ANALIZA INFRACTIUNILOR ECONOMICE POTRIVIT CODULUI PENAL

ANALIZA INFRACTIUNILOR ECONOMICE POTRIVIT CODULUI PENAL

§1.1 Elemente comune infractiunilor economice prevazute de codul penal roman

§1.1.1 Obiectul infractiunilor economice

Obiectul juridic generic al infractiunilor la regimul stabilit pentru anumite activitati economice (atat cele care isi au sediul in Codul penal cat si cele din legile speciale) il constituie relatiile sociale ocrotite privitoare la activitatile economice, comerciale si financiare care se desfasoara in tara noastra si a caror existenta si dezvoltare nu poate fi conceputa fara incriminarea faptelor care lezeaza economia nationala, impiedica activitatea agentilor economici, prejudiciaza interesele economice ale populatiei.

Fiecare infractiune din acest domeniu are si un obiect juridic special constituit din grupul de relatii sociale a caror dezvoltare trebuie asigurata impotriva faptelor specifice (de exemplu cele referitoare la dreptul de autor, cu privire la concurenta neloiala etc.).

La majoritatea infractiunilor privind regimul stabilit pentru anumite activitati economice se poate constata si existenta unui obiect material asupra caruia poarta fapta socialmente periculoasa (de exemplu, bunurile cumparate in scop de revanzare in cazul speculei, obiectul unei inventii sau bunuri rezultate din contrafacerea obiectului unei inventii etc.).

§1.1.2 Subiectii infractiunilor

Subiectul activ nemijlocit al acestor infractiuni poate fi, in principiu, orice persoana fizica; dispozitiile prin care se incrimineaza aceste fapte neconditionand existenta infractiunii de vreo calitate speciala a autorului. De la aceasta regula, exista totusi o exceptie la infractiunea de divulgare a secretului economic (art. 298 alin. 1 C. pen.) in sensul ca subiect activ nu poate fi decat o persoana care cunoaste datele si informatiile pe care le divulga ca urmare a atributiilor sale de serviciu.

De regula, aceste infractiuni se pot comite in toate formele de participatie

In calitate de subiect pasiv principal al infractiunilor respective apare statul care, potrivit Constitutiei, are indatoriri fundamentale legate de apararea economiei nationale. Ca subiecti pasivi secundari sunt agentii economici sau persoanele fizice direct prejudiciate in interesele lor patrimoniale.

§1.1.3 Latura obiectiva si latura subiectiva a infractiunilor economice

Elementul material al laturii obiective in cazul acestor infractiuni se realizeaza in numeroase modalitati, de, regula prin actiuni. Unele dintre infractiunile economice, elementul material consta din doua sau mai multe actiuni alternative (de exemplu, la infractiunea de inselaciune cu privire la calitatea marfurilor - prevazuta de art. 297 C. pen. - elementul material se poate realiza prin "falsificarea ori substituirea de marfuri cu alte produse, precum si prin expunerea spre vanzare sau vanzarea de asemenea bunuri).

De asemenea, la unele din infractiunile din aceasta categorie, elementul material este conditionat de existenta anumitor cerinte esentiale (de exemplu la infractiunea de deturnare de fonduri prevazuta de art. 302 C. pen., schimbarea destinatiei fondurilor banesti sau resurselor materiale trebuie sa se faca fara "respectarea prevederilor legale", iar la infractiunea de divulgare a secretului economic prevazuta in art. 298 C. pen., aceasta activitate de divulgare va constitui infractiune numai "daca este de natura sa produce pagube").

Latura obiectiva a infractiunilor economice include, de regula, o urmare imediata si aceasta consta, de obicei, din insasi savarsirea faptei producandu-se prin aceasta o stare de pericol p entru normala desfasurare a activitatii economice si comerciale. In cazul unor infractiuni, (exemplu, la infractiunea de nerespectare a dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduuri prevazuta in art. 302, alin. 2 C. pen. urmarea imediata consta intr-o vatamare directa a valorii sociale aratate de lege).

In cazul acestor infractiuni, pentru intregirea laturii obiective trebuie sa existe o legatura de cauzalitate intre actiunea care constitute elementul material al infractiunii (in oricare dintre variantele normative prin care se realizeaza) si urmarea imediata a acesteia.

Dat fiind caracterul urmarii imediate care consta, de regula, din insasi savarsirea actiunii, producand prin aceasta o stare de pericol, constatarea acestei legaturi nu necesita probe speciale, existente legaturii de cauzalitate fiind aproape intotdeauna implicite.

Infractiunile la regimul stabilit pentru anumite activitati economice se comit, sub aspectul laturii subiective, numai cu intentie, care poate fi directa sau indirecta.

La unele infractiuni din acest grup se cere sa se stabileasca intentia directa ceruta expres de lege, prin scopul urmarit de catre faptuitor (de exemplu cumpararea de marfuri sau produse in scop de revanzare - art. 295 lit. a C. pen. si la infractiunea de concurenta neloiala prevazuta de art. 301 C. pen., al carui element material se realizeaza "in scopul de a induce in eroare pe beneficiar".

§1.1.4 Forme, modalitati ale sanctiunii

Infractiunile, la regimul stabilit pentru anumite activitati economice, in general, pot cunoaste o desfasurare in timp astfel incat in cazul acestora sunt posibile atat actele pregatitoare cat si tentativa.

In ce priveste actele pregatitoare, acestea, potrivit regulii generale stabilita de legiuitorul roman, nu sunt incriminate.

Tentativa este pedepsita numai la unele infractiuni din acest grup (inselaciunea la masuratoare, inselaciunea cu privire la calitatea marfurilor si nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduuri).

In cazul acestor infractiuni, momentul consumarii coincide, de regula, cu momentul savarsirii faptei si a producerii prin aceasta a starii de pericol pentru relatiile economico-sociale aparate prin lege. La unele din aceste infractiuni (inselaciunea la masuratoare sau cu privire la calitatea marfurilor, nerespectarea dispozitiilor privind operatii de import sau export etc.) executarea se poate prelungi in timp si dupa consumare, in care caz suntem in prezenta unor infractiuni continue.

Marea majoritate a infractiunilor prevazute in Titlul VIII din Codul penal se pot realiza prin mai multe modalitati normative prevazute in mod corespunzator in normele de incriminare.

Aceste modalitati variaza, de regula, in functie de actiunile care constituie elementul material, de felul obiectului material, iar in unele cazuri de conditiile care constituie cerinta esentiala a laturii obiective. Fiecareia dintre modalitatile normative poate sa-i corespunda o varietate de modalitati faptice.

In functie de gradul de pericol social pe care il prezinta, precum si de conditiile concrete de realizare, aceste infractiuni sunt sanctionate, in marea majoritate a cazurilor, cu pedeapsa inchisorii.

In cazul unor modalitati agravate ale infractiunilor, pedeapsa inchisorii ajunge pana la 20 de ani (la infractiunea de nerespectare a dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduuri prevazuta in art. 3022 alin. 2).

In cazul pedepsei cu amenda, ca alternativa a pedepsei cu inchisoarea, limitele speciale ale acesteia care vor fi avute in vedere vor fi cele stabilite in Partea generala a Codului penal - art. 63.

Numai la una din infractiunile din aceasta grupa pedeapsa principala este insotita de pedeapsa complimentara a interzicerii unor drepturi (nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduuri prevazuta de art. 302² alin. 2 C. pen.).

§1.2 Specula

.1 Definitia si conditiile infractiunii de specula

1. Notiune si cadrul legal

Conform dispozitiilor art. 295 C. pen., infractiunea de specula consta in savarsirea uneia din urmatoarele fapte:

1. cumpararea in scop de revanzare a produselor industriale sau agricole care potrivit dispozitiilor legale nu pot face obiectul comertului particular; a cumpararea de produse industriale sau agricole, in scop de prelucrare in vederea revanzarii, daca ceea ce ar rezulta din prelucrare nu poate face, potrivit dispozitiilor legale, obiectul comertului particular[1]. Fiecare din faptele prevazute in art. 295 C. pen., constituie o forma distincte a infractiunii de specula caracterizata printr-o activitate specifica si o rezolutie infractionala proprie .

Ar putea fi trasa la raspundere penala pentru comiterea acestei fapte o persoana care extrage si prelucreaza pietre pretioase in vederea revanzarii.

2. Obiectul infractiunii

A. Obiectul juridic special. Infractiunea de specula are ca obiect juridic special relatiile sociale privitoare la conditiile legale ale circulatiei unor produse industriale sau agricole, relatii care nu ar putea fi aparate fara incriminarea faptelor ce aduc atingere relatiilor amintite.

Infractiunea are de regula si un obiect juridic secundar, constand in relatiile sociale referitoare la interesele patrimoniale ale cetatenilor, prin savarsirea faptelor incriminate aducandu-se atingere acestor relatii sociale[3].

B. Obiectul material. Infractiunea de specula are si obiect material care consta, in cazul ambelor variante prevazute in art. 295 lit. a si b, in bunuri industriale sau agricole care potrivit dispozitiilor legale, nu pot face obiectul comertului particular.

Produsele industriale sunt bunurile materiale rezultate dintr-un proces de munca cu caracter industrial, iar produsele agricole sunt bunurile materiale-vegetale si animale - rezultate dintr-un proces de munca cu caracter agricol[4]. Produsele industriale sau agricole care nu pot face obiectul comertului particular sunt indicate in diferite acte normative.

In legatura cu aceste produse, trebuie mentionata Legea nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat, publicata in M. Of. nr. 96 din 13 mai 1996. Potrivit art. 1 alin. 2 al Legii, prin monopol de stat se intelege dreptul statului de a stabili regimul de acces al agentilor economici cu capital de stat si privat, inclusiv, producatorii individuali, dupa caz, la activitatile economice constituind monopolul de stat si conditiile de exercitare a acestora.

In cuprinsul actului normativ mentionat, sunt prevazute unele activitati ce constituie, in exclusivitate, monopol de stat printre care:

fabricarea si comercializarea armamentului, munitiilor si explozivilor;

producerea si comercializarea stupefiantelor si a medicamentelor care contin substante stupefiante;

extractia, producerea si prelucrarea in scopuri industriale a metalelor pretioase si a

pietrelor pretioase.

producerea si emisiunea de marci postale si timbre fiscale[5].

Mult mai larga este sfera obiectului material al infractiunii de specula in intelesul pe care art. 1 alin. 2 din Decretul-lege nr. 15 din 11 ianuarie 1990 privind urmarirea, judecarea si pedepsirea unor infractiuni de specula[6] care ii confera conceptului de specula desfasurata ca o vanzare cu suprapret a oricaror marfuri, precum si ca fapta de comercializare a unor bunuri primite in cadrul actiunii de ajutorare internationale a statului daca au fost obtinute fara drept, in orice mod. in aceste situatii, pot constitui obiect material al speculei, bunurile prevazute in textele respective.

Trebuie subliniat insa faptul ca, din cuprinsul dispozitiilor art. 1 alin. 2 din Decretul-lege nr. 15/1990 rezulta ca au fost incriminate faptele de vanzare cu suprapret a marfurilor de orice natura care insa sunt deficitare, nu a oricaror marfuri.

Intr-o speta inculpatul, ospatar la un restaurant, a vandut bere si mititei cu suprapret, dar aceste produse, nu erau deficitare la data vanzarii. In consecinta, fapta inculpatului nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de specula prevazuta de art. 1 alin. 2 din Decretul-lege nr. 15/1990, ci pe aceea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prevazute de art. 246 C. pen.[7].

Analizand prevederile art. 1 alin. 2 din Decretul-lege nr. 15/1990, observam ca nu rezulta, in mod expres, ca legiuitorul s-ar referi numai la marfurile deficitare (cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza vanzarea cu suprapret a oricaror marfuri).

In schimb, insa, in expunerea de motive se face trimitere numai la unele marfuri care mai sunt inca deficitare (de asemenea, profitand de situatia grea a economiei mostenite de la fostul regim, persoane necinstite se dedau la acte de specula, vanzand cu suprapret unele marfuri care mai sunt inca deficitare).

Cu privire la obiectul material al infractiunii de specula, in practica judiciara s-a statuat ca fapta celui care cumpara piei in vederea revanzarii dupa prelucrare in cojoace, sau cumpararea de cojoace din piele in vederea revanzarii nu constituie infractiune deoarece cojoacele nu sunt interzise comertului particular[8] sau fapta de a cumpara in scop de revanzare de tigari nu constituie infractiunea de specula prevazuta de art. 295 lit. a C. pen., deoarece conform dispozitiilor legale aceste produse nu mai sunt interzise comertului particular .

