Conform teoriei numita "Big Bang" adica "Marea Explozie" ,materia care
alcatuieste Universul era,initial,concentrata sub forma de
particule si antiparticule intr-un spatiu d e proportii reduse
si avea o temperatura foarte mare. Expansiunea miezului initial
de materie a determinat racirea acesteia. Cand temperatura a ajuns la
numai cateva mii de grade electronii si nucleele au inceput sa se
uneasca,formand atomii. Acolo unde expansiunea a fost incetinita de atractia gravitationala materia s-a
concentrat,formandu-se galaxii.
Din momentul exploziei ("Big Bang"-ul) are loc un proces continuu de
crestere (expansiune) a acesteia,concomitent cu dezvoltarea diferitelor
structuri cosmice. Astfel,din aglomerarile mai mari s-au conturat
galaxii,iar in cadrul acestora,prin concentrarea materiei in diverse zone,au
rezultat corpuri cosmice de diferite dimensiuni,care au evoluat diferit. In cele mai mari corpuri,concentrarea
puternica a materiei sub efectul gravitatiei a determinat producerea de temperaturi de cateva milioane de grade,declansand reactiile nucleare (focul nuclear).Ca urmare a acestui proces
au inceput sa emita lumina proprie,trecand in stadiu de "stea Spre deosebire de corpurile
mari,cele mici nu au ajuns in aceasta faza,ci au evoluat spre forme de
planete si asteroizi. Varsta Universului a fost calculata la
aproximativ 15 miliarde de ani.
Apoi s-au format atomii si abia la capatul a 300 000 - 400 000
ani temperatura a scazut sub 3.000oC. Dupa sute de
milioane de ani s-au format galaxiile.
Teoria Big Bang-ului a fost elaborata datorita analizei luminii
emisa de galaxii, lumina acestora ajungand la noi cu o tenta luminoasa,
ceea ce inseamna ca galaxiile se indeparteaza unele de
altele.
Efectul spre rosu al galaxiilor care se departeaza de noi
este numit efect Dopler. Cu ajutorul acestuia putem afla distantele intre
galaxii precum si daca acestea se apropie sau se departeaza
de noi.
Daca expansiunea va continua Universul, va deveni din ce in ce mai
gol, iar spatiul din ce in ce mai rece. Insa daca Universul va
incepe sa se contracte, galaxiile se vor apropia pana cand vor intra
in coliziune si vor fuziona. Totul va fi distrus. Acesta va fi Big Crunch. Viitorul depinde de
cantitatea de materie pe care o contine Universul pe metru cub. Insa
potrivit informatiilor actuale ea este prea mica pentru ca Universul
sa inceapa sa se contracte. Cu toate acestea in prezent
cunoastem prea putin din tot Universul (cca: 5%), pentru a ne putea
exprima categoric.
Istoria
Sistemului Solar
Timp de secole s-a crezut ca Pamantul
sta nemiscat in centrul Universului , iar Soarele si planetele
se invartesc in jurul lui . Acesta este sistemul lumii dupa cum il descria
savantul grec Ptolemeu in secolul al II-lea i. Hr.
In secolul al XVI-lea astronomul polonez Copernic a afirmat ca Pamantul
si celelalte planete se invartesc in jurul Soarelui .
Dupa inventarea lunetei , in secolul urmator s-a putut dovedi ca
el avea dreptate .
Prin studierea planetelor si a stelelor astronomii au putut sa
reconstituie istoria sistemului solar si sa prevada viitorul
acestuia .Misterul formarii Sistemului Solar a fost dezlegat Observand
stelele asemanatoare Soarelui, inca de la inceputul
formarii lor, cu ajutorul unor telescoape performante, acestia au
reusit sa isi faca o idee despre cum iau nastere
planetele. Rezultatul observatiilor lor este ca exista
sanse foarte mari ca sistemul nostru solar sa nu fie nici unic, nici
deosebit.
Cand o noua stea se naste, aceasta lasa in urma
sa un nor de gaz si praf care ia forma unui disc. Materialul
orbiteaza steaua in sensul rotatiei acesteia, rezultand o imagine
asemanatoare inelelor lui Saturn. In acest disc, care in cazul
sistemului nostru solar s-a extins dincolo de orbita lui Neptun, se produc
aglomerari ale materiei, care devin, in final, planete.
Cercetatorul Klaus Pontoppidan si colegii sai au folosit
telescopul performant din cadrul Observatorului Sud-European pentru a explora
astfel de discuri formate in jurul a trei stele tinere. "E ca si cum am
fi calatorit cu 4.6 miliarde de ani inapoi in timp si putem
vedea cum s-au format planetele din sistemul nostru solar", a declarat
acesta.
Sistemul solar se intinde pe o suprafata in forma de disc
cu raza de 6 miliarde kilometri. Cu toate ca el pare foarte intins, la
scara Universului acesta este cu adevarat minuscul. Acesta este alcatuit
din Soare, planete, asteroizi, comete.
Sistemul Solar a luat nastere acum circa 5 miliarde de ani dintr-un
nor de gaze, care a inceput sa se prabuseasca sub propria
lui greutate si sa se invarta. A urmat un disc mai cald in
interior decat la limitele exterioare.
Formarea
Sistemului Solar
Sistemul Solar s-a format acum circa 4,5 miliarde de
ani,dintr-un nor protosolar care a intrat in unda de soc a unei supernove.
