UVEDENRODE - Ciclu de poezii de Ion Barbu, publicat in volumul Joc secund. Editura Cultura Nationala, in .
Cuprinde poeziile: Paunul (scrisa in mai 1924, aparuta in Antologia poetilor de azi, I, alcatuita de Ion Pillat si Perpessicius, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1927); Paralel romantic (scris in aprilie 1924, tiparit mai intai in voi. Joc secund, 1930; varianta initiala, sub titlul Un personaj eteroman, a aparut in "Contimporanul", nr. 49, 1924); Riga Crypto si Iapona Enigel (scrisa in mai 1924, aparuta in "Revista Romana", nr. 1, 1924); Oul dogmatic (datata in volum "Ajunul Pastilor 1925"; a aparut mai intai in revista "Cetatea literara", nr. 2, 1926, sub titlul Vegetariand); Ritmuri pentru nuntile necesare (imprimata intr-o prima versiune in "Contimporanul", nr. 47, 1924, sub titlul Jazz Band pentru nuntile necesare, apoi, ca "versiune ultima", in aceeasi revista, nr. 65, 1926); Paznicii (publicata in "Contimporanul", nr. 67, 1926, sub titlul Dansul planetelor exterioare); infatisare (tiparita in "Contimporanul", nr. 62, 1925); Falduri (in "Contimporanul", nr. 65, 1926, sub titlu/ William Wilson si cele 1000 de fete ale lui); Uvedenrode (aparuta ca text "inedit" in Antologia lui Ion Pillat si Perpessicius, cd. cit.).
In volum, ciclul poarta un motto din Longfellow:
"For its toncs by tums were glad
Sweetly solemn, wildly sad"
("Pentru ca tonurile erau, pe rand, vesele,
Solemne, ingrozitor de triste").
Despre aceasta "a treia faza" a poeziei sale, poetul spune, in interviul acordat lui Felix Adcrca in 1927 (care o asezase sub eticheta "expresionista"), ca ar trebui vazuta mai degraba ca o "incursiune in sfanta raza a Alexandriei", trimitand (prin Jazzband) la "un elenism de decadenta", prin apelul la simbolistica astrologica, si angajand un "element modem" prin "tonul gros si buf -"Ecoul faptei creatoare inregistrat cu un ras fonf al demiurgului" -, in timp ce poezia Uvedenrode ar fi "o incercare mereu reluata de a ma ridica la modul intelectual al lirei", la o "puritate aeriana urmand un singur instinct, al Cantului" si depasind "concurenta, inca darwiniana a formulelor individuale", pentru a ajunge la "certitudinea libera a lirismului omogen, instruind de lucrurile esentiale, delectand cu viziuni paradiasiace".
Aceasta ultima poezie fusese caracterizata, in interviul lui I. Valerian din acelasi an, ca "o extremala a productiunii mele, scrisa sub obsesia unei claritati irationale, desi la baza sta tot o experienta personala ().
Uvedenrode sugereaza la inceput un Olimp translucid si germanic, apoi o evadare in vis, lotul tratat rapsodic, conform canoanelor poetice ce mi le-am trasat, cu acea sonoritate imanenta de care-ti vorbeam".
Rezumate concentrat de Ioana Em. Petrescu, trei componente ar alcatui, asadar, formula poetica din Uvedenrode:
"elementele de spiritualitate alexandrina"
(in primul rand simbolurile astrologice, apoi, mai putin insemnate si cu nuante personale, cele "alchemice" si gnostice), elementul grotesc si cel muzical, dus pana la rafinamente extreme.
