Alexandru Obedenaru biografia
Alexandru Obedenaru opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
- Mihnea Voda cel Rau [Balada]
Caracterizarea personajelor: Mihnea Voda |
OBEDENARU Alexandru (pseudonimul lui Alexandru Georgiade), se naste la 13 iul. 1865, Bucuresti - moare in 13 ian. 1945, Bucuresti.
Poet si publicist. Functionar (custode) la Bibi. Acad. Romane.
Se formeaza in mediul boemei literare de la rascrucea celor doua secole, frecventind cenaclul „Literatorul" al lui Al. Macedonski.
A colaborat mai cu seama la revista din raza de actiune a gruparii poetului „Noptilor": Literatorul, Generatia noua, llustratiunea romana, Liga literara, Revista literara, Romanul literar, Vieata noua s.a. Mai publica si in Convorbiri literare, Biblioteca Familiei, Epoca, Literatura si arta romana. Luceafarul, Telegraful roman, Tribuna literara s.a. in 1891, e director la Revista poporului.
Dupa primul razboi mondial, publica la Universul si la Propilee literare. Uitat, in urma unei indelungi absente din publicistica, revine la 75 de ani, cu evocari, amintiri din tinerete, fragmente autobiografice, in ziarele Adevarul si Dimineata (1933). Semneaza si cu pseudonimul Al.S. Georgiad Obedenaru (in Opinca, din 1884). Debut editorial cu volum Spleen, . A mai publicat volum Sonete (1916), Dacia noastra (1919), Himere (1927), Pantheea (1927). N. Davidescu il introduce in antologia Din poezia noastra parnasiana (1943).
Unul din „decadentii" minori ai finelui de veac, cu propensiune pentru macabru, satanism, tenebros etc, intr-o poezie dominata de cultul formei fixe (sonetul, rondelul) si atrasa de mirajele simbolisto-pamasiene.
Discipol al lui Macedonski. care ii dedica Leul din volumul Excelsior, Alexandru Obedenaru manifesta preferinte pentru poezia lui Baudelaire si Rollinat, izvorite din inclinatii similare si afinitati temperamentale. Atmosfera de satanism, talbourile sumbre, scenele lubrice, morbide, fantasticul tenebros atesta inrudiri cu cei doi poeti francezi. Un exotism livresc, insotit de o figuratie erudita (antica si mitologica) sint asociate cu momente de intimitate, reverie si note macabre (Impresiuni din Thesalia, Zeitei Trivia, Zeitei The tis etc.).
Prezentul inregistreaza bilantul „brutal, ridicol, singeros" al unor dezamagiri in planul istoriei si al vietii intime (Secolul al XlX-lea, SecolulXX, Sodoma s.a.). Asezat de II. Chendi in rindul „decadentilor" minori, ai „talentelor spulberate", Alexandru Obedenaru vrea sa faca din Revista poporului o pista de lansare a poeziei noi, inconjurindu-se de un grup de boemi nocturni, incapabili sa-i sustina intentiile. El insusi experimenteaza o poezie mimata, care, in dezacord cu infatisara atletica si robustetea de bon viveur a poetului, e „constrinsa modistic sa para decadenta si morbida" (VI. Streinu). Mai autentic este Alexandru Obedenaru in poezia de facturi parnasiana. Laturii ei exterioare, decorative, poetul roman ii adauga o nota personala, launtrica, prin pulsiunea propriilor framintari si sentimente. Fetisizind cultul formei, Alexandru Obedenaru cultiva poemul scurt si sonetul, in care temele ramin simple pretexte pentru demonstrarea virtuozitatii versului (cadenta sonora, rime pline, bogate, versificatie impecabila).
Sonetele si rondelurile se resimt de influenta simbolismului, platind si ele tributul noutatii, modei si artificialului. Cunoscutele obsesii ale simbolistilor nu-l ocolesc nici pe Alexandru Obedenaru: imaginile marine („tarmuri d-amarante", „ocean de singe si venin", „mari albastre-violete", „valuri de smarald", „vapor sumbru", „iachtul negru"), decorul straniu, macabru („luna clorotica", „cer plumburiu", „spatii de opale si safire", „albastre abise", „cripte reci si tenebroase"), parfumuri si miresme („parcul plin de arome", de „smirna, roze imbatat"), melodii diafane („suave lire", „muzica subtila") etc. Poetul, chinuit de spleen si nevroze, simte tot mai mult atractia mortii, singura solutie a eliberarii sale definitive:
„O, nu poti fi asa urita
Precum te-ar crede un burghez
Madona, vesnic te visez
In noaptea mea posomorita" (Mortii). |
Si utilizarea instrumentelor simboliste indica o orientare exterioara, programatica (Yachtul negru, Floarea de lotus, Vis ceresc. Mai sus de stele, Sinii de alabastru, Flori de singe etc.). Predilectia pentru imaginea simbolica a corabiei, ca si o usoara persiflare a propriilor inspiratii simboliste anunta pe Minulescu:
„Cenaclu, grup de disperati,
Ati spaimintat o burghezie
Tot in scandaluri si betie
Eternitatea o sfidati
Pe dric cu rivna adunati,
Cordonul negr-o sa va tie
Artisti, femei de la orgie,
Interni de la alienati.
Cenaclu, grup de disperati!" |
OPERA:
Spleen, Bucuresti, 1891;
Rondele, Bucuresti, 1892;
Sonete, Bucuresti, 1916;
Dacia noastra. Bucuresti, 1919;
Himere, Bucuresti, 1927;
Pantheea, Bucuresti, 1927. |
REFERINTE CRITICE:
Polit [St. Orasanu], Alexandru Obedenaru, 1891;
Al. Cioranescu, Literatura comparata. Studii si schite, 1944;
Lidia Bote, Simbolismul romanesc, 1966;
II. Chendi, Pagini de critica, 1966;
D. Micu, inceput;
VI. Streinu, in Amfiteatru, nr. 5,1970.
|