Tot astfel s-a decis ca nu constituie infractiunea de specula, cumpararea fara autorizatie de comert in scop de revanzare a bauturilor alcoolice, deoarece in baza dispozitiilor legale acest produs nu mai este interzis comertului particular, iar exercitarea comertului fara autorizatie prevazuta de art. 295 lit. c C. pen., nu mai constituie infractiune, ci contraventie[10].

3. Subiectii infractiunii

A. Subiectul activ. Infractiunea de specula poate fi comisa de orice persoana, textul incriminator neprevazand vreo conditie privind calitatea acestuia. De asemenea, subiect activ poate fi si un functionar in situatia cand acesta introduce in circuitul unitatii produse cumparate personal, in vederea revanzarii. in asemenea cazuri, fapta de specula intra in concurs cu infractiunea de abuz in serviciu, daca sunt indeplinite cerintele esentiale cerute de textul incriminator pentru existenta acestei infractiuni. Daca, de exemplu, faptuitorul este si gestionar la o unitate publica si a cumparat produsele cu banii sustrasi din gestiune, infractiunea de specula intra in concurs cu infractiunea de delapidare[11].

Participatia penala este posibila sub toate aspectele sale: coautorat, instigare sau complicitate.

B. Subiectul pasiv. In cazul acestei infractiuni, subiectul pasiv este persoana prejudiciata prin comiterea infractiunii de specula.

§1.2.2 Continutul constitutiv al infractiunii de specula

1. Latura obiectiva.

A. Elementul material. Conform dispozitiilor inscrise in art. 295 lit. a C. pen., in prima sa forma, elementul material consta in actiunea de cumparare a unor produse industriale sau agricole care nu pot face obiectul comertului particular.

Notiunea de "cumparare" are sensul din vorbirea obisnuita, care corespunde cu sensul dat notiunii in dreptul civil[12]. Nu intereseaza modul de cumparare. De asemenea, nu intereseaza daca produsele au fost cumparate direct de la cumparatori, de la intermediari sau de la unitati din cele prevazute in art. 145 C. pen.

Daca produsele cumparate provin dintr-o fapta prevazuta de legea penala savarsita de o alta persoana, raspunderea penala a faptuitorului se va stabili pentru infractiunea de specula in concurs cu infractiunea de tainuire[13]. Daca produsele provin insa din savarsirea unei infractiuni la care faptuitorul a participat in calitate de complice, fapta nu constituie infractiunea de specula, chiar daca pentru a obtine unele produse, el a platit autorului infractiunii o anumita suma de bani, deoarece in acest caz nu se poate retine existenta unei operatii de cumparare specifica laturii obiective a acestei infractiuni .

In literatura de specialitate se considera ca dobandirea unor produse prin schimb poate fi echivalenta cu cumpararea acestora, in sensul art. 295 lit. a C. pen., astfel incat fapta realizeaza si in acest caz elementul material al infractiunii de specula[15]. Dobandirea insa a unor produse cu titlu gratuit nu constituie o cumparare si nu realizeaza elementul material al infractiunii. Actiunea de cumparare se poate referi la un singur produs sau la mai multe, de acelasi fel sau de natura diferita .

Este necesar ca produsele sa fie exceptate, potrivit dispozitiilor legale, de la comertul particular (armament, munitie, marci postale, timbre fiscale etc.).

Mai trebuie subliniat faptul ca infractiunea subzista indiferent daca faptuitorul a obtinut sau nu un castig[16].

Din analiza art. 295 lit. a C. pen., rezulta ca nu se prevede ca o conditie necesara pentru realizarea laturii obiective a infractiunii de specula repetarea actiunii de cumparare a produselor, astfel ca si printr-o singura actiune in scop de revanzare se realizeaza continutul infractiunii.

Potrivit art. 295 lit. b C. pen., infractiunea de specula se realizeaza din punct de vedere al elementului material tot printr-o actiune de cumparare a unor produse industriale sau agricole. In cazul, insa, a acestei forme nu intereseaza daca produsele sunt sau nu exceptate de la comertul particular.

Asadar, elementul material al infractiunii in aceasta forma este realizat si in situatia cand produsele cumparate pot face obiectul comertului particular. Textul incriminator cere ca sub aspect subiectiv, faptuitorul sa urmareasca obtinerea prin prelucrarea produselor unui produs care nu poate face obiectul comertului particular.

Trebuie insa retinut ca eventualele schimbari simple ale aspectului exterior al produselor sau ambalajelor nu inseamna prelucrarea in intelesul textului de lege.

Nu constituie infractiune, de asemenea, activitatea desfasurata de meseriasii autorizati in conformitate cu prevederile legale in vigoare.

B. Urmarea imediata. In cazul acestei infractiuni urmarea imediata Consta in crearea unei stari de pericol pentru desfasurarea in conditii legale a comertului particular.

C. Legatura de cauzalitate. In cazul infractiunii de specula, pentru intregirea laturii obiective, trebuie sa existe o legatura de cauzalitate intre actiunea incriminata si urmarea imediata.

2. Latura subiectiva.

Infractiunea de specula se comite in ambele forme cu intentii directe.

In forma reglementata de art. 295 lit. a C. pen., in afara intentiei, latura subiectiva a infractiunii include scopul revanzarii produselor cumparate.

In practica, stabilirea acestui scop poate ridica dificultati, deoarece anumite produse pot fi cumparate, fie pentru satisfacerea unor nevoi proprii, fie pentru a fi revandute. Depasirea acestor dificultati este insa posibila daca se iau in considerare toate imprejurarile de fapt (cantitatea in care au fost cumparate produsele, locul unde au fost tinute, abundenta sau lipsa lor in circuitul comercial etc.)[17].

Scopul cerut de lege trebuie sa existe in momentul comiterii faptei. In consecinta, elementul material al infractiunii nu este realizat daca produsele au fost cumparate pentru nevoile cumparatorului, dar ulterior, din diferite motive au fost revandute. Nu intereseaza daca scopul a fost sau nu realizat[18], iar in cazul in care a fost realizat nu intereseaza daca faptuitorul a obtinut sau nu un profit .

Din punct de vedere al elementului subiectiv, in forma prevazuta in art. 295 lit. b C. pen., se cere ca actiunea de cumparare sa se comita in scop de prelucrare in vederea revanzarii.

§1.2.3. Forme. Modalitati. Sanctiuni.

Fapta de specula este susceptibila de forme imperfecte dar legea nu incrimineaza actele preparatorii, iar tentativa este sanctionata numai in variantele reglementate in art. 1 si 2 din Decretul-Lege nr. 15/1990.

De regula, infractiunea de specula se consuma in momentul cumpararii produselor, nefiind necesar ca actul de cumparare sa fie urmat de actul revanzarii si respectiv, de activitatea de prelucrare in vederea revanzarii.

Fapta de specula are de regula un caracter continuat, intrucat rareori aceasta activitate se realizeaza numai dintr-o singura activitate de cumparare ori de vanzare cu suprapret sau de vanzare a unor bunuri primite din strainatate. Desigur ca infractiunea va avea caracter continuat atunci cand doua sau mai multe acte s-au efectuat in cadrul aceleiasi rezolutii infractionale.

Infractiunea de specula se realizeaza in variantele normative prevazute in art. 295 lit. a si b si in alin. 1 si 2 din Decretul-Lege nr. 15/1990, in practica putand sa apara o varietate de modalitati faptice.

Infractiunea de specula, in ambele forme prevazute in Codul Penal se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. In cazul faptelor prevazute in Decretul-Lege nr. 15/1990, pedeapsa este inchisoare de la 3 la 10 ani, tainuirea si favorizarea la aceasta din urma fapta pedepsindu-se ca si infractiunea consumata.

Actiunea penala se pune in miscare din oficiu. Urmarirea penala o efectueaza organele de politie, iar judecata in prima instanta revine judecatoriei.

Urmarirea si judecarea infractiunilor prevazute in art. 1 si 2 din Decretul-Lege nr. 15/1990 se fac de urgenta potrivit procedurii privind infractiunile flagrante.

§1.3 Inselaciunea la masuratoare si inselaciunea cu privire la calitatea marfurilor

§1.3.1 Inselaciunea la masuratoare

1. Reglementare legala.

In art. 296 C. pen., este incriminata fapta de inselaciune prin folosirea unui instrument de masurat inexact, ori prin folosirea frauduloasa a unui instrument de masurat exact.

Asemenea fapte se pot savarsi nu numai in domeniul comertului, in general, ci si in orice activitate care presupune o masuratoare, cum ar fi de exemplu eu prilejul vanzarii, primirii sau repartizarii produselor de catre unitatile economice producatoare de materii prime, materiale, alimente sau alte produse.

De asemenea, legiuitorul a avut in vedere si posibilitatea savarsirii acestor fapte de catre cei care livreaza produsele din depozite pentru comert sau pentru consumul direct in unitatile de alimentatie publica.

Desigur ca in practica activitatea frauduloasa de inselaciune la masuratoare apare cel mai frecvent in relatia dintre vanzator si cumparator.

In toate situatiile sus-mentionate, asemenea fapte lovesc pe de o parte interesele materiale ale persoanelor fizice si agentilor economici, dar pe de alta parte creeaza si o stare de pericol p entru relatiile sociale existente in domeniul circulatiei bunurilor.

2. Conditii preexistente.

A. Obiectul infractiunii. Obiectul juridic special principal al infractiunii il constituie relatiile sociale a caror formare, desfasurare si dezvoltare depind de respectarea regulilor privind masurarea exacta a produselor cu prilejul diferitelor operatii care au la baza o operatie de masurare.

Infractiunea de inselaciune la masuratoare are si un obiect juridic secundar, referitor la apararea intereselor materiale ale agentilor economici si persoanelor particulare.

Avand in vedere ca infractiunea de inselaciune la masuratoare nu poate fi conceputa fara un obiect material asupra caruia se efectueaza aceasta operatie, acesta va fi constituit din bunurile aflate in circuitul economic care sunt susceptibile a fi masurate.

Aceste bunuri pot fi atat din cele destinate consumului cat si cele eu caracter productiv (produse industriale finite, semifinite aflate in stadiu de fabricatie etc.).

Desigur ca, bunurile care prin natura lor nu pot fi masurate sau in cazul carora masurarea nu este necesara (exemplu un aparat de radio sau televizor, un automobil etc.) - nu vor putea avea calitatea de obiect material al acestei infractiuni[20].

B. Subiectii infractiunii.

Subiectul activ al acestei infractiuni poate fi, in principiu, orice persoana fizica, intrucat acesta nu este circumstantiat in vreun fel de catre lege. El poate fi un salariat al unei societati comerciale (cu capital de stat sau privat) sau orice particular care efectueaza activitati in cadrul carora se fac masuratori, cantariri sau numarari.

In prima categorie de "salariati ai unor societati economice sau comerciale" pot fi inclusi sefii si lucratorii din depozitele de bunuri materiale, cei care se ocupa cu activitatea de aprovizionare a unitatilor comerciale si de alimentatie publica, bucatarii sau cofetarii si chiar ospatarii (cu conditia ca acestia sa fie implicati direct in activitati frauduloase de acest fel)[21].

Infractiunea de inselaciune la masuratoare poate fi savarsita si prin actiunea concertata a mai multor persoane, care vor fi participantii (coautori, instigatori sau complici).

Subiect pasiv al infractiunii poate fi atat agentul economic sau comercial pagubit (in situatia cand subiectul activ isi insuseste plusurile create prin activitati frauduloase de inselare la masuratoare) cat mai ales cumparatorul - consumator al bunurilor cumparate din comert.

Tot ca subiect pasiv poate fi chiar si un salariat (gestionar, merceolog, conducator auto etc.) care este inselat atunci cand se ocupa de operatiuni de aprovizionare din depozite cu bunuri pentru institutia in care lucreaza.

3. Continutul constitutiv.

A. Latura obiectiva. Elementul material consta din actiunea de inselare, de inducere in eroare, cu prilejul vanzarii, repartizarii ori remiterii unor produse sub cantitatea solicitata.

