Popa Tanda
(fragment)
"«Nu merge! Grai parintele Trandafir. Asa nu merge!» incepu a se face si el om ca lumea, a se ingriji mai-nainte de toate de binele casei sale. (.-.)
Oamenii treceau pe langa casa popii, clatinau din cap si ziceau cateodata: «Popa e omul dracului!» ()
Cand omul a facut inceputul, el nu mai ajunge la capat. O dorinta naste pe cealalta. Acuma preotesei i-a intrat un lucru in cap.
- Stii tu ce, popa? zise ea intr-o dimineata. Eu as gandi ca ar fi bine sa fac cateva straturi colo de-a lungul gardului.
- Straturi?
- Da! sa semanam ceapa, morcovi, fasole, barabule si curechi. Parintele ramase uimit. ii parea ca asta ar fi peste putinta. Straturi in
Saraceni! Dar cateva zile capul ii era plin de straturi, de barabule, de curechi si fasole; asa, iar peste cateva zile, locul era sapat, straturile erau facute. Nu era ziua in care popa, cat si preoteasa sa nu fi mers macar de zece ori la straturi, pentru ca sa vada daca nu erau rasarite semintele. Mare a fost bucuria intr-o zi. Popa s-a sculat mai de dimineata.
- Muiere, scoala! -Ce-i?
- Au rasarit!
Toata ziua aceea popa si preoteasa cu copii cu tot au petrecut vremea sezand pup intre straturi. Care vedea mai multe seminte incoltite, acela era mai norocos.
Iara satenii treceau pe langa casa popii, priveau printre spini la straturile popii si-si ziceau si asta data: «Popa e omul dracului!»"
|
Fragmentul ales marcheaza un moment de suspans in evolutia nuvelei Popa Tanda: impasul moral al protagonistului. Eforturile parintelui Trandafir de a-i determina pe locuitorii satului Saraceni (nume predestinat) sa se apuce de munca fara a mai astepta "mila Iui Dumnezeu" sunt zadarnice. Ca efect al neputintei, preotul plange in biserica: "Acuma insa il prinse o frica neinteleasa, merse cativa pasi inainte, se opri, isi ascunse
fata in amandoua mainile si incepu sa planga greu si cu suspin inabusit si fioros."
Plansul nu este numai o eliberare, ci reprezinta capatul unui drum, acela al zadarniciei actiunii sale crestine asupra oamenilor. Preotul se va intoarce acum spre el insusi si spre familia sa. Cumpara o casa cu loc cu tot, ingradeste locul, ingrijeste casa, beneficiind in tot acest timp de sprijinul moral si material al preotesei. De la "popa Tanda", locuitorii trec, ironic, la formula: "Popa e omul dracului.1", fara ca, deocamdata, nuanta de curiozitate sa se transforme in indemn la munca.
Hotarat sa traiasca mai bine, dar sa ofere si un exemplu satului, intrat fara sa vrea in obisnuinta oamenilor de a nu dori prea mult, parintele Trandafir nu crede ca poate trece peste anumite limite. indemnul preotesei de a face straturi si a semana "ceapa, morcovi, fasole, barabule si curechi", produse absolut indispensabile intr-o gospodarie, il ia pe nepregatite: "ii parea ca asta ar fi peste putinta. Straturi in Saraceni!" (s.n.) Cultivarea lor reprezinta pragul psihologic pe care preotul il depaseste. Produsele agricole inseamna hrana, deci o alta viata, mai indestulata, in contradictie cu toponimicul Saraceni si cu lenea proverbiala a locuitorilor. Practic, familia se muta in gradina improvizata "pentru ca sa vada daca nu erau rasarite semintele". Satenii "priveau printre spini la straturile popii si-si ziceau si de asta data: «Popa e omul dracului!»", de data aceasta cu o usoara nota de invidie in glas.
Mai apoi preotul seamana si papusoi, confectioneaza lese pe care le vinde la targ, are cai, are trasura. Se schimba si apelativul si privirea oamenilor: "Tine-l, Doamne, la multi ani, ca este omul lui Dumnezeu?'.
Exemplul personal a invins.
In universul prozei lui Slavici, relatiile dintre personaje sunt reglementate de principii etice severe. In nuvela de fata, echilibrul este restabilit prin revenirea la valorile morale traditionale.
Stilul concis, impersonal, avand expresivitatea oralitatii, atinge limpezimi paradigmatice.
In structura lingvistica a naratiunii, discursul narativizat lasa tot mai mult loc discursului reprodus (dialog si monolog interior), reflectand mutatiile sufletesti ale personajelor. Psihologia satenilor se schimba prin forta exemplului pozitiv al preotului.
In fragmentul ales pentru analiza, perspectiva naratorului omniscient este transferata partial personajului colectiv; portretul eroului central prinde contur filtrat prin mentalitatea colectiva. Omniscienta naratorului este, astfel, limitata.
Teme de lucru:
. Realizati un portret al protagonistului din perspectiva comunitatii satului.
. Pe baza fragmentului reprodus, imaginati, intr-o compunere, o altfel de continuare a naratiunii, pornind de la ipoteza ca exemplul preotului nu a reusit sa schimbe atitudinea colectiva.