E de spus, totusi, ca nota "expresionista" e cea care unifica in adancime poemele ciclului, in care "ecoul faptei creatoare (e) inregistrat cu rasul fonf al demiurgului", adesea pe un "ton gros si buf; caci in fiecare transpare ceva din imperfectiunea creatiei, din contrastele si diformitatile ei grotesti, si mai ales din funciara ei ambiguitate si fragilitate, ce poate duce la rasturnari radicale ale imaginii:
"Oul dogmatic", exemplar, inscrie in microstructurile lui arhitectura marelui univers, fiind, virtual, deopotriva "palat de nunta si cavou", figura pura a "nuntii solare" si emblema a germinatiei ce impinge spre moarte; spectacolul unei nunti ratate grotesc, satira a falsei, imposibilei comuniuni in Unu, dintre spirit si materie, caderea in deriziune a unor inalte aspiratii tragice, pe temeiul incompatibilitatii regnurilor, e, in esenta, Riga Crypto si lapona Enigel; Ritmuri pentru nuntile necesare desfasoara, la randul sau, "dantul buf cu reverente si mecanice cadente" al omului ramas la nivelul unui eros elementar, inainte de a accede, trecand peste inca o treapta a initierii, la nunta extatica cu principiul solar; in Falduri s-a vazut pe drept cuvant "poemul unei revelatii ratate"
(I. Em. Petrescu) si al imposibilitatii de a realiza, la nivelul propriei cunoasteri de sine, , jocul secund mai pur", nereusita procesului de simbolizare, deteriorarea grotesca a imaginii unitare, sublimate, a eului; Paunul asociaza senzualitatii pasarii emblematice imaginea "nebunului cu scufa", a bufonului Iragic, calificand un dans si un "mister al mortii", intr-o stilizare poesca; infatisare compune masca ambiguu mortuara si purificatoare a omului, sugerand "sensul eliberator al mortii initiatice"
(I. Em. Petrescu); Paralel romantic (varianta definitiva a grotescului Personaj eteroman) are forta plasticii dense expresioniste, cu deformari de proiectie onirica; poezia Uvedenrode este un fel de inscenare (s-a vorbit chiar de o "fabula") a spectacolului declinant, ca si caricatural, al .fiintei de la nivelul increatului - "peste mode si timp" -spre conditia carnala, a intruparii si caderii "sub timp, sub mode".
"Impresionista" este, in fond. si "schematizarea" imaginii, concentrarea ci in emblema a unor forte si elemente cosmice fundamentale, a unor situatii si gesturi umane ce depasesc individualul si particularul, fiind proiectate pe un orizont al absolutului, fie ca este vorba de poeme "gnomice" concentrate in jurul unui simbol (Oul dogmatic), de "portrete"
(infatisare), de descrieri evocatoare (Paralel romantic), de naratiuni "baladesti"
(Riga Crypto. ), "puneri in scena"
(Ritmuri, Falduri, Paunul) ori de o "fabula" sui generis (Vvedenrode).
Piesele de prima referinta ale ciclului, adica Oul dogmatic. Ritmuri pentru nuntile necesare. Riga Crypto si lapona Enigel, Uvedenrode ilustreaza magistral aceasta opera de maxima concentrare si epurare. In cea dintai, compozitie superior "didactica", arhetipul oului, inscrie in sine "dogma", legile de baza ale vietii si mortii, sugerand, cum a observat deja G. Galinescu, o corespondenta secreta intre micro si macrocosmos si definind astfel un poem de substanta hermetica. Trimiterea din motto la timpurile Genezei biblice ("Dogma: Si Duhul Sfint se purta deasupra apelor"), reluarea explicita a acesteia pe parcurs ("Sa vezi la bolti pe Sfantul Duh
veghind vii ape (ara sluh
Acest ou simbol ti-l aduc") subliniaza ferm valoarea exemplara a oului, emblema amintind inceputurile fiintei, "lumea veche", starea "nevinovata" de asteptare si virtualitate initiala (ceea ce poetul numeste increat), in care totul e numai o promisiune de existenta, o schita ideala a proiectului de a fi, reunind contrariile intr-o unitate inca nedespicata - "palat de nunta si cavou".
Albusul feminin si pur ("nins"), aproximat plastic prin moliciunea si finetea "culcusului" format din "trei atlazuri", se armonizeaza deplin cu "plodul" masculin situat in "polul plus", tot atat de neprihanit, neatins de "glodul pamanturilor", iar "sarutul plin"- al celor doua elemente e metafora idealei conjugari a principiilor vietii. Cu asemenea atribute, "oul-simbol" poate intr-adevar contura imaginea "Sfantului Duh" originar. Din slructura-modcl a Oului face parte insa si galbenusul, hieroglifa in egala masura a principiului vital, germinativ, si a mortii, de unde asocierea magistral exploatata atat la nivelul metaforelor plasticizante. cat si la cel fonetic, muzical, de "motivare analogica a semnificantului" - cu ceasul, "ceas galben.