Activitatea frauduloasa de inselare se poate realiza prin oricare dintre cele doua modalitati alternative:

prin folosirea unui instrument inexact de masurare. Aceasta presupune existenta unui asemenea instrument si ca acesta sa fie folosit efectiv pentru masuratori, deoarece simpla detinere a unui aparat stricat nu constituie infractiune;

prin folosirea frauduloasa a unui instrument exact de masuratoare. Aceasta modalitate consta in efectuarea de masuratori cu instrumentul exact, dar folosind procedee frauduloase prin care se falsifica rezultatul masuratorii.

In ambele variante este vorba de un "instrument de masurat"si aceasta denumire se atribuie oricarui aparat, obiect sau ustensila cu care se efectueaza operatia de masurat, adica se determina valoarea unei marimi in raport cu o unitate de masurat data. Din punct de vedere tehnic nu prezinta relevanta juridica dar au importanta pentru cei care le folosesc in mod fraudulos, intrucat obtin mai usor sau mai greu venituri ilicite.

In activitatea economico-comerciala se foloseste tot mai frecvent sistemul de preambalare a marfurilor, pe care in mod obligatoriu trebuie sa se specifice cantitatea cuprinsa in ambalaj. Desigur, daca cei inselati la randul lor cu cantarirea acestor marfuri in depozite vor pune produse mai putine decat cantitatea indicata pe ambalaj, se vor face vinovati de infractiunea de inselaciune la masuratoare.

Urmarea imediata a infractiunii (indiferent de modalitatea in care a fost realizata) consta in producerea prin inselaciune a unui prejudiciu, a unei pagube materiale persoanelor (fizice sau juridice) vatamate si crearea prin aceasta a unui pericol pentru relatiile sociale economice ocrotite. Intre actiunea frauduloasa si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate.

B. Latura subiectiva. Infractiunea se savarseste numai cu intentie intrucat faptuitorul stie ca aparatul de masura este inexact (si-l foloseste ca atare) sau foloseste aparatul exact in mod fraudulos. De asemenea, faptuitorul realizeaza asemenea activitati frauduloase cu un anumit scop (de a se imbogati pe sine ori pe altul) care, desi nu este evidentiat in mod expres de lege, are relevanta pentru existenta infractiunii, el poate fi dedus din expresiile "inselare" si "folosire frauduloasa". inselaciunea la masuratoare nu poate fi savarsita din culpa.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni.

Desi este susceptibila de toate formele imperfecte, legea nu pedepseste actele pregatitoare.

Tentativa la infractiunea de inselaciune la masuratoare este pedepsita potrivit prevederii din art. 296 alin. 2. Exista tentative (de exemplu, daca faptuitorul este surprins de catre victima sau alta persoana in timpul operatiei frauduloase de masuratoare sau victima observa ca a fost inselata, refuza sa primeasca marfa si anunta organele indrituite a constata aceste fapte).

Infractiunea se consuma chiar dupa efectuarea unei singure operatii de inselaciune la masuratoare. Momentul consumarii coincide, in principiu cu cel al acceptarii si primirii produselor de catre victima.

Infractiunea este unica si atunci cand cu aceeasi rezolutie infractionala, faptuitorul realizeaza doua sau mai multe acte de inselaciune la masuratoare, in aceeasi modalitate sau in ambele modalitati.

Repetarea unor asemenea actiuni la intervale mai mari de timp, constituie, dupa caz, concurs de infractiuni sau o infractiune continuata, in functie de existenta uneia sau mai multor rezolutii infractionale din partea autorului. Infractiunea se epuizeaza in momentul cand s-a efectuat ultimul act delictuos.

Infractiunea de inselaciune la masuratoare este sanctionata cu pedeapsa inchisorii de la 3 luni la 5 ani.

In cazul tentativei, la aceasta infractiune se vor aplica regulile din partea generala a Codului Penal.

Inselaciunea cu privire la calitatea marfurilor

1. Reglementare legala

In art. 297 sunt incriminate faptele de falsificare ori substituire de marfuri sau orice alte produse, precum si expunerea spre vanzare sau vanzarea de asemenea bunuri, cunoscand ca sunt falsificate ori substituite.

Daca marfurile sau produsele au devenit, prin falsificare ori substituire, vatamatoare sanatatii sunt aplicabile dispozitiile art. 313 C. pen.

Prin savarsirea unor asemenea fapte, tot mai frecvente in domeniul producerii si circulatiei bunurilor materiale, necesare vietii cotidiene, consumatorii nu primesc produsele solicitate si in care au incredere, ci altele, de calitate inferioara, fiind in acest mod inselati nu numai in buna lor credinta - crezand ca primesc bunurile dorite - dar si din punct de vedere material (intrucat ofera preturi mai mari pentru bunurile de calitate inferioara).

Pericolul social al acestor fapte este evident, ceea ce justifica incriminarea lor in legea penala.

2. Conditii preexistente.

A. Obiectul infractiunii. Obiectul juridic special al acestei infractiuni il constituie relatiile sociale a caror existenta depinde de respectarea normelor referitoare la calitatea marfurilor sau a oricaror alte produse destinate consumului productiv sau industrial[22].

Obiectul material al infractiunii este format din marfurile sau orice alte produse atat in cazul falsificarii sau substituirii, precum si in situatiile in care au fost expuse spre vanzare sau au fost vandute efectiv.

Dupa cum se poate observa, legiuitorul nu limiteaza sfera obiectului material al infractiunii, cu toate acestea trebuie avute in vedere acele marfuri sau produse care sunt susceptibile de a fi falsificate sau substitute.

B. Subiectii infractiunii. Subiectul activ nemijlocit poate fi orice persoana intrucat dispozitia incriminatoare nu cere o anumita calitate pentru aceasta. In principiu, subiectul activ este un angajat al unei societati comerciale, un comerciant particular sau un producator agricol.

Infractiunea este susceptibila de a fi savarsita in toate formele de participatie (coautorat, instigare sau complicitate).

Subiect pasiv al infractiunii este, in primul rand, consumatorul inselat cu privire la calitatea marfii pe care o primeste. De asemenea, subiect pasiv poate fi unitatea economica sau comerciala unde lucreaza subiectul activ si pe care a compromis-o prin activitatea delictuoasa desfasurata, pagubind-o.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. Elementul material consta in actiunea de inselare care se poate realiza prin una sau mai multe modalitati prevazute de lege: falsificarea, substituirea, expunerea sau vanzarea de bunuri falsificate sau substituite.

Actiunea de falsificare priveste contrafacerea sau denaturarea calitatii produselor prin amestecarea lor cu substante de valoare inferioara (de exemplu se pune apa in vin, faina in smantana etc.). De asemenea, falsificarea se poate realiza si prin amestecarea in produsul de baza a unor substante prin care sa le mareasca perioada de fermentatie, aciditate etc. si prin care se obtin produse de o calitate inferioara (se procedeaza astfel in special la bauturile racoritoare).

Prin substituire se intelege inlocuirea unor produse de calitate superioara cu altele de aceeasi natura, dar de calitate inferioara (asemenea situatii se intalnesc deseori in cazul vanzarii de oua, paine, alte produse agricole).

Actiunea de expunere spre vanzare se comite pe fata, vizibil, in primul rand de catre cei ce efectueaza contrafacerea sau substituirea marfurilor sau produselor, dar si de cei care se ocupa in mod direct de vanzare. Acestia din urma se vor face vinovati de savarsirea infractiunii (sau de participatie sub forma instigarii sau complicitate) numai daca stiu ca produsul este substituit sau falsificat.

In ceea ce priveste vanzarea marfurilor, nu intereseaza forma vanzarii si nici locul unde se efectueaza (pe strada, in magazin, in piete etc.). Pentru existenta infractiunii este suficient ca numai una din aceste modalitati alternative sa se realizeze de catre faptuitor. Daca insa acesta, de exemplu, falsifica produsul si il pune apoi la vanzare, nu se va retine in sarcina sa decat o infractiune unica si nu un concurs de infractiuni.

Din analiza laturii obiective rezulta ca de fapt activitatea de inselare a cumparatorului se realizeaza doar cu prilejul actiunii de vanzare a produsului falsificat sau substituit de catre faptuitor. In raport cu acest concept de inselare, celelalte activitati apar ca niste acte pregatitoare, pe care insa legiuitorul le-a incriminat ca activitati infractionale statatoare.

Urmarea imediata consta din savarsirea uneia din faptele incriminate si din crearea prin aceasta a unei situatii prejudiciabile pentru agentii economici si pentru persoanele fizice[23].

In cazul savarsirii infractiunii prin vanzare, urmarea imediata consta si din crearea unui prejudiciu material persoanelor care au cumparat marfurile sau produsele.

B. Latura subiectiva. Infractiunea de inselaciune cu privire la calitatea marfurilor se savarseste cu intentie directa sau indirecta. Textul de lege nu prevede vreo cerinta in legatura cu scopul urmarit de faptuitor, desi in fapt acesta urmareste obtinerea unui folos material pentru el sau pentru altul.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni.

Desi infractiunea este susceptibila a fi realizata in toate formele imperfecte, legea nu pedepseste actele pregatitoare ci numai tentativa.

Infractiunea se consuma in momentul cand actiunea de falsificare, substituire, expunere spre vanzare sau vanzarea au fost comise. Consumarea este realizata chiar daca s-a comis numai una din modalitatile normative incriminate.

Desigur ca activitatea de vanzare a bunului falsificat sau substituit nu se poate concepe fara consimtamantul cumparatorului iar in functie de aceasta situatie se poate spune ca cel mai frecvent, infractiunea se consuma in momentul in care cumparatorul a preluat bunul in posesia sa si a constatat ca este falsificat sau substituit.

Consumarea se realizeaza chiar si daca cumparatorul a respins marfa imediat ori nu a pus mana pe bunul respectiv, deoarece contractul de vanzare-cumparare se perfecteaza intre vanzator si cumparator chiar daca bunul n-a fost preluat si pretul nu a fost platit.

Savarsirea infractiunii de inselaciune cu privire la calitatea marfurilor poate fi realizata in cele patru modalitati normative corespunzatoare celor patru actiuni care constituie elementul material al laturii obiective a infractiunii. Fiecareia dintre aceste modalitati normative ii poate corespunde o varietate de modalitati faptice.

Fata de alte infractiuni la care apar situatii agravante pedepsite mai sever, in cazul inselaciunii cu privire la calitatea marfurilor, urmarile mai grave duc la schimbarea incadrarii juridice a faptei care va constitui, in acest caz, o alta infractiune: falsificarea de alimente sau alte produse (art. 313 alin. 2 C. pen.).

Infractiunea de inselaciune cu privire la calitatea marfurilor este sanctionata, potrivit art. 297 C. pen., modificat prin OUG nr. 93 din 20 iunie 2002[24], cu inchisoare de la 1 la 7 ani, iar tentativa este sanctionata potrivit regulilor stabilite in Partea generala a Codului penal.

§1.4 Divulgarea secretului economic

1 Definitie si reglementare

Infractiunea de divulgare a secretului economic este reglementata de art. 298 C. pen. potrivit caruia:

"Divulgarea unor date sau informatii care nu sunt destinate publicitatii, de catre cel care le cunoaste datorita atributiilor de serviciu, daca fapta este de natura sa produca pagube, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.

Daca fapta prevazuta in alineatul precedent este savarsita de alta persoana, oricare ar fi modul prin care a ajuns sa cunoasca datele sau informatiile, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 5 ani".

Din analiza articolului citat, rezulta ca suntem in prezenta a doua variante ale aceleiasi infractiuni - divulgarea secretului economic, care se deosebeste prin faptul ca prima (cea prevazuta in alin. 1 al art. 298 C. pen.) este comisa de catre un subiect activ circumstantiat (calificat) si este pedepsita mai aspru decat a doua varianta (cea prevazuta in alin. 2 al art. 298 C. pen.).

A fost tras la raspundere penala pentru savarsirea acestei infractiuni, numitul I. O. care a comis fapta in urmatoarele imprejurari. Sus-numitul lucra la o institutie publica din Bucuresti si datorita atributiilor de serviciu cunostea o serie de date si informatii privind activitatea unitatii respective, date care nu erau destinate publicitatii. Faptuitorul aflandu-se intr-un cerc de prieteni a divulgat o serie de date (care nu erau secrete de stat) producand in acest fel o paguba unitatii, in sensul ca, respectivele date ajungand sa fie cunoscute de altii, s-a perturbat activitatea de incheiere a unor contracte cu alte unitati[25].

