Genul: epic
Specia: nuvela istorica
Opera si contextul
Costache Negruzzi (1808-l868) se defineste drept o personalitate complexa a perioadei pasoptiste (1830-l860), abordand in operele sale toate cele trei genuri literare. Se impune insa ca loare artistica incontesila in domeniul prozei, fiind catalogat drept "un mare prozator" (G. Calinescu), "cel dintai prozator romantic" si "unul dintre cei mai de seama." (Nicolae Manolescu). Epica sa cuprinde o rietate de specii: memorialistica [Amintiri din junete), scrisori [Negru pe alb), naratiune istorica in versuri [Aprodul Purice) si proza [Fragmente istorice), nuvela istorica (Alexandru Lapusneanul, Sobieski si romanii) si sentimentala [Zoe, O alergare de cai). Principalele sale scrieri in proza vor fi reunite in volumul Pacatele tineretelor, in 1857.
Opera sa de referinta ramane insa Alexandru Lapusneanul, prin care se inaugureaza in literatura romana specia nuvelei istorice. Aceasta fi publicata in anul 1840, in primul numar al revistei Dacia literara, a carei estetica fi ilustrata prin optiunea pentru o literatura autentica, originala, inspirata din istoria nationala.
Definitia nuvelei: specie a genului epic, in proza, de dimensiuni medii, a carei actiune prezinta pe parcursul unui singur fir narativ evolutia unui personaj complex, care traieste un conflict puternic; intriga este riguros construita, iar accentul cade pe caracterizarea personajului si mai putin pe actiune.
Tema nuvelei este de natura romantica, fiind reprezentata de un moment din istoria zbuciumata a Moldovei, si anume cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanu.
Titlul este specific nuvelei istorice si focalizeaza atentia asupra protagonistului, in jurul caruia se vor concentra conflictele nuvelei si la care se vor raporta toate celelalte personaje.
Raporul istorie/fictiune
In monografia dedicata lui Negruzzi, E. Lovinescu atribuie nuvelei Alexandru Lapusneanu meritul de a fi un "model () de cum poate fi prelucrat un text istoric intr-o creatie personala", tentati ce esuase intr-o lucrare anterioara, Regele Poloniei si domnul Moldovei, ramasa la stadiul unei compilatii de izvoare istorice. Spre deosebire de aceasta incercare nereusita, Alexandru Lapusneanul reprezinta un exemplu de transurare a materialului istoric in opera de fictiune, prin interpretarea si transgresarea izvorului istoric, atitudine tipic romantica. Sursele de inspiratie le reprezinta cronicile lui Grigore Ureche si Miron Costin, de la care Negruzzi preia germenele narativ al nuvelei, pe care insa il imbogateste si il dinamizeaza cu ajutorul imaginatiei creatoare. Scrierea sobra, liniara a cronicii fi convertita intr-o opera vie, dinamica, ce evolua in crescendo, cu personaje tumultuoase, angrenate in conflicte puternice.
Elemente istorice:
- atestarea istorica a personajelor;
- ocuparea tronului Moldovei de catre Alexandru Lapusneanu, in doua randuri;
- intrarea domnului in tara, la a doua domnie, cu sprijin turcesc;
- atitudinea ostila a solilor, reprezentanti ai marii boierimi, la intrarea in tara a lui Lapusneanu;
- relatiile tensionate cu boierii in cadrul politicii interne;
- distrugerea cetatilor comandata de turci, intelegerea cu craiul polonez, fuga boierilor in Polonia, in cadrul politicii externe;
- masacrul celor 47 de boieri si piramida ierarhica a capetelor acestora;
- moartea lui Mofoc, inspirata de scena uciderii boierului Batiste Veveli, prezentata in cronica lui Miron Costin;
- scurta biografie a doamnei Ruxanda si a familiei sale;
- informatii despre vestimentatia si unele obiceiuri ale curtii domnesti;
- vorbele memorabile ale domnitorului: "Daca voi nu ma vreti, eu vreu";
- moartea dramatica a domnitorului prin uneltirile boierilor si ale doamnei si ingroparea sa la Manastirea Slatina etc.
