Poezia Note de toamna de GEORGE BACOVIA a fost publicata in revista "Romanul literar", 24 decembrie 190. A fost inclusa in volumul Plumb (1916). Discursul liric bacovian mizeaza pe insumarea de note transcriind ipostaze ale unui univers in rapida transformare.
Eul bacovian consemneaza la modul prozaic aspecte ale cotidianului, convingerea lui nemarturisita fiind ca se imortalizeaza realitati valabile doar pentru o clipa. Uneori tonul sporeste in gravitate iar rostirea lasa impresia ca se comunica in final mari adevaruri.
Cosmosul preia ceea ce este specific omului. Element al acvaticului, ploaia tinde sa devina dominanta, substituindu-i-se omului. Din alt punct de vedere, este aici evident un transfer dinspre uman spre naturalul care incepe el insusi sa se metamorfozeze (de aici motivarea personificarii).
In ipostaza ei de liniste si de posibila impacare la nivelul "rascoalei" elementelor (In jur era asa rascoala), ,pacea trebuie in mod obligatoriu sa fie "de plumb", stabilizata, fixata prin plumbul ca principiu saturnian al fixarii.
Eul este atras (si aici!) de interiorul salvator. Cuvintele au o valoare incantatorie, un autentic descantec de eliberare spre interiorul ce se sustrage, deocamdata, informului de afara. Gravitatea rostirii este abil mascata prin poza studiata si prin elementele "intoarse" ("foi uscate") ale unui posibil ritual:
| "Deschide, da drumu-adorato Cu crengi si foi uscate am venit. |
"Da drumu, e toamna in cetate - Intreg pamantul pare un mormant Ploua si peste targ, duse de vant, Grabite, trec frunze liberate'". |
