Triumful talentului
(fragment)
"() Parca a prorocit cunostinta lui Nita: n-a trecut o saptamana si iata ca s-a publicat concurs pentru un post de perfect caligraf la acel ultim minister. S-a pus d. Nita pe branci, in asteptarea concursului, sa-si faca mana, exersandu-se in fiecare zi, pe hartie velina, la fel de fel de scriituri - engleze, italice, gotice, batarde, ronde, majuscule, minuscule s. ci., in fel de fel de marimi, de la doi centimetri pana la un milimetru, si cu si fara transparent. Era acuma gata Dar, in ajunul concursului, se-ntampla, cum se-ntampla in orice poveste, sa se-ntalneasca - cu cine? cu o veche a lui cunostinta, cu bunul sau camarad de odinioara, cu Ghita Nitescu, baiatul cu degetele degerate.
-Ghita!
- Nita!
Si din vorba in vorba, afla Nita ca tata lui Ghita, dupa ce a scapatat, a murit, ca Ghita a venit la Bucuresti cu o scrisoare de recomandatie catra ministrul la ministerul caruia se tine mane concursul, ca ministrul l-a primit foarte bine si i-a spus ca a doua zi, la ceasul fix, sa se prezinte la minister, sa ia parte negresit la concurs.
- Tu? la concursul de mane? a zis pufnind de ras Nita.
- Da, eu () Nita eu am venit in Bucuresti cu ceva paralute tu zici ca esti tinichea de tot Eu daca vrei tu
Ce sa vreau?
- Eu ti-as da tie trei-patru poli, sa
- Sa ce?
- Sa ma lasi, sa nu vii la concurs -Eu!?
- Eu tot am recomandatie
- Sa poftesti la concurs cu recomandatia dumitale!
Dar iata ca in acest moment se apropie cineva de cei doi prieteni -este cunostinta lui Nita.
- Domnule Ghitescu, as vrea sa-ti spun ceva Nita lasa pe Ghita la o parte.
- Domnule Ghitescu, bucura-te; ai scapat de concursuri prin ministere; ti-am gasit un loc la o litografie, un loc platit mult mai bine ca unul de copist, si in care poti sa-ti faci un mai frumos viitor. Primesti?
- Primesc Dar un moment
Si Nita, dupa ce a gandit o clipa foarte adanc, face la dreapta-mprejur si se-ntoarce langa Ghita.
- Ghita, tu vrei sa-mi dai trei-patru poli, sa nu ma prezint la concurs Eu am o combinatie mai buna si pentru tine si pentru mine
- Care?
- Din contra, sa ne prezintam amandoi la concurs; tu ai recomandatie, eu caligrafie: sa iscalesc eu cu numele tau proba mea, si tu sa iscalesti proba ta cu numele meu () Sa-mi dai cinci poli.
- iti dau.
() Au ispravit si si-au iscalit probele, dupa invoiala din ajun, fiecare cu numele celuilalt. ()
- Rezultatul concursului! striga solemn prezidentul comisiei. S-au prezentat doi concurenti: d. Nita Ghitescu si d. Ghita Nitescu. A reusit domnul
- Domnul? intrebara intr-un glas cei doi concurenti.
- Domnul Nita Ghitescu!
- Dati-mi voie, domnule director, zise Nita atins, pe cand Ghita nu stia ce sa creaza; trebuie sa fie o greseala! poate ca n-ati vazut bine probele!
- Cum! intreba aspru directorul, prezidentul comisiei.
- Slava domnului! adaoga Nita ne cunoastem ce putem Trebuie sa fie, nu Nita Ghitescu, ci Ghita Nitescu.
- Domnule! nu-ti permit sa fii rau crescut! ma-ntelegi? Am zis bine: a reusit d. Nita Ghitescu!
Dar d. Nita Ghitescu nu s-a lasat biruit de asprimea d-lui prezident al comisiei; foarte obraznic, a strigat si mai tare:
- Nu se poate, domnule director! v-ati inselat! uitati-va la probe! Tonul cu care a zis «uitati-va la probe!» a facut un efect straniu
asupra superiorului: i-a impus parca; acest domn a raspuns:
- in fine, errare humanum est Sa vedem
Si zicand acestea, a scos din buzunar un plic, pe care camaradul lui Nita-I cunostea bine, si din plic a tras o scrisorica; s-a uitat pe ea cu bagare de seama si, cu tonul mult mai bland, zambind:
- Stii ca ai dreptate dumneata? Asa e! Vezi? confundasem in , adevar, a reusit d. Ghita Nitescu.
- Asa da! a raspuns plin de satisfactie d. Nita Ghitescu. Si d. director, grav, se retrase-nchizand usa."
|
Schita Triumful talentului, alaturi de Canuta, om sucit, este incadrata de Mircea Tomus (Scriitori romani) ca "proza tragicomica anecdotica", remarcandu-se exersarea modalitatilor de expresie proprii jurnalisticii, dublata de construirea unui stil profund original, ceea ce face inconfundabil pitorescul caragialesc.