Cu privire la fapta de care ne ocupam, subliniem ca exista date si informatii cu caracter economic care, desi nu constituie secrete de stat, nu sunt destinate publicitatii.

Pentru prevenirea producerii diverselor pagube, aceste date si informatii trebuie pastrate cu multa grija, intrucat chiar daca nu sunt atat de valoroase ca cele care constituie secrete de stat, totusi, ele prezinta importanta pentru sectoarele economice existente in tara noastra (comert, industrie, finante, ori societati cu capital privat).

2 Obiectul si subiectul infractiunii

1. Obiectul infractiunii

Fapta de divulgare a secretului economic are ca obiect juridic special relatiile sociale privitoare la stricta pastrare a datelor si informatiilor cu caracter economic care nu sunt destinate publicitatii. Legiuitorul a avut in vedere prin incriminarea faptei, sa asigure normala desfasurare a activitatii unitatilor economice (publice sau private) prin apararea secretului datelor si informatiilor cu caracter economic.

Cu toate ca textul incriminator nu precizeaza ca datele si informatiile la care se refera actiunea incriminata sunt date sau informatii cu caracter economic, totusi aceasta rezulta implicit atat din denumirea infractiunii cat si din includerea ei in titlul VIII din partea speciala a Codului penal[26].

Trebuie retinut si faptul ca, desi titlul poarta denumirea "Infractiuni la regimul stabilit pentru anumite activitati economice", infractiunea de divulgare a secretului economic nu priveste o anumita activitate economica, de exemplu, comert, ci oricare dintre aceste activitati[27].

In ceea ce priveste obiectul material, de regula, aceasta infractiune este lipsita de un asemenea obiect. Totusi, un obiect material exista atunci cand divulgarea se refera la un document ce contine date sau informatii care nu sunt destinate publicitatii si consta in acel document[28].

2. Subiectii infractiunii.

In cazul prevazut de art. 298 alin. 1 C. pen., subiectul activ este circumstantiat fiind vorba de o persoana care cunoaste datele sau informatiile pe care le divulga, datorita atributiilor sale de serviciu.

Asadar, rezulta ca subiectul activ al infractiunii (art. 298 alin. 1 C. pen.) nu poate fi decat un functionar public, functionar sau salariat al acelei unitati. Dar subiecti pot fi si alti salariati care nu lucreaza permanent cu asemenea date, dar le pot cunoaste in virtutea indeplinirii unor indatoriri temporare. In aceasta categorie intra de regula inspectorii financiari si altii care fac parte din organele de control[29].

In varianta atenuata a infractiunii (alin. 2), subiectul activ poate fi orice persoana fizica indiferent de imprejurarea in care a ajuns in posesia datelor sau informatiilor nedestinate publicitatii pe care le divulga. Astfel, o persoana care nu este angajata la o institutie de stat sau la o alta unitate si, care avand prilejul sa cunoasca date sau informatii nedestinate publicitatii, le comunica altor persoane, comite infractiunea de divulgare a secretului economic. Acelasi lucru este de spus despre fostul functionar sau "salariat" care divulga unele date detinute legal in cursul functiunii sale, sau despre functionarul sau "salariatul" care, functionand intr-o intreprindere, cunoaste datele cu caracter secret in afara atributiilor sale de serviciu si apoi le divulga[30].

Participatia penala este posibila sub toate formele sale: coautorat, instigare sau complicitate.

Referitor la subiectul pasiv, in cazul acestei infractiuni, subiect pasiv principal este statul ca titular al valorii sociale aparate, (diverse sectoare economice, publice sau private), iar subiect pasiv secundar (adiacent) este unitatea (de exemplu, o societate comerciala) a carei activitate este perturbata, prejudiciata prin comiterea faptei de divulgare a secretului economic.

3 Continutul constitutiv al infractiunii

A. Latura obiectiva. Sub aspectul elementului material, divulgarea secretului economic presupune o actiune de divulgare a unor date sau informatii nedestinate publicitatii. Nu prezinta relevanta si nu intereseaza persoana catre care s-a realizat divulgarea respective.

Termenul "divulgare" inseamna a da in vileag, respectiv a aduce datele si informatiile respective la cunostinta unor persoane neindrituite a le cunoaste, a le afla.

Darea in vileag, respectiv comunicarea, se poate realiza si cu diferite mijloace (oral, scris sau chiar prin simpla infatisare a unor inscrisuri, obiecte, documente etc.) din care sa reiasa datele sau informatiile nedestinate publicitatii.

Elementul material poate consta uneori si intr-o inactiune (omisiune) in sensul ca subiectul activ lasand, de pilda, o alta persoana sa se apropie de un asemenea document, obiect etc., o lasa sa il examineze in voie .

Tot astfel comite fapta prin inactiune persoana care nu incuie usa biroului sau a dulapului in care se afla date si informatii nedestinate publicitatii, dandu-si seama ca altcineva va intra si le va consulta.

Infractiunea subzista numai atunci cand este indeplinita cerinta esentiala, in sensul ca, divulgarea sa fie de natura sa produca pagube avutului public sau privat, existand deci posibilitatea reala a producerii unor asemenea consecinte (pagube).

Textul incriminator nu cere in mod expres sa se fi produs o paguba concreta, efectiva, ci se rezuma la posibilitatea ca actiunea delictuoasa s-o produca.

In literatura de specialitate se arata ca in art. 298 C. pen., este vorba de un "secret de serviciu" (nu secrete de stat) cu caracter economic, divulgarea unui asemenea secret atragand raspunderea penala a faptuitorului[31].

Comiterea infractiunii de divulgare a secretului economic are ca urmare imediata crearea unei stari de pericol pentru avutul public si privat si, implicit, pentru sectoarele economice.

Atunci cand fapta nu este de natura a produce o paguba, faptuitorul va raspunde contraventional sau eventual pentru o abatere disciplinara.

Intre activitatea incriminata si urmare trebuie sa existe o legatura de cauzalitate, care rezulta, de obicei, din insasi materialitatea faptei savarsite.

B. Latura subiectiva. Sub aspect laturii subiective, infractiunea de divulgare a secretului economic se savarseste cu intentie, care poate fi directe sau indirecte.

Aceasta forma de vinovatie rezulta din aceea ca faptuitorul trebuie sa stie ca divulga date sau informatii nedestinate publicitatii si ca prin aceasta activitate creeaza o stare de pericol p entru avutul public sau privat.

In cazul in care divulgarea unor asemenea date sau informatii s-a realizat din culpa (usurinta, neglijenta) de catre cel ce le cunostea prin natura atributiilor de serviciu, va constitui, dupa caz, o abatere disciplinara, o contraventie sau eventual o infractiune de neglijenta in serviciu (art. 249 C. pen.).

Nu intereseaza mobilul faptei sau scopul urmarit de faptuitor.

4 Forme, modalitati, sanctiuni.

In cazul infractiunii de divulgare a secretului economic, textul incriminator nu pedepseste nici actele pregatitoare (spre exemplu, notarea datelor sau informatiilor intr-un carnet in vederea divulgarii) si nici tentativa (spre exemplu, a fost interceptata o scrisoare prin care erau divulgate datele).

Consumarea infractiunii are loc in momentul in care divulgarea a fost realizata, datele sau informatiile care nu sunt destinate publicitatii ajungand la cunostinta unor persoane neindrituite a le cunoaste, in acest moment producandu-se si starea de pericol pentru interesele economice ca si pentru avutul public sau privat.

Divulgarea secretului economic este o infractiune momentana, de consumare imediata.

Cu toate ca infractiunea analizata se consuma imediat, aceasta nu exclude repetarea activitatii infractionale in baza aceleiasi rezolutii, deci comiterea in mod continuat a infractiunii. Epuizarea in asemenea cazuri are loc in momentul comiterii ultimei operatii de divulgare sau al curmarii acestei activitati.

Infractiunea de divulgare a secretului economic se poate realiza in cele doua modalitati normative prevazute in art. 298 alin. 1 si 2 (in raport de calitatea subiectului activ), explicate in cadrul laturii obiective (varianta tip - art. 298 alin. 1 C. pen. si variante de specie - art. 298 alin. 2 C. pen.).

In afara de modalitatile normative amintite anterior, comiterea infractiunii poate prezenta o varietate de modalitati faptice in functie de natura si importanta datelor sau informatiilor divulgate, de numarul lor, de calitatea pe care o are faptuitorul etc., aspecte de care se va tine cont la individualizarea judiciara a pedepsei.

Potrivit dispozitiilor inscrise in art. 298 C. pen., infractiunea de divulgare a secretului economic se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani daca faptuitorul a cunoscut datele sau informatiile datorita atributiilor de serviciu si cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani daca infractiunea este comisa de orice alta persoana.

In cazul infractiunii de divulgare a secretului economic, actiunea penala se pune in miscare din oficiu. Cercetarea penala o efectueaza organele de politie, iar judecata in prima instanta revine tribunalului.

§1.5 Contrafacerea obiectului unei inventii

§1.5.1 Definitie si cadrul legal

In forma sa initiala, Codul Penal de la 1936 nu cuprindea un text incriminator al faptelor prin care se incalcau drepturile de inventator. Prin decretul nr. 511 din 1953, in acest cod a fost introdus art. 555¹ prin care s-a incriminat fapta de "nerespectare a dreptului de autor asupra operelor literare, stiintifice sau artistice ori asupra oricaror alte creatii de acest gen ori tehnico-stiintifice, prin folosirea, fara drept, a obiectului unei inventii".

De asemenea, in art. 62 alin. 2 din Decretul nr. 884/1967 privind inventiile, inovatiile si rationalizarile s-a prevazut ca dispozitiile art. 555¹ Cod Penal se aplica in caz de "fabricare, folosire sau punere in circulatie, fara drept, a obiectului unei inventii". Aceasta dispozitie a avut o aplicare de scurta durata fiind abrogata, implicit, prin intrarea in vigoare a actualului Cod Penal, la 1 ianuarie 1969.

Asadar, in prezent, cadrul legal in materie este dat de dispozitiile art. 299 C. Penal potrivit cu care, "contrafacerea sau folosirea, fara drept, a obiectului unei inventii se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda".

Aceasta infractiune poate fi savarsita de o persoana care confectioneaza un obiect ce imita obiectul unei inventii, fiind vorba de o descoperire stiintifica in legatura cu unele metode si procedee folosite in industria chimica.

Inventiile prezinta o deosebita insemnatate, de folosirea acestora depinzand realizarea progresului tehnic in toate sectoarele economice. De aceea, inventiile se bucura de un regim special de protectie care face si obiectul unor conventii internationale[32].

In dreptul nostru intern, regimul inventiilor este stabilit prin Legea nr. 64/1991 (republicata in temeiul Legii nr. 203/2002, in Monitorul Oficial nr. 757 din 15 octombrie 2002) prin care se stipuleaza ca drepturile asupra inventiei sunt recunoscute si aparate pe teritoriul Romaniei prin eliberarea unui titlu de protectie de catre Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci[33].

Reglementarea care este in concordanta cu conventiile internationale are in vedere, pe de o parte, stimularea creatiei stiintifice in domeniul tehnicii, iar pe de alta parte, asigurarea aplicarii pe scara larga a acestor creatii in vederea dezvoltarii continue a economiei.

Protectia drepturilor asupra inventiei se realizeaza si pe cale penala prin incriminarea faptelor prevazute in primul rand in art. 299 C. pen., citat la inceputul acestei sectiuni.

§1.5.2 Obiectul si subiectii infractiunii

1. Obiectul infractiunii

A. Obiectul juridic. Obiectul juridic special in cazul acestei infractiuni il constituie relatiile sociale privitoare la protectia inventiilor si a obiectului inventiilor impotriva contrafacerii, folosirii sau punerii in circulatie pe nedrept, precum si la protectia drepturilor si intereselor nepatrimoniale si patrimoniale ale inventatorilor[34].

Infractiunea are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la asigurarea progresului tehnic in toate domeniile vietii sociale prin normala si nestanjenita folosire a inventiilor de catre cei in drept[35].

Legea apara prin incriminarea faptei nu produsul, procedeul nou care constituie obiectul inventiei ca atare, ci drepturile ce se nasc in legatura cu materializarea noilor idei ale inventatorilor[36].

