Poezia a fost publicata in revista "Versuri" si a fost semnata George Andoni. A fost inclusa in volumul Plumb (1916).
Se retine faptul ca majoritatea verbelor din poezie ("dormeau", ,stam", "era", ,scartaiau") sunt la timpul imperfect, timp durativ, ca expresie a neimplinirii si a unei permanente aspiratii spre un final dorit, asteptat si simtit ca o eliberatoare incheiere a unui ciclu existential. Din alt punct de vedere, nu este deloc lipsit de semnificatie faptul ca poezia debuteaza cu verbul "a dormi": universul bacovian se plaseaza inevitabil sub semnul somnului ca , stare a unei realitati surprinse, incert, intre existenta si moarte. in ultima instanta, somnul vizeaza asadar in egala masura viata si moartea, primul vers transcriind sugestiv ipostaza animata a sicriului ca semn al extinctiei.
Poezia este insa, credem, exemplara pentru prezenta plumbului in universul bacovian. Considerat de obicei un simbol al apasarii si al strivirii fiintei, plumbul isi sustine in egala masura (si) alte posibile semnificatii, in functie de perspectivele unei lecturi dispuse in primul rand sa ofere un posibil model al poeziei prin repropunerea configuratiei de profunzime a acesteia.
Lectura atenta a poeziei Plumb, raportata la unitatea interioara a operei, intareste ideea ca plumbul tine la Bacovia de salvarea universului prin imaginar, in masura in care acest element are rolul de a fixa o lume aflata intr-un permanent proces de descompunere. Receptata din perspectiva plumbului, poezia lui Bacovia pare sa se plaseze sub semnul lui Saturn: "in astrologie, Saturn intruchipeaza principiul concentrarii, al contractiei, al fixarii, al condensarii si inertiei. insumand toate acestea, el reprezinta o forta ce are tendinta de a cristaliza, de a fixa intr-o stare rigida lucrurile existente, opunandu-se astfel oricarei schimbari" (s.n., Jean Chevalier, Alain Gheer-brant, Dictionar de simboluri). in acest caz, in sintagma sicriele de plumb", mai mult ca oriunde, plumbul se evidentiaza tocmai ca o limita certa, care spune des-compunerii generale si alterarii formelor, frontiere severe, care Propun desfacerea ipostazelor materiei ca pe o aventura in interior.
Conditia individului bacovian se contureaza din perspectiva singuratatii si a lipsei de comunicare intr-un univers ce sta nu atat sub semnul mortii, cat, mai ales, al acelei dezordini sugerate foarte bine de vantul care ameninta in Primul rand tocmai armonia lumii.
Daca in universul Plumbului prezenta sunetelor este semnificativa, in text scartaitul transcrie lipsa de armonie a elementelor, care nu se pot intalni sub semnul Cantecului, ca o garantie a echilibrului deplin al cosmicului.
Reluat in cea de-a doua strofa, verbul "a dormi" este, de data aceasta, pus in relatie nu cu obiectul nemijlocit legat de moarte, sicriul, ci cu "amorul" "intors" nu intamplator spre celalalt pol al lumii. in felul acesta se pune semnul egalitatii intre Eros si Thanatos, ambele aflate, prin somn, in stare latenta.
Atribut al mortii ("sicriele de plumb"), plumbul caracterizeaza in egala masura si erosul bacovian, ambele fixate semnificativ, sub semnul lui Saturn.
Este vizibil faptul ca in universul Plumbului este imposibila comunicarea cu celalalt; eul solitar aude, vede, inregistreaza totul ca pe un autentic eveniment, dar comunicarea propriu-zisa este exclusa. "A striga" implica insa nu doar amintita imposibilitate a comunicarii, ci si sublinierea conditiei de "indepartat" a individului pentru care provincia" si o nemarturisita nostalgie a centrului devin in ultima instanta repere existentiale majore. Din aceasta cauza, se accentueaza in poezie ideea incomunicabilitatii, sugerandu-se anularea conditiei de interlocutor a celuilalt.
Frigul insusi isi evidentiaza in poezie semnificatii de o reala profunzime; el nu este, aici cel putin, sinonim racelii pastratoare a formelor, cata vreme, ca si ploaia, acest frig distruge tocmai formele.
In ultima strofa a poeziei, determinantul "de plumb" devine vizibil metaforic, fiind "un fel de ax al transformarii, prin posibilitatea de a fi inteles in sens atat propriu, cat si figurat" (Rodica Zafiu). Iubire (amor, aflat intr-o sugestiva intoarcere), efemeritate a frumusetii vegetale (flori), inaltarea (aripi) sunt in fond repere spirituale, consacrate, "fixate" prin acelasi element saturnian.