Daca un calator spatial imaginar ar fi vizitat sistemul
nostru solar pe timpul cand era sub forma unui nor de acretie,el ar fi
fost martorul unei scene glaciare fascinante. In centru era protosoarele,o
gramada de substanta incandescenta,stralucind ca
un jar rosu,iar in jurul lui,pe o mare intindere,se insirau nori
scanteietori ce se rostogoleau pe diferite orbite. In orice directie ar fi
privit ipoteticul calator,el ar fi vazut o spuzeala
scanteietoare de granule invelite in gheata,putin mai mari decat
o pietricica,plutind ca firisoarele de praf intr-o camera
linistita. Miliardele de granule mici,inghetate,care
rataceau discul de acretie erau,de fapt,"germeni" de planete.
Pe masura ce pluteau in jurul Soarelui in formare, particulele
continuau sa se ciocneasca si sa se uneasca unele cu
altele. Timp de milioane de ani,in perioada in care in centrul nebuloasei se
forma Soarele,a continuat agregarea de corpuri mici cu corpuri mari;in felul
acesta s-au format planetele,crescand incetul cu incetul.
Cu toate ca tabloul formarii sistemului planetar a intrunit
asentimentul majoritatii astronomilor,starea acestui sistem in
momentul nasterii Soarelui din nucleul central al discului de acretie
este inca sub semnul intrebarii. Despre acest nucleu se stie
ca trebuie sa fi continuat sa se contracte,devenind din ce in ce
mai fierbinte,pana cand,in final,temperatura sa a atins nivelul critic de
peste 10 milioane de grade,necesar pentru aprinderea focului termonuclear.
Acest punct in procesul de contractie a marcat adevarata nastere
a Soarelui,iar evenimentul s-a petrecut in urma cu circa 4,6 miliarde de ani.
Dar nu se stie daca in momentul amorsarii reactiilor cu
Soarele,planetele au fost formate complet sau erau inca in curs de
formare.
Formarea planetelor reprezinta un stadiu final,in care toata
materia continuta in nebuloasa primara a fost adunata in
cateva corpuri solide,iar in spatiul dintre ele au ramas doar
cativa atomi. Pe parcursul a 100 milioane de ani s-au format planeteleCu
toate ca nu se stie inca precis ce a fost mai intai,Soarele sau
planetele,un lucru este sigur;aparitia Soarelui a dus la transformari
hotaratoare in definitivarea formei planetelor. La inceput,cand planetele s-au condensat din
amestecul de gaze si fragmente solidificate,corpul lor trebuie sa fie
alcatuit in principal din hidrogen si heliu .Planetele gigante -
Jupiter,Saturn si Neptun - sunt de fapt compuse in cea mai mare parte din
aceste gaze usoare,dar din anumite cauze,Pamantului si planetelor
vecine -Marte,Venus si Mercur-le lipsesc. De ce aceste gaze sunt mai rare
pe Pamant decat,de pilda,pe Jupiter,este inca o enigma. Un lucru este cert: miezurile planetelor mai
apropiate de Soare,adica Mercur,Venus,Pamant si Marte,sunt formate
din roci silicioase si metale.
Un al cincilea grup de planetoizi,de asemenea din zona apropiata de
Soare,adica Mercur,Venus,Pamant si tulburarile produse de
planeta Jupiter,formand ceea ce cunoastem azi drept planete mici sau
asteroizi. Pe de alta parte,planetoizii care se roteau pe orbite
indepartate,in regiunile reci ale Sistemului Solar format,departe de
razele fierbinti ale Soarelui,si-au retinut substantele
volatile inghetate,formand lumile gigante ale hidrogenului
lichid:Jupiter,Saturn,Uranus si Neptun. La inceput planetoizii au urmat
orbite care au fost aproape circulare si relativ aproape una de alta,dar
pe masura ce colizionau si diferentele dintre masele lor
deveneau mai pronuntate,orbitele au devenit mai eliptice si s-au
imprastiat la distante mai mari de zona centrala. Atunci coliziunile au fost mai
putin frecvente,dar mai energice. Dupa circa 30 de
milioane de ani, planetoizii au fost asimilati intr-un numar mai mic
de corpuri,unele de dimensiunea unor planete mici. Apoi , in centrul discului ,
materia a devenit suficient de densa si de calda ca Soarele sa
inceapa sa straluceasca : aceasta s-a petrecut in urma
cu 4.6 miliarde de ani . In imensul nor de gaz si pulberi particulele
solide s-au aglomerat in mod progresiv , pe parcursul a mai putin de 100
milioane de ani , pentru a forma planetele .
In apropierea Soarelui unde era mai cald planetele s-au nascut din
aglomerarea unor blocuri de roca . Astfel s-au format Mercur , Venus ,
Pamant si Marte . In regiunile exterioare mai reci centrul planetelor
mai mari s-a format din roci amestecate cu gheata . Acestea au atras
apoi mari cantitati de gaz din norul din care proveneau . Este cazul
lui Jupiter , Saturn , Uranus si Neptun .
Sistemul solar a fost sortit sa dispara inca din momentul
crearii sale. Astfel in mai putin de 5 miliarde de ani tot hidrogenul
din interiorul Soarelui se va transforma in heliu, iar Soarele va creste
in dimensiuni "inghitind' planetele pana la Jupiter. Dupa
aceasta Soarele se va contracta transformandu-se intr-o pitica alba
care se va stinge lasand Sistemul Solar in frig si intuneric.