Telescopul de tip Newtonian este un tip de telescop reflector inventat de omul de stiinta Isaac Newton (1643 - 1727), utilizand o oglinda primara parabolica pentru a colecta si focaliza lumina venita de la obiectul sursa si una secundara, plana, care reflecta imaginea in afara tubului principal, in ocular.
Notiuni despre telescoapele Newton
Telescoapele Newton folosesc o oglinda concava asezata in partea din spate a tubului pentru a aduna lumina si o oglinda secundara plana inclinata de obicei intr-un unghi de 45 grade pe axul optic principal al oglinzii concave. Oglinda secundara are rolul de a trimite lumina venita de la oglinda principala in ocular.Aici (http://www.geocities.com/sarmvali/instrumente/newtonian.jpg) aveti o schema care ilustreaza procesul.
De mai bine de 300 de ani Newtonienele cunosc un permanent proces de imbunatatire ajungandu-se de la primele oglinzi din speculum (metal slefuit cu reflectivitate mult mai mica decat oglinzile actuale) la oglinzi din sticla acoperite cu argint sau aluminiu.
O oglinda de telescop este mult mai ieftina decat o lentila de luneta de acelasi diametru (o singura suprafata optica de slefuit, sticla nu trebuie sa fie transparenta, etc), acest lucru ducand la o raspandire mai mare a acestora in defavoarea lunetelor. Oglinzile cu diametru mai mic de 120 mm si cu raport f:d (raportul dintre distanta focala si diametrul obiectivului) mai mare de 8 pot fi sferice, la diametre mai mari de 130mm folosindu-se oglinzi parabolice.
Indiferent de tipul oglinzii toate sunt construite dintr-un disc de sticla slefuit concav, acoperit cu un strat reflector de aluminiu, iar unele oglinzi slefuite de amatori sunt argintate, inconvenientul fiind ca argintarea trebuie refacuta periodic. Oglinzile moderne sunt acoperite si cu un strat protector de SiO sau SiO2 (cuartz).
Reflectoarele sunt ideale pentru observatii deep sky mai ales cand e vorba de telescoape cu diametrul oglinzii mai mare de 150 mm. Telescoapele reflectoare dau imagini perfect acromate, dar sunt mai greu de intretinut decat o luneta, fiind necesare operatiuni periodice de colimare (aliniere) a opticii. Modelele cu tub intreg sunt sensibile la turbulenta instrumentala si au contrast mai scazut decat o luneta de acelasi diametru. Dar, ca idee, pentru observatii la planete si la Luna, un telescop de 150 mm da acelasi constrast ca si o luneta de 100 mm, dar telescopul costa de 2-3 mai putin si aduna de 2.25 ori mai multa lumina.
Costuri mai mici comparate cu
refractoarele, din moment ce oglinzile sunt mai usor de realizat decat
lentilele.
Destul de compact si portabil pana la marimi focale de 1000 mm.
Excelent pentru obiectele indepartate cum ar fi galaxiile, nebuloasele si stelele.
Foarte bun pentru observarea lunii si planetelor.
Nu produce aproape deloc aberatii si imaginea este mult mai luminoasa.
Nu prea poate fi folosit la observatii terestre.
Apar mici erori ale imaginii din cauza folosirii celei dea doua oglinzi.
Schema telescopului reflector de tip Newtonian