Favoritismul este una din temele frecvent dezbatute de Caragiale in operele sale. Cazul individual descris in aceasta schita se alatura altor asemenea cazuri (vezi schitele Bacalaureat, Lantul slabiciunilor etc.) menite sa semnaleze un fapt grav ce marcheaza societatea romaneasca (din pacate, nu numai pe cea contemporana autorului): proliferarea mediocritatii. Criticul mentionat observa insa, cu justete, ca: "() demersul critic si satiric nu este nici fundamental si nici exhaustiv in opera lui C, in ciuda locului important pe care il ocupa. El corespunde unei etape si unei formule de creatie, fiind un experiment intre altele, solicitat din plin si cu precadere la nivelul comediilor, transmis momentelor si schitelor peste hiatul nuvelelor tragice, pentru a se generaliza in proza scurta mai mult ca o deprindere stilistica decat ca o atitudine fundamentala". M. Tomus continua prin a aminti si alte interpretari critice care au subliniat "realitatea si importanta convertirii comicului in tragic fsi, am putea adauga, si invers, n.n.], prin factura originala, aparte, a rasului caragialean care este un comic fara iesire."
Din nou concizia este marca stilistica a acestei schite. Anecdoticul, cum s-a observat deja, este relatat acum jurnalistic si terminat in poanta, Caragiale ramanand fidel principiului sau ca peste destul, in arta, nu mai trebuie deloc. Sa urmarim, in pasajul selectat, cum transfigureaza estetic autorul, intr-o maniera inconfundabila, preceptele relatarii de tip jurnalistic: cine, ce, unde, cand, cum si de ce. Se delimiteaza intai contextul: eroul Nita afla vestea imbucuratoare ca "s-a publicat concurs pentru un post de perfect caligraf la ultimul minister unde nu isi incercase talentul. Cateva elemente ies deja in acest fragment din sfera stilului publicistic care prefera sa redea informatiile pe un ton rece, neutru, si nu pe acela marcat de selectia atenta a anumitor cuvinte din formularile: "Parca a prorocit", "S-apus d. Nita pe branci", "Era acuma gata" (s.n.).
Al doilea "cine" se afla in persoana lui Ghita Nitescu, "bunul camarad de odinioara" al lui Nita. Cei doi deapana amintiri si-si impartasesc noutatile. Ca oricarui bun jurnalist, lui Caragiale nu ii trebuie mai mult de o fraza pentru a ne spune aceste lucruri. Partea care intereseaza cititorul in ordinea subiectului este infatisata prin vorbire directa, in seria de replici schimbate de cei doi prieteni autorul pastrand din stilul pus in discutie concizia si ritmul alert. Punctele de suspensie, ca si semnele de exclamare si de intrebare, suplinesc amanuntele, marcheaza reactiile personajelor care ajung in cele din urma la un targ. Vocea auctoriala se face auzita distinct pe parcursul acestei intelegeri o singura data, cand vesteste sosirea cunostintei lui Nita, interventie necesara pentru definitivarea conventiei dintre Nita si Ghita. Desfasurarea concursului este expediata in cateva propozitii, rezultatul acestuia, pe care il asteapta si cititorul, captand intreaga atentie prin aceeasi succesiune rapida a replicilor, temporizata doar de punctele de suspensie. Acestea tensioneaza atmosfera, pregatind o surpriza, caci un astfel de element este indispensabil finalului in poanta. Cititorul se mira, o data cu cele doua personaje, de anuntul sobrului prezident al comisiei, gandind ca "trebuie sa fie o greseala!". Naratorul intervine precis si numai pentru indicatii regizorale (care iarasi nu fac obiectul demersului publicistic standard): "intreba aspru directoruF, Nita, "foarte obraznic, a strigat", "Tonul cu care a zis «uitati-va la probe!» a facut un efect straniu asupra superiorului" etc. (s.n.). Este momentul, in fine, sa aflam si de ce-ul acestei naratiuni: errare humanum est. Aceasta este cheia poantei, vechiul dicton operand aici o rasturnare de proportii. Genialul "publicist" Caragiale reuseste printr-un singur atribut, asezat in laconica incheiere, sa ne arunce intr-un comic fara iesire: "Si d. director, grav, se retrase-nchizand usa", lasandu-ne perplecsi in fata firescului cu care se face deliberat confuzia valorilor.
Teme de lucru:
. Depistati si alte "incalcari" ale stilului publicistic prezente in fragmentul de mai sus. Comentati relevanta lor estetica.
. Confuzia valorilor este sugerata in schita si de numele "in oglinda" ale celor doua personaje. Ceea ce se vede depinde de perspectiva din care privesti. Cum se face vinovata societatea (din care fac parte inclusiv eroii nostri) de aceasta "multiplicare" a perspectivelor?
. Comentati conditiile acordului dintre cei doi fosti colegi de scoala si motivatiile lui Nita caligraful care, in mod evident, exploateaza situatia.
