Agatha Grigorescu Bacovia biografia
Agatha Grigorescu Bacovia opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
GRIGORESCU BACOVIA Agatha, se naste la 8 mart. 1895, Mizil - moare in 12 oct. 1981, Bucuresti.
Poeta.
Fiica lui Serban Grigorescu si a Mariei (n. Anastasiu).
Sotia lui Agatha Grigorescu Bacovia Bacovia.
Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (licenta in 1927). Debut in revista Scena (1918); debut editorial cu volum de poezii Armonii crepusculare (1923).
Colaboreaza la Viata noua. Revista scriitoarelor si scriitorilor romani, Orizonturi noi. Ateneu, Steaua, Romania literara etc, semnind uneori si Agatha Gr., Agata Grozea. A condus Cenaclul literar „G. Bacovia" si Muzeul memorial „G. Bacovia" din Bucuresti. Voi. de versuri Muguri cenusii (1926), Pe culmi de gind (1934), Lumina (1965), Cu tine noapte (1969), Versuri (1970), Efluvii (1977), Soaptele iubirii (1979); poeme si proza: Terase albe. Colocviu cu poetul (1938); memorialistica: Bacovia. Viata poetului, 1962 (ed. II: Bacovia. Poezie sau destin, 1972), Poezie sau destin. Viata poetei (1971), Poezie sau destin, III Cearge Bacovia. Ultimii sai ani (1981) etc.
Poeta simbolista delicata, de temperata tonalitate bacoviana.
Personalitatea si opera Agathei Agatha Grigorescu BacoviaB. prezinta in literatura noastra un caz de exceptie: sotie a poetului Agatha Grigorescu Bacovia Bacovia, ea a fost parca predestinata sa se contopeasca total cu „poezia si destinul" ilustrului scriitor.
Cucerita spontan de sonurile specifice ale autorului Scinteilor galbene, intr-o perioada cind era inca nerecunoscut oficial, Agatha Agatha Grigorescu Bacovia-B. scrie o poezie simbolista cuminte, vehiculind motive tipice (mio-zotis, lacrimioare „fanate", crini „in agonie", mirt, camelii, cripta, statui, talanga, rasariri de stele, claviaturi de fildes, ondulari eterizate etc); intra apoi repede si definitiv in orbita bacovianismului, pina la un fel de transmutatie a obsesiilor si timbrului acestuia in registrul propriu, cu diferenta cultivarii consecvente a unei versificatii clasice si cu o vizibila sfiala fata de altitudinea modelului. Volumele succesive sfat deopotriva autobiografice si bacovie-ne in ritm tot mai sustinut. Sint inregistrate fidel prima intilnire, logodna prelungita, avatarurile de mizerie, sicane sociale, boala, casatoria, sustinute insa cu o iubire reciproca statornica, maternitatea etc. Analogiile sint coplesitoare: irizari de violet, calcinare de petale, val de plumb, jale insingerata, vibratia trista a violinei, himere tresarind vijelios, pina la extensia:
„intreaga Europa
[]
Se cramponeaza-n
Groaznicul final". |
in Flori de iris, Agatha Grigorescu Bacovia-B. se intreaba:
„Sau ce suflet de poet
Din inflorirea voastra
O sa smulga visul lumii
incrus-tindu-si nemurirea
intr-un iris violet?". |
Poeme fara zimbet sint inceputul unui declin numai aparent, fiindca durerea sfisietoare a mortii lui Agatha Grigorescu Bacovia Bacovia e compensata deliberat de de-votiunea fata de memoria sa (Fara zimbet. Mina poetului, Ultimul vis. Natura statica. Crematoriu etc). Cu exceptia diferentierilor semnalate este aproape imposibil sa se stabileasca o disociere intre cei doi soti-poeti, intr-atit poezia Agathei Agatha Grigorescu Bacovia-B. acompaniaza cu vibratii fluente si sinceritate delicata pe cea a disparutului - pina la frumoasa marturisire confirmata:
„Ne privea ochiul timpului
De sub pleoapele
Unui pin.
Lacul germina sarutari
Jarul privirilor
Se topea in amurg.
Franjuri de salcii
Peste plumb
Topit in ape
[]
Si iubirea fugea [] N-am mai prins-o.
A-nghetat-o moartea.
Si iata-ne doua stalagmite"
(Stalagmite). |
In ciclul memorialistic abia romantat dedicat sotului - si completat cu o autobiografie (Bacovia. Viata poetului, 1962; Poezie sau desiin. Viata poetei, 1971: Bacovia. Poezie sau destin, 1972; Poezie sau destin, III George Bacovia. Ultimii sai ani, 1981)-, Agatha Grigorescu Bacovia-B. reface traiectoria unei existente pindite de totala ignorare, reconstituind, cu pioasa rivna, alaturi de momente anodine ale vietii cotidiene, documente de o inestimabila valoare, manuscrise salvate etc, comentate copios - sinteza lucida a constiintei superioare, prin care suferinta e transfigurata in privilegiu. Efigia caracteristica a notal-o, cu laconismul greu de semnificatii metaforice, Agatha Grigorescu Bacovia Bacovia insusi, in dedicatia anticipata: „Doamna mea, Agatha".
OPERA:
Armonii crepusculare, versuri. Bucuresti. 1923;
Muguri cenusii, versuri, Bucuresti, 1926;
Pe culmi de gind, versuri. Bucuresti, 1934;
Terase albe- Colocviu cu poetul, poeme in proza. Bucuresti, 1938;
Bacovia. Viata poetului. Bucuresti, 1962 (ecl. II, revazuta si adaugita, Bacovia. Poezie saudestin. 1972);
Lumina, poezii. Bucuresti, 1965;
Poezie si proza, pref. de M. Petroveanu, Bucuresti, 1967;
Cu tine noaptea, versuri, Bucuresti. 1969;
Versuri, Bucuresti, 1970;
Poezie sau destin. Viata poetei. Bucuresti, 1971;
Efluvii, versuri, Bucuresti, 1977;
Soaptele iubirii, versuri, Bucuresti, 1979;
Poezie sau destin, III George Bacovia. Ultimii sai ani, Bucuresti, 1981.
|
REFERINTE CRITICE:
E. Lovinescu, Istoria, III;
D. Murarasu, Istoria literaturii romane, 1940;
C. Ciopraga. Literatura;
D. Micu, inceput.
|