necesar", si cu ora (regasita in ceasornic, sugerand, ambele necesitatea mortii, roata duratei, roaderea spornicului albus), "inscrierea unei parti a evenimentului in chiar specialitatea sintaxei" - despre care vorbea undeva poetul, adica dublarea imaginii plastice prin imaginea sonora, ce exploateaza substanta concreta a limbii, se verifica perfect aici. "invatatura" pe care vrea s-o transmita poemul ("Ca vinovat e tot facutul
Si sfant, doar nunta, inceputul") capata astfel consistenta imaginii edificatoare; intre oul "sterp", fie el si "oul rosu", de Paste, sortit consumului comun, si cel "viu", Oul-simbol, "dogmatic", chemat a fi "privit la soare", in lumina revelatiilor ultime, diferenta se impune in chipul cel mai convingator. Ritmuri pentru nuntile necesare schematizeaza, la randul sau, marile etape simbolice ale cunoasterii umane pornite in cautarea contopirii cu principiul suprem, in nunta solara. Cu un inceput modelat ca invocatie magica ("Capat al osiei lumii! // Suna-mi trei
Clare chei"), poemul asociaza nivelurile cunoasterii umane (leluric-senzoriala, intelectuala, revelatoare a unitatii lumii), "roatelor interioare", orbitelor miscarii de revolutie planetara ("An al Geei" - Pamantul, "Roata Venerii
Inimii, "Roata capului
Mercur", "Roata Soarelui Marelui"), pentru a detalia apoi fiecare "roata", recurgand la acea simbolistica astrologica de sursa elenistica remarcata de critica, ce contribuie la "schematizarea" evocata mai sus a imaginii, conferind, cel putin primelor doua trepte (a Venerei si a lui Mercur) o nota ca si caricaturala (vezi, alaturi de figurarea plastica a "dantului buf, cu reverente si mecanice cadente", sugerata si de ritmul mecanic al versurilor, jocul alileratiilor) inainte de desfasurarea reverberatiilor muzicale ce acompaniaza "ospatul" nuptial din "camara Soarelui":
"Din caldari de mari lactee,
La surpari de curcubee,
in Firida ce scantee
eteree".
De la situatia negativa initiala a omului stand sub semn planetar negativ (semn planetar, caci "neagra Dama Miriam
in bande incinsa, de dinam" - care apare ca "rea putere" ce tuteleaza subiectul - nu este decat o reprezentare tot a planetei Venus, ca principiu feminin (trimitere rasturnata la fecioara Maria, cu numele ebraic Miriam) cu "bande"
(benzi) ce anticipeaza rotirea mecanica, buf-dantuitoare, din jurul tronului "moalci Vineri"), "rotile" initierii vor propune un sens ascensional al miscarii spre "nunta" extatica.
Motivul increatului si cel al nuntii revin in balada Riga Crypto Sa se observe ca atributele Rigai ("mirele poenii", promis nuntii) sunt oarecum asemanatoare cu cele ale fragezimii (si fragilitatii) culcusului in trei atlazuri al "albusului" somnolent din Oul dogmatic ("La vecinie tron, de roua parca", "Pe trei covoare de racoare") si ca starea vegetativa caracteristica a "sterpului" Riga, "inima ascunsa", "ce nu voia sa infloreasca", va fi provocata in chip dramatic la manifestare, la depasirea statutului originar printr-o alta nunta, tot "vinovata" si, aici, irealizabila: visata mireasa apartine altui regn, uman si solar, a carui aspiratie e contrara, de smulgere din "umbra deasa" si din "iarna" polara, de depasire atat a conditiei organice, carnale, instinctuale, inert-somnolente, supusa "vantului" si "umbrei" care o "umfla" si "dezumfla" ciclic, cat si a "iernii" si "ghetii" pur intelectuale, si contopirea cu "roata" Soarelui. Ca in Nastratin Hogea la Isarlik, tentatia vietii inerte, somnolente (acolo, a multimii spornice, care "se tencuia-n pereti") e refuzata, in numele unui ideal de spiritualitate, al unei mai profunde cunoasteri de sine. Caci, isi motiveaza refuzul Enigel, "Ma-nchin la soarele-ntelept,
Ca sufletu-i fantana-n piept
Si roata alba mi-e stapana
Ce zace-n sufletul- fantana".
Hybrisul "regelui-ciupearca", nesabuita incercare de iesire din conditia sa originara, se pedepseste cu nebunia finala si cu caricatura unei nunti consumate in propriul regn, intre propriile limite. Nu e de trecut cu vederea nici prologul baladei, in care, "la spartul nuntii", mencstrelul-bufon trist ("cu pungi, panglici, beteli cu funta") e indemnat sa "zica" cantecul: astfel anticipata, istoria nuntii ratate a Rigai Crypto se arata a fi corespondentul simbolic al altei nunti esuate, a cuplului uman care-i provoaca rememorarea - ecou grotesc, "inregistrat cu un ras fonf al demiurgului"
Trecerea de la "incrcatul" ca stare ce concentreaza toate virtualitatile fiintei spre manifestarea fapturii, implinirea si caderea ei in lemporalitatea degradanta e trasata si in exemplara poezie Uvedenrode, care e si o capodopera de "arta combinatorie" a poetului -"operator al limbajului".