B. Obiectul material. In cazul savarsirii faptei prin contrafacere, obiectul contrafacut al inventiei constituie produsul si nu obiectul material al infractiunii[37] intrucat, prin activitatea faptuitorului se atenteaza la o valoare imateriala si anume, asupra drepturilor autorului in legatura cu obiectul inventiei.

Atunci cand fapta s-a comis printr-o actiune de folosire fara drept a obiectului inventiei, obiectul material al acesteia este insusi obiectul inventiei.

Obiectul unei inventii poate consta fie in crearea unui produs nou, fie in realizarea unui procedeu nou prin care se obtine un acelasi rezultat sau in aplicarea noua a unui procedeu cunoscut prin care se obtine un rezultat diferit. De aici, rezulta ca, infractiunea poate avea ca obiect material fie produsul nou creat, fie bunul in care si-a gasit concretizarea un nou procedeu sau aplicarea noua a unui procedeu cunoscut[38].

2. Subiectii infractiunii.

A. Subiectul activ. Fapta poate fi comisa de orice persoana fizica care indeplineste conditiile cerute de lege, indiferent daca este cetatean roman sau strain, daca este un apatrid cu domiciliul in strainatate sau in Romania.

Prin urmare, poate fi savarsita infractiunea de o persoana particulara cat si de un functionar care ia cunostinta prin natura atributiilor de serviciu de inventia in cauza (spre exemplu, un functionar din cadrul Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci - O.S.I.M.) sau de specialistii care lucreaza la transpunerea in practica a inventiei.

Participatia penala este posibila sub toate formele sale: coautorat, instigare sau complicitate.

B. Subiectul pasiv. In primul rand, subiect pasiv este autorul inventiei ale carui drepturi sunt prejudiciate. De asemenea, subiect pasiv este si statul, ca titular principal al valorii esentiale care este economia cu sectoarele sale corespunzatoare.

3 Continutul constitutiv al infractiunii

1. Latura obiectiva.

A. Elementul material. In infractiunii de contrafacere a obiectului unei inventii, reglementata de art. 299 C. pen., elementul material consta alternativ, din actiunea de contrafacere sau din actiunea de folosire fara drept a obiectului unei inventii.

Actiunea de "contrafacere" consta in confectionarea, fabricarea, crearea, deci realizarea materiala a unui obiect care imita obiectul unei inventii, nefiind necesar ca aceasta imitare sa fie perfecta. Este suficient ca faptuitorul sa realizeze un obiect care prin insusirile sale esentiale seamana cu cel care formeaza obiectul unei inventii. In fiecare caz, contrafacerea se stabileste prin compararea obiectului reprodus de faptuitor cu cel brevetat, tinandu-se seama de asemanarile esentiale care exista intre cele doua obiecte[39]. Toate acestea decurg si din dispozitiile Legii nr. 64/1991, republicata, unde se arata ca prin contrafacere se intelege realizarea materiala (confectionarea) a unui obiect, care are aceleasi caracteristici cu obiectul inventiei. In cazul inventiei de produs, contrafacerea consta in realizarea materiala a acelui produs care este, prin insusirile sale esentiale, similar cu cel care face obiectul inventiei. La fel se pune problema si in cazul contrafaceri unui procedeu .

Prin urmare, in cazul primei modalitati este vorba de reproducerea ilicita a obiectului unei inventii.

Instanta de judecata va trebui sa compare obiectul reprodus cu cel brevetat iar in aceasta operatiune sa tina seama de asemanarile esentiale ce exista intre cele doua obiecte iar nu in raport de deosebirile secundare ce ar exista intre ele.

Actiunea de "folosire" presupune utilizarea (intrebuintarea) obiectului unei inventii in vederea realizarii unui profit material[41]. De aceea, intrebuintarea unui asemenea obiect pentru uzul personal nu constitute infractiune .

Este de subliniat faptul ca o persoana care foloseste obiectul unei inventii va fi pedepsita chiar daca actiunea de contrafacere (realizarea materiala) s-a realizat de altcineva, deoarece folosirea este independenta de contrafacere. In acelasi timp, persoana care a contrafacut obiectul unei inventii va fi trasa la raspundere penala si in situatia cand nu l-a intrebuintat ea insasi.

Atunci cand se pun in circulatie produsele contrafacute, fapta constituie o infractiune distincta, reglementata de art. 300 C. pen.[43].

Pentru existenta infractiunii este necesar ca atat contrafacerea cat si folosirea sa se faca fara drept, adica prin incalcarea dispozitiilor legale. Asa, de exemplu, nu exista infractiune in cazul cand drepturile care deriva din acordarea brevetului de inventie au fost transmise faptuitorului de catre autorul inventiei. Tot astfel, nu raspunde penal in situatia cand drepturile ce rezulta pentru autor din brevetul de inventie au incetat fie la expirarea duratei de protectie a brevetului, fie prin renuntarea titularului.

Trebuie insa facuta remarca ca, infractiunea subzista si raspunderea penala a faptuitorului opereaza si in intervalul de timp dintre constituirea depozitului reglementar si eliberarea brevetului de inventie, intrucat dreptul de inventator fiinteaza din momentul constituirii depozitului reglementar. De asemenea, trebuie adaugat ca, pentru existenta infractiunii este necesar ca brevetul sa fie valabil, intrucat, in caz contrar, faptuitorul ar putea invoca nulitatea acestuia.

Nu in ultimul rand trebuie precizat ca actiunile de contrafacere si de folosire fiind variante alternative, infractiunea poate fi comisa prin oricare dintre acestea.

B. Urmarea imediata. In cazul acestei infractiuni, urmarea imediata consta in crearea unei stari de pericol pentru diverse sectoare economice. Prin savarsirea faptei se pot produce si diverse consecinte de natura civila prin prejudiciile materiale aduse autorului brevetului de inventie sau titularului certificatului de inventator.

C. Legatura de cauzalitate Intre actiunea faptuitorului si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate care, de regula, rezulta ex re, din materialitatea faptei comise.

2. Latura subiectiva.

Infractiunea se savarseste cu intentie directa sau indirecta. Faptuitorul isi da seama ca realizeaza o imitatie a obiectului unei inventii sau ca foloseste fara drept obiectul unei inventii, vrea sa savarseasca fapta, prevazand urmarile periculoase ale acesteia, pe care le doreste sau le accepta[44].

Textul nu contine cerinta vreunui motiv sau scop.

§1.5.4 Forme, modalitati, sanctiuni

Cu toate ca infractiunea este susceptibila a fi comisa in toate formele imperfecte, textul, insa, nu pedepseste nici actele pregatitoare si nici tentativa.

Consumarea infractiunii are loc in momentul in care actiunea incriminata a fost dusa pana la capat, respectiv, in momentul cand s-a realizat obiectul contrafacut al unei inventii sau cand se foloseste fara drept obiectul unei inventii. Asadar, in acest moment se creeaza si starea de pericol pentru progresul economic, precum si prejudicierea drepturilor si intereselor patrimoniale ale titularului brevetului de inventie ori ale titularului certificatului de inventator.

Infractiunea pe care o analizam poate fi comisa in doua modalitati corespunzatoare celor doua actiuni (contrafacere sau folosire). In realitate pot sa apara o varietate de modalitati faptice.

Pedeapsa in cazul infractiunii de contrafacere a obiectului unei inventii este inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Actiunea penala se pune in miscare din oficiu. Cercetarea o efectueaza organele de politie, iar judecata in prima instanta revine judecatoriei.

§1.6 Punerea in circulatie a produselor contrafacute

1. Notiune si reglementare legala

Infractiunea consta, potrivit art. 300 C. pen., in: "punerea in circulatie a produselor realizate ca urmare a contrafacerii sau folosirii fara drept a obiectului unei inventii". Sanctiunea prevazuta de textul legal este inchisoarea de la 3 luni la 3 ani.

Infractiunea reglementata de art. 300 Cod penal este in mod organic legata de infractiunea de contrafacere a obiectului unei inventii, intrucat consta in valorificarea obiectului material, a lucrului produs ca infractiunea de contrafacere. Asadar, poate savarsi infractiunea de punere in circulatie a produselor contrafacute o persoana care vinde unele produse realizate ca urmare a contrafacerii obiectului unei inventii.

Legatura stransa dintre incriminante cuprinse in art. 299 (contrafacerea obiectului unei inventii) si 300 C. pen. (punerea in circulatie a produselor contrafacute), se reflecta si in continutul acestor fapte ale caror elemente sunt in parte identice.

§1.6.2 Conditii preexistente

1. Obiectul infractiunii

A. Obiectul juridic special. Infractiunea de punere in circulatie a produselor contrafacute are ca obiect juridic special relatiile sociale care asigura normala si nestanjenita folosire (intrebuintare) a inventiilor de catre cei indreptatiti cu prilejul punerii in circulatie a produselor realizate.

B. Obiectul material. Obiectul material al infractiunii este chiar lucrul contrafacut, asupra caruia poarta actiunea de punere in circulatie. Cu alte cuvinte, obiectul material este chiar produsul infractiunii de contrafacere. Acest obiect poate fi identic cu cel care face obiectul inventiei, sau doar un produs derivat al acesteia.

2. Subiectii infractiunii

A. Subiectul activ. Infractiunea de punere in circulatie a produselor contrafacute poate fi comisa de orice persoana care indeplineste conditiile cerute de lege. Astfel, subiect activ poate fi atat persoana care a comis infractiunea din care au rezultat acele produse, cat si persoana care si-a procurat numai produsele in vederea punerii in circulatie. Daca acela care a pus in circulatie produsele este chiar persoana care le-a realizat prin contrafacerea sau folosirea fara drept a obiectului unei inventii, raspunderea penala se stabileste atat pentru infractiunea de contrafacere a obiectului unei inventii, cat si pentru infractiunea de punere in circulatie a produselor contrafacute[45].

B. Subiectul pasiv. Fapta prevazuta in art. 300 C.pen., are ca subiect pasiv pe titularul brevetului de inventie, ale carui interese morale si patrimoniale au fost prejudiciate. Rezulta deci, ca subiectul pasiv este identic cu cel al infractiunii de contrafacere a obiectului unei inventii.

3 Continutul constitutiv

1. Latura obiectiva

A. Elementul material. Infractiunea de punere in circulatie a produselor contrafacute se poate realiza sub aspectul elementului material, prin actiunea de punere in circulatie a acestor produse. Este vorba deci, de introducerea in circuitul economic a produselor respective, de desfacere, valorificare ori utilizare a acestora (de exemplu, prin vanzare, punere in vanzare, expunere, schimb, oferire in schimb, ca reclama etc.).

Pentru existenta infractiunii este necesar sa fie vorba despre un bun "contrafacut al obiectului material ori de un bun folosit "fara drept".

Atunci cand bunul pus in circulatie nu indeplineste aceasta cerinta, atunci infractiunea nu subzista, ci, eventual poate fi vorba despre o alta fapta penala (de exemplu, inselaciunea cu privire la calitatea produselor sau infractiunea de inselaciune calificata). Infractiunea poate fi savarsita de cel care contraface sau foloseste fara drept obiectul unei inventii ori de alte persoane care cunoscand natura ilicita a acestor produse, le pun in vanzare. Toti acestia vor fi considerati astfel coautori ai infractiunii. Rezulta asadar, ca in cazul acestei infractiuni, indiferent de modalitatea practica prin care se poate savarsi pentru intregirea laturii obiective exista cerinta esentiala care priveste, asa cum am aratat, caracterul de bun "contrafacut" a obiectului material sau de bun folosit "fara drept",

B. Urmarea imediata. Punerea in circulatie a produselor contrafacute are ca urmare imediata crearea unei stari de pericol pentru economia nationala si pentru titularul brevetului de inventie - unitate sau persoana private (titularii brevetului de inventie).

C. Raportul de cauzalitate. Intre actiunea incriminata si urmarea imediata exista o legatura de cauzalitate, legatura care rezulta din insasi materialitatea faptei (activitatea desfasurata de subiectul activ).

2. Latura subiectiva.

Infractiunea de punere in circulatie a produselor contrafacute se comite cu vinovatie, care se manifesta sub forma intentiei directe sau indirecte.

Subiectul activ cunoaste ca produsele pe care le pune in circuitul comercial sunt executate ca urmare a contrafacerii sau folosirii fara drept a obiectului unei inventii si doreste sau accepta producerea urmarii. Atunci cand faptuitorul se afla in eroare, raspunderea penala este inlaturata.