Elementele de fictiune se constituie in licente istorice. Personajele Motoc, Veverita si Spancioc nu mai erau in viata la a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanu. Acestia il insotisera pe Tomsa in Polonia, spre a se proteja de razbunarea lui Lapusneanu. Acolo au fost insa decapitati, in urma unui complot intre Lapusneanu, turci si craiul lesesc.
Incearca! Justifica importanta introducerii celor trei personaje in actiunea nuvelei, pornind de la citatul urmator: "Negruzzi urmareste de aproape versiunea cronicarului, nelasand la o parte nici un amanunt, dar adaugand culoare, miscare, dinamism, intr-un dialog viu, zbuciumat." (E. Lovinescu)
Perspecti narati este cea a naratorului obiectiv, care prezinta faptele la persoana a IIl-ca singular, intr-un stil sobru, impersonal, detasat de personaje si actiunile 'or, fata de care se comporta asemenea unui demiurg, omniscient si omniprezent. Impersonalitatea naratorului este remarcata de Tudor Vianu, in Arta prozatorilor romani: "Daca din toata opera lui Negruzzi n-ar fi ramas decat nuvela Alexandru Lapusneanul, nimeni n-ar fi putut aduce vreo precizare asupra particularitatilor morale ale omului care a scris-o." Totusi, absenta naratorului din text nu e totala. Ea se face simtita prin prezenta unor inadvertente lexicale, sesizate de Serban Cioculescu: "tiran", "curtezan", "cuiburile feudalitatii", "sateliti", cuvinte care apartin epocii scriitorului, necunoscute insa in secolul in care au trait personajele. De asemenea, Nicolae Manolescu atragea atentia asupra unor epitete morale precum "uratul caracter" sau "desantata cuntare", care dezluie atitudinea naratorului fata de propriul personaj.
Nuvela a fost asimilata unei drame, datorita echilibrului conceptiei si desfasurarii gradate a actiunii. Cele patru module, delimitate ca atare de autor, corespund celor patru acte ale unei piese, pe parcursul carora actiunea evolueaza ascendent. Fiecare modul dovedeste o unitate riguroasa, constituindu-se ca un corp independent, dar in acelasi timp perfect incadrat ansamblului, respectand principiul simetriei partilor, specific arhitecturii teatrale. Cele patru parti sunt precedate de cate un motto ce sintetizeaza ideea principala intr-un stil aforistic, de esenta clasica ("Daca voi nu ma vreti, eu vreu", "Ai sa dai sama, doamna", "Capul lui Motoc vrem"si "De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu"). Modul de expunere predominant este dialogul, ce dinamizeaza actiunea, imprimand tensiune si suspans. Scurtele interventii ale naratorului adopta stilul succint al indicatiilor scenice, oferind cititorului informatii despre decor, vestimentatie sau fizionomia personajelor. Evenimentele epice se succed intr-un crescendo dramatic, printr-o veriila arta a gradarii efectelor (confruntarea cu boierii, sacrificarea lui Motoc, ospatul transformat in carnagiu, otravirea si moartea dramatica a tiranului). Abundenta verbelor la modul imperfect, timp ce sugereaza o actiune aflata in desfasurare, confera impresia de coincidenta intre timpul actiunii si cel al receptarii textului, precum in spectacolul teatral. Structura dramatica a nuvelei a inspirat doua piese de teatru: Alexandru Lapusnearw, drama in trei acte, de Dimitrie Bolintineanu si Lapusneanu-voda, tragedie in versuri, in cinci acte de Samson Bodnarescu, ambele productii ale epocii pasoptiste, care nu se ridica insa la loarea artistica a modelului lor.
