiale sau subansamble care pot face anumite produse romanesti competitive pe piata externa.

Taxele vamale, daca reflecta o anumita politica structurala (pe grupe de produse), constituie un instrument de influentare a restructurarii economiei Romaniei, in general, si a industriei, in particular.

Taxele vamale, diferentiate pe tari, in functie de diferitele acorduri bi si multilaterale, constituie un regulator al comertului international si ajung sa aiba impact pe planul relatiilor politice si economice cu alte tari. In acest fel, taxele vamale influenteaza politica investitorilor straini in Romania. Fara taxe vamale, firmele straine investesc numai in comert, promovare, distributie. Cu taxe vamale firmele straine investesc si in productia auxiliara, in edificarea locala a unor capacitati de productie.

Ca si alte instrumente financiare, taxele vamale necesita stabilitate, predictibilitate; ele constituie unul dintre elementele pe care orice investitor, roman sau strain, trebuie sa le cunoasca pe termen lung, sa conteze pe ele. Stabilitatea si predictibilitatea lor constituie un element care, direct sau indirect, afecteaza ceea ce se cheama riscul de tara si atractivitatea tarii pentru investitori si pentru procesul investitional.

Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda, depunerea de declaratii vamale sau a documentelor continand date nereale privind felul, cantitatea, originea si valoarea marfurilor. incercarea de sustragere sau sustragerea de vamuire a marfurilor sau bunurilor se sanctioneaza cu amenda egala cu valoarea in vama a acestora si confiscarea lor[28].

Neprezentarea in termen la unitatea vamala de destinatie a marfurilor sau bunurilor transportate in tranzit ori prezentarea acestora pentru vamuire la o alta unitate vamala decat cea mentionata in declaratia vamala de tranzit, fara acordul directiei regionale vamale in subordinea careia se afla vama de destinatie, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda egala cu 10% din valoarea marfii.

Totodata, descarcarea, incarcarea sau transportarea marfurilor pe nave, fara permis vamal, se sanctioneaza cu amenda egala cu valoarea in vama a marfurilor si confiscarea acestora. Prezentarea la organele vamale, de catre transportator, a unor documente de transport internationale cu date eronate privind felul si cantitatea marfurilor sau bunurilor constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda egala cu valoarea in vama a marfurilor sau bunurilor constatate in plus. in acest caz se aplica si masura confiscarii acestora.

Pe langa aceste contraventii prezentate, Regulamentul vamal mai incrimineaza urmatoarele[29]:

nerespectarea de catre titularii trecerilor temporare de bunuri peste frontiere a termenelor stabilite pentru incheierea acestor operatiuni;

nerespectarea obligatiilor unitatilor expeditoare sau beneficiare, care solicita efectuarea controlului vamal la punctele de incarcare sau descarcare a marfurilor, de a asigura realizarea acestor operatii la locul si termenul stabilit;

neindeplinirea de catre transportatori sau gestionari a obligatiei de pastrare a bunurilor nevamuite, pe timpul transportului sau depozitarii lor, daca fapta a avut ca rezultat lipsuri sau substituiri din aceste bunuri;

acostarea navelor in alte locuri decat punctele de control unde functioneaza organe vamale, cu exceptia cazului de forta majora sau de boala grava la bord;

parasirea porturilor sau aeroporturilor de catre navele si aeronavele care pleaca in cursa externa, fara acordul organelor vamale;

eliberarea de catre caraus direct beneficiarilor a bunurilor nevamuite;

ascunderea bunurilor, in scopul sustragerii de la controlul vamal, de catre persoanele care intra sau ies din tara.