Oxizii
Chimia , ca orice stiinta experimentala , inainte de a fi devenit ceea ce este si de a fi luat acest nume , era constituita dintr-o acumulare de fapte si de practici legate de cunostintele si procedeele privind diferitele transformari ale substantelor in natura , pe care mii de generatii le-au adunat in decur sul vremurilor.
Cu timpul chimia a devenit stiinta moderna universala , despre tot si careia nu-i scapa nimic , care , in mod constant si sistematic se bazeaza pe observatie , experienta si calcul.
In chimie un rol important il are oxigenul. Oxigenul formeaza cu metalele si nemetalele oxizii , si compusii binari ai oxigenului cu alte elemente metale si nemetale se numesc oxizi.
Existenta oxigenului a fost presupusa cu multa vreme inaintea izolarii sale. In secolul al XV-lea oxizii purtau denumirea de "pamanturi" cunoscandu-se ca metalele calcinate in aer isi mareau greutatea.
Prin anul 1792 chimistul francez Lavoisier a dezvoltat teoria oxidarii , desavarsind asfel descoperirea oxigenului. Inca din 1773 el efectuase o experienta incalzind mercur intr-o retorta inchisa descompunand oxidul rosu de mercur format si stabileste compozitia aerului. Dupa numeroase experiente cu azot si oxigen el formuleaza legea conservarii masei corpurilor. In zilele noastre stim ca sunt oxizi nemetalici care se mai numesc si acizi si oxizi metalici sau bazici.
Oxizii sunt :
v Substante solide sau gazoase
v Sunt incolori sau colorati
v Sunt inodori ( cei metalici )
v Cu miros intepator sau toxici
Oxizii au o mare intrebuintare in obtinerea de materii prime. Pentru obtinerea fontei sau otelului (oxidul de fier) si pentru obtinerea aluminiului (oxidul de aluminiu). In industria chimica pentru producerea de pigmenti coloranti (oxizii de plumb , fier , crom si zinc).
Oxidul de magneziu se utilizeaza la confectionarea unor ustensile de laborator (creuzete) , a caramizilor refractare care captusesc anumite cuptoare folosite in industria metalurgica. Diclorura de sulf este un lichid resu-bordeaux care se foloseste ca dizolvant al sulfului precum si in procesul de vulcanizare a cauciucului. Oxizii au un rol important in prepararea materialelor de constructii. Apa rectioneaza cu oxizii metalici solubili cu formare de hidroxizi. Una dintre reactiile cu importanta practica o constitue stingerea varului. CaO + H2O = Ca(OH)2 + O. Stingerea varului este o reactie foarte violenta.
O alta utilizare importanta a oxizilor este cea a apei carbogazoase si bauturilor acidulate (CO2
Stiind ca substantele organice ard in aer si in oxigen se produc oxidari vii (insotite de lumina si caldura) si oxidari lente , in functie de temperatura.
Un rol foarte important il au oxizii in obtinerea acizilor si in obtinerea bazelor. Trebuie sa retinem ca oxizii sunt substante care cuprind in compozitia lor doua elemente (combinatii binare) , dintre care unul este intotdeauna oxigenul , de exemplu : CO2 , SO2 , Na2O , CaO , Al2O3. STICLA
In mediu inconjurator recunoastem o substanta solida , stralucitoare , transparenta , dura , casanta , insolubila in apa , izolatoare sub aspect termic si electric spunandu-i cristal , stras , smalt , sub titlul generic de sticla.
Sticla este o substanta amorfa realizata in primul rand din siliciu prelucrat la temperaturi inalte alaturi de borati si fosfati. Sticla se poate gasi si in natura ca material vulcanic formand enigmaticele obiecte cunoscute sub numele de tektite. Sticla este numita amorfa pentru ca nu este o substanta solida si nici una lichida. Dupa prelucrare sticla este racita intr-un spatiu rigid in care nu poate aparea posibilitatea cristalizarii. Incalzirea poate readuce sticla la forma ei lichida. De obicei transparenta sticla poate fi uneori si translucida sau opaca.
Sticla a fost descoperita pentru prima data inainte de anul 2000 I.H. si de atunci a servit umanitatea in mai multe moduri. A fost folosita pentru a fabrica vesele folositoare dar si pentru decoratii , obiecte ornamentale inclusiv bijuterii. Ingredientul de baza din care este facuta sticla este siliciul derivat din nisip sau quartz.
Siliciul poate fi modelat la temperaturi foarte inalte pentru a forma sticla. Pentru ca sticla are un punct de topire foarte inalt , ea nu se sparge si nu se expandeaza usor o data cu schimbarea temperaturii , tocmai de aceea este potrivita pentru aparatele de laborator , ca de exemplu oglinzile telescopului. Sticla este un slab conductor atat de caldura cat si de electricitate. De cele mai multe ori siliciul este combinat cu alte materiale in proportii variate. Impuritatile din celelalte materiale care intra in componenta sa afecteaza culoarea sticlei. Pentru a obtina o substanta clara , incolora se adauga manganat pentru contracararea efectelor negative. Sticla poate fi colorata prin dizolvarea oxizilor metalici , a sulfatilor sau a selenidelor in aceasta.
Ceramica de sticla
Sticla care contine anumite metale va forma localizat o cristalizare cand va fi expusa la radiatii cu ultraviolete. Daca va fi incalzita la temperaturi inalte sticla se va transforma in ceramica cristalina cu o rezistenta mecanica si electrica mai mare decat sticla obisnuita.
Fibra de sticla
Este posibil sa producem fibra de sticla care poate fi tratata la fel ca fibrele textile si a carui diametru este de mai petin de a suta parte a unui milimetru. Fibra de sticla poate creea materiale excelente datorita stabilitatii chimice , a rezistentei la rupere precum si la foc sau apa. Cele mai remarcabile tipuri de fibra de sticla sunt acelea care pot duce semnale optice catre computer si comunicatia telefonica si care ajuta la expansiunea noii tehnologii.