Existenta infractiunii nu este conditionata de vreun mobil sau scop, desi vizarea unui scop material nu este deloc exclusa, aspect de care se va tine cont cu ocazia individualizarii judiciare a pedepsei.

4 Forme. Modalitati. Sanctiuni.

Cu toate ca infractiunea de punere in circulatie a produselor contrafacute este susceptibila a fi comisa in toate formele imperfecte, textul incriminator nu sanctioneaza nici actele pregatitoare si nici tentativa.

Consumarea infractiunii are loc in momentul in care se realizeaza o actiune de punere in circulatie a produsului obtinut ca urmare a contrafacerii sau folosirii fara drept a obiectului unei inventii.

Infractiunea poate imbraca si forma continuata daca subiectul activ comite acte repetate de punere in circulatie a unor asemenea produse in baza aceleiasi rezolutii infractionale, epuizarea avand loc in momentul savarsirii ultimului act de punere in circulatie.

Infractiunea are o singura modalitate normativa de realizare, insa, din punct de vedere faptic, modalitatile pot fi numeroase.

Potrivit dispozitiilor legale, pedeapsa pentru infractiunea de punere in circulatie a produselor contrafacute este inchisoarea de la 3 luni la 3 ani.

In ceea ce priveste aspectele de ordin procesual, retinem ca actiunea penala se pune in miscare din oficiu, iar urmarirea penala intra in competenta organelor de politie. Judecata in fond revine judecatoriei.

§1.7 Concurenta neloiala

§1.7.1 Continutul legal al infractiunii de concurenta neloiala

Potrivit art. 301 C. pen., constituie infractiunea de concurenta neloiala: "fabricarea si punerea in circulatie a produselor care poarta denumiri de origine ori indicatii de provenienta false, precum si aplicarea pe produsele puse in circulatie de mentiuni false privind brevetele de inventator, ori folosirea unor nume comerciale sau a denumirilor organizatiilor de comert ori industriale, in scopul de a induce in eroare pe beneficiari".

Infractiunea face si obiectul unor reglementari speciale. Infractiunea de concurenta neloiala mai este incriminata si printr-o lege nepenala cu dispozitii penale. Astfel, potrivit art. 5 din Legea nr. 11/1991, privind combaterea concurentei neloiale[46], constituie infractiune de concurenta neloiala:

intrebuintarea unei firme, unei embleme, unor desemnari speciale sau a unor ambalaje de natura a produce confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant;

producerea in orice mod, importul, exportul, depozitarea, punerea in vanzare sau vanzarea unor marfuri purtand mentiuni false privind brevetele de inventii, originea si caracteristicile marfurilor, precum si cu privire la numele producatorului sau comerciantului in scopul de a induce in eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari.

Astfel, de exemplu, in practica judiciara[47] s-a aratat ca a comis infractiunea de concurenta neloiala, paratul I.G. care a folosit unele ambalaje pe care scria intr-o limba straina "Kassol Corporation". In realitate insa, in aceleasi ambalaje era introdus un produs asemanator, dar fabricat in Romania, mai ieftin si de alta calitate, prin aceasta urmarindu-se atragerea clientelei.

§1.7.2 Conditii preexistente

1. Obiectul infractiunii

A. Obiectul juridic special. Infractiunea de concurenta neloiala are ca obiect juridic special relatiile sociale care ocrotesc dreptul comerciantilor la concurenta loiala, dreptul titularilor, titlurilor de protectie pentru marcile de fabrica, comert si servicii, pentru embleme, firme, denumiri sau alte desemnari comerciale, pentru inventii si realizari tehnice, pentru desene si modelele industriale aplicate produselor, increderea publicului in autenticitatea marfurilor si produselor desfacute pe piata. Lezarea acestor raporturi sociale constituie tot atatea acte de concurenta neloiala[48].

Prin savarsirea infractiunii sunt lezate relatiile sociale privind regimul stabilit pentru asigurarea probitatii cu referire la indicarea originii, provenientei si calitatii marfurilor fabricate ori puse in circulatie, folosirea numelor comerciale ori a denumirii organizatiilor de comert sau industriale. Totodata, prin comiterea faptei, atragerea si mentinerea clientelei nu se mai realizeaza prin mijloace loiale, ci prin cele neloiale.

Prin incriminarea faptei, legiuitorul a avut in vedere ocrotirea intereselor beneficiarilor sau consumatorilor precum si interesele producatorilor sau furnizorilor; primii fiind pusi la adapost de pericolul de a fi indusi in eroare, iar ultimii fiind feriti de concurenta neloiala la care ar putea fi expusi.

B. Obiectul material. Infractiunea de concurenta neloiala are obiect material, care consta, in cazul fabricarii ori punerii in circulatie a unor produse care poarta denumiri de origine ori indicatii de provenienta false, in produsele care poarta asemenea denumiri sau indicatii. Denumirea de origine a unui produs este denumirea tarii, regiunii sau localitatii din care provine produsul. Denumirea de origine este falsa atunci cand produsul provine dintr-o alta tara, regiune sau localitate decat cea indicata in denumirea pe care o poarta[49].

Indicatiile de provenienta ale unui produs privesc marca de fabrica, adica semnul distinctiv folosit de o intreprindere pentru a deosebi produsele sale de cele identice sau asemanatoare apartinand altei intreprinderi[50]. Indicatiile de provenienta sunt false cand produsul poarta marca altei intreprinderi. In cazul aplicarii pe produsele puse in circulatie de mentiuni false privind brevetele de inventii, infractiunea are ca obiect material produsele care poarta asemenea mentiuni. In sfarsit, in cazul folosirii unor semne comerciale sau a denumirilor organizatiilor de comert sau industriale, obiectul material al infractiunii il constituie inscrisurile sau imprimatele care poarta in mod ilicit numele de comert sau denumirea unei organizatii de comert sau industriale. Daca numele sau, denumirea este imprimata chiar pe produs, aceasta constituie de asemenea obiectul material al infractiunii.

2. Subiectii infractiunii

A. Subiectul activ. Potrivit textului incriminator, subiect activ poate fi orice persoana fizica sau juridica care indeplineste conditiile prevazute de lege si comite o asemenea fapta, legea neprevazand vreo cerinta esentiala pentru existenta infractiunii din punct de vedere al faptuitorului.

Infractiunea se savarseste, de regula, de persoane care indeplinesc activitati de producere si comercializare de bunuri, deci, persoane angajate in regii autonome ori de comercianti. In literatura juridica[51] se arata ca infractiunea poate fi savarsita si de alte persoane indiferent daca fac sau nu parte din sferele profesionale mai sus determinate .

Autor al acestei infractiuni poate fi o persoana particulara (de exemplu, comerciant, particular, meserias etc.), care comite activitatea infractionala in scopul inducerii in eroare a cumparatorilor. Trebuie subliniat ca autor poate fi si un functionar sau salariat care dispune fabricarea, punerea in circulatie a unor asemenea produse in scopul inducerii in eroare a beneficiarilor. Concurenta neloiala este comisa mai frecvent prin crearea de confuzie in randul clientelei, mijlocul cel mai adesea folosit fiind utilizarea de semne distinctive, identice sau similare (nume comerciale, marci, embleme etc.).

In acest sens, s-au conturat cateva reguli privind aprecierea riscului de confuzie si anume: standardul la care se face raportarea este consumatorul cu atentie mijlocie si impresia generala produsa asupra acestuia; o alta regula aplicata de tribunale este aceea ca riscul de confuzie exista ori de cate ori o parte considerabila a consumatorilor este expusa sa savarseasca confuzia; jurisprudenta nu considera necesar ca riscul de confuzie sa se fi produs, dupa cum nici faptul ca s-a produs o asemenea confuzie nu constituie dovada existentei acestui risc; riscul de confuzie se apreciaza in functie de sfera consumatorilor si anume, de publicul larg pentru articolele de larg consum si sfera comerciantilor sau specialistilor pentru produsele pentru care acestia sunt cumparatori; riscul de confuzie se apreciaza diferit in functie de natura semnului distinctiv[53].

Participatia penala este posibila sub toate formele sale: coautorat, instigare sau complicitate.

B. Subiectul pasiv. In cazul acestei infractiuni, subiectul pasiv este societatea comerciala cu capital de stat, mixt, privat a carei activitate a avut de suferit ca urmare a folosirii ilegale a denumirii firmei, a emblemei sau a altor insemne de catre alte firme sau alte persoane particulare. Rezulta, astfel, ca subiectul pasiv este nu numai producatorul ori comerciantul ale carui interese sunt prejudiciate, ci si persoana care a suferit un prejudiciu de pe urma infractiunii[54].

§1.7.3 Continutul constitutiv

1. Latura obiectiva

A. Elementul material. Infractiunea de concurenta neloiala se poate savarsi din punct de vedere al elementului material prin una din urmatoarele actiuni alternative: fabricarea ori punerea in circulatie a produselor care poarta denumiri de origine ori indicatii de provenienta false, aplicarea pe produsele puse in circulatie de mentiuni false privind brevetele de inventii, folosirea unor nume comerciale sau a denumirilor organizatiilor de comert ori industriale.

In variantele prevazute in art. 5 din Legea nr. 11/1991, elementul material consta in intrebuintarea de catre un anumit comerciant, evident pentru marfa sa sau a altuia, a unor ambalaje, embleme, desemnari speciale care apartin altor firme. In cazul acestei variante, textul prevede cerinta ca efectuarea acestor acte ilegale sa fie de natura a produce confuzie cu emblemele, ambalajele etc., folosite legitim de alti comercianti. Tot astfel, elementul material consta in producerea, importul, exportul, depozitarea, punerea in vanzare sau vanzarea de marfuri pe care sunt puse mentiuni false cu privire la originea si caracteristica marfii, numele producatorului sau comerciantului, in scopul de a induce in eroare pe ceilalti comercianti sau beneficiari.

Denumirea de origine sau indicatiile de provenienta false pot fi puse pe produse in timpul fabricarii sau inainte de punerea lor in circulatie. Daca o aceeasi persoana fabrica produsele, iar apoi le pune in circulatie, ne aflam in prezenta unei infractiuni continuate sau a unui concurs de infractiuni omogen, dupa cum exista o singura rezolutie infractionala sau doua rezolutii distincte[55].

In legatura cu fapta de concurenta neloiala prevazuta in art. 301 C. pen. si de Legea nr. 11/1991, in literatura de specialitate s-au exprimat mai multe opinii.

Astfel, intr-o prima opinie[56] se arata ca la o analiza comparativa a continutului art. 301 C. pen. si art. 5 din Legea nr. 11/1991, faptele incriminate prin art. 5 din Legea nr. 11/1991 acopera integral sfera faptelor incriminate prin art. 301 C. pen. Dar, prin art. 5 din Legea nr. 11/1991 sunt incriminate si fapte care nu sunt inscrise in art. 301 C. pen. Acest lucru i-a determinat pe unii autori sa considere ca dispozitiile cuprinse in Legea nr. 11/1991, care este o lege speciale, ar fi abrogat implicit prevederile art. 301 C. pen. Autorul primei opinii sustine insa ca, daca legiuitorul ar fi dorit sa abroge dispozitiile art. 301 C. pen., ar fi putut s-o faca in mod expres, iar pe de alta parte, intre textele art. 301 C. pen. si art. 5 din Legea nr. 11/1991 exista diferentieri esentiale: limitele amenzii prevazute de art. 301 C. pen. sunt mai mari decat cele prevazute de art. 5 din Legea nr. 11/1991, iar punerea in miscare a actiunii penale pentru infractiunea prevazuta de art. 301 C. pen., se face numai din oficiu, in timp ce pentru infractiunea prevazuta de art.5 din Legea nr. 11/1991, aceasta se face la plangerea partii vatamate, ori la sesizarea Camerei de comert si industrie teritoriale sau a altei organizatii profesionale. Se arata ca aceste diferentieri fac sa se traga concluzia ca prevederile art. 301 C. pen., nu au fost abrogate ca urmare a adoptarii Legii nr. 11/1991. astfel, daca se comit fapte care sunt incriminate atat in prevederile art. 301 C. pen., cat si in prevederile art. 5 din Legea nr. 11/1991, urmeaza a se aplica dispozitiile din Codul penal, iar atunci cand se comit fapte care infrang doar dispozitiile art. 5 din Legea nr. 11/1991, se aplica aceste din urma dispozitii.

