Sanatatea emotionala. Luat pe ansamblu, calitatea sanatatii unei persoane reflecteaza emotiile unei persoane, sentimentele acesteia fata de sine, situatii cat si fata de alte persoane. Sanatatea emotionala include intelegerea emotiilor si cunoasterea modului de solutionare a problemelor cotidiene, a stresului cat si capacitatea de a studia, de a lucra sau de a indeplini actviitati eficiente si cu buna dispozitie.
In timp ce ele sunt importante in sine, emotiile influenteaza de asemenea sanatatea fizica. Medicii vad in mod frecvent demonstrarea conexiunilor organism - mental.
Somatizarile ar fi expresia unor astfel de manifestari. De exemplu, un individ cu o buna stare emotionala manifesta o rata scazuta la boli legate de stres, cum ar fi ulcere, migrene si astm. Atunci cand stresul sau tulburarea emotionala continua pentru o lunga perioada de timp, sistemul imunitar clacheaza, accentuandu-se riscul de dezvoltare a diferitelor boli.
Unii cercetatori au argumentat ca trasatura de personalitate denumita forta de caracter poate ajuta la intarirea sistemului imunitar impotriva efectelor vatamatoare ale stresului. Aceasta forta este definita ca detinerea unui mod optimist si de asumare in abordarea vietii, in vizionarea problemelor, incluzand boala ca provocare ce poate fi manipulata.
Sanatatea intelectuala. Intelectul, aspect important al planului mental care contribuie la luarea deciziilor importante, joaca un rol crucial in starea de sanatate si de bunastare a individului. Chiar daca capacitatea intelectuala variaza de la individ la individ, toti indivizii sunt capabili sa invete cum sa dobandeasca si sa-si evalueze informatiile, cum sa aleaga intre alternative si cum sa ia deciziile asupra diferitelor tipuri ale problematicii, inclusiv sanatatea.
Sanatatea intelectuala este uneori inclusa in sanatatea emotionala ca parte a sanatatii mentale. Totusi, desi strans intrepatrunsa cu emotiile, gandirea intelectuala se distinge de aceasta. Emotiile pot altera capacitatea de a gandi a unei persoane, iar gandirea confuza poate accentua si mai mult problemele. Totusi relatia dintre emotional si intelect nu le suprapune.
Sanatatea fizica. Sanatatea fizica se refera la starea organismului si la raspunsurile acestuia in fata vatamarilor si a bolii. Pentru mentinerea unei conditii fizice bune, a unei sanatati fizice este important sa adoptam acele conduite ce ne confera o bunastare fizica. De exemplu, evitarea tigarilor, a consumului de alcool, alimentatia moderata sunt doar cateva obiceiuri ce asigura o buna sanatate fizica. Exercitiile fizice adecvate, un effort cat si un repaos echilibrat, mentinerea unei greutati normale si alegerea inteligenta a mancarurilor, evitarea abuzurilor alimentare in timpul sarbatorilor si a evenimentelor, ne ajuta de asemenea sa ne mentinem starea de sanatate a organismului.
O stare buna de sanatate fizica necesita faptul ca o persoana sa acorde atentie mesajelor trimise prin simturile organismului asupra a ceea ce el are nevoie - mai multa odihna sau diferite alimente, ca sa enumeram cateva exemple si, sa raspunda la aceste mesaje intr-un mod adecvat, coerent. Aptitudinile fundamentale de auto-ingrijire pot ajuta persoanele sa-si solutioneze micile probleme de sanatate. Totusi, este la fel de important acceptarea responsabilitatilor pentru controale si de a sti sa abordam in cunostinta de cauza institutiile si serviciile de sanatate atunci cand apar probleme serioase medicale.
Sanatatea sociala. Sanatatea sociala se refera la capacitatea de realizare a rolului din viata, cum ar fi rolul de fiu sau fiica, parinte, sot, prieten, apropiat sau cetatean, intr-un mod eficient si confortabil, cu placere, fara a tulbura climatul de ecologie sociala, de protectie al altor persoane. Fiecare dintre aceste roluri presupune diferite responsabilitati si riscuri. Toate necesita o comunicare eficienta de genul ofera si ia, caci relationarile sanatoase niciodata nu se deruleaza intr-un singur sens. Implinirea trebuintelor umane pentru dragoste, intimitate, de apartenenta, constituie un factor important in realizarea sanatatii sociale. Persoanele care sunt private de aceste trebuinte pot dezvolta comportamente ce pot aduce amenintare la starea lor de sanatate si de buna dispozitie, intrand astfel in sfera anomiei, deviantei si patologiei sociale.
Sanatatea spirituala. O alta dimensiune a sanatatii este sanatatea spirituala, acel sentiment, traire, dupa care comportamentul si valorile fundamentale ale unei persoane sunt in armonie.
Anumiti specialisti in sanatate sustin ca fortele spirituale afecteaza si sunt afectate de sanatatea pe ansamblu. Sanatatea spirituala poate include sentimentul de veneratie, profunda credinta religioasa sau sentimentul de pace launtrica referritor la viata cuiva. Aceasta se dezvolta prin efortul de dezvoltare a semnificatiei relatiei cu universul si cu viata insasi.
Numeroase studii au aratat o asociere intre afiliatia religioasa si rata scazuta de boli cronice si a mortalitatii. Unii oameni atribuie aceste efecte regulilor religioase, afirmand ca religia descurajeaza conduitele ce pot conduce la probleme severe de sanatate. Alte persoane au declarat ca afilierea religioasa poate contribui in mod direct asupra starii de sanatate si a bunei dispozitii in general.
Lagache D., sintetizand datele obtinute de unii cercetatori descrie urmatoarele caracteristici principale ale sanatatii mentale:
Capacitatea de a produce, de a tolera tensiuni suficient de mari si de a le reduce intr-o forma satisfacatoare pentru individ,
Capacitatea de adaptare a propriilor aspiratii la cele ale grupului,
Capacitatea de adaptare a conduitei proprii la diferite tipuri de relatii cu ceilalti indivizi,
Capacitatea de identificare atat cu fortele conservatoare, cat si cu cele novatoare ale societatii.
Sanatatea mentala - spune Ctin Gorgos - apare drept o vasta sinteza, rezultanta omplexa a unei multimi de parametri ai vietii organice si sociale, aflati in echilibru dinamic, ce se proiecteaza pe modelul functional sau morfologic in istoria sa vitala. Manifestarea acestor stari de sanatate ar fi existenta unei judecati si a unei viziuni realist-logice asupra lumii, dublate de existenta unei discipline psihologice si sociale a muncii, bazate pe autocontrolul volitional, acordat la normele sociale, pe fundalul bucuriei de a trai si al echilibrului introversie-extroversie.