Expozifiunea - prezentarea componentei spafio-temporale si a personajelor principale: Moldo decimata de luptele interne pentru putere la a doua venire la tron a lui Alexandru Lapusneanu, dezaprobata de boierime
Intriga - atitudinea ostila a soliei de intampinare a noului domn, decis sa-si impuna vointa prin orice mijloace
Desfasurarea actiunii - actiunile sangeroase indreptate impotri boierilor, suspectati de tradare la cel mai nesemnificativ semn
Punctul culminant - convertirea lui Alexandru Lapusneanu la monahism sub imperiul spaimei de moarte
Deznodamantul - moartea prin otravire a domnitorului, prin vointa clerului, a tinerii boierimi si a doamnei Ruxanda
a) Conflict exterior: a) tensiunile dintre domn si boieri marcheaza un conflict preexistent actiunii din nuvela, din cauza tradarii din prima domnie. Acesta se reactualizeaza odata cu opozitia solilor fata de reintoarcerea lui Alexandru Lapusneanu, simbolizata de ignorarea ritualului de intampinare;
b) conflictul cu boierii Stroici si Spancioc, reprezentanti ai tinerii boierimi patriote, care nu se lasa intimidati de teroarea instaurata de Lapusneanu. Sunt singurii care intuiesc capcana ospatului, devenind in final instrumente ale dreptatii;
c) conflictul dintre Alexandru Lapusneanu si sofia sa, declansat de reprosul unei duve care o acuza pe doamna Ruxanda de complicitate prin pasivitate la crimele sotului sau. Conflictul ia amploare in momentul in care Lapusneanu, deposedat de putere, ameninta sa-si ucida propriul fiu, prilej cu care sofia sa accepta sa devina partasa la otravirea tiranului.
Conflict interior - dintre Alexandru Lapusneanu si sofia sa, deri din cel exterior. Este pus in evidenta de indecizia Ruxandei de a opta intre datoria fata de sot si dragostea pentru fiul sau, postura specifica unei eroine de tragedie antica greaca, fortata de soarta implacabila sa aleaga intre ratiune si pasiune.
Caracterizarea personajului principal
|
Portret fizic - prin caracterizare directa de catre narator sunt furnizate detalii vestimentare sau reactii ale fizionomiei personajului ce contureaza un individ impulsiv ("ochii scanteiara ca un fulger"), demonic ("Radea, muschii i se suceau in rasul acesta, si ochii lui hojma clipeau") si disimulat ("silindu-se a zambi").
Portret moral - realizat prin caracterizare directa, de catre narator, cu ajutorul epitetului moral ("uratul caracter", "tiranul" sau "desantata cuntare"), avertizeaza asupra spiritului malefic ce domina actiunile lui Lapsneanu. Profilul personajului se dezluie insa cu precadere prin intermediul caracterizarii indirecte, ce reiese din comportamentul, vocabularul si mentalitatea personajului:
- inca de la inceput se dovedeste o persoana calculata, cu reale capacitati strategice: stie sa elimine riscul unui posibil esec prin alianta cu puterea otomana;
- spirit vindicativ, se lasa condus in toate actiunile sale de furia razbunarii pe boierii care-l tradasera in prima domnie;
- comportamentul sau se sprijina pe o ambitie si o vointa nemasurate, ce il vor transforma intr-un fanatic al ideii de putere;
- isi urmareste felurile cu tenacitate, perseverenta, punand in aplicare un riguros de exterminare a tuturor potentialilor adversari, reali sau inchipuiti;
- demonstreaza abilitatile unui bun cunoscator al psihologiei umane: constient de caracterul duplicitar al lui Motoc, se aliaza cu el doar din nevoia de a avea un tap ispasitor;
- manevreaza cuvintele in aceeasi masura ca si oamenii, and talentul de a face promisiuni linistitoare celorlalti, pentru a-i dezarma si a le anula capacitatea de riposta;
- instaureaza un climat de teroare, printr-o cruzime iesita din comun;
- spirit luciferic, este orbit de vointa de putere si ucide cu sange rece la cea mai mica suspiciune, cel mai adesea nefondata;