Rapa Uvedenrode (sugerand prin numele sau germanic un spatiu al elementaritatii - roden inseamna a desteleni si a defrisa - iar particula Uv poate trimite, cum s-a observat, la ovum-ou, ca simbol al inceputului) e locul in care "multele gasteropode"
(conotand deopotriva puritatea inscrisa in geometria cochiliilor si senzualitatea) aproximeaza amintita stare de inercat. Evocate exclamativ in primele versuri, ele sunt calificate aici, pentru moment, ca "suprasexuale, supra-muzicale" si caracterizate in continuare prin metafore din domeniul muzicii:
"mult limpezi raspozi", "moduri de ode", "antene in harfa" -adica arhetipuri pure, existente atemporale, situate intr-un regim al contemplatiei ideale:
"Peste mode si timp
Olimp!" Reveria ("evadarea in vis" despre care vorbeste poetul, explicandu-se in interviul citat) care o contureaza, ca prelungire a acestei stari muzicale, pe "fecioara Geraldine", introduce, ca in Oul dogmatic, un virtual principiu feminin, imaginat intr-un prim moment prin date ale puritatii feciorelnice glaciale (vezi si numele "fecioarei", timpul-fara-timp al "ceasului in cristalin", amintind de "ceasornicul fara minutar", reactia sugerata ca fiind pur spirituala la aceasta aparitie "Prin bratele ei
Ghetari in idei").
Aceste prime elemente "descriptive" sunt imbogatite prin revenirea la imaginea emblematica a lumii gasteropodelor, conturata acum in registrul geometriei asociat cu cel sonor, utilizat si la inceputul poemului:
"Ordonata spira,
Sunet
Fruct de lira" - insa de data aceasta invocatia capata un rost magic, totul fiind orientat spre verbul care va provoca "increatul" la manifestare Apari -, scotandu-l din starea de virtualitate pura in care se afla dincolo de cuvant ("Capat paralogic"), in "leaganul mitologic" al inceputului de lume si sub "setrele mari", ocrotitoare, ale cerului. Efectele magiei verbale sunt inregistrate imediat, in imaginea simetrica ce urmeaza verbului in-fiintarii:
"ordonata spira" si "fructul de lira" abia promise sunt angajate intr-un proces de incarnare magistral sugerat, inca o data, de metaforele plasticizante si de subtilul joc verbal; incalecarea treptelor spiralate ale cochiliei ce adaposteste acum trupul viu al melcului cheama o metafora cu conotatii sexuale, dar care conserva in substanta cuvintelor ceva din amintirea abandonatei muzicalitati originare:
"O cal de val
Peste cavala
Cu varul deasupra-n spirala!"
Caci calul-mascul isi gaseste femininul cu care se impreuna in mai "nobilul" cavala (derivat al etimonului latin caballus-cal), amintind si de instrumentul muzical care e cavalul. "Varul deasupra-n spirala" al cochiliei (si nu al Caii Lactee, cum s-a spus) are acum substanta, gazduind un act de procreatie, care afecteaza, ca sa spunem asa, si celalalt element semnificativ al poemului, prezenta simbolica a fecioarei Geraldine. Aceasta isi pierde numele glacial si "floarea de zale" ce-i protejau puritatea feciorelnica, pentru a deveni banala "fata" infasurata senzual in "zale gastero-podale", "incorporata pofta", tot asa cum "ordonata spira" fusese altfel "fructificata", in cal, cavala si var.
In plus, incorporarea are loc si la nivel strict fonetic: in versurile "incorporata pofta, I Uite o fala", sunetele ce compun cuvantul pofta trec literalmente in sintagma o f(a)ta. ca in virtutea aceleiasi magii
Procesul continua si in figurarea, lin aluziva, a actului sexual si a gestatiei, caci numirii directe a miscarilor fizice ritmate mecanic ("Luneca o data, luneca de doua
Ori pana la noua,
Pana o-nfasori
In fiori usori") i se asociaza ambiguitatile de sens ale verbului a luneca, ce trimite si la substantivul luna, de fapt la cele noua luni ale cresterii embrionului, dar si la sensul coborator, degradant al miscarii fapturii incarnate - lunecarea fiind si o cadere, in sens biblic. Verbul a cobori nu intarzie, de altfel, sa apara in text, readucand in discurs si zalele si antenele initial pure.
Iar coborarea e o cadere in temporalitatea marcata de domesticele pendule (a se compara cu originarul "ceas in cristalin") a unui foarte prozaic "inutil pachet", in contrast extrem cu nobila figura a fecioarei Geraldine de odinioara, "Sub timp,
Sub mode".
Aventura, in fond grolesca, a Fiintei se incheie astfel intr-o expresiva simetrie a textului ordonat de o parte si de alta a axei pe care verbul "Apari", magic-decisiv, o constituie. Se aude, asadar, inca o data, expresionistul "ras fonf"al demiurgului".
