George Bacovia este autorul unei poezii in care domina "greata de lume", tristetea, nevrozele, tonurile de negru si gri ale unor culori dense, aproape materiale, disolutia lumii, anotimpurile reci, sumbre. Surprinzator, multe dintre poeziile din volumul de debut - Plumb (1916) - au fost scrise inca inainte de a implini 19 ani, varsta care sta de obicei sub semnul avantului juvenil, al elanului vital si al iubirii.
Opera si contextul |
Poezia lui George Bacovia |
| Spleen este un cuvant englezesc (engl. spleen, lot. splen. gr. splen, "organ unde se strange umoarea neagra", splina, bila) intrat in limba romana prin intermediul francezei si insemnand melancolie profunda, tristete fara cauza aparenta, o stare care presupune un "rau de lume", o greata existentiala, plictis. E 6 stare specifica primilor poeti moderni. |
| Atentie! Exista critici literari pentru care lirica bacoviana depaseste simbolismul, putand fi, de asemenea, incadrata altui curent literar al modernitatii, expresionismul. Nicolae Manolescu: "Putem vorbi, la Bacovia, de un veritabil antisimbolism. La un capat al poeziei lui se produce o dezintegrare a limbajului prin sincopa, prin recurgerea la forme voit prozaice si nearticulate. () Bacovia este intaiul nostru antipoet, in sensul modern () Culorile simboliste se grefau pe sunete si mirosuri, intr-un sistem de "corespondente" menite a arata intelectualitatea unui lirism interesat de esente. La Bacovia culoarea devine nu numai persistenta si obsesiva, dar de o mare materialitate, ca la expresionisti. Orice reprezentare (fiind vorba de tablouri de natura) e distrusa, desfigurata ca o fata pe care s-a scurs fardul. Violetul, negrul, albul, rozul invadeaza lucrurile ca niste prezente fizice, erodeaza peisajele sau le pateaza. () Simbolistii erau cel mult decorativi: Bacovia e pictural (], creeaza o lume de marionete, de papusi de ceara ce fac salturi grotesti ca niste fiinte dezarticulate." (prefata la voi. Plumb, Editura Minerva, BPT, 1981) Stefan Aug. Doinas: "Bacovia depaseste simbolismul printr-o restrangere si adancire neobisnuita a perceptiei () In loc sa utilizeze tehnica impresionista a descompunerii lumii, Bacovia lucreaza cu tuse puternice, cu contraste elementare, cu linii schematice, aducandu-ne aminte de unii expresionisti germani. Treptat, amurgul, noaptea, toamna, iarna, zapada, ploaia, vantul, clavirul, goana s.a. devin un fel de personaje care executa aceleasi miscari, sugerand o lenta ruginire a masinariei universale. Potentarea pana la metafizic a mahalalei decrepite, a toamnei putrede, a iernii obosite de ninsoare, a amurgului violet, a noptii ploioase etc, iata secretul acestei poezii, care, mai sincera ca toate, se incheaga in tablouri de atmosfera, in care culoarea de rand spre sumbru e strigat al universului, iar universul - compus doar din cateva elemente - e starea eului liric." (prefata la voi. Plumb, Editura Hyperion, Chisinau, 1992) |
Sugestii de analiza literara pe text |