Intr-o alta opinie[58] se considera ca art. 301 C.pen. a fost abrogat tacit prin Legea nr. 11/1991, care prin art. 5 se refera la aceleasi situatii de fapt ca si in legea anterioara (art. 301 C. pen.). Prin urmare, se arata in continuare, din insiruirea actelor normative prin care se incrimineaza faptele de concurenta neloiala, ca trebuie eliminate prevederile art. 301 C.pen., ramanand aplicabile in materie doar prevederile Legii nr. 11/1991 (privind combaterea concurentei neloiale) si Legii nr. 21/1996 (privind regimul concurentei) care se refera la fapte diferite, intre aceste doua reglementari nefiind nici o suprapunere.

Avand ca punct de plecare aceste controverse, se impune, pentru clarificarea problemei, ca de "lege ferenda" aceste prevederi (art. 301 C. pen., art. 5 din Legea nr. 11/1991, art. 63 din Legea nr. 21/1996) sa fie reunite intr-o singura lege, sub forma unui cod al concurentei sau al activitatilor concurentiale care sa contina o reglementare clara, unitara si omogena.

B. Urmarea imediata. Prin savarsirea infractiunii de concurenta neloiala se creeaza o stare de pericol p entru existente si intarirea probitatii in activitatile economice fi comerciale, precum si pentru ocrotirea intereselor beneficiarilor produselor care constituie obiectul material al infractiunii, prejudicial prin savarsirea faptei analizate. Este vorba de crearea de prejudicii activitatilor comerciale, situatie creata prin folosirea in desfacerea produselor a unor procedee neloiale de obtinere si mentinere a clientelei.

C. Raportul de cauzalitate. Intre actiunea incriminata si urmarea imediata trebuie sa existe o relatie de la cauza la efect, legatura de cauzalitate, care rezulta de regula, din insasi materialitatea faptei comise.

2. Latura subiectiva.

Din punct de vedere subiectiv, infractiunea de concurenta neloiala se savarseste cu intentie directe si in scopul special de a induce in eroare pe beneficiari. Faptuitorul isi da seama ca produsele pe care le fabrica sau le pune in circulatie poarta denumiri de origine sau indicatii de provenienta false sau ca pune pe produsele pe care le introduce in circuitul economic, indicatii false privind brevetele de inventii sau in sfarsit, ca foloseste drept nume comerciale sau denumiri ale unor organizatii de comert sau industriale. El savarseste fapta prevazand ca prin aceasta creeaza o stare de pericol pentru probitatea pe care trebuie sa se bazeze activitatile economice si pentru interesele beneficiarilor si a celor care sunt supusi concurentei neloiale, urmare a carei producere o doreste.

Latura subiectiva include si scopul inducerii in eroare a beneficiarilor, scop care trebuie sa existe in momentul comiterii infractiunii, indiferent daca acesta a fost realizat efectiv sau nu. Ca urmare a inducerii in eroare, in majoritatea cazurilor produsele care fac obiectul material al infractiunilor de concurenta neloiala sunt inferioare in ce priveste calitatea lor fata de cele reale.

§2.7.4 Forme. Modalitati. Sanctiuni.

Desi infractiunea de concurenta neloiala este susceptibila de a fi comisa in toate formele imperfecte, textul incriminator nu pedepseste nici actele preparatorii si nici tentativa. Consumarea are loc in momentul in care oricare dintre activitatile prevazute in lege este realizata. Consumarea are loc indiferent daca s-a realizat sau nu inducerea in eroare a beneficiari lor.

Infractiunea de concurenta neloiala se poate comite prin oricare dintre modalitatile normative explicate in cadrul elementului material. In practica pot sa apara o varietate de modalitati faptice.

Infractiunea se pedepseste cu inchisoare de la o luna la doi ani sau cu amenda. In cazul infractiunii de concurenta neloiala prevazuta de art. 301 C.pen., actiunea se pune in miscare din oficiu. Urmarirea penala o efectueaza organele de politie, iar judecata in prima instanta revine judecatoriei.

Actiunea penala, in situatia cand se comite infractiunea de concurenta neloiala prevazuta de Legea nr. 11/1991, se pune in miscare la plangerea partii vatamate, fie la sesizarea Camerei de comert si industrie sau a altei organizatii profesionale.

§1.8 Nerespectarea dispozitiilor privind operatiunile de import/export

§1.8.1 Notiune si reglementare

Infractiunea de nerespectare a dispozitiilor privind operatiile de import sau export consta, potrivit prevederilor din art. 302 C. pen., in: "efectuarea fara autorizatie a oricaror acte sau fapte care potrivit dispozitiilor legale, sunt considerate operatiuni de import, export sau tranzit".

In practica judiciara s-a aratat, de exemplu, ca a savarsit aceasta infractiune numitul N.G., care, desi nu avea autorizatie prealabila necesara, a introdus in tara o mare cantitate de marfuri cu intenta de a le vinde[59].

Prin incriminarea acestei fapte, s-a urmarit ocrotirea activitatilor din domeniul comertului exterior in sensul ca sunt necesare licente de import si export pentru anumite categorii de marfuri (ca de exemplu, materii radioactive, instalatii nucleare etc.). Dispozitiile din art. 302 C. pen. nu reglementeaza integral continutul constitutiv al infractiunii, ci face referiri si la alte norme juridice din alte acte normative.

§1.8.2 Conditii preexistente

1 Obiectul infractiunii

A. Obiectul juridic special. Infractiunea are ca obiect juridic special relatiile sociale privitoare la activitatea de comert exterior care trebuie sa se efectueze numai in cadrul stabilit prin dispozitiile legale, respectiv, numai de catre cei care obtin autorizatiile (licente de export sau import) de rigoare.

B. Obiectul material. In cazul acestei infractiuni, obiectul material este format din marfurile sau produsele cu care se fac operatii de import, export sau tranzit fara respectarea dispozitiilor legale. Pentru existenta infractiunii este necesar sa se stabileasca, ca este vorba numai de bunuri pentru care trebuie sa se obtina in mod obligatoriu licenta de im port, export sau tranzit[60].

In principiu, sunt exceptate bunurile destinate consumului personal sau familial (in conditiile sau valoarea fixata tot prin text legal), bunuri care pot fi introduse sau scoase din tara cu scutire de taxe vamale etc.

2. Subiectii infractiunii

A. Subiectul activ. Textul incriminator nu cere subiectului activ vreo calitate speciale.

Prin urmare, infractiunea poate fi savarsita de orice persoana care comite o asemenea fapta. Nu pot fi subiecti activi ai acestei infractiuni si ca atare, nu exista raspundere penala cand operatiunile de export si import se efectueaza de catre agentii economici care au prevazut in obiectul lor de activitate efectuarea unor astfel de operatiuni. Rezulta astfel, ca nu pot efectua astfel de activitati agentii economici, care n-au prevazut in obiectul lor de activitate aceste activitati si nici persoanele fizice.

In literatura juridica de specialitate[61] s-a exprimat si opinia ca, daca aceste categorii de persoane efectueaza totusi operatiuni de export si import, nu sunt incidente prevederile art. 302 C. pen., ci se vor aplica dispozitiile din Legea nr. 12/1990, care sanctioneaza contraventia privind efectuarea de acte sau de fapte de comert de natura celor prevazute in Codul comercial sau in alte legi fara indeplinirea conditiilor prevazute de lege. Se considera astfel ca ceea ce s-a urmarit de legiuitor prin incriminarea consacrata prin art. 302 C.pen., a fost initial, pastrarea monopolului de stat cu privire la comertul exterior. Intrucat, insa, prin acte normative ulterioare a fost liberalizat comertul exterior cu unele exceptii restrictive, art. 302 C. pen. a devenit in cea mai mare parte caduc, in prezent urmarindu-se mai mult plata impozitelor si taxelor datorate statului si putandu-se aplica prevederile Legii privind evaziunea fiscala .

Insa, prin decizia Curtii Constitutionale nr. 19 din 8 aprilie 1993 (ramasa definitiva prin nerecurare) se statueaza ca art. 302 C.pen. isi pastreaza valabilitatea in conditiile in care mai exista situatii obligatorii de obtinere a licentelor de import sau export.

Subiectul activ[63], poate un cetatean roman sau un cetatean strain, un particular sau un functionar. Participatia penala este posibila sub toate aspectele sale: coautorat, instigare sau complicitate.

B. Subiectul pasiv este statul, ca titular al drepturilor de a emite licente de import si export.

§1.8.3 Continutul constitutiv

1. Latura obiectiva

A. Elementul material. Potrivit textului incriminator, elementul material consta in efectuarea fara licenta a oricaror acte sau fapte care, potrivit dispozitiilor legale, sunt considerate operatiuni de import, export ori tranzit.

In continutul art. 302 C.pen, nu se precizeaza actele sau faptele care constituie operatiuni de import export sau tranzit, ci se face trimitere doar la dispozitiile legale care le caracterizeaza ca fiind operatiuni, dispozitii care sunt cuprinse in diverse acte normative.

Prin "operatiuni de import, export sau tranzit" se intelege, vanzarea, cumpararea sau schimburile de marfuri, transporturile si expeditiile internationale, vanzarea sau cumpararea de licenta etc. si in general, orice acte sau fapte de comert, precum si prospectarile, ofertele, demersurile, tratativele si intelegerile privind asemenea operatiuni.

Enumerarea facuta in text nefiind completa, in literatura de specialitate s-a aratat ca revine practicii sa decida de la caz la caz, in acele ipoteze care nu sunt prevazute in legea privind activitatea de comert exterior, daca se aplica prin analogie acelasi tratament juridic[64].

Actele sau faptele care, potrivit dispozitiilor, sunt considerate operatiuni de import, export sau tranzit pot prezenta forme variate in raport cu natura si caracterul bunurilor la care se refera . Este de observat ca, desi textul art. 302 C. pen. foloseste pentru caracterizarea lor pluralul, aceasta nu insemna ca existenta infractiunii este exclusa in cazul savarsirii unui singur asemenea act sau a unei singure asemenea fapte[65].

Pentru existenta infractiunii, este necesar ca operatiunile ce formeaza elementul material sa se faca fara autorizatie. Desi textul se refera in reglementarea regimului autorizatiilor numai la operatiuni de import sau export, se impartaseste opinia ca regimul este aplicabil si operatiunilor de tranzit, acestea din urma neputand fi excluse din cadrul activitatilor de comert exterior.

Incriminarea din art. 302 C. pen. constituie o norma cadru care se individualizeaza in mod diferit intr-un moment sau altul in functie de legea vamala care reglementeaza operatiuni de import sau export[66].

B. Urmarea imediata. Prin comiterea acestei infractiuni se creeaza o perturbare a activitatii economico-financiare a institutiei de stat sau se cauzeaza consecinte pagubitoare ori alte urmari grave, prin efectuarea abuziva, ilegala a unor operatii de import-export sau tranzit.

C. Raportul de cauzalitate. Intre actiunea incriminata si urmarea imediata, trebuie sa existe o legatura de la cauza la efect - legatura de cauzalitate - care rezulta de regula din materialitatea infractiunii comise.

2. Latura subiectiva

Infractiunea se savarseste cu intentie directa sau indirecta. Faptuitorul isi da seama ca efectueaza actiuni de import, export sau tranzit fara licenta, deci, fara respectarea dispozitiilor legale si urmareste producerea acestui rezultat sau accepta producerea lui. Latura subiectiva nu include vreun motiv sau scop.

§1.8.4 Forme. Modalitati. Sanctiuni.

Infractiunea de nerespectare a dispozitiilor privind operatii de import sau export este susceptibila de forme imperfecte insa, nu sunt incriminate nici actele pregatitoare si nici tentativa. Consumarea infractiunii are loc in momentul cand s-a efectuat fara autorizatie operatiunea de import-export sau tranzit si se creeaza starea de pericol pentru activitatea de comert exterior.

Activitatile de import, export sau tranzit prevazute in textul incriminator constituie fiecare in parte o modalitate normative de realizare a laturii obiective a infractiunii. In realitate pot sa apara o varietate de modalitati faptice.

Pedeapsa in cazul acestei infractiuni este inchisoare de la 2 la 7 ani.

Actiunea penala se pune in miscare din oficiu. Urmarirea penala o efectueaza organele de politie, iar judecata in fond revine judecatoriilor.

