VERSURI - Volum de Camil Petrescu.
A fost tiparit in 1923, la Editura Cultura Nationala. Ciclul mortii, care constituie substanta cartii, a fost scris incepand cu anul 1917, ca expresie directa a experientei de combatant a scriitorului, angajat pe fronturile primului razboi mondial. Majoritatea poemelor din acest ciclu a fost publicata de E. Lovinescu in revista "Sburatorul" din 13 noiembrie 1920 (Mars greu. Versuri pentru ziua de atac, fatrula, Cadavrul s. a.).
O noua editie, aparuta in 1957, adauga vechiului cuprins ciclurile Ciorna, Un luminis pentru Kicsikem, Din versurile lui Ladima si Transcendentalia, scrise - dupa marturia autorului din postfata acestei ixliin pana in .
Un luminis pentru Kicsikem a aparut mai intai in "Universul literal", in 1926, iar versurile din Transcendentalia, in revista "Cetatea literara", condusa de autor, in .
Patru dintre cele cinci poezii din ciclul Versurile lui Ladima apar in romanul Patul lui Procust (1933), fiind atribuite protagonistului acestei carti: Patul lui Procust, Samarcanda, Cer final, Parafa (in volumul din 1957, Cer final capata titlul In ceasul dintai, iar Parafa devine Final).
A cincea, Sinucidere (initial: Oglinda intoarsa, luni), datata 1 decembrie 1940, a aparut in "Revista Fundatiilor Regale", nr. 1, din acest an, impreuna cu intreg ciclul Ladima, cu supratitlul Transcendentalia.
Calificata de E. Lovinescu drept "poezie de notatie" formula respinsa de autor (v. postfata la editia din 1957), productia lirica din Ciclul mortii se cuvine situata, totusi, sub aceasta formula definitorie, dat fiind aspectul de .jurnal de razboi", care inregistreaza in chipul cel mai direct momente si stari sufletesti ale soldatului aflat pe frontul de lupta. Ceea ce nu convenea poetului era reducerea poeziei sale la "transcrierea netransfigurata a amanuntului caracteristic", cum definise E. Lovinescu tehnica notatiei, nazuinta sa fiind aceea de a vedea "dincolo de lucruri" Ideea, cum ne spune poezia programatica omonima, ce inaugureaza volumul din .
Treapta "notatiei" este, de fapt, acceptata doar ca punct de plecare pentru saltul de la vedere la viziune, ca un "memento necesar al realului", baza concreta pentru o privire chemata sa transceanda lumea sensibila sau, mai exact, sa faca sensibila, prin plaslicizare, "Ideea":
"Eu sunt dintre acei
cu ochi halucinati si mistuiti launtric,
Cu sufletul marit,
Caci am vazut idei".
Perspectiva intelectuala asupra lumii vrea sa se confunde cu sentimentul totalizant ce da organicitate viziunii poetice, primatul detinandu-l tocmai cunoasterea plastica, notatia precisa, limpede a concretelor, in opozitie declarata cu o poetica a sugestiei si a inefabilului promovata de simbolismul purist, atacand acele "anemice avanturi de simboluri
zadarnic incercand sa urce-n goluri".
Versurile trebuie sa se amestece cu lucrurile ce le alimenteaza cu substanta lor palpabila, pentru a atinge, prin concentrare, pragul Ideii:
"din lucruri si versuri
Ideea se aduna
Stravezie, dar precisa si intreaga".
Poetul se delimiteaza astfel, implicit, si de poe/ia ermetica ("Scrisul tot
E doar gandire vested conservata
Si-nchisa sub formule si sub chei"), oferind o formula lirica foarte indrazneata pentru momentul respectiv, situabila in linia cea mai avansata a celui de al doilea modernism, post-simbolist.
Raspund acestor deziderate indeosebi piesele din Ciclul mortii poezie descriptiva, poezie-reporlaj si jurnal, voit prozaica, saraca voluntar in metafore, dezinteresata de muzicalitate, cu ritmuri rupte si un lexic comun.