- violenta sa este de fapt camuflarea unei spaime organice de a nu fi detronat;
- spirit autocrat, doreste sa dispuna singur de putere, in mod despotic;
- este impulsiv, incapabil sa-si stapaneasca reflexul de a ucide la cea mai mica impotrivire, atitudine vizibila in momentul in care sotia ii dezaproba gesturile criminale;
- este umanizat de iubirea pentru doamna Ruxanda, fata de care este tandru, atent, protector; astfel, ipostaza de sof intra in contradictie cu cea de domnitor;
- este dominat de o placere diabolica de a ucide; masacrarea boierilor devine un joc gratuit, placere pura ce dezluie un mare vid interior;
- caracter histrionic, pune in scena, cu o inalta arta a disimulatiei, un spectacol al pocaintei, abil regizat, punctat de tirade pacifiste si gesturi afectate;
- este un bun orator, patruns de cultul vorbelor memorabile, abil tehnician al discursului in toate formele sale;
- traverseaza o scurta criza mistica, declansata de febrilitatea maladiei denumita lingoare si, confruntat cu propria constiinta si propriile limite umane, simte pentru prima data spaima de moarte, ipostaza a damnatului "osandit de Providenta sa verse sange si sa nazuie dupa mantuire" (G. Calinescu);
- ajunge in punctul desurarii morale prin atentarea la viata propriului fiu, sfidand orice lege umana si divina. Este momentul care determina prabusirea tiranului. Esecul sau survine din interior, deoarece pierderea puterii este anticipata.de pierderea autocontrolului;
- finalul dramatic al personajului (rasturnarea raportului victima-calau) are drept cauza lipsa de masura, un hybris ce-l opune legilor firii;
- portretul lui Lapusneanu reuneste doua ipostaze: cea a personajului romantic, titanul revoltat impotri universului, iluminat de flacara demonismului si cea a individului constrans de limitele conditiei umane, invins de boala si spaima mortii.Incearca! Justifica trasaturile personajului cu argumente din opera, pentru a definiti caracterizarea.
Elemente romantice
- tema istorica si atitudinea de interpretare a izvorului istoric ca pe un fapt viu, dinamic;
- protagonistul este eroul exceptional ce actioneaza in situatii exceptionale (titanul revoltat impotri universului, devorat de patima puterii si a urii fata de semeni);
- apetenta pentru spectaculos - prezenta scenelor de o cruzime exacerbata;
- predilectia pentru antiteza (Lapusneanu ca ipostaza demonica, Ruxanda ca ipostaza angelica; Lapusneanu - omul si sotul; Lapusneanu ca incarnare a lui Lucifer si aspiratie spre sfintenie etc.) si hiperbola (cruzimea fara limite);
- cultirea culorii locale - Moldo secolului alXVI-lea, dominata de luptele interne pentru putere.
Elemente clasice
- stilul sobru, impersonal, atitudinea detasata a naratorului fata de evenimentele prezentate;
- concizia aforistica a discursului;
- structurarea riguroasa, pe patru module precedate de un motto rezumativ;
- subsumarea trasaturilor personajului uneia dominante: vointa de putere;
- gradarea ascendenta a actiunii.
Dincolo de apartenenta la o scoala literara, nuvela Alexandru Lapusneanu ramane o capodopera prin universalitatea sa ("Numele lui C. Negruzzi este legat de obicei de nuvela istorica Alexandru Lapusneanu, care ar fi devenit o scriere la fel de celebra ca si Hamlet daca literatura romana ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale.") si prin capacitatea de a rezista unei lecturi moderne "prin prisma ideii de putere politica, a carei constiinta, demontata cu precizie, rele diformitatile, excesele dementiale, virulenta destructi mergand pana la autodistrugere." (Mircea Zaciu)
Concepte operationale folosite:
actiune, compozitie, conflict, final, incipit, narator, personaj, structura, lou