§1.9 Deturnarea de fonduri

§1.9.1 Cadrul legal al infractiunii de deturnare de fonduri

Potrivit art. 302² Cod penal, infractiunea de deturnare de fonduri consta in: "schimbarea destinatiei fondurilor banesti sau a resurselor materiale, fara respectarea prevederilor legale, daca fapta a cauzat o perturbare a activitatii economico-financiare sau a produs o paguba unui organ ori unei institutii de stat sau unei alte unitati dintre cele la care se refera art. 145 C. pen". Potrivit dispozitiilor legale cuprinse in alin. 2 al art. 302² Cod penal, daca fapta prevazuta la alin. 1 a avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este mai mare (inchisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi).

De exemplu, poate savarsi aceasta infractiune persoana care in calitate de contabil-sef foloseste unele fonduri ale institutiei unde in alt scop decat cel stabilit prin normele legale, cauzandu-se in acest fel o perturbare activitatii financiare a unitatii. Se cunoaste ca respectarea disciplinei financiare care conditioneaza buna desfasurare a activitatilor economice impune utilizarea fondurilor banesti si a resurselor materiale numai conform destinatiei ce li s-a dat. astfel ca, atunci cand se schimba destinatia fondurilor sau resurselor de care am amintit cu incalcarea prevederilor legale, aceasta poate duce la consecinte destul de grave pentru activitatile economico-financiare[67].

Pentru prevenirea producerii acestor consecinte, fiecare unitate la care face referire art. 145 C. pen., trebuie sa-si administreze fondurile si resursele date de la buget avand in vedere destinatia acestora. Drept urmare, nimanui nu-i este permis sa schimbe destinatia fondurilor in alte directii, si in alte scopuri. Respectarea riguroasa a acestor reguli de disciplina bugetara este hotaratoare pentru realizarea in conditii corespunzatoare a bugetului de stat.

§1.9.2 Conditii preexistente

1. Obiectul infractiunii

A. Obiectul juridic special. In cazul infractiunii de deturnare de fonduri, obiectul juridic special il constituie relatiile sociale privind disciplina financiara a carei respectare impune folosirea fondurilor banesti si a resurselor materiale in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare. Infractiunea poate avea si un obiect juridic secundar (adiacent) care consta in relatiile sociale cu privire la patrimoniu, deoarece prin comiterea faptei se pot produce si diverse pagube unui organ sau institutii de stat ori unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 C. pen.

B. Obiectul material. Infractiunea de deturnare de fonduri are ca obiect material fondurile banesti ori resursele materiale care au fost deturnate prin fapta savarsita.

2. Subiectul infractiunii

A. Subiectul activ. Textul incriminator nu conditioneaza existenta infractiunii de vreo calitate a subiectului activ. Se arata insa ca fapta nu poate fi savarsite decat de functionarul care administreaza fondurile si resursele si caruia i se impune prin dispozitiile legale sa nu schimbe destinatia acestora. Intr-o alta opinie, se sustine ca infractiunea poate fi savarsita de orice persoana, iar participatia penala este posibila in toate formele[68]. Coautorii la aceasta infractiune sunt numai persoanele care detin aceeasi calitate (functionari) respectiv, au indrituirea sa schimbe destinatia unor fonduri sau resurse. In acelasi timp, insa, instigatori sau complici pot fi orice alte persoane.

B. Subiectul pasiv. In principal, subiect pasiv este statul ca titular al bugetului si care a fost prejudiciat prin savarsirea faptei.

§1.9.3 Continutul constitutiv

1. Latura obiectiva

A. Elementul material. Elementul material al infractiunii de deturnare de fonduri consta in actiunea de a schimba destinatia fondurilor sau a resurselor materiale, respectiv, in utilizarea lor in alt scop decat cel stabilit. Infractiunea exista numai daca schimbarea destinatiei acestor fonduri sau resurse se face "fara respectarea prevederilor legale".

Totodata, trebuie precizat ca deturnarea de fonduri nu este conditionata din punct de vedere al elementului material de producerea unui rezultat care se poate materializa, fie intr-o perturbare a activitatii economico-financiare, fie intr-o paguba produsa unui organ, ori unor institutii de stat sau unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 C. pen., urmari care sunt prevazute alternativ. Prin urmare, pentru existenta infractiunii este suficient sa se produca numai una dintre ele.

B. Urmarea imediata. Prin savarsirea acestei infractiuni se creeaza o perturbare a activitatii economico-financiare a institutiei pagubitoare ori alte urmari grave.

C. Raportul de cauzalitate. intre actiunea incriminata si urmarea produsa trebuie sa existe o legatura de cauzalitate. Aceasta legatura trebuie stabilita in fiecare caz.

2. Latura subiectiva.

Infractiunea de deturnare de fonduri se comite cu intentie directa sau indirecte. in cadrul laturii subiective nu se include vreun mobil (motiv) sau scop special.

§1.9.4 Forme. Modalitati. Sanctiuni

Infractiunea de deturnare de fonduri, desi este susceptibila de forme imperfecte, legea nu sanctioneaza nici actele pregatitoare si nici tentativa.

Consumarea infractiunii are loc in momentul in care se produce ca urmare a actiunii faptuitorului, fie o perturbare a activitatii economico-financiare, fie o paguba unui organ sau institutii de stat sau unei alte unitati dintre cele prevazute in art. 145 C. pen. Cu alte cuvinte, fapta se consuma cand bunurile si fondurile respective sunt scoase dintr-un articol bugetar si transferate in alt articol cu incalcarea dispozitiilor legale.

Infractiunea de deturnare de fonduri se realizeaza printr-o singura modalitate normativa, acesteia putand sa-i corespunda o multitudine de modalitati faptice.

Sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea de deturnare de fonduri este inchisoarea de la 6 luni la 5 ani (pentru varianta tip a infractiunii), iar pentru forma agravata (daca fapta a avut consecinte deosebit de grave), inchisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Actiunea penala se pune in miscare din oficiu. Urmarirea penala o efectueaza organele de politie, iar judecata in fond revine judecatoriei.

§1.10 Nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduuri

1 Notiune si cadrul legal

Este necesar sa precizam in primul rand ca infractiunea a fost incriminata si introdusa in Codul penal prin Legea nr. 88 din 22 iulie 1992[69].

Potrivit textului legal al art. 302² alin. 1 C. pen., infractiunea de nerespectare a dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduuri consta in: "efectuarea oricaror operatiuni de import de deseuri ori reziduuri de orice natura sau de alte marfuri periculoase pentru sanatatea populatiei si pentru mediul inconjurator, precum si introducerea, in orice mod, sau tranzitarea acestora pe teritoriul tarii fara respectarea dispozitiilor legale".

In alin. 2 al art. 302² C. pen., sunt prevazute doua variante agravante ale infractiunii. Astfel, fapta este mai grava: "daca faptele prevazute in alineatul precedent au pus in pericol sanatatea sau integritatea corporala a unui numar mare de persoane, au avut vreuna din urmarile aratate in art. 182, ori au cauzat o paguba materiala importanta, sau s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei nationale".

Poate comite aceasta infractiune o persoana care aduce din strainatate o cantitate de marfuri periculoase pentru sanatatea populatiei si pentru mediul inconjurator si le depoziteaza intr-un loc unde, de regula, are acces si publicul.

Trebuie subliniat faptul ca in special dupa decembrie 1989, liberalizarea operatiunilor de import - export a antrenat un numar mare de participanti la realizarea acestor operatiuni. Este insa necesar ca activitatea de import sa se efectueze pentru satisfacerea unor necesitati sociale dar fara prejudicierea, fara periclitarea altor interese legitime. In vederea prevenirii ori tranzitarii pe teritoriul statului nostru, a oricaror substante, deseuri ori reziduuri periculoase pentru sanatatea populatiei, ori pentru mediu inconjurator, legiuitorul a incriminat fapta prevazuta in art. 302²C.pen.

Tinand cont de pericolul ce-l prezinta comiterea acestei infractiuni, este necesar sa se intreprinda masuri urgente pentru distrugerea sau anihilarea efectelor daunatoare ale unor astfel de deseuri sau reziduuri. S-a constatat ca a existat si exista chiar tendinta ca in unele tari producatorii unor asemenea substante in loc sa le depoziteze in propria tara, cauta sa le transporte si depoziteze, in mod ilegal, in alte tari, cum ar fi si Romania[70]. Pentru faptele, care prezinta un pericol mai ridicat, legiuitorul a considerat ca trebuie sa se apeleze la raspunderea penala.

§1.10.2 Conditii preexistente

1. Obiectul infractiunii

A. Obiectul juridic special. Infractiunea de nerespectare a dispozitiilor, privind importul de deseuri si reziduuri, are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la viata, sanatatea si integritatea corporala a cetatenilor precum si cele privind existenta si normala dezvoltare a economiei tarii si a patrimoniului, ca si cele referitoare la mediul inconjurator.

B. Obiectul material. Acest obiect este corpul persoanelor care suporta consecintele periculoase ale acestor deseuri, reziduuri sau marfuri. De asemenea, obiect material pot fi si diverse bunuri infectate, distruse sau degradate.

2. Subiectii infractiunii

A. Subiectul activ. Textul incriminator nu prevede vreo calitate speciala a subiectului activ. Prin urmare fapta poate fi comisa de orice persoana (cetatean roman, persoana fara cetatenie sau cetatean strain). Subiect activ este, de regula, functionarul care are atributii in legatura cu activitatea de import sau export si care poate sa realizeze asemenea operatiuni si eu deseuri, reziduuri sau alte marfuri periculoase. Participatia este posibila sub toate formele sale.

B. Subiectul pasiv. Subiect pasiv al aceste infractiuni este in principal statul, iar in al doilea rand, persoanele fizice sau juridice prejudiciate prin savarsirea faptei incriminate.

§1.10.3 Continutul constitutiv al infractiunii

1. Latura obiectiva

A. Elementul material. Infractiunea se poate realiza, din punct de vedere al elementului material, prin mai multe actiuni alternative si anume:

efectuarea oricaror operatiuni de import deseuri ori reziduuri de orice natura sau de marfuri periculoase pentru sanatatea oamenilor;

introducerea in orice mod a acestor produse in tara;

tranzitarea produselor mentionate pe teritoriul tarii noastre neinteresand durata operatiunii de tranzitare.

Daca mijlocul folosit constituie prin el insusi o infractiune, exista un concurs de infractiuni[71]. Infractiunea subzista chiar daca se va efectua numai o singura actiune din cele prevazute in text. Pentru existenta infractiunii se cere ca fapta sa fie savarsita prin "nerespectarea dispozitiilor legale".

B. Urmarea imediata. In cazul comiterii acestei infractiuni se creeaza o stare de pericol p entru viata, sanatatea sau integritatea corporale a populatiei cat si pentru mediul inconjurator. In formele agravate, urmarea imediata consta in producerea efectiva a urmarilor grave prevazute expres in textul incriminator.

C. Raportul de cauzalitate. Intre actiunea incriminate si rezultatul prevazut de lege trebuie sa existe o legatura de cauzalitate.

2. Latura subiectiva.

Sub aspectul elementului subiectiv infractiunea se savarseste cu intentie directa sau indirecta, cerandu-se ca faptuitorul sa cunoasca natura si efectele pe care le pot avea asupra populatiei deseurile, reziduurile sau marfurile respective.

§1.10.4 Forme. Modalitati. Sanctiuni.

Infractiunea este susceptibila a fi comisa in toate formele imperfecte, insa, legea nu pedepseste actele preparatorii, ci numai tentativa. Consumarea infractiunii are loc in momentul cand s-a produs urmarea imediata, respectiv, cand acele produse au fost transportate pe teritoriul Romaniei. In forma simpla prevazuta de art. 302² alin. 1 C. pen., nu este necesar sa se produca un rezultat, ci doar sa se aprecieze pericolul grav pentru sanatatea populatiei si pentru mediul inconjurator.

Infractiunea se poate realiza, in cele trei modalitati normative analizate anterior. In alin. 2 al art. 302² Cod penal sunt prevazute doua forme agravate.

Infractiunea de nerespectare a dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduuri, prevazuta in alin. 1 al art. art. 302² Cod se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani. Pentru prima forma agravata a infractiunii, pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, iar pentru cea de a doua forma agravata, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 de ani si interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseste potrivit prevederilor art. 21 C. pen. Actiunea penala se pune in miscare din oficiu. Urmarirea penala o efectueaza procurorul, iar judecata in prima instanta revine tribunalului.