Vlad Sorianu biografia
Vlad Sorianu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
SORIANU Vlad (pseudonimul lui Vasile Sporici), se naste la 14 ian. 1931, Comanesti, judetul Bacau.
Critic literar.
Fiul lui Zaharia Sporici, miner, si al Mariei (n. David).
Studii elementare la Bacau si Comanesti (1938-l943); Liceul „Ferdinand I", apoi Liceul teoretic de baieti din Bacau (1943-l950). Licentiat al Univ. din Bucuresti, Facultatea de Biologie (1954).
Urmeaza, intre 1954 si 1955, Scoala Superioara de lectori de stiinte sociale (Bucuresti). Doctor in filosofic al Univ. din Bucuresti cu teza: Determinare si structura in biologia moderna (1977). Redactor-sef adjunct al revista Ateneu (1966-l969); director al Teatrului Dramatic „Bacovia", din Bacau (1969-l977). Din 1977, revine in redactia revista Ateneu. Colaboreaza la Ateneu, Cronica, Convorbiri literare, Contemporanul, Tribuna, Revista de filosof ie, Romania literara, Era socialista, Familia, Luceafarul.
Debuteaza cu versuri in ziarul Luptatorul, Bacau (1948). Debut editorial cu volum de eseuri Glose critice (1968), urmat de Contrapunct critic (1971). Autor al unui roman pentru tineret (Timpul dezmostenitilor, 1983). Realizeaza prima antologie reprezentativa din opera filosofului francez de origine romana, Stephane Lupasco, Logica dinamica a contradictoriului (1982).
Critica e pentru Vlad Sorianu un demers ideologic, opera aflindu-se fata de contextul ei teoretic intr-un raport de ireductibila inferioritate. Textul literar devine astfel un pretext pentru definirea conceptelor (angoasa, instrainare, adevar al artei), in general principiile cunoasterii stiintifice substituindu-se reconstituirii afective si contemplarii in idealitatea ei a creatiei. Semnificatiile acesteia par sa se consume intr-un fel de istorie a existentei sociale, fata de care esenta umana si constiinta individuala reprezinta doar puncte de reper intr-un univers filosofic pre-existent. Meditatia ia deseori forma dezacordului dintre unitatea categoriilor abstracte si diversitatea valorica a receptarii.
„Integrarea valorilor" ramine un deziderat, desi solutia de omogenizare (stiinta-arta) presupune un tip de coerenta care nu mai e a cartii, ci a interferentei mediilor si a comandamentelor civice, functii mai degraba educativ-documentare in procesul transfigurarii. La Bacovia , de pilda, alienarea tine de structura si de sensibilitatea poetului, stilul, de punerea in scena a suferintei si a „profetiilor politice". Resorbtia in spectacol a mesajului face ea insasi parte din definitia scriitorului. Pledind pentru critica stiintifica si pentru inscrierea ei intr-o dialectica a intregului, Vlad Sorianu a sperat sa-si gaseasca acel „echilibru reflexiv" in dinamica valorilor deceniului sapte, fata de care a adoptat ulterior o atitudine de binevoitoare indiferenta.
OPERA:
Glose critice. Critica si eseistica literara, Bucuresti, 1968;
Contrapunct critic. Valori, idei, tendinte, Iasi, 1971;
Timpul dezmostenitilor, roman pentru tineret. Iasi, . '
|
REFERINTE CRITICE:
Ov. S. Crohmalni-ceanu, in Romania literara, nr. 2, 1968;
T. Tihan, in Steaua, nr. 11, 1968;
Mircea Popa, in Tribuna, nr. 43, 1968;
C. Costin, in Ateneu, nr. 3, 1972;
Al. Dobrescu, in Convorbiri literare, nr. 13, 1972;
M. Iorgulescu, in Romania literara, nr. 3, 1972;
T. Tihan, in Steaua, nr. 3, 1972;
Adriana Iliescu, in Viata Romaneasca, nr. 4, 1972;
R. Cameci, in Ateneu, nr. 1, 1981;
I. Neacsu, in Cronica, nr. 48, 1984;
N. Georgescu, in Luceafarul, nr. 10, 1984;
Adriana Iliescu, in Convorbiri literare, nr. 12, 1984.
|
